Sunt deja câteva zile de la debutul anului școlar 2024-2025, marcate acestea în primul rând de pregătirile pentru debutul efectiv al cursurilor, activități cu atât mai intense cu cât data începerii acestora, 9 septembrie, este devansată în raport cu tradiția sistemului educațional românesc. Dar cum ne-am obișnuit de mult cu incapacitatea decidenților de a oferi un cadru de stabilitate școlii românești, fie doar și printr-o structură a anului școlar care să prioritizeze nevoile educaționale, înainte de toate activitatea la catedră, ne vom opri în aceste rânduri nu atât la problemele educației, cât la așteptările care îi marchează debutul.
Desigur, având în vedere cine suntem, vom avea în vedere în primul rând așteptarea relativă la „calendarul” creșterilor salariale obținute în urma grevei generale de anul trecut. Onorată în integralitate până în prezent, creșterea veniturilor în educație presupune însă și o ultimă etapă, care ar trebui să fie onorată în orizontul anului 2025: apariția unei noi legi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și acordarea prin aceasta a salariilor de încadrare negociate în 2023 (diferența dintre salariile aflate în prezent în plată și maximul din viitoarea lege de salarizare).
Creșterilor salariale le urmează, prin impactul major pe care îl pot avea, estimările privind apariția unor noi planuri-cadru, cel puțin pentru învățământul liceal, iar corelat apariția unor noi programe școlare. Deși este greu de spus la acest moment care va fi „paradigma” acestora, mai ales ținând seama de predispoziția decidenților de a asculta mai pe toată lumea cu excepția celor de la catedră, având în vedere unele „scăpări”, este de estimat că ne așteaptă o luptă și în această privință.
Mai mult sau mai puțin vizibilă, dar devenită aproape permanentă, este și „lupta” pentru menținerea titularizării, atacurile la adresa acesteia fiind tot mai frecvente, chiar dacă este unul dintre puținele elemente de stabilitate pentru sistemul educațional românesc.
Am spune însă că ne-am obișnuit cu avalanșa de măsuri „luate după ureche” și că în haosul tot mai accentuat vom face tot ce se poate pentru ca, pe cât se poate, școala să-și vadă de scopul său major. Cu siguranță, definirea acestuia ar putea suscita polemici, dar rămânem convinși că acesta nu poate avea de-a face cu o „stare de bine” care pe zi ce trece aduce tot mai mult cu un „bunul plac” al orișicui...
Deși realitatea nu face decât să ne confirme modul de „operare” al decidenților, un bun exemplu fiind recentele decizii privind derularea examenelor naționale. Probe orale mutate la începutul anului (adică aproximativ două săptămâni în care activitatea școlară curentă va fi bulversată în multe dintre școli), câte o zi liberă după fiecare probă scrisă (într-o perioadă oricum supraaglomerată), vizualizarea lucrărilor înainte de depunerea contestațiilor (măsură potențial generatoare a unui volum imens de activitate), sunt câteva exemple, fără a uita de „ajutorul” oferit de justiție în acest sens, ultimul exemplu fiind decizia menținerii notei mai mari în urma unei contestații (ceea ce va îndemna probabil pe fiecare candidat să depună contestație, neavând nimic de pierdut, iar de aici o recorectare a majorității lucrărilor).
În același sens al unui haos tot mai accentuat se înscrie și elaborarea recentă a profilului profesorului și a standardelor didactice (de către o comisie atinsă din plin de o presupusă extincție a celor de la catedră), confundată aceasta cu ideile aruncate prin media cu privire la o salarizare pe criterii de competență. Istericalele generate și mai ales susținute de diferiții actori cu precădere non-educaționali, iar aici ne gândim cu precădere la „sursa ta de informații din domeniul educațional”, dar fără să ignorăm la fel de dezinformatele rețele sociale, s-au dovedit fără acoperire, discuțiile pe această temă între actorii relevanți fiind încă departe de a fi demarat într-un mod cât de cât consistent...
Și am putea continua, dar ne-am învârti, având în minte avalanșa de măsuri preconizate (cam pe câte nu s-a reușit a fi implementate în ultimele trei decenii), în aceleași orizonturi ale nesiguranței... Dar poate că un lucru, prin prisma „festivalului” electoral care ne așteaptă în ultima parte a anului, este sigur: dincolo de „simpatiile” politice, dincolo de „adevărurile” care ne sunt oferite valuri-valuri pe toate canalele posibile și chiar dincolo de idiosincraziile personale, personalul de educație va trebui să meargă la vot și să-și acorde votul cu multă, cu foarte multă chibzuință. În rest, reiterăm urarea unui an școlar plin de satisfacții și împliniri!
Miercuri, 18 septembrie 2024, a avut loc ședința comună a Consiliilor Liderilor Sindicatului Învățământ Preuniversitar (S.I.P.) Județul Hunedoara și Federației Sindicatelor din Educație (F.S.E.) „Spiru Haret”.
La ședință au participat 147 lideri ai grupelor sindicale din unitățile de învățământ din județul Hunedoara, lideri de zonă, președintele, consilierul juridic al organizației, alături de aceștia fiind prezenți membrii Comitetului de Supraveghere C.A.R. (I.F.N.) S.I.P. Județul Hunedoara, precum și membrii Comisiilor de cenzori S.I.P. Județul Hunedoara și C.A.R. (I.F.N.) SIP Județul Hunedoara.
