Federațiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de negociere colectivă învățământ preuniversitar și superior – FEDERAȚIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN EDUCAȚIE „SPIRU HARET” și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ „ALMA MATER” – afiliate confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național C.S.D.R, C.N.S.L.R. – FRĂȚIA și Carte Alfa, resping categoric ultima variantă a proiectului Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, propusă de Guvernul interimar.
Propunere de introducere a unei indemnizații „de senioritate” este umilitoare, iar întreaga anexă privitoare la învățământ (în care nu se regăsesc propunerile argumentate ale organizațiilor sindicale) demonstrează desconsiderarea personalului din educație.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE PREȘEDINTE
F.S.L.I. F.S.E. „SPIRU HARET” F.N.S. „ALMA MATER”
Simion HANCESCU Marius Ovidiu NISTOR Anton HADĂR
O victorie cu gust amar…
sau despre zeloți și mileiști autohtoni
Suntem în preajma unui nou an școlar, unul care se anunță deja ca greu și zbuciumat. Ca și cel pe care tocmai l-am trăit, anticiparea din debutul celui abia trecut cum că va sta sub semnul „austerității, minciunilor și ... al protestelor” confirmându-se cu vârf și îndesat. Am avut parte din toate acestea, iar lucrurile nu par să se fi încheiat, în pofida blocării deocamdată a mult-discutatei legi a salarizării în sistemul public.
Un fapt îmbucurător, dar care nu ar trebui să ne oprească din a auzi tot mai frecventele clamări care vehiculează o nețărmurită admirație pentru un individ ajuns la putere prin Argentina, Javier „Drujbă” Milei pe numele și supranumele sale, și ale sale „mari” reforme. Exemplu preferat al liberalilor și useriștilor români, este privit aproape cu adulație de indivizi ziși politicieni preocupați însă mai curând de averile celor mai avuți decât de cei care se mai recunosc încă români. „Marcator”, se spune, al unui mare succes: eficiența abordării de tip „drujbă” în ceea ce privește cheltuielile publice. Copiată aceasta, este drept într-un stil ceva mai „șmecheresc”, și de cel care va rămâne în posteritate drept „Ilie Sărăcie” (aflat într-o concurență acerbă pentru „cel mai bun din parcare” cu „Piticul atomic” sau „Premierul-zero”), abordarea a reușit în Argentina să triumfe împotriva inflației, ba chiar să genereze o creștere economică (speranțele și amintitului confrate mioritic). De apreciat la o primă vedere, dar în realitate un avertisment sumbru despre unde pot duce abordările libertariano-progresiste (iar aici citiți ce trebuie raportat la politica românească). „Marile succese” sunt în fapt rezultatele unui colaps deliberat și orchestrat al veniturilor populației, salariile și pensiile fiind într-atât de zdrobite încât partea din „plăcinta” națională (cunoscută sub numele de „P.I.B.”) s-a tot și se tot micșorează pentru cetățeanul de rând. Instituționalizarea unor salarii și pensii mici, a unui nivel de trai redus la minim și „modernizarea muncii” (a se citi creșterea numărului de ore de muncă și dereglementarea legislativă în sensul revenirii la un statut al muncii aducând cu cel din secolul XIX) sunt adevăratele unelte ale „marii victorii”.
Sună cunoscut toate acestea? Cu siguranță. Limbajul nu este același, dar măsurile luate sau încercate sunt suficient de străvezii pentru a nu exista umbră de îndoială în ceea ce privește modelul. Începând cu reducerile drastice ale cheltuielilor publice (cu precădere în domenii vitale precum educația și sănătatea, dar fără a leza „scurgerile” bugetare atâta vreme cât nu este vorba de salarii, pensii sau responsabilitate socială), încercările de destructurare a instituțiilor statului (nu pentru o mai bună funcționare, ci pentru un transfer al controlului din public în privat sau chiar mai simplu adesea, pe modelul „pleacă ai voștri ca să vină ai noștri”) și mergând până la recent eșuata lege a salarizării.
