Federațiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de negociere colectivă învățământ preuniversitar și superior – FEDERAȚIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN EDUCAȚIE „SPIRU HARET” și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ „ALMA MATER” – afiliate confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național C.S.D.R, C.N.S.L.R. – FRĂȚIA și Carte Alfa, resping categoric ultima variantă a proiectului Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, propusă de Guvernul interimar.
Propunere de introducere a unei indemnizații „de senioritate” este umilitoare, iar întreaga anexă privitoare la învățământ (în care nu se regăsesc propunerile argumentate ale organizațiilor sindicale) demonstrează desconsiderarea personalului din educație.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE PREȘEDINTE
F.S.L.I. F.S.E. „SPIRU HARET” F.N.S. „ALMA MATER”
Simion HANCESCU Marius Ovidiu NISTOR Anton HADĂR
O victorie cu gust amar…
sau despre zeloți și mileiști autohtoni
Suntem în preajma unui nou an școlar, unul care se anunță deja ca greu și zbuciumat. Ca și cel pe care tocmai l-am trăit, anticiparea din debutul celui abia trecut cum că va sta sub semnul „austerității, minciunilor și ... al protestelor” confirmându-se cu vârf și îndesat. Am avut parte din toate acestea, iar lucrurile nu par să se fi încheiat, în pofida blocării deocamdată a mult-discutatei legi a salarizării în sistemul public.
Un fapt îmbucurător, dar care nu ar trebui să ne oprească din a auzi tot mai frecventele clamări care vehiculează o nețărmurită admirație pentru un individ ajuns la putere prin Argentina, Javier „Drujbă” Milei pe numele și supranumele sale, și ale sale „mari” reforme. Exemplu preferat al liberalilor și useriștilor români, este privit aproape cu adulație de indivizi ziși politicieni preocupați însă mai curând de averile celor mai avuți decât de cei care se mai recunosc încă români. „Marcator”, se spune, al unui mare succes: eficiența abordării de tip „drujbă” în ceea ce privește cheltuielile publice. Copiată aceasta, este drept într-un stil ceva mai „șmecheresc”, și de cel care va rămâne în posteritate drept „Ilie Sărăcie” (aflat într-o concurență acerbă pentru „cel mai bun din parcare” cu „Piticul atomic” sau „Premierul-zero”), abordarea a reușit în Argentina să triumfe împotriva inflației, ba chiar să genereze o creștere economică (speranțele și amintitului confrate mioritic). De apreciat la o primă vedere, dar în realitate un avertisment sumbru despre unde pot duce abordările libertariano-progresiste (iar aici citiți ce trebuie raportat la politica românească). „Marile succese” sunt în fapt rezultatele unui colaps deliberat și orchestrat al veniturilor populației, salariile și pensiile fiind într-atât de zdrobite încât partea din „plăcinta” națională (cunoscută sub numele de „P.I.B.”) s-a tot și se tot micșorează pentru cetățeanul de rând. Instituționalizarea unor salarii și pensii mici, a unui nivel de trai redus la minim și „modernizarea muncii” (a se citi creșterea numărului de ore de muncă și dereglementarea legislativă în sensul revenirii la un statut al muncii aducând cu cel din secolul XIX) sunt adevăratele unelte ale „marii victorii”.
Sună cunoscut toate acestea? Cu siguranță. Limbajul nu este același, dar măsurile luate sau încercate sunt suficient de străvezii pentru a nu exista umbră de îndoială în ceea ce privește modelul. Începând cu reducerile drastice ale cheltuielilor publice (cu precădere în domenii vitale precum educația și sănătatea, dar fără a leza „scurgerile” bugetare atâta vreme cât nu este vorba de salarii, pensii sau responsabilitate socială), încercările de destructurare a instituțiilor statului (nu pentru o mai bună funcționare, ci pentru un transfer al controlului din public în privat sau chiar mai simplu adesea, pe modelul „pleacă ai voștri ca să vină ai noștri”) și mergând până la recent eșuata lege a salarizării.
În această ultimă privință, am înclina mai întâi să spunem că o parte a clasei politice românești s-a mai trezit la realitate, ba chiar ne-am dori o astfel de trezire care să scoată România din fruntea topurilor cu creșterea marilor averi și a acumulărilor de capital și poate să o urce de pe ultimele poziții în ceea ce privește salarizarea, pensiile și nivelul de trai. Nu de alta, dar „fantasticul” P.I.B. despre care ni se tot povestește ar permite cu vârf și îndesat. Ne-am dori, o repetăm, deși eșecul acestei legi pare a se datora mai curând (doar?) presiunilor sindicale (din educație și sănătate, respectiv domeniul public), beneficiare acestea, trebuie să o recunoaștem, de anumite jocuri politice al căror scop rămâne încă neclar. Evident, ar fi de dorit ca cei care au blocat proiectul așa-zisei legi a salarizării în domeniul public, o lege a sărăcirii în fapt, să o fi făcut convinși că și cei de rând merită să trăiască și ei mai bine, dar avem încă rezerve în acest sens.
