Stimate Domnule Ministru al Educației,
....IO am cam obosit...
...am obosit să privesc la cum mi-ați dat să muncesc mai mult anul ăsta, pe bani mult mai puțini ca anul trecut...
...am obosit să vă rog să faceți manuale pentru școlile profesionale...N-ați făcut niciodată.
...am obosit să fac zeci de dosare de burse sociale, în loc să predau limba română...
...am obosit să fac planificări după noua voastră gândire haotică, pe care nu le pot respecta pentru că elevii pe care mi i-ați trimis la liceu nu au toți examen de Evaluare Națională pentru că așa vreți voi, cei care mențineți în mod voit legea asta de doi bani...
...am obosit să vă rog să dați profesorilor salarii decente pentru a determina tinerii deștepți să aleagă meseria de dascăl...Ar muri de foame.
...am obosit să văd cum inventați atâtea comisii care trebuie să facă dosare inutile pentru a justifica existența unor instituții inutile...
...am obosit să fiu telefonistul de serviciu care să audă ,,Doamna, nici azi nu ne-a luat autobuzul", ,,Doamna, s-a stricat autobuzul și nu ajung la primele ore", ,,Doamna, când intră bursa?...că nu mai am bani..." etc.
...am obosit să vă văd în costume noi, cu cravată și pantofi strălucitori, iar colegii mei fac naveta ore în șir, de la o școală la alta (unii în 3-4 școli, că ați mărit norma, ați comasat clase și școli, fără nicio logică), purtând aceeași ținută de anul trecut...
...am obosit să le cer săptămânal colegilor ,,chestii" pe care le solicită cei de sus, mama ei de birocrație...
...am obosit să trimit și să primesc mesaje care îmi impun să ,,fac cursuri inutile pentru credite inutile"... am peste 22 de ani vechime și, dintre toate cursurile făcute, doar 3 m-au învățat ceva util. Restul sunt maculatură și bani aruncați de mine în buzunarul ,,șmecherilor"...
...am obosit să zâmbesc la școală, când sufletul mi-e obosit...
...am obosit să tac în fața directorului care e disperat și el de haosul creat de voi, cei de sus, și care ne cere să facem dosare, procese verbale, documente multe, fără legătură cu lecția de la clasă, știind că ne cere mult, dar nu are încotro. Mi-e milă de directorii mei, de colegii mei și de mine...
...am obosit, domnule Ministru, să sper că școala românească își mai revine vreodată...
...am obosit să sper că vor veni niște tineri, de la studii din străinătate , care să schimbe ce merge rău în țara asta...
...am obosit să sper că tinerii mei elevi vor rămâne în țară, să o reconstruiască. Toți vor să plece, domnule Ministru!...și mă doare sufletul!
...am obosit, domnule Ministru, să lupt pentru viitorul țării noastre cu morile de vânt...Eu nu sunt Don Quijote...Sunt un biet profesor, domnule Ministru...
...și am obosit, domnule Ministru, să sper că veți privi spre mine, cu înțelegere și cu milă. Privirea dumneavoastră și faptele îmi arată că nu vă pasă deloc de ceea ce simt eu.
...am obosit, domnule Ministru, să vă explic faptul că ați procedat greșit în toate deciziile luate până acum. Am avut atâta încredere și speranță și m-ați năucit brutal prin tot ce ați făcut. E inexplicabil pentru mine.
...am obosit, domnule Ministru, să vă spun că am crezut în dumneavoastră și că m-ați dezamăgit rău de tot. Dar, știu, nu vă pasă.
...am obosit, domnule Ministru, și o spune un profesor care are toate gradele didactice (chiar și un masterat făcut de drag, nu de nevoie, la ,,fără taxă"), care e titular, care nu face naveta, care are doar un copil ce a terminat chiar la UBB CLUJ și care v-a privit în ochi, cu încredere, la fiecare întâlnire...
...am obosit, domnule Ministru, să vă spun că mi-e milă de colegii mei pe care i-ați lăsat fără banii câștigați în instanță, fără banii pentru orele suplimentare corect plătite, fără banii din voucherele legale, fără prima didactică, fără posturi, fără speranță...Oamenii ăștia chiar au muncit, chiar au obținut examene și posturi prin examen național legal organizat, nu prin numiri politice...Oameni deștepți, cinstiți și cu mult bun-simț...
...Am obosit, domnule Ministru, să mă gândesc că nici nu vă dați seama că greșiți prin tot ce faceți...
...am obosit, domnule Ministru, să vă explic faptul că observ cât de proști ne credeți, cât de naivi, cât de nesemnificativi ne vedeți, cât de sus vă credeți și cât de mici părem în ochii dumneavoastră de zeu...
