În data de 28 mai 2026, au avut loc consultări legate de proiectul Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, între reprezentanții federațiilor reprezentative din învățământ și cei ai Ministerului Muncii, inclusiv domnul ministru Dragoș Pîslaru (precedate de întâlnirea reprezentanților Ministerului Educației și Cercetării cu cei ai Ministerului Muncii).
Partea sindicală a propus următoarele:
1. Modificarea coeficientului de ierarhizare astfel încât să se respecte principiile stabilite în anul 2024, la negocierile cu Ministerul Muncii și reprezentanții Băncii Mondiale. Astfel, grila propusă trebuie să fie construită pornind de la principiul că salariul profesorului debutant S trebuie să fie echivalent cu salariul mediu brut pe economie, iar evoluția salarială, în carieră, trebuie să fie motivantă.
Răspuns: Se va analiza propunerea și se va face un studiu de impact, fără a se garanta că se acceptă.
2. Păstrarea majorării salariale de 10% pentru profesorii diriginți, profesori pentru învățământ primar și preșcolar, învățători și educatoare.
Răspuns: Se acceptă această propunere, dar schimbându-se modul de calcul, în sensul că această activitate trebuie remunerată, ca sumă fixă (având în vedere că atribuțiile celor care ocupă această funcție sunt identice), fără a se depăși cuantumul actual.
3. Păstrarea procentului maxim de 20% al sporului acordat personalului didactic din zonele izolate.
Răspuns: Se va analiza această propunere.
4. Păstrarea actualelor procente ale sporului pentru predarea simultană.
Răspuns: Se va analiza această propunere, fiind posibil să se accepte.
5. Păstrarea actualelor procente ale sporului pentru practică pedagogică.
Răspuns: Se va analiza această propunere, fiind posibil să se accepte.
6. Acordarea, în continuare, a majorării salariale de 15% pentru învățământ special, sub formă de spor, inclusiv pentru personalul didactic din cadrul CJRAE/CMBRAE.
Răspuns: Propunerea se acceptă.
7. Acordarea, în continuare, a indemnizației pentru titlul științific de doctor.
Răspuns: Se analizează propunerea, dar, în principiu Ministerul Muncii dorește eliminarea acestui drept.
8. Eliminarea anomaliilor legate de neconcordanța dintre indemnizațiile secretarilor șefi și contabililor șefi din învățământul preuniversitar și salariile celor care ocupă funcțiile de execuție de secretar și administrator financiar.
Răspuns: Propunerea se acceptă.
10. Acordarea premiului de performanță personalului din sistemul de învățământ, în cuantum de 10% - 20% din salariu, pentru o perioadă de 1-2 ani, pentru 30% din personalul angajat la nivel de unitate/instituție, fără a afecta drepturile celor are au gradația de merit în plată sau care participă anul acesta la concurs.
Răspuns: Prin hotărâre de Guvern se va stabili procedura de acordare.
11. Reglementarea în lege a transferului personalului din sectorul bugetar.
Răspuns: Se va analiza această propunere; în principiu sunt de acord.
12. Calculul sporului de handicap prin raportare la salariul de bază deținut, nu la salariul de referință.
Răspuns: Se va analiza această propunere; în principiu sunt de acord.
13. Completarea Anexei I, Cap. I lit. A, pct. 3b) cu poz. 23, cu funcția de administrator patrimoniu-șef.
Răspuns: Se va analiza această propunere.
Simion HANCESCU, Președinte F.S.L.I.,
Marius Ovidiu NISTOR, Președinte F.S.E. „SPIRU HARET”
După un chin de câțiva ani, guvernanții au reușit în cele din urmă să „producă” un proiect al unei așa-numite legi a salarizării pentru personalul plătit din fonduri publice.
Proiectul, apărut de altfel pe surse cu aproximativ o lună în urmă, dar negat ipocrit la acel moment cum că ar reprezenta varianta finală, s-a dovedit a fi același, amenințările semnalate pe atunci confirmându-se, ba chiar accentuându-se din anumite puncte de vedere.
