Federațiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de negociere colectivă învățământ preuniversitar și superior – FEDERAȚIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN EDUCAȚIE „SPIRU HARET” și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ „ALMA MATER” – afiliate confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național C.S.D.R, C.N.S.L.R. – FRĂȚIA și Carte Alfa, resping categoric ultima variantă a proiectului Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, propusă de Guvernul interimar.
Propunere de introducere a unei indemnizații „de senioritate” este umilitoare, iar întreaga anexă privitoare la învățământ (în care nu se regăsesc propunerile argumentate ale organizațiilor sindicale) demonstrează desconsiderarea personalului din educație.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE PREȘEDINTE
F.S.L.I. F.S.E. „SPIRU HARET” F.N.S. „ALMA MATER”
Simion HANCESCU Marius Ovidiu NISTOR Anton HADĂR
O victorie cu gust amar…
sau despre zeloți și mileiști autohtoni
Suntem în preajma unui nou an școlar, unul care se anunță deja ca greu și zbuciumat. Ca și cel pe care tocmai l-am trăit, anticiparea din debutul celui abia trecut cum că va sta sub semnul „austerității, minciunilor și ... al protestelor” confirmându-se cu vârf și îndesat. Am avut parte din toate acestea, iar lucrurile nu par să se fi încheiat, în pofida blocării deocamdată a mult-discutatei legi a salarizării în sistemul public.
Un fapt îmbucurător, dar care nu ar trebui să ne oprească din a auzi tot mai frecventele clamări care vehiculează o nețărmurită admirație pentru un individ ajuns la putere prin Argentina, Javier „Drujbă” Milei pe numele și supranumele sale, și ale sale „mari” reforme. Exemplu preferat al liberalilor și useriștilor români, este privit aproape cu adulație de indivizi ziși politicieni preocupați însă mai curând de averile celor mai avuți decât de cei care se mai recunosc încă români. „Marcator”, se spune, al unui mare succes: eficiența abordării de tip „drujbă” în ceea ce privește cheltuielile publice. Copiată aceasta, este drept într-un stil ceva mai „șmecheresc”, și de cel care va rămâne în posteritate drept „Ilie Sărăcie” (aflat într-o concurență acerbă pentru „cel mai bun din parcare” cu „Piticul atomic” sau „Premierul-zero”), abordarea a reușit în Argentina să triumfe împotriva inflației, ba chiar să genereze o creștere economică (speranțele și amintitului confrate mioritic). De apreciat la o primă vedere, dar în realitate un avertisment sumbru despre unde pot duce abordările libertariano-progresiste (iar aici citiți ce trebuie raportat la politica românească). „Marile succese” sunt în fapt rezultatele unui colaps deliberat și orchestrat al veniturilor populației, salariile și pensiile fiind într-atât de zdrobite încât partea din „plăcinta” națională (cunoscută sub numele de „P.I.B.”) s-a tot și se tot micșorează pentru cetățeanul de rând. Instituționalizarea unor salarii și pensii mici, a unui nivel de trai redus la minim și „modernizarea muncii” (a se citi creșterea numărului de ore de muncă și dereglementarea legislativă în sensul revenirii la un statut al muncii aducând cu cel din secolul XIX) sunt adevăratele unelte ale „marii victorii”.
Sună cunoscut toate acestea? Cu siguranță. Limbajul nu este același, dar măsurile luate sau încercate sunt suficient de străvezii pentru a nu exista umbră de îndoială în ceea ce privește modelul. Începând cu reducerile drastice ale cheltuielilor publice (cu precădere în domenii vitale precum educația și sănătatea, dar fără a leza „scurgerile” bugetare atâta vreme cât nu este vorba de salarii, pensii sau responsabilitate socială), încercările de destructurare a instituțiilor statului (nu pentru o mai bună funcționare, ci pentru un transfer al controlului din public în privat sau chiar mai simplu adesea, pe modelul „pleacă ai voștri ca să vină ai noștri”) și mergând până la recent eșuata lege a salarizării.