...am obosit, domnule Ministru, să văd cum vă bateți joc de noi, dascălii, cum credeți că ,,ne rezolvați prin metode psihologice"...
...am obosit, domnul Ministru...și îmi doresc să vină clipa în care veți obosi să vă mai jucați cu viețile noastre, ale dascălilor care suntem și părinți, dar și elevi/studenți...Căci eu prețuiesc toate cadrele didactice: titulari sau nu, pensionari, suplinitori calificați sau necalificați care sunt în curs de calificare...
...Domnule Ministru, ne-ați dezbinat: ați făcut diferențe jignitoare între titulari si netitulari, între debutanți și pensionari, între suplinitori calificați, necalificați sau în curs de calificare...
Mărturisesc un lucru: de-a lungul vieții am trecut și eu prin toate etapele de mai sus...Doar profesor pensionar n-am ajuns, încă...
Dacă veți continua cu bătaia asta de joc, sigur nu voi ajunge la pensie și cred că asta v-ați propus...Altfel nu înțeleg motivul pentru care ați măcelărit Educația anul acesta. Vă resimt ca fiind cel mai sinistru Ministru al Educației pe care l-am avut vreodată.
Eu sunt greu de speriat și de dezamăgit, dar dumneavoastră ați reușit să îmi faceți asta.
...Așa că, da, am obosit, domnule Ministru...
...dar nu am obosit doar eu, domnule Ministru, ci toți colegii mei au obosit să ceară respect, cu tot ce presupune respectul pentru un dascăl (și asta înseamnă și bani).
De ce am scris toate acestea? Ca să mă odihnesc, domnule Ministru.
Căci scrisul îmi rămâne singura relaxare. E singurul meu mod de a mă odihni, când m-ați golit de energie și de bani.
Scriu, domnule Ministru, pentru a nu uita cine m-a obosit în halul ăsta.
Da, știu, nu vă pasă că eu am obosit, dar copiilor mei de la școală le pasă, domnule Ministru! Azi mi-au zis iar ,,să zâmbesc, că viața e frumoasă, Doamna!" Că eu așa le-am zis mereu să facă ei, iar ei au grijă de mine, să zâmbesc și eu.
Și le voi zâmbi, domnule Ministru, că sunt copiii mei.
Dar dumneavoastră, domnule Ministru, să știți că mai am atât de multe de zis, văd atât de multe, dar mă opresc aici, deocamdată, pentru că am obosit...
Atât.
(Text preluat)
UNIȚI PENTRU O VIAȚĂ DECENTĂ!
UNIȚI PENTRU O ȘCOALĂ RESPECTATĂ!
Peste 2.500 de membri ai Federației Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” vor participa la protestul național din data de 29 Octombrie 2025, organizat de cele patru mari confederații sindicale (Confederația Națională Sindicală „Cartel ALFA”, Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România – Frăția, Confederația Sindicatelor Democratice din România și Confederația Sindicală Națională Meridian). Angajații din educație se solidarizează cu celelalte categorii profesionale și ies în stradă pentru a apăra viitorul învățământului românesc.
Protestăm pentru a arăta că nu mai acceptăm să fim victimele unui sistem în care se promovează austeritatea din cauza incompetenței și a lipsei de responsabilitate a celor aflați la conducerea țării. Trebuie să ne facem auzite revendicările și să cerem măsuri concrete, juste si imediate pentru protejarea angajaților.
Nu mai acceptăm batjocura decidenților politici și inechitatea!
La nivelul sectorului de activitate învățământ preuniversitar, FSE „SPIRU HARET” solicită abrogarea imediată a măsurilor anti-educație cuprinse în Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare și a actelor subsecvente, care au generat haos în unitățile de învățământ și nemulțumire în rândul salariaților, prin:
În plus, colegii noștri – personal didactic auxiliar și administrativ – sunt în continuare forțați să lucreze peste program și să acopere mai multe posturi (fără plata orelor suplimentare și a sporului pentru condiții de muncă), din cauza insuficienței resursei umane (în contextul blocării concursurilor și al salarizării nemotivante) și a sarcinilor birocratice numeroase și uneori aberante trasate de forurile superioare.
Atragem atenția opiniei publice și factorilor de decizie că toate aceste măsuri de „eficientizare” impuse împotriva învățământului vor avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung. Deciziile Guvernului vor conduce, în final, la scăderea calității actului educațional și la periclitarea viitorului tinerelor generații și al școlii românești.
„Măsurile luate prin Legea nr. 141/2025 au condus la o creștere a volumului de muncă și a stresului pentru personalul din școli, dublată de diminuarea veniturilor salariale. Motivația colegilor noștri este la un minim istoric. Nu putem accepta ca educația să fie considerată un cost inutil, pe care să-l poți reduce din pix, oricând, fără consecințe pe termen mediu și lung. Educația trebuie să reprezinte o investiție prioritară și să fie protejată și suținută. Vom protesta ferm până când această lege va fi abrogată!”, a declarat Marius Ovidiu Nistor, președinte FSE „SPIRU HARET“.