Iar motivele sunt destul de simple: chiar dacă la nivel general s-a blocat această lege menită să ne facă mai săraci, zbaterea cotidiană își păstrează ritmul, pe zi ce trece mai tăindu-se câte ceva. Iar începutul de an școlar pare să vină cu o intensificare a măsurilor menite să mai distrugă și ceea ce mai funcționează. Fără îndoială, ne gândim la nenumăratele inițiative de încadrare în subfinanțarea programată a sistemului educațional, în prezent fiind în curs „adecvarea” personalului didactic auxiliar și administrativ la numărul de formațiuni de studiu și numărul de copii/elevi. Inițiată și aceasta, ca multe altele, prin tot felul de circulare și adrese (multe abuzând de o interpretare „creativă” a legii), venerate acestea mai ceva ca textele sfinte de către tot ocupantul de funcție, chiar dacă prin fiecare dintre acestea responsabilitatea efectivă este pusă în cârca executantului ținător de scaun, se purcede la înfăptuirea sa. Cu alte cuvinte, va urma un nou „măcel”, pompos îmbrăcat în sintagma „încadrarea în buget”, actanți fiind zeloții isejiști întru zelotificarea celor care diriguiesc la firul ierbii, se spune, bunul mers al școlilor (în realitate „terorizați” cu proiectatul concurs de scaune din acest an). Oarecum de înțeles zelul, având în vedere criticile ministeriale relative la faptul că educația hunedoreană numără cei mai puțini copii/elevi pe cap de personal didactic auxiliar, respectiv pe cap de personal administrativ, bucurându-se totodată de un loc eminent în depășirea bugetului alocat. De înțeles, de acord, dar numai în măsura în care tot ceea ce contează este scaunul propriu, indiferent care ar fi acela, fiindcă altfel ne-am putea gândi că situația educației hunedorene este cea mai bună în ceea ce privește încadrarea cu personal (în realitate insuficient, în pofida bălmăjelilor lemnoase cu care ministerialii împroașcă isejiștii, iar aceștia directorii), totodată dovedind fără drept de apel că celebrul „cost per capita” este de fapt un instrument de degradare programată a educației.
Dar să ne bucurăm de victoria obținută (lăsând de-o parte pentru moment norma didactică crescută, plata cu ora anemică, reduceri de venituri, reduceri de activitate, prime de carieră didactică cu care nu prea ai ce face, manuale lipsă, standarde de evaluare inaplicabile etc.), cu atât mai mult atunci când guvernanții, dintre care mulți nu au călcat pe la un loc de muncă adevărat în viața lor sau dacă au făcut-o vreodată au dat de mult uitării o astfel de „înjosire” existențială, iar „pensia” și-o programează prin Monaco sau Dubai, clamează că eșecul legii salarizării în domeniul public se datorează „șantajiștilor sindicali”. Parcă ți se încarcă inima de energie și voie bună. Din păcate, revenind la realitate, „victoria” este doar una de etapă. Obținută cu foarte mare greutate, ținând seama de o anumită dezimplicare a membrilor de sindicat (lipsa apetenței pentru mișcări de protest, acceptarea îngăduitoare a măsurilor reductive, a comasărilor/reducerilor de clase și școli etc.), este doar un pas, lupta guvernanților întru organizarea „scurgerilor” banului public în alte buzunare fiind doar amânată pentru ultima parte a acestui an.
Oricum, „șantajiști sindicali” sună foarte bine venind din partea celor care ne conduc, deși de dorit ar fi ca „șantajul” să îmbrace cămașa forței, una suficient de mare pentru ca aberanți de genul care produc astfel de sintagme sau care țin să precizeze că „bugetarii și pensionarii nu produc nimic, ci doar generează costuri, fiind paraziți care își vor omorî curând gazda, sugând prea mult sânge” să-și găsească, oricât de necreștinește sună, obștescul sfârșit... politic și social. Din nefericire, incapacitatea salariaților din mediul privat de a se organiza, de a-și apăra și promova propriile interese (faptul că aproape o treime dintre ei sunt plătiți la salariul minim, chiar și acesta departe de posibilitățile pe care le oferă P.I.B.-ul României, se datorează chiar acestei incapacități de organizare sindicală) și subminarea permanentă a sindicatelor din domeniul public, ne plasează destul de departe de o astfel de forță. Ceea ce nu înseamnă că lupta nu se poate sau nu ar mai trebui dusă...