Tot invocat ca „nevoie” națională, sub securea sa stând, potrivit declarațiilor guvernamentale, 700-800 de milioane de euro din fondurile europene, pare să-și fi găsit consensul aprobării într-un mod deosebit de inedit, dar menit probabil să bucure... multe buzunare. Aflată printre campioanele la creșterea marilor averi, România, prin cei care se fac că o conduc în beneficiul nostru al tuturor, pare să fi intuit că poate pune mâna pe mult mai mulți bani prin acest proiect: pe de o parte se asigură venirea fondurilor europene, iar pe de altă parte se scoate cel puțin aceeași sumă din buzunarele „sărăntocilor” care stau doar în chestia aceea numită salariu.
Mecanismul este relativ simplu: dacă în urmă cu o lună se vehicula drept coeficient de bază suma de 4325 lei, adică salariul minim pe economie, în prezent suma adusă în permanență în discuție este cea de 4100 lei, cu promisiunea că până pe la calendele grecești, plasate în 2031, acest coeficient va crește la 4793. Un calcul simplu arată foarte repede că cei 693 de lei diferență reprezintă o creștere de aproximativ 16,90%, întinsă pe cinci ani, respectiv 3,38% anual (condiționată și aceasta de creșterea P.I.B.-ului, altfel spus salariilor vor crește când va crește acesta, proporțional, pentru anul viitor creșterea învârtindu-se potrivit estimărilor Comisiei Europene în jurul „uimitorului” procent de 0,1%, iar prin 2028 de 2,3%).
Măcar pe-atât, vor spune unii, cu o doză bună de naivitate. Alții dintre noi însă, aducându-și aminte și de inflație, își cam vor pune mâinile în cap: 25% în ultimii trei ani și chiar în condițiile unei redresări economice, ușor de prevăzut o cifră asemănătoare, dacă nu mai mare, pentru următorii cinci ani. Adică banii pe care îi vom lua, cam aceiași potrivit proiectului legii salarizării, vor mai reprezenta cam jumătate în putere de cumpărare față de 2023.
Și cam aceasta este perspectiva generală. În particular, oprindu-ne la învățământ, proiectul confirmă încă o dată dezinteresul total față de educație, coeficienții alocați învățământului preuniversitar ridicându-se, pe execuție, până la „fantasticul” 2,35 la gradație 0 (2,93 la gradație 5) pentru profesorul cu gradul I și peste 25 de ani vechime (la o valoare de referință de 4100 lei, aceasta înseamnă 11997), la cealaltă extremă, profesorul debutant cu studii superioare fiind dăruit cu un coeficient de 1,84 (7544 lei).
Nu intrăm în amănunte în ceea ce privește celelalte categorii de personal, lucrurile stând și acolo la fel de jalnic (grilele sunt publice și au fost transmise integral în teritoriu), ba chiar fiind de semnalat numeroase erori (de exemplu, nivelul maxim pentru un contabil șef sau un secretar șef este de 1,57, în timp ce funcția de execuție are un coeficient pe gradație 0 de maxim 1,86).
Aparența unor creșteri salariale (încadrare pentru profesorul cu gradul I și peste 25 de ani vechime este la ora actuală de 10232), fiindcă ar putea exista astfel de momente de credulitate, cu atât mai mult cu cât guvernanții se laudă pe mai toate drumurile cu „marea” lor realizare, se destramă repede dacă vom citi nu numai grilele, ci și conținutul legii, respectiv anexa relativă la învățământ, unde nu se mai regăsesc: sporul de suprasolicitare neuropsihică de 10%, majorarea de 10% pentru funcția de diriginte, sporul de învățământ special pentru salariații din C.J.R.A.E., gradația de merit, indemnizația de hrană, indemnizația pentru titlul științific de doctor etc. Cu alte cuvinte, dacă salariații din învățământ vor rămâne măcar cu veniturile din prezent, oricum drastic diminuate și acestea prin toate absurdele măsuri de austeritate, va fi deja mult.
Dacă vom realiza și comparații, situația este și mai „albastră”, până la ne întreba pentru ce ne mai ostenim să menținem învățământul în țărișoara noastră, că oricum nu-l apreciază nimeni. Totuși, „băgând bățul prin gard” ar fi de amintit că inspectorul școlar general ajunge pe la 3,86, inspectorul de specialitate pe la 3,44, directorul de unitate de învățământ pe la 3,35, dar că medicul specialist la 3,20 pe gradație 0, iar medicul primar la 4,00 pe gradație 0, că un procuror stagiar pornește de la 2,70 pe gradație 0 și tot crește etc.