FSE „SPIRU HARET” face apel la membrii săi și la toți angajații din sistemul de învățământ să se alăture acțiunilor de protest din 29 octombrie, pentru a transmite Guvernului un mesaj clar:
Educația nu trebuie sacrificată!
Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”
Luni, 11 noiembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ referitor la ocupare posturi, conform Anexei 1 și suplimentare locuri, conform Anexei 2.
II. Diverse:
1. Se aprobă 2 cereri de pensionare pentru limită de vârstă a unor cadre didactice, începând cu data de 31.12.2025.
2. Se aprobă cererea de pensionare la cerere a unui cadru didactic.
3. Se aprobă lista persoanelor excepții plata cu ora, conform Anexei 3.
4. Se aprobă rapoartele de doctorat pentru inspectori școlari și directori de unități de învățământ.
5. Se aprobă rapoartele de procedură.
6. Se aprobă raportul e privind execuția bugetară pentru trimestrul III 2025.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Gubernationem habemus! Într-adevăr, după lungi străduințe, absolut nejustificate în raport cu ceea ce a ieșit ar spune cârtitorii, prin mila cine știe cui, am fost „fericiți” cu un nou guvern. Nu ne vom întreba „Și la ce bun?”, ținând cont că prin măsurile anunțate pare să existe o inexorabilă voință de a da lucrurile în urmă cu ceva mai bine de 15 ani (fără să fie o surpriză faptul că multe dintre ideile de acum reprezintă o reșapare a celor de atunci, având în vedere că multe dintre figurile actuale aflate în prim plan acum s-au format la „școala” de atunci), ci, într-o abordare pozitivă vom încerca doar să aducem în discuție unele dintre ideile cu care noii decidenți și-au asumat să plece la drum. Iar mai precis ne vom referi la două dintre acestea, unele care privesc în mod direct educația...
Norma didactică și timpul de lucru de 40 de ore
Problemă aflată aproape pe buzele tuturor, cei din învățământ speriați de reducerea unor venituri și așa departe de a sublinia importanța permanent clamată a educației, ceilalți bucuroși că indivizii aceia care muncesc doar 18 ore pe săptămână vor fi puși în sfârșit la treabă (puteți acompania aici cu hăhăitul din acele vremuri mai de demult, scos de un celebru politician, „tătucă” pentru o parte dintre cei de acum) și vor munci și ei 40 de ore ca toată lumea.
Capacitatea redusă de înțelegere aici (în primul rând dacă luăm în calcul titlurile din presă și declarațiile politicienilor) pare împinsă la extrem. Da, norma de predare la profesori este de 18 ore/săptămână (excluzând educatorii și învățătorii, care sunt normați pe post), dar acestea sunt doar activitățile didactice, ceea ce ne plasează undeva în medie, sistemele educaționale europene fiind deosebit de diverse (minimul ar fi de 14 ore, iar maximul de 24 de ore).
De fapt, întrebarea decisivă (evitată însă atât de politicieni, cât și de „marii specialiști” în educație) aici ar fi dacă aceste ore se cer a fi pregătite, cu atât mai mult cu cât educația românească suferă în continuare de o penurie cruntă de resurse educaționale. Probabil am mobilat școlile, am înghesuit, cu sau fără cap, și aparatură din cea mai diversă prin sălile de clasă, dar dacă cineva crede că predatul se rezumă doar la atât este cel puțin... știți dumneavoastră cum. Lecțiile se cer proiectate și pregătite, testele se cer create și apoi corectate, materialele didactice ce urmează a fi utilizate se cer inventate sau măcar identificate etc. Ceea ce înseamnă timp. Mai puțin la un cadru didactic cu experiență, dar destul de mult la un debutant. Care ar fi acel timp? Cel puțin o jumătate de oră pentru fiecare oră de curs, fără să mai aducem în discuție numărul tot mai mare al copiilor cu cerințe educative speciale, caz în care am vorbi despre minim o jumătate de oră/copil.
Mergem mai departe... Dirigenție și consiliere, elevi și părinți, sunt activități derulate curent, mari consumatoare de timp, pornind de la un minim, am aprecia, de două ore pe săptămână și oprindu-ne, după caz, cine știe unde... Intermezzo: „Dragi părinți, directori, inspectori, primari și tot ceea se mai nimerește, nu mai sunați și nu mai înroșiți WhatsApp-ul până târziu în noapte!”
