Măsurile preconizate a fi adoptate de actualul Guvern al României, cu susținerea coaliției formate după alegerile prezidențiale, sunt deja publice și cunoscute.
Indiferent de motivațiile care stau la baza acestor măsuri, acestea se limitează la a lovi înainte de toate în nivelul de trai al celor mai mulți dintre noi, salariați, pensionari și familiile acestora.
Discuțiile purtate de sindicate cu premierul Bolojan și cu diferiții reprezentanți ai Guvernului în cursul zilei de azi (4 iulie) în cadrul diferitelor structuri de dialog social, Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social și Consiliul Economic și Social înainte de toate, cu scopul de a se sublinia impactul negativ al acestor măsuri, nu au reușit să determine în niciun fel, în pofida avizelor negative date, renunțarea sau revenirea asupra acestora.
Concluzia tuturor discuțiilor purtate, așa cum s-a desprins și în cadrul Consiliului Liderilor F.S.E. „Spiru Haret”, derulat pe mai bine de o jumătate de zi, este că la ora actuală Guvernul României, prin premierul Bolojan, nu este dispus să asculte niciun fel de argumente și nici să adopte măsuri menite să stimuleze cu adevărat ratele de colectare la bugetul de stat.
Confirmând ca principiu de acțiune ignorarea oricărui dialog social veritabil, atitudinea premierului României a fost rezumată de exclamația „Protestați, că-i dreptul vostru!”, subliniindu-se astfel că măsurile vor fi adoptate indiferent de reacțiile sindicatelor.
Ca atare, luni, 7 iulie, când se preconizează asumarea răspunderii pe măsurile ce urmează a fi adoptate, structurile sindicale vor organiza o zi de proteste, în primul rând pichetarea Parlamentului României și a sediilor partidelor din coaliție.
Dintre măsurile preconizate a fi adoptate în educație (subiectiv, premierul Bolojan pare să fie afectat de o anumită „traumă” în raport cu educația), posibil domeniul care va cunoaște cele mai importante reduceri financiare, sunt de amintit:
1. creșterea normei didactice cu 2 ore, inclusiv prin includerea în posturile din învățământul primar a 2 ore de educație remedială (până la debutul anului școlar 2029-2030);
2. reducerea cuantumului remunerației pentru plata cu ora, prin raportare nu la norma didactică, ci la timpul de lucru (1/160);
3. creșterea numărului de copii în cadrul formațiunilor de studiu;
4. reducerea degrevărilor de normă didactică pentru personalul de conducere (maxim 30% din norma crescută) și personalul de îndrumare și control (maxim 50% din norma crescută), fiind instituită totodată interdicția de a derula ore în regim de plata cu ora sau la cumul pentru aceste categorii de personal;
5. coborârea pragului maxim până la care se acordă vouchere de vacanță și indemnizație de hrană la 6000 lei net;
6. creșterea pragurilor relative la numărul de educabili începând cu care o unitate școlară poate dobândi personalitate juridică;
7. restructurarea sistemului de burse cu scopul reducerii sumelor totale alocate în acest scop etc.
Din informațiile deținute, pregătirea implementării unora dintre măsurile amintite a început deja, tot în cursul zilei de azi (vineri, 04 iulie) având loc o videoconferință a Ministerului Educației și Cercetării cu inspectorii școlari generali, existând semnale că zilele următoare vor fi elaborate și ordinele de ministru aferente, iar directorii vor fi rechemați din concedii pentru a modifica încadrarea personalului propriu.
Ținând cont de natura măsurilor, de modul în care acestea sunt adoptate și de consecințele dominant negative atât în ceea ce privește veniturile salariaților din educație, dar și în ceea ce privește educația propriu-zisă, organizațiile sindicale din educație, alături de celelalte structuri sindicale naționale, vor iniția și vor derula toate acțiunile permise de lege, mergând până la greva generală (legală în actualele condiții chiar și în situația existenței unor contracte colective de muncă) dacă va fi nevoie.
Dragi colegi,
Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment crucial pentru viitorul învățământului românesc și, implicit, pentru viitorul nostru, al angajaților din învățământ. Ceea ce Guvernul și Ministerul Educației și Cercetării propun nu este doar un set de măsuri politice, ci reglementări care vor influența direct salarizarea noastră, condițiile de muncă, finanțarea educației și chiar statutul și demnitatea profesiei didactice. NOI am ajuns pentru EI doar niște cifre într-o filă contabilă.
În timp ce EI își văd liniștiți de treabă, de sinecurile politice, pe NOI ne obligă să suportăm costurile exceselor lor, diminuându-ne veniturile.