În această ultimă privință, am înclina mai întâi să spunem că o parte a clasei politice românești s-a mai trezit la realitate, ba chiar ne-am dori o astfel de trezire care să scoată România din fruntea topurilor cu creșterea marilor averi și a acumulărilor de capital și poate să o urce de pe ultimele poziții în ceea ce privește salarizarea, pensiile și nivelul de trai. Nu de alta, dar „fantasticul” P.I.B. despre care ni se tot povestește ar permite cu vârf și îndesat. Ne-am dori, o repetăm, deși eșecul acestei legi pare a se datora mai curând (doar?) presiunilor sindicale (din educație și sănătate, respectiv domeniul public), beneficiare acestea, trebuie să o recunoaștem, de anumite jocuri politice al căror scop rămâne încă neclar. Evident, ar fi de dorit ca cei care au blocat proiectul așa-zisei legi a salarizării în domeniul public, o lege a sărăcirii în fapt, să o fi făcut convinși că și cei de rând merită să trăiască și ei mai bine, dar avem încă rezerve în acest sens.
Iar motivele sunt destul de simple: chiar dacă la nivel general s-a blocat această lege menită să ne facă mai săraci, zbaterea cotidiană își păstrează ritmul, pe zi ce trece mai tăindu-se câte ceva. Iar începutul de an școlar pare să vină cu o intensificare a măsurilor menite să mai distrugă și ceea ce mai funcționează. Fără îndoială, ne gândim la nenumăratele inițiative de încadrare în subfinanțarea programată a sistemului educațional, în prezent fiind în curs „adecvarea” personalului didactic auxiliar și administrativ la numărul de formațiuni de studiu și numărul de copii/elevi. Inițiată și aceasta, ca multe altele, prin tot felul de circulare și adrese (multe abuzând de o interpretare „creativă” a legii), venerate acestea mai ceva ca textele sfinte de către tot ocupantul de funcție, chiar dacă prin fiecare dintre acestea responsabilitatea efectivă este pusă în cârca executantului ținător de scaun, se purcede la înfăptuirea sa. Cu alte cuvinte, va urma un nou „măcel”, pompos îmbrăcat în sintagma „încadrarea în buget”, actanți fiind zeloții isejiști întru zelotificarea celor care diriguiesc la firul ierbii, se spune, bunul mers al școlilor (în realitate „terorizați” cu proiectatul concurs de scaune din acest an). Oarecum de înțeles zelul, având în vedere criticile ministeriale relative la faptul că educația hunedoreană numără cei mai puțini copii/elevi pe cap de personal didactic auxiliar, respectiv pe cap de personal administrativ, bucurându-se totodată de un loc eminent în depășirea bugetului alocat. De înțeles, de acord, dar numai în măsura în care tot ceea ce contează este scaunul propriu, indiferent care ar fi acela, fiindcă altfel ne-am putea gândi că situația educației hunedorene este cea mai bună în ceea ce privește încadrarea cu personal (în realitate insuficient, în pofida bălmăjelilor lemnoase cu care ministerialii împroașcă isejiștii, iar aceștia directorii), totodată dovedind fără drept de apel că celebrul „cost per capita” este de fapt un instrument de degradare programată a educației.
Dar să ne bucurăm de victoria obținută (lăsând de-o parte pentru moment norma didactică crescută, plata cu ora anemică, reduceri de venituri, reduceri de activitate, prime de carieră didactică cu care nu prea ai ce face, manuale lipsă, standarde de evaluare inaplicabile etc.), cu atât mai mult atunci când guvernanții, dintre care mulți nu au călcat pe la un loc de muncă adevărat în viața lor sau dacă au făcut-o vreodată au dat de mult uitării o astfel de „înjosire” existențială, iar „pensia” și-o programează prin Monaco sau Dubai, clamează că eșecul legii salarizării în domeniul public se datorează „șantajiștilor sindicali”. Parcă ți se încarcă inima de energie și voie bună. Din păcate, revenind la realitate, „victoria” este doar una de etapă. Obținută cu foarte mare greutate, ținând seama de o anumită dezimplicare a membrilor de sindicat (lipsa apetenței pentru mișcări de protest, acceptarea îngăduitoare a măsurilor reductive, a comasărilor/reducerilor de clase și școli etc.), este doar un pas, lupta guvernanților întru organizarea „scurgerilor” banului public în alte buzunare fiind doar amânată pentru ultima parte a acestui an.