Fiind conștienți că la întrebarea „ce te-ar face să dai votul unui politician care prin ideologie și program îți spune că nu-l interesează amărâții de salariați și pensionari, ci cei care „duc în spate” România spre culmi de bunăstare și progres?” nu vom reuși să dăm vreun răspuns, după cum rămân la fel de misterioase bălmăjelile antisindicale având în vedere că doar prin faptul că mai rezistăm în aceste organizații ne este un pic mai bine, pornim cu încredere în noul an școlar, încredere că va trebui să luptăm... și o vom face indiferent de numărul zeloților și mileiștilor ieșiți în cale.
Un an școlar pe cât se poate de fructuos!
Luni, 7 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Evaluare directori unități învățământ
III. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Se aprobă situația calificativelor acordate celor 167 de directori și directori adjunct astfel:
165 de directori și directori adjunct au obținut calificativul „Foarte bine” și 2 calificativul „Bine”.
III. Diverse:
1. Se aprobă diminuarea cu 1 clasă a IX-a, învățământ profesional.
2. Se aprobă rapoartele de doctorat pentru directorii unităților de învățământ.
3. Se aprobă protocolul de colaborare dintre „Fund World Vision” și I.S.J. Hunedoara.
4. Se aprobă numirea reprezentantului legal al I.S.J. Hunedoara în cele 2 proiecte în parteneriat cu C.J.R.A.E. Hunedoara.
5. Se prezintă, spre informare, ordinul de serviciu – corp control M.E.C, tematica de control.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Stimate Domnule Ministru al Educației,
....IO am cam obosit...
...am obosit să privesc la cum mi-ați dat să muncesc mai mult anul ăsta, pe bani mult mai puțini ca anul trecut...
...am obosit să vă rog să faceți manuale pentru școlile profesionale...N-ați făcut niciodată.
...am obosit să fac zeci de dosare de burse sociale, în loc să predau limba română...
...am obosit să fac planificări după noua voastră gândire haotică, pe care nu le pot respecta pentru că elevii pe care mi i-ați trimis la liceu nu au toți examen de Evaluare Națională pentru că așa vreți voi, cei care mențineți în mod voit legea asta de doi bani...
...am obosit să vă rog să dați profesorilor salarii decente pentru a determina tinerii deștepți să aleagă meseria de dascăl...Ar muri de foame.
...am obosit să văd cum inventați atâtea comisii care trebuie să facă dosare inutile pentru a justifica existența unor instituții inutile...
...am obosit să fiu telefonistul de serviciu care să audă ,,Doamna, nici azi nu ne-a luat autobuzul", ,,Doamna, s-a stricat autobuzul și nu ajung la primele ore", ,,Doamna, când intră bursa?...că nu mai am bani..." etc.
...am obosit să vă văd în costume noi, cu cravată și pantofi strălucitori, iar colegii mei fac naveta ore în șir, de la o școală la alta (unii în 3-4 școli, că ați mărit norma, ați comasat clase și școli, fără nicio logică), purtând aceeași ținută de anul trecut...
...am obosit să le cer săptămânal colegilor ,,chestii" pe care le solicită cei de sus, mama ei de birocrație...
...am obosit să trimit și să primesc mesaje care îmi impun să ,,fac cursuri inutile pentru credite inutile"... am peste 22 de ani vechime și, dintre toate cursurile făcute, doar 3 m-au învățat ceva util. Restul sunt maculatură și bani aruncați de mine în buzunarul ,,șmecherilor"...
...am obosit să zâmbesc la școală, când sufletul mi-e obosit...
...am obosit să tac în fața directorului care e disperat și el de haosul creat de voi, cei de sus, și care ne cere să facem dosare, procese verbale, documente multe, fără legătură cu lecția de la clasă, știind că ne cere mult, dar nu are încotro. Mi-e milă de directorii mei, de colegii mei și de mine...
...am obosit, domnule Ministru, să sper că școala românească își mai revine vreodată...
...am obosit să sper că vor veni niște tineri, de la studii din străinătate , care să schimbe ce merge rău în țara asta...
