Mobilitatea personalului
Prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 6.695/2025 a fost aprobată Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2026-2027.
Metodologia reglementează:
a) condițiile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învățământul preuniversitar;
b) organizarea și desfășurarea etapelor de mobilitate a personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar;
c) recrutarea, selecția și angajarea personalului didactic de predare în învățământul preuniversitar, precum și eliberarea din funcție a personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar.
Cu alte cuvinte, toți cei interesați de constituirea normelor, completarea acestora, reducerile de activitate, pretransferul la cerere, detașări, concursul național etc. pot consulta prevederile legale aici:
https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=36&e=2026
Planul de școlarizare 2026-2027
În această perioadă se proiectează planul de școlarizare pentru anul școlar următor, 2026-2027.
Astfel, joi, 22 ianuarie 2026, a avut loc ședința Comitetului Local de Dezvoltarea a Parteneriatului Social de la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Toate detaliile privind planul de școlarizare pentru clasele a noua sunt postate aici:
https://nou.siphd.ro/?a=3455&t=2026
Sintetic, s-a aprobat următorul număr de clase pe zone și unități de învățământ:
Deva: 24 clase (5 pentru Colegiul Național „Decebal”, 5 pentru Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria”, câte3 clase pentru Colegiul Tehnic „Transilvania”, Liceul Tehnologic „D. Hurmuzescu”, Liceul Tehnologic „G. Moisil”, câte 2 clase pentru Liceul cu Program Sportiv „Cetate” și Liceul de Artă „S. Toduță” și o clasă pentru Liceul Teoretic „Teglaș Gabor);
Hunedoara 15 clase (4 pentru Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, câte 3 clase pentru Colegiul Național „T. Lalescu”, Colegiul Economic „E. Gojdu”, Liceul Tehnologic „C. Bursan”, 2 clase pentru Liceul Tehnologic „M. Corvin);
Petroșani 12 clase (câte 3 clase pentru fiecare liceu);
Orăștie 10 clase (4 pentru Colegiul Național „Aurel Vlaicu”, câte 3 pentru Liceul Tehnologic „N. Olahus” și Liceul Tehnologic Agricol „A. Borza” Geoagiu);
Hațeg 8 clase (7 pentru Liceul Teoretic „I.C. Brătianu”, 1 pentru Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ecaterina” Prislop)0 pentru Liceul „prof. Bora Tit Liviu” Baru);
Brad 6 clase (4 pentru Liceul Teoretic „A. Iancu” Brad și 2 pentru Liceul Tehnologic „Crișan” Crișcior);
Lupeni 6 clase (3 pentru Liceul Teoretic „M. Eliade” și 3 pentru Liceul Tehnologic);
Vulcan 4 clase (Liceul Tehnologic „M. Viteazu);
Petrila 4 clase (Colegiul Tehnic „C. Brâncuși);
Simeria 3 clase (Liceul Tehnologic Transport Feroviar „A. Saligny”);
Călan 3 clase Liceul Tehnologic „O. Densușianu”);
Ilia 3 clase (Liceul Teoretic „S. Dragomir”);
Uricani 2 clase (Liceul Tehnologic „Retezat”).
În aceste zile se finalizează demersurile relative la elaborarea și aprobarea planurilor de școlarizare pentru anul școlar 2025-2026, ceea ce înseamnă, într-o atmosferă departe de a fi plăcută, numeroase noi probleme cu care sistemul educațional preuniversitar se confruntă.
Dăruiți cu o guvernare caracterizată de un profund dezinteres față de traiul „muritorilor de rând”, educația românească, inclusiv cea hunedoreană, continuă să încaseze lovitură după lovitură într-un „război” (chiar dacă nedeclarat) prin care politicul pare să-și propus ca daunele să fie pe cât se poate de mari.
Cunoaștem cu toții măsurile adoptate în detrimentul educației prin Legea nr. 141/2025 și alte acte normative, efectele negative fiind departe de a se fi epuizat. Un aspect major al acestor efecte se relevă, după cum apreciam deja, în aceste zile, creșterea numărului de elevi la clasă (în răspăr cu majoritatea politicilor educaționale europene), cumulată aceasta cu o reducere a numărului de educabili, conducând la reduceri substanțiale în ceea ce privește numărul claselor și implicit a numărului posturilor din sistemul educațional (estimările inițiale ale sindicatelor în această privință se dovedesc pe zi ce trece tot mai corecte, chiar dacă pe când erau făcute politicul, dar nu numai, atribuia acestora o viziune catastrofică).