În această ultimă privință, am înclina mai întâi să spunem că o parte a clasei politice românești s-a mai trezit la realitate, ba chiar ne-am dori o astfel de trezire care să scoată România din fruntea topurilor cu creșterea marilor averi și a acumulărilor de capital și poate să o urce de pe ultimele poziții în ceea ce privește salarizarea, pensiile și nivelul de trai. Nu de alta, dar „fantasticul” P.I.B. despre care ni se tot povestește ar permite cu vârf și îndesat. Ne-am dori, o repetăm, deși eșecul acestei legi pare a se datora mai curând (doar?) presiunilor sindicale (din educație și sănătate, respectiv domeniul public), beneficiare acestea, trebuie să o recunoaștem, de anumite jocuri politice al căror scop rămâne încă neclar. Evident, ar fi de dorit ca cei care au blocat proiectul așa-zisei legi a salarizării în domeniul public, o lege a sărăcirii în fapt, să o fi făcut convinși că și cei de rând merită să trăiască și ei mai bine, dar avem încă rezerve în acest sens.
Iar motivele sunt destul de simple: chiar dacă la nivel general s-a blocat această lege menită să ne facă mai săraci, zbaterea cotidiană își păstrează ritmul, pe zi ce trece mai tăindu-se câte ceva. Iar începutul de an școlar pare să vină cu o intensificare a măsurilor menite să mai distrugă și ceea ce mai funcționează. Fără îndoială, ne gândim la nenumăratele inițiative de încadrare în subfinanțarea programată a sistemului educațional, în prezent fiind în curs „adecvarea” personalului didactic auxiliar și administrativ la numărul de formațiuni de studiu și numărul de copii/elevi. Inițiată și aceasta, ca multe altele, prin tot felul de circulare și adrese (multe abuzând de o interpretare „creativă” a legii), venerate acestea mai ceva ca textele sfinte de către tot ocupantul de funcție, chiar dacă prin fiecare dintre acestea responsabilitatea efectivă este pusă în cârca executantului ținător de scaun, se purcede la înfăptuirea sa. Cu alte cuvinte, va urma un nou „măcel”, pompos îmbrăcat în sintagma „încadrarea în buget”, actanți fiind zeloții isejiști întru zelotificarea celor care diriguiesc la firul ierbii, se spune, bunul mers al școlilor (în realitate „terorizați” cu proiectatul concurs de scaune din acest an). Oarecum de înțeles zelul, având în vedere criticile ministeriale relative la faptul că educația hunedoreană numără cei mai puțini copii/elevi pe cap de personal didactic auxiliar, respectiv pe cap de personal administrativ, bucurându-se totodată de un loc eminent în depășirea bugetului alocat. De înțeles, de acord, dar numai în măsura în care tot ceea ce contează este scaunul propriu, indiferent care ar fi acela, fiindcă altfel ne-am putea gândi că situația educației hunedorene este cea mai bună în ceea ce privește încadrarea cu personal (în realitate insuficient, în pofida bălmăjelilor lemnoase cu care ministerialii împroașcă isejiștii, iar aceștia directorii), totodată dovedind fără drept de apel că celebrul „cost per capita” este de fapt un instrument de degradare programată a educației.
Dar să ne bucurăm de victoria obținută (lăsând de-o parte pentru moment norma didactică crescută, plata cu ora anemică, reduceri de venituri, reduceri de activitate, prime de carieră didactică cu care nu prea ai ce face, manuale lipsă, standarde de evaluare inaplicabile etc.), cu atât mai mult atunci când guvernanții, dintre care mulți nu au călcat pe la un loc de muncă adevărat în viața lor sau dacă au făcut-o vreodată au dat de mult uitării o astfel de „înjosire” existențială, iar „pensia” și-o programează prin Monaco sau Dubai, clamează că eșecul legii salarizării în domeniul public se datorează „șantajiștilor sindicali”. Parcă ți se încarcă inima de energie și voie bună. Din păcate, revenind la realitate, „victoria” este doar una de etapă. Obținută cu foarte mare greutate, ținând seama de o anumită dezimplicare a membrilor de sindicat (lipsa apetenței pentru mișcări de protest, acceptarea îngăduitoare a măsurilor reductive, a comasărilor/reducerilor de clase și școli etc.), este doar un pas, lupta guvernanților întru organizarea „scurgerilor” banului public în alte buzunare fiind doar amânată pentru ultima parte a acestui an.