Vor urma negocieri, după cum se tot „latră”... Iertăciune pentru limbaj, dar ne este imposibil să evaluăm mai bine de atât o astfel de „prestație” guvernamentală sau, ca să nu fie umbră de îndoială, aparența unor negocieri, în care se vor asculta nemulțumirile, se vor corecta eventualele discrepanțe și erori, după care lucrurile vor curge pe repede înainte.
Reacțiile? Negative, evident. Lăsând de-o parte faptul că printre cei mai vocali nemulțumiți sunt în prezent chiar cei care au blocat prin votul lor demersurile inițiate pentru declanșarea grevei generale sau care au „sabotat” cu sârg încercarea de blocare a simulărilor naționale, „demolând” o poziție de negociere deosebit de puternică, sindicatele vor încerca „repare” ceea ce se poate remedia în actualele condiții. Altfel, soluțiile sunt doar pentru când nemulțumirea va fi devenit suficient de intensă pentru a răbufni într-o acțiune unitară radicală la nivelul sistemului educațional.
Miercuri, 27 mai 2026, a avut loc ședința Consiliului Liderilor S.I.P. Județul Hunedoara. La ședință au participat 125 lideri de grupe sindicale, lideri de zonă, consilierul juridic, președintele etc.
La ședință a fost invitat și a participat inspectorul școlar general, d-na Maria Ștefănie.
Ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarea problematică: informare privind probleme profesionale și sindicale; probleme organizatorice; probleme diverse ridicate de liderii de sindicat prezenți.
Materialele suport folosite în cadrul ședinței au fost:
- Buletin informativ „Magister” nr. 53;
- Calendarul consultărilor pentru noua lege a salarizării;
- Rezultatele Referendumului din februarie 2026 la nivelul S.I.P. Județul Hunedoara;
- Rezultatele Referendumului din mai 2026 la nivelul S.I.P. Județul Hunedoara;
- Rezultatele Referendumului din mai 2026 la nivelul F.S.E. „Spiru Haret”;
- Situații financiare aprilie 2026;
- Situații statistice aprilie 2026.
În cadrul ședinței au fost abordate probleme de actualitate (prezentate în Buletinul informativ „Magister” nr. 53) insistându-se în special pe următoarele aspecte:
1. Proiectul Legii cadru a salarizării personalului din domeniul bugetar
Proiectul, apărut de altfel pe surse cu aproximativ o lună în urmă, dar negat ipocrit la acel moment cum că ar reprezenta varianta finală, s-a dovedit a fi același, amenințările semnalate pe atunci confirmându-se, ba chiar accentuându-se din anumite puncte de vedere.
Toate aspectele relativ la acest subiect sunt prezentate în articolul postat pe site-ul nostru, aici: https://nou.siphd.ro/?a=1&b=4335&continuare=...
Ar mai fi de adăugat faptul că astăzi, joi, 28 mai, vor avea loc discuții la Ministerul Muncii cu reprezentanți ai Ministerului Educației și cu cei ai federațiilor sindicale din educație.
2. Gradația de merit, sesiunea 2026
Joi, 21 mai, respectiv luni, 25 mai, în conformitate cu prevederile O MEC nr. 3919/14.05.2026 pentru aprobarea Metodologiei și criteriilor privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat 2026, s-au derulat lucrările Comisiei paritare de la nivelul I.S.J. Hunedoara, acestea având drept scop detalierea punctajelor aferente criteriilor, stabilirea punctajului minim pe categorii de personal și pe discipline/domenii/niveluri de învățământ.
Detalii despre lupta cu „mușchii instituționali” aici:
https://nou.siphd.ro/?a=1&b=4334&continuare=...
Metodologia, calendarul, fișele de evaluare, numărul de locuri pe fiecare categorie/disciplină sunt postate aici:
https://nou.siphd.ro/?a=1&b=4334&continuare=...
3. Prima de carieră didactică
Cadrul legal a fost astfel gândit încât cea mai mare parte a banilor să nu poată fi folosiți, să se întoarcă la buget.
Detalii tehnice despre primă sunt prezentate în articolul din Buletinul informativ „Magister”, pagina 2 sau pe site aici:
nou.siphd.ro/f/2026/00000041892.pdf
4. Portofoliul profesional al cadrului didactic
Reglementat de O MEC 3858/2026, ar urma să grupeze documente ale cadrului didactic grupate în cinci secțiuni și 17 categorii. Depunerea portofoliului urmează să se facă începând cu anul școlar 2026-2027 printr-o procedură dedicată.