Mai concret, oprindu-ne la învățământul liceal, acolo unde efectele sunt cele mai vizibile, ceea ce nu înseamnă că nu există pe toate ciclurile de școlarizare, și particularizând la nivelul județului Hunedoara, reducerea numărului de potențiali absolvenți de clasa a VIII-a cu mai bine de 300 și creșterea numărului de elevi la clasă au condus la aprobarea de către I.S.J. Hunedoara a unui număr de 100 de clase de învățământ liceal pentru anul școlar 2026-2027.
Evident, acordarea a doar 100 de clase, în raport cu solicitările făcute, și anume de 113 clase, a fost receptată, pe bună dreptate, deosebit de negativ, generând supărări, revolte... și demersuri, mai mult sau mai puțin publice, de a determina o revenire asupra numărului de clase aprobat pentru unele unități de învățământ. Supărări îndreptățite, indiferent de natura sau de prestigiul respectivelor școli, dar care par să-și rateze adevăratele „ținte” în manifestarea lor.
Suntem de acord că frecvent diriguitorii județeni ai învățământului se dovedesc mai patroni decât patronii sau că pozițiile publice (unde cel mai bun exemplu este recentul „tămbălău” suscitat de publicarea de către sindicat al efectelor măsurilor antieducaționale ale guvernului Bolojan) neagă adesea realitatea de la „firul ierbii”. Susținem de asemenea toate acele colective de colegi care încearcă să arate că, având în vedere plusvaloarea pe care o oferă din punct de vedere educațional, acordarea unui număr inferior de clase în raport cu solicitările formulate nu este corectă.
Totuși, nu putem să nu constatăm faptul că incorectitudinea acuzată își ratează oarecum „ținta”. Supărarea, și trebuie să fim supărați, este de adresat guvernanților, iar lupta trebuie să fie împotriva aberantelor măsuri adoptate de aceștia. Știm că demersurile sindicatelor au fost ignorate de către o parte dintre colegi, ba chiar au fost luate în zeflemea (am putea să ne amintim episodul boicotării deschiderii anului școlar și să insistăm pe faptul că supărările sunt mai accentuate chiar pe unde boicotarea a cam fost... boicotată), dar înțelegând chiar și motivațiile mai mult decât egoiste, vom reaminti ceea ce reprezintă esența tuturor acțiunilor sindicale: câștigul veritabil este doar acela de care putem beneficia dacă nu toți, cel puțin cea mai mare parte dintre noi. Iar în spiritul acestei idei nu vom sprijini în niciun fel acele „căderi” care maschează de fapt atacul la adresa altor unități sau forme de învățământ.
Soluția la problema planului de școlarizare este de altfel una deosebit de simplă: o simplă reducere a numărului de elevi la clasă cu 2 locuri ar asigura imediat necesitățile existente. Nu mai vorbim de o reducere mai substanțială (care ne-ar plasa mai aproape de mediile europene), cu beneficii evidente și în ceea ce privește calitatea educației.
Dar trăim în țara în care trăim și mai ales avem guvernanții pe care îi avem (orice discriminare pe criterii de „culoare” în această privință este partizană și neîntemeiată), așa încât soluțiile simple, dar mai ales cele care rezolvă cu adevărat problemele vor fi refuzate întotdeauna, singura cale practicabilă în beneficiul tuturor dovedindu-se aceea a încercării impunerii lor. Ceea ce nu se poate întâmpla, după cum au dovedit-o mișcările de protest din 2023, doar dacă toți cei care înțeleg că mai binele propriu nu poate decurge cu adevărat decât din mai binele comun acționează împreună.
Altfel spus, ținând seama de astfel de aspecte, dar și de toate cele care nu fac decât să „mai arunce câte o mână de țărână” peste educație, rezolvarea acestor probleme și nu numai va depinde de implicarea noastră, a tuturor, în protestele care vor urma în șirul celor deja realizate și care probabil vor culmina, după „pohta” marilor noștri „conducători”, cu o nouă grevă generală. Creșterea normei didactice, creșterea numărului de elevi la clasă, reducerea salarizării pentru plata cu ora etc., toate acestea pot fi date înapoi în măsura în care înțelegem că reușita depinde de fiecare dintre noi într-o acțiune comună.