Oricum, „șantajiști sindicali” sună foarte bine venind din partea celor care ne conduc, deși de dorit ar fi ca „șantajul” să îmbrace cămașa forței, una suficient de mare pentru ca aberanți de genul care produc astfel de sintagme sau care țin să precizeze că „bugetarii și pensionarii nu produc nimic, ci doar generează costuri, fiind paraziți care își vor omorî curând gazda, sugând prea mult sânge” să-și găsească, oricât de necreștinește sună, obștescul sfârșit... politic și social. Din nefericire, incapacitatea salariaților din mediul privat de a se organiza, de a-și apăra și promova propriile interese (faptul că aproape o treime dintre ei sunt plătiți la salariul minim, chiar și acesta departe de posibilitățile pe care le oferă P.I.B.-ul României, se datorează chiar acestei incapacități de organizare sindicală) și subminarea permanentă a sindicatelor din domeniul public, ne plasează destul de departe de o astfel de forță. Ceea ce nu înseamnă că lupta nu se poate sau nu ar mai trebui dusă...
Fiind conștienți că la întrebarea „ce te-ar face să dai votul unui politician care prin ideologie și program îți spune că nu-l interesează amărâții de salariați și pensionari, ci cei care „duc în spate” România spre culmi de bunăstare și progres?” nu vom reuși să dăm vreun răspuns, după cum rămân la fel de misterioase bălmăjelile antisindicale având în vedere că doar prin faptul că mai rezistăm în aceste organizații ne este un pic mai bine, pornim cu încredere în noul an școlar, încredere că va trebui să luptăm... și o vom face indiferent de numărul zeloților și mileiștilor ieșiți în cale.
Un an școlar pe cât se poate de fructuos!
Luni, 7 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Evaluare directori unități învățământ
III. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Se aprobă situația calificativelor acordate celor 167 de directori și directori adjunct astfel:
165 de directori și directori adjunct au obținut calificativul „Foarte bine” și 2 calificativul „Bine”.
III. Diverse:
1. Se aprobă diminuarea cu 1 clasă a IX-a, învățământ profesional.
2. Se aprobă rapoartele de doctorat pentru directorii unităților de învățământ.
3. Se aprobă protocolul de colaborare dintre „Fund World Vision” și I.S.J. Hunedoara.
4. Se aprobă numirea reprezentantului legal al I.S.J. Hunedoara în cele 2 proiecte în parteneriat cu C.J.R.A.E. Hunedoara.
5. Se prezintă, spre informare, ordinul de serviciu – corp control M.E.C, tematica de control.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Mii de cadre didactice au protestat miercuri în București, nemulțumiți de prevederile noii legi a salarizării și de măsurile de austeritate care, spun ei, afectează sistemul de educație. Participanții s-au adunat în Piața Victoriei, apoi au pornit în marș spre Parlament, cerând Guvernului să respecte promisiunile făcute după greva generală din 2023 și să trateze educația ca o prioritate.
Sindicatele din învățământ acuză reducerea unor drepturi salariale, creșterea normei didactice, majorarea numărului de elevi din clase și lipsa investițiilor în școli. Liderii sindicali susțin că actualul proiect al legii salarizării ignoră angajamentele asumate de autorități în urma negocierilor purtate în ultimii ani și avertizează că sistemul riscă să devină tot mai puțin atractiv pentru cadrele didactice.
Printre pancarte, vuvuzele și scandări, profesorii veniți din întreaga țară au vorbit despre motivele care i-au adus în stradă. Unii și-au exprimat nemulțumirea față de salarii și pierderea unor sporuri, alții au vorbit despre clasele tot mai aglomerate, volumul de muncă în creștere sau dificultățile cu care se confruntă școlile din mediul rural. „Adevărul” a stat de vorbă cu mai multe cadre didactice prezente la protest despre problemele pe care le văd în sistem și despre așteptările pe care le au de la guvernanți.
„Nu cred că se va rezolva nimic”
Venită din județul Teleorman, Ivan Daniela spune că profesorii au pierdut constant drepturi în ultimii ani și le cere guvernanților să acorde mai multă atenție educației. Ea reclamă, în special, diminuarea veniturilor și condițiile din școli, unde numărul elevilor din clase continuă să crească.
„Norma de hrană ni s-a luat. Ni s-a mărit norma didactică. La clasă avem peste 30 de elevi. Acum vor să ne ia și sporul de dirigenție, care este o muncă suplimentară. Nu știți câte hârtii se fac la dirigenție. Vor să ne ia sporul neuropsihic. Dar, în primul și în primul rând, supraaglomerarea claselor”, afirmă profesoara.
