În data de 28 mai 2026, au avut loc consultări legate de proiectul Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, între reprezentanții federațiilor reprezentative din învățământ și cei ai Ministerului Muncii, inclusiv domnul ministru Dragoș Pîslaru (precedate de întâlnirea reprezentanților Ministerului Educației și Cercetării cu cei ai Ministerului Muncii).
Partea sindicală a propus următoarele:
1. Modificarea coeficientului de ierarhizare astfel încât să se respecte principiile stabilite în anul 2024, la negocierile cu Ministerul Muncii și reprezentanții Băncii Mondiale. Astfel, grila propusă trebuie să fie construită pornind de la principiul că salariul profesorului debutant S trebuie să fie echivalent cu salariul mediu brut pe economie, iar evoluția salarială, în carieră, trebuie să fie motivantă.
Răspuns: Se va analiza propunerea și se va face un studiu de impact, fără a se garanta că se acceptă.
2. Păstrarea majorării salariale de 10% pentru profesorii diriginți, profesori pentru învățământ primar și preșcolar, învățători și educatoare.
Răspuns: Se acceptă această propunere, dar schimbându-se modul de calcul, în sensul că această activitate trebuie remunerată, ca sumă fixă (având în vedere că atribuțiile celor care ocupă această funcție sunt identice), fără a se depăși cuantumul actual.
3. Păstrarea procentului maxim de 20% al sporului acordat personalului didactic din zonele izolate.
Răspuns: Se va analiza această propunere.
4. Păstrarea actualelor procente ale sporului pentru predarea simultană.
Răspuns: Se va analiza această propunere, fiind posibil să se accepte.
5. Păstrarea actualelor procente ale sporului pentru practică pedagogică.
Răspuns: Se va analiza această propunere, fiind posibil să se accepte.
6. Acordarea, în continuare, a majorării salariale de 15% pentru învățământ special, sub formă de spor, inclusiv pentru personalul didactic din cadrul CJRAE/CMBRAE.
Răspuns: Propunerea se acceptă.
7. Acordarea, în continuare, a indemnizației pentru titlul științific de doctor.
Răspuns: Se analizează propunerea, dar, în principiu Ministerul Muncii dorește eliminarea acestui drept.
8. Eliminarea anomaliilor legate de neconcordanța dintre indemnizațiile secretarilor șefi și contabililor șefi din învățământul preuniversitar și salariile celor care ocupă funcțiile de execuție de secretar și administrator financiar.
Răspuns: Propunerea se acceptă.
10. Acordarea premiului de performanță personalului din sistemul de învățământ, în cuantum de 10% - 20% din salariu, pentru o perioadă de 1-2 ani, pentru 30% din personalul angajat la nivel de unitate/instituție, fără a afecta drepturile celor are au gradația de merit în plată sau care participă anul acesta la concurs.
Răspuns: Prin hotărâre de Guvern se va stabili procedura de acordare.
11. Reglementarea în lege a transferului personalului din sectorul bugetar.
Răspuns: Se va analiza această propunere; în principiu sunt de acord.
12. Calculul sporului de handicap prin raportare la salariul de bază deținut, nu la salariul de referință.
Răspuns: Se va analiza această propunere; în principiu sunt de acord.
13. Completarea Anexei I, Cap. I lit. A, pct. 3b) cu poz. 23, cu funcția de administrator patrimoniu-șef.
Răspuns: Se va analiza această propunere.
Simion HANCESCU, Președinte F.S.L.I.,
Marius Ovidiu NISTOR, Președinte F.S.E. „SPIRU HARET”
După un chin de câțiva ani, guvernanții au reușit în cele din urmă să „producă” un proiect al unei așa-numite legi a salarizării pentru personalul plătit din fonduri publice.
Proiectul, apărut de altfel pe surse cu aproximativ o lună în urmă, dar negat ipocrit la acel moment cum că ar reprezenta varianta finală, s-a dovedit a fi același, amenințările semnalate pe atunci confirmându-se, ba chiar accentuându-se din anumite puncte de vedere.
Tot invocat ca „nevoie” națională, sub securea sa stând, potrivit declarațiilor guvernamentale, 700-800 de milioane de euro din fondurile europene, pare să-și fi găsit consensul aprobării într-un mod deosebit de inedit, dar menit probabil să bucure... multe buzunare. Aflată printre campioanele la creșterea marilor averi, România, prin cei care se fac că o conduc în beneficiul nostru al tuturor, pare să fi intuit că poate pune mâna pe mult mai mulți bani prin acest proiect: pe de o parte se asigură venirea fondurilor europene, iar pe de altă parte se scoate cel puțin aceeași sumă din buzunarele „sărăntocilor” care stau doar în chestia aceea numită salariu.
