Sunt deja câteva zile de la debutul anului școlar 2024-2025, marcate acestea în primul rând de pregătirile pentru debutul efectiv al cursurilor, activități cu atât mai intense cu cât data începerii acestora, 9 septembrie, este devansată în raport cu tradiția sistemului educațional românesc. Dar cum ne-am obișnuit de mult cu incapacitatea decidenților de a oferi un cadru de stabilitate școlii românești, fie doar și printr-o structură a anului școlar care să prioritizeze nevoile educaționale, înainte de toate activitatea la catedră, ne vom opri în aceste rânduri nu atât la problemele educației, cât la așteptările care îi marchează debutul.
Desigur, având în vedere cine suntem, vom avea în vedere în primul rând așteptarea relativă la „calendarul” creșterilor salariale obținute în urma grevei generale de anul trecut. Onorată în integralitate până în prezent, creșterea veniturilor în educație presupune însă și o ultimă etapă, care ar trebui să fie onorată în orizontul anului 2025: apariția unei noi legi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și acordarea prin aceasta a salariilor de încadrare negociate în 2023 (diferența dintre salariile aflate în prezent în plată și maximul din viitoarea lege de salarizare).
Creșterilor salariale le urmează, prin impactul major pe care îl pot avea, estimările privind apariția unor noi planuri-cadru, cel puțin pentru învățământul liceal, iar corelat apariția unor noi programe școlare. Deși este greu de spus la acest moment care va fi „paradigma” acestora, mai ales ținând seama de predispoziția decidenților de a asculta mai pe toată lumea cu excepția celor de la catedră, având în vedere unele „scăpări”, este de estimat că ne așteaptă o luptă și în această privință.
Mai mult sau mai puțin vizibilă, dar devenită aproape permanentă, este și „lupta” pentru menținerea titularizării, atacurile la adresa acesteia fiind tot mai frecvente, chiar dacă este unul dintre puținele elemente de stabilitate pentru sistemul educațional românesc.
Am spune însă că ne-am obișnuit cu avalanșa de măsuri „luate după ureche” și că în haosul tot mai accentuat vom face tot ce se poate pentru ca, pe cât se poate, școala să-și vadă de scopul său major. Cu siguranță, definirea acestuia ar putea suscita polemici, dar rămânem convinși că acesta nu poate avea de-a face cu o „stare de bine” care pe zi ce trece aduce tot mai mult cu un „bunul plac” al orișicui...
Deși realitatea nu face decât să ne confirme modul de „operare” al decidenților, un bun exemplu fiind recentele decizii privind derularea examenelor naționale. Probe orale mutate la începutul anului (adică aproximativ două săptămâni în care activitatea școlară curentă va fi bulversată în multe dintre școli), câte o zi liberă după fiecare probă scrisă (într-o perioadă oricum supraaglomerată), vizualizarea lucrărilor înainte de depunerea contestațiilor (măsură potențial generatoare a unui volum imens de activitate), sunt câteva exemple, fără a uita de „ajutorul” oferit de justiție în acest sens, ultimul exemplu fiind decizia menținerii notei mai mari în urma unei contestații (ceea ce va îndemna probabil pe fiecare candidat să depună contestație, neavând nimic de pierdut, iar de aici o recorectare a majorității lucrărilor).
În același sens al unui haos tot mai accentuat se înscrie și elaborarea recentă a profilului profesorului și a standardelor didactice (de către o comisie atinsă din plin de o presupusă extincție a celor de la catedră), confundată aceasta cu ideile aruncate prin media cu privire la o salarizare pe criterii de competență. Istericalele generate și mai ales susținute de diferiții actori cu precădere non-educaționali, iar aici ne gândim cu precădere la „sursa ta de informații din domeniul educațional”, dar fără să ignorăm la fel de dezinformatele rețele sociale, s-au dovedit fără acoperire, discuțiile pe această temă între actorii relevanți fiind încă departe de a fi demarat într-un mod cât de cât consistent...