Printre măsurile anunțate este și cea conform căreia ar urma să crească norma didactică de predare cu maximum 2 ore, lucru pe care îl respingem, având în vedere consecințele acesteia. Măsura este propusă în contextul în care, în sistemul de învățământ preuniversitar, sunt mulți colegi care, peste cele 18 ore de predare efectivă, mai au și ore de învățare remedială, ore de pregătire suplimentară pentru concursuri/olimpiade, ore de consiliere, precum și activități extracurriculare/extrașcolare, de întocmire a dosarelor pentru burse sociale etc.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm:
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI nu sunt capabili sau nu vor să stopeze evaziunea fiscală?
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI și-au angajat rudele și pilele pe salarii de zeci de mii de euro?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să beneficieze de pensii speciale?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu avionul la clasa business?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să-și deconteze chiria de la bugetul de stat?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu automobile cumpărate de la bugetul de stat?
DE CE NOI TREBUIE SĂ SUFERIM PENTRU BUNĂSTAREA LOR?
Dragi colegi,
Puterea noastră stă în unitate și în acțiuni comune. Fragmentarea și apatia nu ne vor aduce niciun beneficiu. Acum este momentul să fim mai solidari ca niciodată, să lăsăm deoparte orice divergențe minore și să ne concentrăm pe obiectivul comun: un învățământ de calitate, respectat și finanțat corespunzător.
Nu trebuie să ne temem să ne facem vocea auzită! Să cerem răspunsuri la întrebările de mai sus politicienilor locali, parlamentarilor din circumscripțiile noastre! Să ne arătăm nemulțumirea și în mediul online împotriva celor cu putere de decizie!
Trebuie ca, prin presiunea pusă de NOI, să-i determinăm pe EI să ia toate măsurile necesare pentru ca învățământul să nu fie afectat.
Sperăm ca EI să identifice măsurile și sursele corecte, care să conducă la diminuarea deficitului bugetar, astfel încât să nu fim tot NOI sacrificații „de serviciu”!
Dacă guvernanții nu vor înțelege importanța educației, trebuie o mobilizare masivă din partea noastră, a tuturor celor din învățământ, pentru demararea unor acțiuni de protest de amploare.
Dragi colegi,
Așa cum ați aflat, Guvernul României a luat decizia să adopte, în regim de urgență, proiectul de lege privind unele măsuri fiscale.
Acest act normativ prevede, printre altele:
De asemenea, personalul de conducere va beneficia de degrevare doar pentru maxim 30% din norma de 20 de ore, iar personalul de îndrumare și control pentru maxim 50% din aceeași normă. În plus, mai puțini colegi vor beneficia de vouchere de vacanță și indemnizație de hrană, deoarece raportarea se va face la salariul de 6000 de net, și nu la cel de 8000 de lei net, cât este în prezent.
Cele trei federații din învățământ au solicitat, în ultima perioadă, mai multe autorizații pentru pichetarea sediului Guvernului, ale sediilor partidelor aflate la guvernare și a sediului Parlamentului. Însă, așa cum am precizat, Guvernul intenționează să aprobe în regim de urgență acest proiect de lege.
Din această cauză, singura noastră posibilitate pentru a trage un semnal de alarmă este pichetarea sediului Parlamentului luni, 7 iulie, între orele 1100-1300. Dacă acest proiect va fi adoptat în această zi, celelalte pichetări pentru care am obținut aprobare nu-și vor mai avea rostul.
Acesta nu este doar un simplu protest, ci este un moment crucial în care vocea noastră trebuie să fie auzită!
Este foarte important ca să fim prezenți într-un număr cât mai mare (am solicitat autorizație pentru 2000 de persoane).
Împreună putem transmite un mesaj puternic. Nu putem sta deoparte în timp ce drepturile noastre sunt puse în pericol!
Acest protest este doar începutul. Trebuie să ne mobilizam pentru următoarele acțiuni de protest pe care, după cum stau lucrurile, vom fi obligați să le organizăm.
Un titlu pe care istoria l-a reținut, cel care deschidea celebrul text prin care Zola „cutremura” Franța aflată în prag de secol XX, și care rămâne astăzi încă inspirator. Desigur, nici măcar nu îndrăznim să visăm la a deranja pe cât au făcut-o cuvintele sale, dar pare că adevărul continuă să aibă nevoie de acuzați...
Suntem, trebuie să o recunoaștem, la capătul unei perioade obositoare, greva generală abia suspendată având darul să solicite din partea multora dintre noi o implicare mult peste normele obișnuințelor de zi cu zi.
Totuși, am făcut-o! Deși, pe alocuri, lucrurile par să nu se oprească aici. Și nici măcar nu este vorba în primul rând despre rezultatele grevei generale și de concretizarea acestora.
Nu, nu vom insista asupra lor în rândurile de față, ci ceea ce ne preocupă aici este mult utilizatul, aproape terfelitul drept la opinie.