Mecanismul este relativ simplu: dacă în urmă cu o lună se vehicula drept coeficient de bază suma de 4325 lei, adică salariul minim pe economie, în prezent suma adusă în permanență în discuție este cea de 4100 lei, cu promisiunea că până pe la calendele grecești, plasate în 2031, acest coeficient va crește la 4793. Un calcul simplu arată foarte repede că cei 693 de lei diferență reprezintă o creștere de aproximativ 16,90%, întinsă pe cinci ani, respectiv 3,38% anual (condiționată și aceasta de creșterea P.I.B.-ului, altfel spus salariilor vor crește când va crește acesta, proporțional, pentru anul viitor creșterea învârtindu-se potrivit estimărilor Comisiei Europene în jurul „uimitorului” procent de 0,1%, iar prin 2028 de 2,3%).
Măcar pe-atât, vor spune unii, cu o doză bună de naivitate. Alții dintre noi însă, aducându-și aminte și de inflație, își cam vor pune mâinile în cap: 25% în ultimii trei ani și chiar în condițiile unei redresări economice, ușor de prevăzut o cifră asemănătoare, dacă nu mai mare, pentru următorii cinci ani. Adică banii pe care îi vom lua, cam aceiași potrivit proiectului legii salarizării, vor mai reprezenta cam jumătate în putere de cumpărare față de 2023.
Și cam aceasta este perspectiva generală. În particular, oprindu-ne la învățământ, proiectul confirmă încă o dată dezinteresul total față de educație, coeficienții alocați învățământului preuniversitar ridicându-se, pe execuție, până la „fantasticul” 2,35 la gradație 0 (2,93 la gradație 5) pentru profesorul cu gradul I și peste 25 de ani vechime (la o valoare de referință de 4100 lei, aceasta înseamnă 11997), la cealaltă extremă, profesorul debutant cu studii superioare fiind dăruit cu un coeficient de 1,84 (7544 lei).
Nu intrăm în amănunte în ceea ce privește celelalte categorii de personal, lucrurile stând și acolo la fel de jalnic (grilele sunt publice și au fost transmise integral în teritoriu), ba chiar fiind de semnalat numeroase erori (de exemplu, nivelul maxim pentru un contabil șef sau un secretar șef este de 1,57, în timp ce funcția de execuție are un coeficient pe gradație 0 de maxim 1,86).
Aparența unor creșteri salariale (încadrare pentru profesorul cu gradul I și peste 25 de ani vechime este la ora actuală de 10232), fiindcă ar putea exista astfel de momente de credulitate, cu atât mai mult cu cât guvernanții se laudă pe mai toate drumurile cu „marea” lor realizare, se destramă repede dacă vom citi nu numai grilele, ci și conținutul legii, respectiv anexa relativă la învățământ, unde nu se mai regăsesc: sporul de suprasolicitare neuropsihică de 10%, majorarea de 10% pentru funcția de diriginte, sporul de învățământ special pentru salariații din C.J.R.A.E., gradația de merit, indemnizația de hrană, indemnizația pentru titlul științific de doctor etc. Cu alte cuvinte, dacă salariații din învățământ vor rămâne măcar cu veniturile din prezent, oricum drastic diminuate și acestea prin toate absurdele măsuri de austeritate, va fi deja mult.
Dacă vom realiza și comparații, situația este și mai „albastră”, până la ne întreba pentru ce ne mai ostenim să menținem învățământul în țărișoara noastră, că oricum nu-l apreciază nimeni. Totuși, „băgând bățul prin gard” ar fi de amintit că inspectorul școlar general ajunge pe la 3,86, inspectorul de specialitate pe la 3,44, directorul de unitate de învățământ pe la 3,35, dar că medicul specialist la 3,20 pe gradație 0, iar medicul primar la 4,00 pe gradație 0, că un procuror stagiar pornește de la 2,70 pe gradație 0 și tot crește etc.
Vor urma negocieri, după cum se tot „latră”... Iertăciune pentru limbaj, dar ne este imposibil să evaluăm mai bine de atât o astfel de „prestație” guvernamentală sau, ca să nu fie umbră de îndoială, aparența unor negocieri, în care se vor asculta nemulțumirile, se vor corecta eventualele discrepanțe și erori, după care lucrurile vor curge pe repede înainte.
Reacțiile? Negative, evident. Lăsând de-o parte faptul că printre cei mai vocali nemulțumiți sunt în prezent chiar cei care au blocat prin votul lor demersurile inițiate pentru declanșarea grevei generale sau care au „sabotat” cu sârg încercarea de blocare a simulărilor naționale, „demolând” o poziție de negociere deosebit de puternică, sindicatele vor încerca „repare” ceea ce se poate remedia în actualele condiții. Altfel, soluțiile sunt doar pentru când nemulțumirea va fi devenit suficient de intensă pentru a răbufni într-o acțiune unitară radicală la nivelul sistemului educațional.
În fiecare an, la 5 iunie, este sărbătorită Ziua Învățătorului. Această dată a fost stabilită prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007, manifestarea urmând a avea un caracter educațional, național, apolitic și cultural. Ziua de 5 iunie poartă semnificația zilei de naștere a dascălului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului modern românesc (5 iunie 1779 - 17 septembrie 1823).
Probabil că Legiuitorul, atunci când a stabilit 5 iunie ca sărbătoare a dascălilor, s-a inspirat din veche sărbătoare, de dinainte de 89, dar a uitat că lucrurile s-au schimbat, au evoluat, iar sintagma din titlul sărbătorii nu mai are acoperire, este puțin anacronică și chiar discriminatorie.