Luni, 2 februarie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se prezintă memoriile depuse de către Primăria Municipiului Deva, Liceul de Arte „Sigismund Toduță” Deva, părinți ale elevilor de la Liceul de Arte referitor la propunerile planului de școlarizare pentru anul școlar 2026/2027.
Se propune o ședință în data de 04.04.2026 cu toți factorii implicați.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Gubernationem habemus! Într-adevăr, după lungi străduințe, absolut nejustificate în raport cu ceea ce a ieșit ar spune cârtitorii, prin mila cine știe cui, am fost „fericiți” cu un nou guvern. Nu ne vom întreba „Și la ce bun?”, ținând cont că prin măsurile anunțate pare să existe o inexorabilă voință de a da lucrurile în urmă cu ceva mai bine de 15 ani (fără să fie o surpriză faptul că multe dintre ideile de acum reprezintă o reșapare a celor de atunci, având în vedere că multe dintre figurile actuale aflate în prim plan acum s-au format la „școala” de atunci), ci, într-o abordare pozitivă vom încerca doar să aducem în discuție unele dintre ideile cu care noii decidenți și-au asumat să plece la drum. Iar mai precis ne vom referi la două dintre acestea, unele care privesc în mod direct educația...
Norma didactică și timpul de lucru de 40 de ore
Problemă aflată aproape pe buzele tuturor, cei din învățământ speriați de reducerea unor venituri și așa departe de a sublinia importanța permanent clamată a educației, ceilalți bucuroși că indivizii aceia care muncesc doar 18 ore pe săptămână vor fi puși în sfârșit la treabă (puteți acompania aici cu hăhăitul din acele vremuri mai de demult, scos de un celebru politician, „tătucă” pentru o parte dintre cei de acum) și vor munci și ei 40 de ore ca toată lumea.
Capacitatea redusă de înțelegere aici (în primul rând dacă luăm în calcul titlurile din presă și declarațiile politicienilor) pare împinsă la extrem. Da, norma de predare la profesori este de 18 ore/săptămână (excluzând educatorii și învățătorii, care sunt normați pe post), dar acestea sunt doar activitățile didactice, ceea ce ne plasează undeva în medie, sistemele educaționale europene fiind deosebit de diverse (minimul ar fi de 14 ore, iar maximul de 24 de ore).
De fapt, întrebarea decisivă (evitată însă atât de politicieni, cât și de „marii specialiști” în educație) aici ar fi dacă aceste ore se cer a fi pregătite, cu atât mai mult cu cât educația românească suferă în continuare de o penurie cruntă de resurse educaționale. Probabil am mobilat școlile, am înghesuit, cu sau fără cap, și aparatură din cea mai diversă prin sălile de clasă, dar dacă cineva crede că predatul se rezumă doar la atât este cel puțin... știți dumneavoastră cum. Lecțiile se cer proiectate și pregătite, testele se cer create și apoi corectate, materialele didactice ce urmează a fi utilizate se cer inventate sau măcar identificate etc. Ceea ce înseamnă timp. Mai puțin la un cadru didactic cu experiență, dar destul de mult la un debutant. Care ar fi acel timp? Cel puțin o jumătate de oră pentru fiecare oră de curs, fără să mai aducem în discuție numărul tot mai mare al copiilor cu cerințe educative speciale, caz în care am vorbi despre minim o jumătate de oră/copil.
Mergem mai departe... Dirigenție și consiliere, elevi și părinți, sunt activități derulate curent, mari consumatoare de timp, pornind de la un minim, am aprecia, de două ore pe săptămână și oprindu-ne, după caz, cine știe unde... Intermezzo: „Dragi părinți, directori, inspectori, primari și tot ceea se mai nimerește, nu mai sunați și nu mai înroșiți WhatsApp-ul până târziu în noapte!”
Activități de formare? Sunt obligatorii, iar un calcul elementar, deși lipsa competențelor în matematică se vede mai la tot pasul (ilustrativă în acest sens fiind ideea școlii de la 8 la 17, o simplă scădere arătând că ar fi vorba de 9 ore/zi și de 48 de ore/săptămână - dar gura păcătosului adevăr grăiește, cam acolo fiind în prezent timpul real de lucru al unui cadru didactic), ar arăta că înseamnă minim 1,5-2 ore pe săptămână.