Și am putea continua, dar ne-am învârti, având în minte avalanșa de măsuri preconizate (cam pe câte nu s-a reușit a fi implementate în ultimele trei decenii), în aceleași orizonturi ale nesiguranței... Dar poate că un lucru, prin prisma „festivalului” electoral care ne așteaptă în ultima parte a anului, este sigur: dincolo de „simpatiile” politice, dincolo de „adevărurile” care ne sunt oferite valuri-valuri pe toate canalele posibile și chiar dincolo de idiosincraziile personale, personalul de educație va trebui să meargă la vot și să-și acorde votul cu multă, cu foarte multă chibzuință. În rest, reiterăm urarea unui an școlar plin de satisfacții și împliniri!
Miercuri, 18 septembrie 2024, a avut loc ședința comună a Consiliilor Liderilor Sindicatului Învățământ Preuniversitar (S.I.P.) Județul Hunedoara și Federației Sindicatelor din Educație (F.S.E.) „Spiru Haret”.
La ședință au participat 147 lideri ai grupelor sindicale din unitățile de învățământ din județul Hunedoara, lideri de zonă, președintele, consilierul juridic al organizației, alături de aceștia fiind prezenți membrii Comitetului de Supraveghere C.A.R. (I.F.N.) S.I.P. Județul Hunedoara, precum și membrii Comisiilor de cenzori S.I.P. Județul Hunedoara și C.A.R. (I.F.N.) SIP Județul Hunedoara.
De asemenea, în partea a doua a ședinței s-au alăturat și 50 de lideri ai organizațiilor județene din țară afiliate la Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, prezenți la Deva pentru ședința Consiliului Liderilor și Biroului Executiv F.S.E. „Spiru Haret”.
Ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarea problematică: informare privind probleme profesionale și sindicale; prezentarea situațiilor financiare; probleme organizatorice; probleme diverse, ridicate de liderii de sindicat prezenți.
Materiale suport folosite în cadrul ședinței au fost: Buletin informativ Magister nr. 46, informare F.S.E. „Spiru Haret”, evoluția salariilor în ultimul an, împuternicire lider sindical, adresă atribuții lider sindical, cerere de înscriere – model, notă de transfer – model, situații financiare iunie 2024, situații financiare iulie 2024, situații financiare august 2024, situații statistice privind evoluția numărului de membri – august 2024, calendar școlar.
În cadrul ședințelor s-a insistat în special pe următoarele aspecte:
1. Așteptări la început de an școlar
Având în vedere ceea ce suntem (organizație sindicală), pe primul loc se situează așteptarea relativă la „calendarul” creșterilor salariale: până acum suntem în grafic; urmează o creștere pentru personalul administrativ aplicată de la 1 septembrie și noua lege a salarizării cu aplicare începând, sperăm noi, de anul viitor.
2. Noul R.O.F.U.I.P.
Au fost semnalate cele mai relevante noutăți. Acestea sunt prezentate și în paginile 2 și 5 din buletinul informativ și, ca noutate, a fost publicat codul QR prin scanarea căruia se accesează întregul Regulament publicat pe site-ul organizației.
3. Statul elevului
Prin Ordinul Ministrului Educației 5707/2024 se aprobă un nou Statut care cuprinde o serie de elemente de noutate.
4. Alte informații de interes:
- declarația de interese: obligatorie pentru personalul didactic de predare; termen depunere 31 decembrie;
- adeverința medicală, certificatul de cazier judiciar și de integritate ce trebuie depuse la început de an școlar: adeverința medicală de la medicul de medicina muncii la care este arondată unitatea; evaluarea se poate realiza prin invitarea medicului în unitate; cazierul judiciar se poate obține în 3-5 minute online; în ceea ce privește certificatul de integritate, Federația a cerut Ministerului simplificarea procedurii;
- prima de carieră didactică/profesională: s-a prelungit perioada de utilizare până la 31 octombrie 2024; pentru colegii ale căror cardurile nu au fost alimentate, există promisiunea rezolvării situației până la finalul anului;
- majorarea numărului de posturi în educație: noile posturi sunt prevăzute pentru creșe, profesori de sprijin pentru copiii cu CES, informaticieni pentru laboratoarele inteligente achiziționate prin PNNR.