De asemenea, în partea a doua a ședinței s-au alăturat și 50 de lideri ai organizațiilor județene din țară afiliate la Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, prezenți la Deva pentru ședința Consiliului Liderilor și Biroului Executiv F.S.E. „Spiru Haret”.
Ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarea problematică: informare privind probleme profesionale și sindicale; prezentarea situațiilor financiare; probleme organizatorice; probleme diverse, ridicate de liderii de sindicat prezenți.
Materiale suport folosite în cadrul ședinței au fost: Buletin informativ Magister nr. 46, informare F.S.E. „Spiru Haret”, evoluția salariilor în ultimul an, împuternicire lider sindical, adresă atribuții lider sindical, cerere de înscriere – model, notă de transfer – model, situații financiare iunie 2024, situații financiare iulie 2024, situații financiare august 2024, situații statistice privind evoluția numărului de membri – august 2024, calendar școlar.
În cadrul ședințelor s-a insistat în special pe următoarele aspecte:
1. Așteptări la început de an școlar
Având în vedere ceea ce suntem (organizație sindicală), pe primul loc se situează așteptarea relativă la „calendarul” creșterilor salariale: până acum suntem în grafic; urmează o creștere pentru personalul administrativ aplicată de la 1 septembrie și noua lege a salarizării cu aplicare începând, sperăm noi, de anul viitor.
2. Noul R.O.F.U.I.P.
Au fost semnalate cele mai relevante noutăți. Acestea sunt prezentate și în paginile 2 și 5 din buletinul informativ și, ca noutate, a fost publicat codul QR prin scanarea căruia se accesează întregul Regulament publicat pe site-ul organizației.
3. Statul elevului
Prin Ordinul Ministrului Educației 5707/2024 se aprobă un nou Statut care cuprinde o serie de elemente de noutate.
4. Alte informații de interes:
- declarația de interese: obligatorie pentru personalul didactic de predare; termen depunere 31 decembrie;
- adeverința medicală, certificatul de cazier judiciar și de integritate ce trebuie depuse la început de an școlar: adeverința medicală de la medicul de medicina muncii la care este arondată unitatea; evaluarea se poate realiza prin invitarea medicului în unitate; cazierul judiciar se poate obține în 3-5 minute online; în ceea ce privește certificatul de integritate, Federația a cerut Ministerului simplificarea procedurii;
- prima de carieră didactică/profesională: s-a prelungit perioada de utilizare până la 31 octombrie 2024; pentru colegii ale căror cardurile nu au fost alimentate, există promisiunea rezolvării situației până la finalul anului;
- majorarea numărului de posturi în educație: noile posturi sunt prevăzute pentru creșe, profesori de sprijin pentru copiii cu CES, informaticieni pentru laboratoarele inteligente achiziționate prin PNNR.
5. Prezent și viitor în activitatea sindicatelor din educație
Președintele Federației, dl. Marius Nistor, a făcut o amplă prezentare a contextului sindical actual, precum și „amenințărilor” posibile în anul 2025.
Ca de obicei, s-a reiterat că în contextul actual este important:
- să verificăm informațiile la care avem acces, cu precădere cele pe teme sindicale și profesionale;
- să fim „rezervați” în privința comentariilor sindicale și profesionale de pe rețelele de socializare;
- să folosim în primul rând informațiile primite din surse sigure (lideri, sindicat, federație);
- să manifestăm încredere în organizația sindicală, acțiunile întreprinse de aceasta fiind întotdeauna conforme, după cum s-a dovedit, scopului existenței sale.
Totodată, menținem următoarele solicitări adresate tuturor membrilor de sindicat:
- să solicite în scris orice drept care li se cuvine conform legislației în vigoare; solicitarea se înregistrează la compartimentul secretariat din unitate;
- să respingă solicitările care nu au un suport legal din partea conducerii unității sau I.S.J.; dacă există astfel de cazuri, vă rugăm informați organizația sindicală;
- să sprijine activitatea liderului de sindicat, inclusiv prin participarea la ședințele de sindicat și realizarea în timp util a diferitelor documente.
Toate materialele utilizate în cadrul ședinței se regăsesc pe site (https://nou.siphd.ro/), la rubrica S.I.P. HUNEDOARA / Activitate / Consiliul Liderilor (link direct: https://nou.siphd.ro/?a=3122&t=2024).
Marți, 17 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă revizuirea procedurilor operaționale privind efectuarea inspecțiilor școlare și selecția metodiștilor.
2. Se aprobă pensionarea unui cadru didactic în timpul anului școlar.
3. Se aprobă componența comisiei de etică de pe lângă Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, conform deciziei anexate.
4. Se aprobă/reconfirmă componența Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
5. Se acordă aviz proiectului Școlii Gimnaziale „Constantin Daicoviciu” Beriu privind transportul elevilor.
6. Se acordă aviz pentru funcționarea provizorie a unei școli private din Simeria.
7. Se aprobă plata cu ora pentru directorii și directorii adjuncți, conform anexei.
8. Se respinge cererea de transfer a unui elev din clasa a IX-a.
9. Se aprobă statul de funcții al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, valabil de la data de 1 octombrie 2024.
10. Se respinge cererea Fundației pentru tineret Timiș privind încheierea unui parteneriat, referitor la desfășurarea unei acțiuni de educație civică pentru alegeri cu elevii.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!