Activități de formare? Sunt obligatorii, iar un calcul elementar, deși lipsa competențelor în matematică se vede mai la tot pasul (ilustrativă în acest sens fiind ideea școlii de la 8 la 17, o simplă scădere arătând că ar fi vorba de 9 ore/zi și de 48 de ore/săptămână - dar gura păcătosului adevăr grăiește, cam acolo fiind în prezent timpul real de lucru al unui cadru didactic), ar arăta că înseamnă minim 1,5-2 ore pe săptămână.
Activități administrative? Fără număr, constatăm imediat, pornind de la zecile de comisii din fiecare școală (sunt necesare ore întregi numai pentru enumerarea tuturor hârtiilor care trebuie realizate), trecând prin raportările pentru orișice, solicitate de orișicine, și ajungând la cam tot ceea ce vă trece prin cap, inclusiv distribuția de lapte, cornuri, mere, mese calde, până într-acolo că un minim de 3-4 ore/săptămână ar ține de o abordare deosebit de lejeră.
Activități metodice, activități remediale, activități de pregătire pentru performanță, activități extrașcolare, activități extracurriculare, activități de reprezentare, activități festive etc. etc. etc. Pe toate acestea cine le mai numără?
Facem o adunare (pe un minim)? 18 ore (norma didactică) + 9 ore (pregătire activități de predare) + 2 ore (formare continuă și activități metodice) + 3 ore (activități de dirigenție și consiliere) + 4 ore (activități administrative) + 4 ore (activități educative complementare)... și s-au cam terminat cele 40 de ore, fiind departe de a acoperi întreaga activitate a unui cadru didactic.
Urâtă treabă! Parcă munceam pe cât se poate de puțin, până într-acolo că dacă am sta să calculăm cu sinceritate, ar cam trebui să tot fim plătiți suplimentar (iar o ponderare din acest punct de vedere a lucrurilor, îndepărtează repede și acuzele legate de faptul că numărul zilelor de școală este mic în România: în ansamblu, cadrele didactice din România nu muncesc nici pe departe mai puțin decât colegii lor europeni, ba cel mai probabil lucrurile stau exact pe dos ).
Și am putea continua cu toate aceste aspecte, dar ați înțeles esențialul: optați pentru ce credeți dintre expresiile din prima parte a titlului, deși, după mintea noastră, ar trebui luate cum omnibus (să sperăm că ne mai amintim în mod corect ceva latină).
Plata cu ora
În această privință, prima ideea care ne-a trecut prin cap se leagă de o disciplină încă inexistentă, dar poate de dezvoltat ținând seama de brambureala care caracterizează unele minți, și anume matematica ignoranței. Având în minte confuzia sistematică dintre plata cu ora pentru orele de curs realizate peste norma obligatorie de predare și personalul didactic încadrat la plata cu ora, cei care nu au în spate o normă de bază, am face tot câteva calcule elementare...
La ora actuală, o oră de curs plătită în regim la plata cu ora se determină prin raportarea salariului la numărul de ore aferent normei de predare. Adică, pentru a lua un exemplu, un salariu de 8000 lei brut se va împărți la 72 în cazul profesorilor (18 ore/săptămână x 4 săptămâni), ceea ce revine la aproximativ 110 lei/oră de curs. Corect am spune, fiind vorba despre o aceeași activitate. Apelând însă la habarnismul devenit politică de stat, vom împărți la 160 (40 ore/săptămână x 4 săptămâni), ceea ce înseamnă fix 50 de lei.
Și poate unele cadre didactice vor accepta că munca lor nu valorează nici măcar cât cea a unui necalificat sau a unui pierde vară care mai mișcă și el câte ceva când și când (deși, dacă vor lua în calcul propria demnitate, este drept că terfelită atât de politicieni, cât și de mai întreaga societate, refuzul în a mai realiza vreo oră dincolo de norma de predare ar trebui să fie unanim), dar este evident că nu va mai veni nimeni să predea toate acele ore care nu pot fi acoperite nici măcar la plata cu ora peste norma de predare. În definitiv, de ce ar accepta cineva să fie plătit cu mai puțin de salariul minim pe economie (50 lei x 72 ore maxim înseamnă „fantastica” sumă de 3600 lei brut). Dur, probabil va face trimitere la anumite operațiuni de introducere a ceva în diverse locuri mai sensibile...
V-ați cam lămurit? Cu certitudine, fără să mai insistăm și asupra altor măsuri preconizate (deși nu ne putem abține din a aduce în discuție una de-a dreptul hilară: cine Scaraoțchi va mai conduce școlile dacă directorii vor fi degrevați nu din norma de predare ci din restul programului lucru?). De unde și a doua parte a titlului, un sofism evident (amfibolie), care ne permite să cam încheiem aici. Urâta educație…