Oricum, „șantajiști sindicali” sună foarte bine venind din partea celor care ne conduc, deși de dorit ar fi ca „șantajul” să îmbrace cămașa forței, una suficient de mare pentru ca aberanți de genul care produc astfel de sintagme sau care țin să precizeze că „bugetarii și pensionarii nu produc nimic, ci doar generează costuri, fiind paraziți care își vor omorî curând gazda, sugând prea mult sânge” să-și găsească, oricât de necreștinește sună, obștescul sfârșit... politic și social. Din nefericire, incapacitatea salariaților din mediul privat de a se organiza, de a-și apăra și promova propriile interese (faptul că aproape o treime dintre ei sunt plătiți la salariul minim, chiar și acesta departe de posibilitățile pe care le oferă P.I.B.-ul României, se datorează chiar acestei incapacități de organizare sindicală) și subminarea permanentă a sindicatelor din domeniul public, ne plasează destul de departe de o astfel de forță. Ceea ce nu înseamnă că lupta nu se poate sau nu ar mai trebui dusă...
Fiind conștienți că la întrebarea „ce te-ar face să dai votul unui politician care prin ideologie și program îți spune că nu-l interesează amărâții de salariați și pensionari, ci cei care „duc în spate” România spre culmi de bunăstare și progres?” nu vom reuși să dăm vreun răspuns, după cum rămân la fel de misterioase bălmăjelile antisindicale având în vedere că doar prin faptul că mai rezistăm în aceste organizații ne este un pic mai bine, pornim cu încredere în noul an școlar, încredere că va trebui să luptăm... și o vom face indiferent de numărul zeloților și mileiștilor ieșiți în cale.
Un an școlar pe cât se poate de fructuos!
Luni, 7 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Evaluare directori unități învățământ
III. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Se aprobă situația calificativelor acordate celor 167 de directori și directori adjunct astfel:
165 de directori și directori adjunct au obținut calificativul „Foarte bine” și 2 calificativul „Bine”.
III. Diverse:
1. Se aprobă diminuarea cu 1 clasă a IX-a, învățământ profesional.
2. Se aprobă rapoartele de doctorat pentru directorii unităților de învățământ.
3. Se aprobă protocolul de colaborare dintre „Fund World Vision” și I.S.J. Hunedoara.
4. Se aprobă numirea reprezentantului legal al I.S.J. Hunedoara în cele 2 proiecte în parteneriat cu C.J.R.A.E. Hunedoara.
5. Se prezintă, spre informare, ordinul de serviciu – corp control M.E.C, tematica de control.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
EDUCAȚIA BATJOCORITĂ! PENTRU A CÂTA OARA?
GUVERNUL CONDAMNĂ EDUCAȚIA LA SUBFINANȚARE, UMILINȚĂ ȘI DECLIN!
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET”, organizații sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de negociere colectivă din învățământul preuniversitar, reprezentând peste 280.000 de salariați, condamnă modul în care Guvernul României a ales să trateze educația prin proiectul Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Varianta „îmbunătățită” a proiectului reprezintă, în realitate, o nouă ofensă adusă personalului din învățământ, încalcă angajamente asumate de Guvern și ignoră obligații prevăzute de legislația în vigoare. În loc să elimine inechitățile și să redea profesiei didactice statutul pe care îl merită, proiectul adâncește discriminările salariale, accentuează lipsa de atractivitate a carierei didactice și condamnă sistemul de învățământ la un declin și mai accentuat. Pentru Guvern, „respectul” față de educație înseamnă:
• Încălcarea flagrantă a O.U.G. nr. 57/2023
Proiectul ignoră complet actul normativ adoptat în urma greveigenerale din educație din anul 2023. O.U.G. nr. 57/2023 stabilește, fără echivoc, că salarizarea profesorului debutant trebuie raportată la salariul mediu brut pe economie și că întreaga grilă salarială trebuie construită astfel încât să stimuleze evoluția în carieră și să motiveze corpul profesoral. Actualul proiect elimină aceste principii și propune o grilă care nu mai reflectă dezvoltarea profesională a cadrului didactic. Raportul dintre salariul profesorului debutant și salariul maxim al profesorului cu gradul didactic I și vechime maximă este mult sub nivelul necesar de cel puțin 1,47:1 pentru o evoluție profesională firească.
Ne întrebăm de ce, în cazul altor familii ocupaționale, experiența și evoluția în carieră sunt recompensate, iar în cazul personalului didactic acestea sunt ignorate.
• Nerespectarea angajamentelor asumate împreună cu Banca Mondială și Ministerul Muncii
În anul 2024 s-a convenit ca salariul maxim al profesorului dinînvățământul preuniversitar, cu gradul didactic I și vechime maximă, să fie echivalent cu salariul unui medic specialist. Astăzi, Guvernul renunță la acest angajament și propune o grilă salarială în care diferența este de aproximativ 4.000,00 de lei în defavoarea profesorului. Această diferență reprezintă modul în care Guvernul apreciază valoarea muncii celor care formează generațiile viitoare.