În ciuda protestului, profesoara nu este optimistă că revendicările cadrelor didactice vor fi ascultate.
„Nu cred că se va rezolva nimic. Am încercat mereu, liderii noștri au fost la discuții, dar nu, nu cred că se va rezolva nimic”, spune ea.
În opinia sa, profesorii nu sunt suficient de uniți pentru a susține măsuri mai radicale, precum boicotarea examenelor naționale. Chiar dacă există nemulțumiri în sistem, mulți angajați se tem de consecințele pe care le-ar putea avea o grevă asupra propriilor venituri și a familiilor lor.
„Poate vom boicota, dar se vor găsi oameni care să se ducă și la supraveghere, și la corectat. Nu suntem uniți. Omul se gândește și la «aoleu, dacă intru în grevă, îmi scade și salariul cu noua lege». Unii au familie, au rate”, spune Daniela.
La final, Ivan Daniela revine la aceeași concluzie pesimistă cu care și-a început discursul.
„Eu nu cred că se va schimba ceva. Ei, dacă sunt porniți să facă ceva, până la urmă asta vor face. Noi am încercat mereu, și în 2023 – încercăm și noi ce putem”, adaugă ea.
„Am ajuns să fim bonele copiilor, plătite de stat”
Mariana Drumna, din Ilfov, spune că profesorii sunt afectați atât de creșterea numărului de copii din grupe și clase, cât și de pierderea unor drepturi salariale. Ea atrage atenția că sporurile vizate de noua lege a salarizării reprezintă un venit suplimentar, dar, pe deasupra, și o recunoaștere a muncii pe care cadrele didactice o depun în afara activităților de la clasă.
„Este foarte greu; foarte multe comisii din care cadrele didactice trebuie să facă parte, iar volumul mult de muncă duce la multe nemulțumiri”, explică educatoarea.
Educatoarea spune că, fără investiții și condiții mai bune, sistemul de învățământ va avea tot mai multe dificultăți în a atrage oameni bine pregătiți.
„Să aibă grijă și de profesori, pentru că fără învățământ, societatea noastră se va duce în jos. Dacă dânșii ne vor proști, înseamnă că pe asta fix mizează”, adaugă ea.
Ea speră ca autoritățile să revină asupra prevederilor din noua lege a salarizării și spune că imaginea profesorilor în societate s-a degradat odată cu creșterea sarcinilor administrative și lipsa unei recompense pe măsură.
„Sperăm din tot sufletul ca dânșii să revină asupra noii legi a salarizării, să nu mai existe aceste discrepanțe și să fim la un nivel mult mai bun, și noi, ca trai, și în ochii tuturor. Pentru că noi, cadrele didactice, am ajuns să fim – cel puțin educatoarele – bonele copiilor, plătite de stat”, spune Mariana Drumna.
În opinia sa, salariile mici și volumul mare de muncă îi țin departe de școli pe mulți dintre cei care ar putea aduce un plus de calitate în sistem.
„Oamenii bine calificați nu vin pe salariul derizoriu din învățământ, ci merg mai departe. Dacă salariile și condițiile de muncă ar fi favorabile, doar să stai efectiv să lucrezi cu copii, fără să ai foarte multe activități de secretariat – tot ce e extra –, atunci, într-adevăr, vor veni oameni mult mai calificați și mai doritori să intre în sistemul de învățământ”, povestește ea.
Întrebată despre posibilitatea boicotării examenelor naționale, Mariana Drumna spune că multe cadre didactice din învățământul preșcolar au ales să participe la protest în timpul liber și consideră că sprijinul pentru examene nu ar trebui să vină tot din timpul lor liber.
„De la noi, din unitate, trebuia să fim vreo nouă fete care veneam la protest, dar ni s-a spus că prioritatea sunt copiii – ceea ce e adevărat – și că trebuie să venim la protest în timpul liber. Drept pentru care nici noi nu vom veni din timpul nostru liber pentru a sprijini examenele. Să le țină dânșii”, încheie educatoarea.
„Fac experimente pe noi”
Dan Năparu a venit la protest din Tulcea și spune că profesorii au ieșit în stradă din cauza noii grile de salarizare, a creșterii numărului de elevi din clase și a modificărilor privind plata orelor suplimentare. Dincolo de revendicările concrete, acesta vorbește și despre sentimentul că vocea profesorilor este ignorată, indiferent de amploarea protestelor.