Cu alte cuvinte, cel în baza căruia atât în timpul grevei, dar mai ales acum, când ar fi trebuit să revenim la normalitate, sunt formulate o mulțime de acuzații, cu precădere la adresa liderilor de sindicat, a sindicatului în general.
Membri de sindicat, lideri de sindicat mai mari sau mai mici, nesindicaliști, inspectori, directori, mămici, avocați, politicieni și mulți alții, în proporții însemnate fără nicio legătură cu sindicatul, oricare ar fi acela, printre aceștia și cei din sistemul educațional, cu toții s-au ridicat în a perora tot felul de acuzații.
Fără să încercăm aici să „demontăm” nici măcar vreuna dintre acestea, vom afirma pe cât se poate de tranșant că dreptul la opinie nu înseamnă „hai să ne dăm cu părerea!”.
Dreptul la opinie nu anulează înțelegerea, competența sau valoarea, nu are legătură cu mioriticul „Gică contra”, dar mai ales nu anulează morala.
Este adevărat că în zilele pe care le trăim dimensiunea morală a ajuns să-și piardă încetul cu încetul contururile, ba chiar nu puțini sunt cei care cred că este o meteahnă, până într-acolo că lucrurile devin progresiv agasante, maligne de-a dreptul și încep să dea semne că devin apocaliptice...
În junglă, fiecare animal are „dreptatea” sa, dată de puterea sau șiretenia specifice, dar, după cum încearcă să ne învețe școala, în societate lucrurile stau cu totul altfel, dreptatea, mai ales în sensul de „a avea dreptate”, ține de cu totul alte aspecte. Inclusiv, între acestea, de respect și de demnitate, adică de noblețe în atitudini și comportament, autoritate morală, corectitudine și alte „bagatele” de acest gen.
Unele pe care totuși, le prețuim, într-atât că în „efervescența” acuzatorie a ultimelor zile am fi tentați să dăm glas acuzelor pe care le-ar putea clama pretutindeni organizația sindicală (evident, dacă aceasta nu ar fi a noastră, a tuturor).
Atunci ne-am putea gândi...
Să acuzăm pe toți cei care, deși nu au făcut o singură zi de grevă, sunt cei mai acerbi critici ai deciziei de încetare a grevei și a sindicatului?
Să acuzăm pe toți cei care ar fi făcut grevă până la capăt sau cu orice preț, deși nu pot numi în niciun fel respectivul capăt sau prețul suprem dispuși să-l plătească?
Să acuzăm pe toți cei are au devenit peste noapte specialiști în salarizare, chiar dacă de fiecare dată când sunt probleme cu aceasta locul unde se sună este cu precădere sindicatul?
Să acuzăm pe toți cei care se proclamă deținători ai „adevărului”, deși privit îndeaproape acesta se arată pescuit din marele ocean al minciunii și manipulării?
Să acuzăm pe toți cei care copleșesc cu întrebări, dar își astupă urechile ori de câte ori primesc răspunsuri?
Să acuzăm pe toți cei care își insultă colegii, oricare ar fi aceia, doar pentru că opinia le este alta decât cea proprie?
Să acuzăm pe toți cei care reclamă respect și corectitudine, dar fără să încerce ca prin actele și cuvintele lor să dovedească așa ceva?
Să acuzăm pe toți cei care, deși se doresc trăitori într-o democrație, calcă în picioare orice manifestare a acesteia?
Să acuzăm pe toți cei care după ce abia și-au recâștigat demnitatea se înghesuie să o piardă prin câteva click-uri și vorbe aruncate în vânt?
Să acuzăm pe toți cei care din spatele unui ecran strigă „trădare!”, dar fără să poată arăta cu degetul vreuna din hicleniile celor așezați în tagma perfizilor?...
Ne vom opri, chiar dacă am putea continua, pentru a ne pune totuși, nouă înșine, o întrebare: De ce ar fi sindicatul mai îndreptățit să acuze decât toți cei care, sinceri și responsabili, s-ar putea regăsi în postura de „acuzați”?
Răspunsul este unul deosebit de simplu: „probele”, garantat ne sunt la îndemână!
Dar nu vom da glas cu adevărat „acuzațiilor” de mai sus. Apreciem că este mult mai bine rămânem la acel „Uniți suntem puternici!”, redescoperit în această grevă de mulți dintre noi, uitând sau ignorând că el este cel care a făcut-o în cele din urmă posibilă, dar mai ales că aceste cuvinte sunt cele care sintetizează de câteva decenii rezistența și continuitatea mișcării sindicale.
Iar greva, în pofida aparentei înghesuieli de pe banca „acuzaților”, a reușit! Iar de aici mulțumirile noastre, adresate înainte de toate tuturor celorlalți.