5. Prezent și viitor în activitatea sindicatelor din educație
Președintele Federației, dl. Marius Nistor, a făcut o amplă prezentare a contextului sindical actual, precum și „amenințărilor” posibile în anul 2025.
Ca de obicei, s-a reiterat că în contextul actual este important:
- să verificăm informațiile la care avem acces, cu precădere cele pe teme sindicale și profesionale;
- să fim „rezervați” în privința comentariilor sindicale și profesionale de pe rețelele de socializare;
- să folosim în primul rând informațiile primite din surse sigure (lideri, sindicat, federație);
- să manifestăm încredere în organizația sindicală, acțiunile întreprinse de aceasta fiind întotdeauna conforme, după cum s-a dovedit, scopului existenței sale.
Totodată, menținem următoarele solicitări adresate tuturor membrilor de sindicat:
- să solicite în scris orice drept care li se cuvine conform legislației în vigoare; solicitarea se înregistrează la compartimentul secretariat din unitate;
- să respingă solicitările care nu au un suport legal din partea conducerii unității sau I.S.J.; dacă există astfel de cazuri, vă rugăm informați organizația sindicală;
- să sprijine activitatea liderului de sindicat, inclusiv prin participarea la ședințele de sindicat și realizarea în timp util a diferitelor documente.
Toate materialele utilizate în cadrul ședinței se regăsesc pe site (https://nou.siphd.ro/), la rubrica S.I.P. HUNEDOARA / Activitate / Consiliul Liderilor (link direct: https://nou.siphd.ro/?a=3122&t=2024).
Marți, 17 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă revizuirea procedurilor operaționale privind efectuarea inspecțiilor școlare și selecția metodiștilor.
2. Se aprobă pensionarea unui cadru didactic în timpul anului școlar.
3. Se aprobă componența comisiei de etică de pe lângă Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, conform deciziei anexate.
4. Se aprobă/reconfirmă componența Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
5. Se acordă aviz proiectului Școlii Gimnaziale „Constantin Daicoviciu” Beriu privind transportul elevilor.
6. Se acordă aviz pentru funcționarea provizorie a unei școli private din Simeria.
7. Se aprobă plata cu ora pentru directorii și directorii adjuncți, conform anexei.
8. Se respinge cererea de transfer a unui elev din clasa a IX-a.
9. Se aprobă statul de funcții al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, valabil de la data de 1 octombrie 2024.
10. Se respinge cererea Fundației pentru tineret Timiș privind încheierea unui parteneriat, referitor la desfășurarea unei acțiuni de educație civică pentru alegeri cu elevii.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Un titlu pe care istoria l-a reținut, cel care deschidea celebrul text prin care Zola „cutremura” Franța aflată în prag de secol XX, și care rămâne astăzi încă inspirator. Desigur, nici măcar nu îndrăznim să visăm la a deranja pe cât au făcut-o cuvintele sale, dar pare că adevărul continuă să aibă nevoie de acuzați...
Suntem, trebuie să o recunoaștem, la capătul unei perioade obositoare, greva generală abia suspendată având darul să solicite din partea multora dintre noi o implicare mult peste normele obișnuințelor de zi cu zi.
Totuși, am făcut-o! Deși, pe alocuri, lucrurile par să nu se oprească aici. Și nici măcar nu este vorba în primul rând despre rezultatele grevei generale și de concretizarea acestora.
Nu, nu vom insista asupra lor în rândurile de față, ci ceea ce ne preocupă aici este mult utilizatul, aproape terfelitul drept la opinie.
Cu alte cuvinte, cel în baza căruia atât în timpul grevei, dar mai ales acum, când ar fi trebuit să revenim la normalitate, sunt formulate o mulțime de acuzații, cu precădere la adresa liderilor de sindicat, a sindicatului în general.
Membri de sindicat, lideri de sindicat mai mari sau mai mici, nesindicaliști, inspectori, directori, mămici, avocați, politicieni și mulți alții, în proporții însemnate fără nicio legătură cu sindicatul, oricare ar fi acela, printre aceștia și cei din sistemul educațional, cu toții s-au ridicat în a perora tot felul de acuzații.