...am obosit să sper că tinerii mei elevi vor rămâne în țară, să o reconstruiască. Toți vor să plece, domnule Ministru!...și mă doare sufletul!
...am obosit, domnule Ministru, să lupt pentru viitorul țării noastre cu morile de vânt...Eu nu sunt Don Quijote...Sunt un biet profesor, domnule Ministru...
...și am obosit, domnule Ministru, să sper că veți privi spre mine, cu înțelegere și cu milă. Privirea dumneavoastră și faptele îmi arată că nu vă pasă deloc de ceea ce simt eu.
...am obosit, domnule Ministru, să vă explic faptul că ați procedat greșit în toate deciziile luate până acum. Am avut atâta încredere și speranță și m-ați năucit brutal prin tot ce ați făcut. E inexplicabil pentru mine.
...am obosit, domnule Ministru, să vă spun că am crezut în dumneavoastră și că m-ați dezamăgit rău de tot. Dar, știu, nu vă pasă.
...am obosit, domnule Ministru, și o spune un profesor care are toate gradele didactice (chiar și un masterat făcut de drag, nu de nevoie, la ,,fără taxă"), care e titular, care nu face naveta, care are doar un copil ce a terminat chiar la UBB CLUJ și care v-a privit în ochi, cu încredere, la fiecare întâlnire...
...am obosit, domnule Ministru, să vă spun că mi-e milă de colegii mei pe care i-ați lăsat fără banii câștigați în instanță, fără banii pentru orele suplimentare corect plătite, fără banii din voucherele legale, fără prima didactică, fără posturi, fără speranță...Oamenii ăștia chiar au muncit, chiar au obținut examene și posturi prin examen național legal organizat, nu prin numiri politice...Oameni deștepți, cinstiți și cu mult bun-simț...
...Am obosit, domnule Ministru, să mă gândesc că nici nu vă dați seama că greșiți prin tot ce faceți...
...am obosit, domnule Ministru, să vă explic faptul că observ cât de proști ne credeți, cât de naivi, cât de nesemnificativi ne vedeți, cât de sus vă credeți și cât de mici părem în ochii dumneavoastră de zeu...
...am obosit, domnule Ministru, să văd cum vă bateți joc de noi, dascălii, cum credeți că ,,ne rezolvați prin metode psihologice"...
...am obosit, domnul Ministru...și îmi doresc să vină clipa în care veți obosi să vă mai jucați cu viețile noastre, ale dascălilor care suntem și părinți, dar și elevi/studenți...Căci eu prețuiesc toate cadrele didactice: titulari sau nu, pensionari, suplinitori calificați sau necalificați care sunt în curs de calificare...
...Domnule Ministru, ne-ați dezbinat: ați făcut diferențe jignitoare între titulari si netitulari, între debutanți și pensionari, între suplinitori calificați, necalificați sau în curs de calificare...
Mărturisesc un lucru: de-a lungul vieții am trecut și eu prin toate etapele de mai sus...Doar profesor pensionar n-am ajuns, încă...
Dacă veți continua cu bătaia asta de joc, sigur nu voi ajunge la pensie și cred că asta v-ați propus...Altfel nu înțeleg motivul pentru care ați măcelărit Educația anul acesta. Vă resimt ca fiind cel mai sinistru Ministru al Educației pe care l-am avut vreodată.
Eu sunt greu de speriat și de dezamăgit, dar dumneavoastră ați reușit să îmi faceți asta.
...Așa că, da, am obosit, domnule Ministru...
...dar nu am obosit doar eu, domnule Ministru, ci toți colegii mei au obosit să ceară respect, cu tot ce presupune respectul pentru un dascăl (și asta înseamnă și bani).
De ce am scris toate acestea? Ca să mă odihnesc, domnule Ministru.
Căci scrisul îmi rămâne singura relaxare. E singurul meu mod de a mă odihni, când m-ați golit de energie și de bani.
Scriu, domnule Ministru, pentru a nu uita cine m-a obosit în halul ăsta.
Da, știu, nu vă pasă că eu am obosit, dar copiilor mei de la școală le pasă, domnule Ministru! Azi mi-au zis iar ,,să zâmbesc, că viața e frumoasă, Doamna!" Că eu așa le-am zis mereu să facă ei, iar ei au grijă de mine, să zâmbesc și eu.
Și le voi zâmbi, domnule Ministru, că sunt copiii mei.
Dar dumneavoastră, domnule Ministru, să știți că mai am atât de multe de zis, văd atât de multe, dar mă opresc aici, deocamdată, pentru că am obosit...
Atât.
(Text preluat)