• Grile și coeficienți umilitori
Este inadmisibil ca salariul maxim al unui profesor din învățământul preuniversitar să nu atingă nici măcar coeficientul 3 într-o grilă construită pe o scară de la 1 la 8. Această ierarhizare transmite un mesaj clar: experiența profesională, performanța, responsabilitatea și rolul social al profesorului sunt subevaluate în raport cu alte categorii profesionale.
Mai grav este faptul că, față de varianta grilei de salarizare prezentată în luna mai, majorările sunt pur simbolice. Profesorul debutant câștigă în plus doar 410 lei brut (aproximativ 240 lei net), iar profesorul cu gradul didactic I și peste 25 de ani vechime doar 164 lei brut (aproximativ 96 lei net). Aceste sume sunt nu doar insignifiante, ci profund ofensatoare pentru o profesie care presupune studii superioare, formare continuă, responsabilitate și un rol esențial în societate.
• Diminuarea unor drepturi salariale
Guvernul propune acordarea unei sume fixe derizorii, de numai 410 lei brut (240 lei net), pentru activitatea de dirigenție, una dintre cele mai complexe, consumatoare de timp și cu cea mai mare responsabilitate în relația cu elevii și părinții. În același timp, sunt diminuate indemnizațiile acordate pentru predarea în regim simultan, pentru activitatea desfășurată în zone izolate, pentru practica pedagogică și alte drepturi specifice sistemului de învățământ.
Mesajul transmis de Guvern este unul revoltător: munca suplimentară, responsabilitățile asumate și condițiile dificile în care își desfășoară activitatea mii de cadre didactice nu merită să fie recunoscute și remunerate corespunzător. În loc să încurajeze profesorii să își asume aceste responsabilități și să asigure continuitatea actului educațional în cele mai dificile contexte, Guvernul alege să le devalorizeze și să le descurajeze. O astfel de abordare nu afectează doar profesorii, ci pune în pericol calitatea educației oferite elevilor, în special celor din comunitățile cele mai vulnerabile.
• Continuarea politicii de austeritate împotriva educației
Acest proiect nu poate fi analizat separat de măsurile deja adoptate prin Legea nr. 141/2025: majorarea normei didactice, creșterea efectivelor de elevi la clasă, diminuarea tarifului pentru plata cu ora și plafonarea unor drepturi salariale. El completează aceeași politică prin care educația este transformată într-un domeniu din care se taie succesiv bani, nu într-un domeniu în care se investește, lovind și mai rău într-un sistem de învățământ deja subfinanțat.
Această abordare contravine inclusiv concluziile formulate de Comisia Europeană în Raportul de țară 2026, care solicită României să crească atractivitatea profesiei didactice și să investească în resursa umană din educație, nu să o descurajeze.
Asistăm la o decizie politică profund iresponsabilă, care ignoră faptul că educația reprezintă cea mai importantă investiție în viitorul României și, pentru aceasta, trebuie să asigure o salarizare echitabilă și motivantă pentru întregul personal din învățământ.
În aceste condiții, Guvernul își asumă întreaga responsabilitate pentru adâncirea conflictului social din educație și pentru declanșarea unor noi acțiuni de protest.
Facem un apel ferm către parlamentarii României să respingă acest proiect de lege și să dovedească faptul că înțeleg rolul esențial al educației pentru dezvoltarea acestei țări. Parlamentul are obligația de a corecta această gravă nedreptate.
Un vot pentru această lege este un vot împotriva școlii românești, împotriva profesorilor și împotriva viitorului copiilor noștri.
Parlamentarii care vor vota acest proiect își vor asuma întreaga responsabilitate politică și morală pentru accentuarea crizei din educație, degradarea sistemului de învățământ și compromiterea atractivității profesiei didactice.
Nu poate exista educație de calitate cu profesori umiliți, descurajați și remunerați necorespunzător, fără să țină cont de importanța muncii pe care o desfășoară.
EDUCAȚIA TREBUIE SALVATĂ, NU SACRIFICATĂ!
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
F.S.L.I. F.S.E. „SPIRU HARET”
Simion HANCESCU Marius Ovidiu NISTOR
București
17 iulie 2026