„Fac experimente pe noi. Pe noi, pe banii noștri, pe munca noastră. Suntem profesori cu 30 de ani de vechime în învățământ și o să ajungem să nu ne putem susține familiile din cauza lor, fiindcă așa vor”, explică el.
Spre deosebire de alți participanți la manifestație, profesorul din Tulcea nu vede boicotarea examenelor naționale ca pe o soluție. El spune că această variantă a fost deja discutată în rândul cadrelor didactice și nu a întrunit susținerea majorității.
„Nu, nu de asta suntem aici. S-a făcut un referendum, colegii nu au fost de acord cu boicotarea acestor examene”, mai spune acesta.
Întrebat ce așteptări are de la protest, Dan Năparu spune că momentul politic actual reduce șansele unor negocieri reale cu autoritățile. În opinia sa, revendicările profesorilor vor putea fi discutate serios abia după formarea unui nou guvern.
„Speranțe slabe, că deocamdată nu știm cu cine să vorbim, că nu avem guvern. Cel mai bun lucru ar fi să se înțeleagă politicienii, să avem un guvern și după aceea putem să negociem. Aceste proteste erau stabilite de mult timp”, spune Dan Năparu.
„Guvernanții sunt datori educației încă din 2023”
Paul A., profesor din județul Hunedoara, privește protestul dintr-o perspectivă mai largă decât cea a salariilor. El spune că educația ar trebui tratată ca o prioritate reală, iar problemele din sistem se vor reflecta inevitabil în societatea de mâine. În opinia sa, măsurile de austeritate adoptate în ultimii ani i-au afectat direct și pe elevi.
„E inadmisibil să promiți, prin lege, alocarea a 6% din PIB pentru educație și să aloci mai puțin de jumătate. Singurele măsuri de austeritate luate anul trecut au fost cele din educație. Și nu au lovit în profesori, în primul rând, au lovit în elevi. Cu mai mulți elevi la clasă, nu are nimeni nimic de câștigat; mai multe ore pentru profesori înseamnă profesori care nu mai au instrumente, în momentul de față, pentru a-i coordona pe elevi”, explică profesorul.
Profesorul consideră că noul proiect al legii salarizării ignoră angajamentele asumate după greva din 2023 și spune că promisiunile făcute atunci ar trebui respectate, indiferent de schimbările politice care au avut loc între timp.
„Grila de salarizare în educație este negociată din timpul grevei din 2023. Două partide politice și-au asumat-o, PSD și PNL. Nu contează că acum sunt alți conducători politici. O promisiune se respectă. Actuala lege nu avantajează pe nimeni”, spune dascălul.
Întrebat despre posibilitatea boicotării examenelor naționale, Paul A. spune că miza protestului nu este blocarea anului școlar, ci atragerea atenției asupra problemelor din educație.
„Nu e vorba neapărat de asta și nici de o amenințare. E vorba, dacă vreți, de sensul protestului, de a atrage atenția că în educație ceva nu funcționează. În momentul în care educația unei țări nu funcționează, guvernanții trebuie să-și pună multe întrebări. E vorba de viitor”, mai explică el.
La fel ca mulți dintre colegii săi aflați în Piața Victoriei, nu este optimist în privința rezultatului protestului, mai ales în contextul negocierilor politice pentru formarea unui nou guvern. El crede că lipsa dialogului dintre decidenți și sistemul de educație este una dintre cauzele principale ale situației actuale.
„Încă o dată, nu e vorba de profesori neapărat, că a crescut norma, că ne-au tăiat salariile, că s-a redus plata cu ora. Se tot pomenește de performanță în educație. Nu va fi vorba, în asemenea condiții, de performanță”, a declarat acesta.
În schimb, profesorul respinge criticile aduse sindicatelor și susține că greva din 2023 și-a atins obiectivele asumate la acel moment.
„Greva a încetat, pentru că toate revendicările au fost atinse și pentru că scopul sindicatelor nu este de a da jos guvernul. Nu asta ne-am propus în 2023. Au fost niște revendicări, ele au fost atinse 100% – e cea mai reușită grevă din sistemul bugetar de după Revoluție”, încheie Paul A.
„Un popor educat înseamnă progres”
Doru Gliga, profesor din județul Suceava, spune că principala sa nemulțumire este legată de situația școlilor din mediul rural, unde atragerea și menținerea cadrelor didactice devine tot mai dificilă. El le cere guvernanților să acorde mai multă atenție educației și avertizează că investițiile insuficiente în sistem vor avea efecte pe termen lung asupra societății.