Activități administrative? Fără număr, constatăm imediat, pornind de la zecile de comisii din fiecare școală (sunt necesare ore întregi numai pentru enumerarea tuturor hârtiilor care trebuie realizate), trecând prin raportările pentru orișice, solicitate de orișicine, și ajungând la cam tot ceea ce vă trece prin cap, inclusiv distribuția de lapte, cornuri, mere, mese calde, până într-acolo că un minim de 3-4 ore/săptămână ar ține de o abordare deosebit de lejeră.
Activități metodice, activități remediale, activități de pregătire pentru performanță, activități extrașcolare, activități extracurriculare, activități de reprezentare, activități festive etc. etc. etc. Pe toate acestea cine le mai numără?
Facem o adunare (pe un minim)? 18 ore (norma didactică) + 9 ore (pregătire activități de predare) + 2 ore (formare continuă și activități metodice) + 3 ore (activități de dirigenție și consiliere) + 4 ore (activități administrative) + 4 ore (activități educative complementare)... și s-au cam terminat cele 40 de ore, fiind departe de a acoperi întreaga activitate a unui cadru didactic.
Urâtă treabă! Parcă munceam pe cât se poate de puțin, până într-acolo că dacă am sta să calculăm cu sinceritate, ar cam trebui să tot fim plătiți suplimentar (iar o ponderare din acest punct de vedere a lucrurilor, îndepărtează repede și acuzele legate de faptul că numărul zilelor de școală este mic în România: în ansamblu, cadrele didactice din România nu muncesc nici pe departe mai puțin decât colegii lor europeni, ba cel mai probabil lucrurile stau exact pe dos ).
Și am putea continua cu toate aceste aspecte, dar ați înțeles esențialul: optați pentru ce credeți dintre expresiile din prima parte a titlului, deși, după mintea noastră, ar trebui luate cum omnibus (să sperăm că ne mai amintim în mod corect ceva latină).
Plata cu ora
În această privință, prima ideea care ne-a trecut prin cap se leagă de o disciplină încă inexistentă, dar poate de dezvoltat ținând seama de brambureala care caracterizează unele minți, și anume matematica ignoranței. Având în minte confuzia sistematică dintre plata cu ora pentru orele de curs realizate peste norma obligatorie de predare și personalul didactic încadrat la plata cu ora, cei care nu au în spate o normă de bază, am face tot câteva calcule elementare...
La ora actuală, o oră de curs plătită în regim la plata cu ora se determină prin raportarea salariului la numărul de ore aferent normei de predare. Adică, pentru a lua un exemplu, un salariu de 8000 lei brut se va împărți la 72 în cazul profesorilor (18 ore/săptămână x 4 săptămâni), ceea ce revine la aproximativ 110 lei/oră de curs. Corect am spune, fiind vorba despre o aceeași activitate. Apelând însă la habarnismul devenit politică de stat, vom împărți la 160 (40 ore/săptămână x 4 săptămâni), ceea ce înseamnă fix 50 de lei.
Și poate unele cadre didactice vor accepta că munca lor nu valorează nici măcar cât cea a unui necalificat sau a unui pierde vară care mai mișcă și el câte ceva când și când (deși, dacă vor lua în calcul propria demnitate, este drept că terfelită atât de politicieni, cât și de mai întreaga societate, refuzul în a mai realiza vreo oră dincolo de norma de predare ar trebui să fie unanim), dar este evident că nu va mai veni nimeni să predea toate acele ore care nu pot fi acoperite nici măcar la plata cu ora peste norma de predare. În definitiv, de ce ar accepta cineva să fie plătit cu mai puțin de salariul minim pe economie (50 lei x 72 ore maxim înseamnă „fantastica” sumă de 3600 lei brut). Dur, probabil va face trimitere la anumite operațiuni de introducere a ceva în diverse locuri mai sensibile...
V-ați cam lămurit? Cu certitudine, fără să mai insistăm și asupra altor măsuri preconizate (deși nu ne putem abține din a aduce în discuție una de-a dreptul hilară: cine Scaraoțchi va mai conduce școlile dacă directorii vor fi degrevați nu din norma de predare ci din restul programului lucru?). De unde și a doua parte a titlului, un sofism evident (amfibolie), care ne permite să cam încheiem aici. Urâta educație…