Fără să încercăm aici să „demontăm” nici măcar vreuna dintre acestea, vom afirma pe cât se poate de tranșant că dreptul la opinie nu înseamnă „hai să ne dăm cu părerea!”.
Dreptul la opinie nu anulează înțelegerea, competența sau valoarea, nu are legătură cu mioriticul „Gică contra”, dar mai ales nu anulează morala.
Este adevărat că în zilele pe care le trăim dimensiunea morală a ajuns să-și piardă încetul cu încetul contururile, ba chiar nu puțini sunt cei care cred că este o meteahnă, până într-acolo că lucrurile devin progresiv agasante, maligne de-a dreptul și încep să dea semne că devin apocaliptice...
În junglă, fiecare animal are „dreptatea” sa, dată de puterea sau șiretenia specifice, dar, după cum încearcă să ne învețe școala, în societate lucrurile stau cu totul altfel, dreptatea, mai ales în sensul de „a avea dreptate”, ține de cu totul alte aspecte. Inclusiv, între acestea, de respect și de demnitate, adică de noblețe în atitudini și comportament, autoritate morală, corectitudine și alte „bagatele” de acest gen.
Unele pe care totuși, le prețuim, într-atât că în „efervescența” acuzatorie a ultimelor zile am fi tentați să dăm glas acuzelor pe care le-ar putea clama pretutindeni organizația sindicală (evident, dacă aceasta nu ar fi a noastră, a tuturor).
Atunci ne-am putea gândi...
Să acuzăm pe toți cei care, deși nu au făcut o singură zi de grevă, sunt cei mai acerbi critici ai deciziei de încetare a grevei și a sindicatului?
Să acuzăm pe toți cei care ar fi făcut grevă până la capăt sau cu orice preț, deși nu pot numi în niciun fel respectivul capăt sau prețul suprem dispuși să-l plătească?
Să acuzăm pe toți cei are au devenit peste noapte specialiști în salarizare, chiar dacă de fiecare dată când sunt probleme cu aceasta locul unde se sună este cu precădere sindicatul?
Să acuzăm pe toți cei care se proclamă deținători ai „adevărului”, deși privit îndeaproape acesta se arată pescuit din marele ocean al minciunii și manipulării?
Să acuzăm pe toți cei care copleșesc cu întrebări, dar își astupă urechile ori de câte ori primesc răspunsuri?
Să acuzăm pe toți cei care își insultă colegii, oricare ar fi aceia, doar pentru că opinia le este alta decât cea proprie?
Să acuzăm pe toți cei care reclamă respect și corectitudine, dar fără să încerce ca prin actele și cuvintele lor să dovedească așa ceva?
Să acuzăm pe toți cei care, deși se doresc trăitori într-o democrație, calcă în picioare orice manifestare a acesteia?
Să acuzăm pe toți cei care după ce abia și-au recâștigat demnitatea se înghesuie să o piardă prin câteva click-uri și vorbe aruncate în vânt?
Să acuzăm pe toți cei care din spatele unui ecran strigă „trădare!”, dar fără să poată arăta cu degetul vreuna din hicleniile celor așezați în tagma perfizilor?...
Ne vom opri, chiar dacă am putea continua, pentru a ne pune totuși, nouă înșine, o întrebare: De ce ar fi sindicatul mai îndreptățit să acuze decât toți cei care, sinceri și responsabili, s-ar putea regăsi în postura de „acuzați”?
Răspunsul este unul deosebit de simplu: „probele”, garantat ne sunt la îndemână!
Dar nu vom da glas cu adevărat „acuzațiilor” de mai sus. Apreciem că este mult mai bine rămânem la acel „Uniți suntem puternici!”, redescoperit în această grevă de mulți dintre noi, uitând sau ignorând că el este cel care a făcut-o în cele din urmă posibilă, dar mai ales că aceste cuvinte sunt cele care sintetizează de câteva decenii rezistența și continuitatea mișcării sindicale.
Iar greva, în pofida aparentei înghesuieli de pe banca „acuzaților”, a reușit! Iar de aici mulțumirile noastre, adresate înainte de toate tuturor celorlalți.