„În special să fie un pic mai atenți cu învățământul și cu educația din România. Pentru că un popor educat este civilizație, este progres”, spune profesorul Gliga.
Profesorul spune că unele dintre măsurile discutate în noua lege a salarizării ar afecta direct cadrele didactice care lucrează în zonele rurale. În plus, costurile de deplasare către școală ajung adesea să fie suportate chiar de profesori.
„Sporul de dirigenție, sporul de izolare… Noi suntem la o școală din mediul rural, unde nu sunt motivați profesorii să ajungă din cauza salarizării mici. Primăriile nu mai plătesc naveta. Cadrul didactic este nevoit să-și suporte naveta din buzunarul propriu”, adaugă el.
În privința posibilității boicotării examenelor naționale, Doru Gliga este rezervat și nu crede că o astfel de măsură ar avea susținere largă în rândul profesorilor.
„Mă îndoiesc. Mă îndoiesc”, recunoaște acesta.
Dacă revendicările nu vor fi ascultate nici după protestul de la București, profesorul spune că presiunea asupra autorităților va continua prin noi acțiuni sindicale și manifestații.
„Probabil vom încerca să ieșim în stradă în continuare, vom picheta Consiliile Județene, Ministerul Educației, deci cam ăștia sunt pașii”, mai spune Doru Gliga.
„Boicotarea examenelor este singura armă pe care o avem”
Mihaela Sarov a venit la protest din județul Galați și spune că nemulțumirile profesorilor merg mult dincolo de noua lege a salarizării. În opinia sa, sistemul de învățământ este afectat de ani de subfinanțare, iar creșterea numărului de elevi din clase nu reprezintă o soluție.
„Știu că mulți vor spune «dar înainte cum se funcționa cu 40 de elevi la clase?». Ideea este că, după părerea mea, noi trebuie să evoluăm, nu să involuăm, nu să ne întoarcem la ce a fost. Asta a fost atunci, alta era situația, alte generații”, spune ea.
Profesoara spune că eliminarea unor sporuri ar afecta direct veniturile cadrelor didactice și consideră că una dintre cele mai dificile situații este cea a diriginților, care au numeroase responsabilități administrative pe lângă activitatea de la clasă.
„Nu mai avem spor neuropsihic, nu mai avem spor pentru dirigenție, nu mai există niciun spor, efectiv”, adaugă ea.
În același timp, spune că a decis să participe la protest și din cauza modului în care autoritățile justifică măsurile de austeritate.
„Nu știți câte are de făcut un diriginte. Pornind de la diverse situații de rezolvat în cadrul colectivului pe care îl coordonează, apoi o mulțime de situații, de statistici. Câteodată avem impresia că suntem statisticieni. Și, sincer, am zis că vin la miting pentru că m-a enervat ipocrizia guvernanților (...). Iar ei și-au mărit salariile cu 25%. Deci, a fost o palmă dată așa, pe față, fără nici cea mai mică jenă”, povestește profesoara.
La fel ca alți participanți la protest, Mihaela Sarov nu este optimistă în privința rezultatului imediat al manifestației, mai ales în contextul în care negocierile pentru formarea unui nou guvern sunt încă în desfășurare.
„Nu prea am nicio speranță. Nu cred. Atâta timp cât nici guvernul nu este format. Este un simulacru de conducere la momentul acesta. Doar că trebuie să ne facem văzuți, să vadă că totuși existăm, că reacționăm și că nu ne lăsăm călcați în picioare”, recunoaște ea.
Spre deosebire de o parte dintre colegii săi, profesoara consideră că boicotarea examenelor naționale ar putea reprezenta o formă legitimă de presiune asupra autorităților.
„Boicotarea examenelor este singura armă pe care o avem noi, din păcate. Iar cei care au spus că nu cred în așa ceva – suntem toți părinți, unchi, mătuși, avem membri ai familii care dau examene, dar trebuie să fim conștienți că dacă nu facem acest pas, nu vom obține niciodată nimic”, încheie profesoara.
(Articol preluat din https://adevarul.ro/stiri-interne/educatie/fac-experimente-pe-noi-ce-i-a-scos-in-strada-pe-2537143.html, autori Norbert Nemeș, Mihai Negrici)