Este corect să sărbătorim astăzi ZIUA NAȚIONALĂ A EDUCAȚIEI și, în același timp, a tuturor celor fără de care nu s-ar putea face educație. Ne gândim și la elevi și la părinți, pe de altă parte, la toți colegii noștri care contribuie la bunul mers al învățământului: îngrijitori, muncitori, secretari, contabili, bibliotecari, laboranți etc. și evident dascălii: educatori, învățători, profesori.
De ziua noastră, LA MULȚI ANI, DRAGI COLEGI!
Precizări
Potrivit actului normativ menționat, Ziua Învățătorului este sărbătorită în toate unitățile de învățământ de stat, particulare și confesionale din sistemul românesc, iar Ministerul Educației și alte instituții abilitate ale statului acordă premii, distincții, medalii și titluri onorifice cadrelor didactice și elevilor, pentru merite deosebite. De asemenea, în toate unitățile de învățământ au loc manifestări menite să pună în valoare tradiția și împlinirile școlii românești.
Totodată, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale sub nr. 1104 din data de 09.07.2025, prevede la articolul27, alineatul (4) următoarele:
„Sunt sărbători legale și alte zile nelucrătoare:
...
5 iunie – Ziua Națională a Învățătorului.”
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” acuză Guvernul României că, prin măsurile de austeritate impuse prin Legea nr. 141/2025, a declanșat un proces de dezorganizare accelerată a învățământului preuniversitar, cu efecte grave asupra elevilor, cadrelor didactice și calității educației. Sistemul de învățământ se află într-o gravă criză, provocată deliberat prin decizii politice luate iresponsabil, fără analize de impact, fără dialog social și fără asumarea consecințelor.
În plin proces de elaborare a planurilor de școlarizare pentru anul 2026-2027, primim semnale alarmante din întreaga țară privind reducerea drastică a numărului de clase de gimnaziu și liceu, inclusiv în mediul urban. Această situație este consecința directă a creșterii forțate a efectivelor de elevi la clasă, măsură impusă exclusiv pentru a reduce cheltuielile bugetare, ignorând impactul negativ asupra beneficiarilor primari.
Aplicarea Legii nr. 141/2025 a determinat supraaglomerarea generalizată a claselor, cu efecte negative, directe și imediate, asupra calității actului educațional. Există deja școli în care efectivele depășesc 32 de elevi/clasă. Măsurile vor avea consecințe grave:
Potrivit estimărilor, peste 2.000 de posturi sunt puse în pericol doar prin creșterea numărului de elevi la clasă, direcția de reducere a cheltuielilor cu personalul din educație fiind una evidentă și constantă.
Inspectoratele școlare și unitățile de învățământ sunt obligate să aplice măsuri restrictive, fără nicio soluție pentru protejarea beneficiarilor primari și a personalului didactic. Cadrele didactice resimt o stare de nesiguranță profundă, iar comunitățile educaționale se confruntă cu un climat de tensiune și incertitudine. În tot acest proces, elevul a fost complet absent din calculele decidenților, deși el este primul care resimte efectele supraaglomerării, ale instabilității și ale lipsei de continuitate educațională.
Situația este agravată de existența unei conduceri provizorii la Ministerul Educației și Cercetării, într-o perioadă în care trebuie adoptate decizii responsabile, predictibile și fundamentate. În paralel, Guvernul României continuă să aloce un buget insuficient pentru educație, mult sub nevoile reale ale sistemului, tratând acest domeniu ca pe o zonă de sacrificiu bugetar.
Subfinanțarea a devenit o politică permanentă, iar școlile sunt forțate să funcționeze fără resursele necesare pentru a asigura un învățământ de calitate.
Un sistem educațional subfinanțat nu poate livra performanță, nu este stabil și nici nu asigură echitate; el poate doar să supraviețuiască de la un an la altul, sacrificând șansele reale ale copiilor la un parcurs educațional solid și predictibil.
UN STAT CARE ÎȘI DISTRUGE ȘCOALA PUBLICĂ ÎȘI DISTRUGE PROPRIA PERSPECTIVĂ DE DEZVOLTARE.
În acest context, FSLI și FSE „SPIRU HARET” solicită:
Respingem ferm abordarea prin care educația este tratată ca instrument de acoperire a deficitului bugetar și sacrificată pentru a compensa dezechilibre create în alte zone ale guvernării. Dacă Guvernul României va continua pe această direcție, FSLI și FSE „SPIRU HARET” vor intensifica acțiunile de protest, utilizând toate formele legale pentru apărarea drepturilor angajaților și a dreptului copiilor la educație.
În plus, îi reamintim domnului Președinte, Nicușor Dan, că au trecut peste două luni de când trebuia să aibă loc o întâlnire cu reprezentanții organizațiilor sindicale pentru a i se prezenta situația din sistem în urma măsurilor anti-educație promovate de Guvernul Bolojan.
EDUCAȚIA NU ESTE O CHELTUIALĂ. EDUCAȚIA ESTE VIITORUL ROMÂNIEI!