Alte aspecte și concluzii în pagina 3 a buletinului informativ, aici:
https://nou.siphd.ro/f/2026/00000041892.pdf
Metodologia cadru poate fi consultată/descărcată de aici:
https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=34
5. Concursul pentru ocuparea funcțiilor de directori și directori adjuncți
Metodologia a fost pusă în consultare publică, iar detaliile sunt prezentate în pagina 3 a buletinului informativ, aici:
https://nou.siphd.ro/f/2026/00000041892.pdf
6. (Dacă suntem) Uniți suntem puternici!
În cadrul ședinței s-au prezentat materiale statistice relativ la consultarea membrilor de sindicat pentru declanșarea unor forme de protest și au fost trase o serie de concluzii.
Indiferent de cât de dificile devin încercările de a rezolva problemele deja existente și totodată de a stopa noile amenințări care se profilează la adresa salariaților din educație,
- indisponibilitatea la dialog a guvernanților,
- capcanele manipulatorii în care cad unii dintre noi,
- ipocrizia unora dintre colegi,
- teama altora,
- dezimplicarea, dezinteresul, opțiunile police și orice am mai putea enumera,
ne-au condus la imposibilitatea declanșării în acest moment a unui conflict de muncă radical.
Și chiar dacă singură greva generală ne putea aduce în situația unei reeditări a succesului din 2023 în promovarea și apărarea drepturilor salariaților din educație, lupta trebuie să continue.
Reușita este însă strict condiționată doar de implicarea fiecăruia dintre noi.
Toate materialele folosite în cadrul ședinței sunt postate în cadrul rubricii SIP Hunedoara/Activitate/Consiliul Liderilor/2026.
(https://nou.siphd.ro/?a=3122&t=2026)
În curând, după cum bine cunoaștem, se va împlini un an de la adoptarea unei noi legi a învățământului preuniversitar, și anume Legea nr. 198/2023 (publicată în Monitorul Oficial la 5 iulie 2023 și intrată în vigoare începând cu 3 septembrie 2023).
Anunțată cu „surle și trâmbițe” la acel moment, subliniindu-se inclusiv că respectiva lege constituie un răspuns adecvat la problemele existente în educația românească, cele mai grave dintre acestea semnalate cu fără drept de apel și de greva generală derulată în învățământul preuniversitar, constatăm la ora actuală că respectiva lege este aproape „degeaba”.
Pornind din start cu decalaje mari în ceea ce privește implementarea unora dintre măsuri, ineficacitatea sa a fost accentuată de seria de măsuri economico-financiare adoptate la finalul anului trecut, majoritatea prevederilor implicând creșterea bugetului educației, cu excepția salarizării, fiind amânate pentru anul școlar 2025-2026 (inclusiv reorganizările instituționale).
Mai mult, chiar dacă Ministerul Educației a publicat periodic calendare prin care își asuma, cu termene precise, elaborarea actelor normative subsecvente, puține dintre termenele respective au și fost respectate. Nu știm foarte precis câte din cele aproape 300 de acte normative au fost adoptate, ordinele ministrului educației fiind lovite într-o mare măsură de o secretomanie care le face adesea greu accesibile, dar am fi tentați să pariem că numărătoarea pe degete ar putea fi arhisuficientă.
Iar dacă este să privim rezultatele, ajungem uneori să regretăm chiar și așteptarea...
Un foarte bun exemplu în această privință sunt recentele proiecte ale Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, respectiv Statutul elevului.
Nu vom intra aici în amănuntele conținutului acestor proiecte, de analizat și de încercat a fi corectate în alte contexte, inclusiv prin propuneri trimise direct către Ministerul Educației și/sau către organizațiile sindicale, dar spiritul acestor documente, în pofida tuturor dificultăților și problemelor pe care educația este nevoită să le înfrunte zi de zi, este ușor de recunoscut în prevederi mult discutate în aceste zile.
Ne gândim aici în primul rând la dublarea numărului de absențe nemotivate la care intervine sancțiunea scăderii notei la purtare, respectiv 40 de absențe. Inițiativă, se pare, chiar a doamnei ministru, fără nicio justificare rațională (exceptând poate cine știe ce speranțe politice), cu atât mai mult cu cât, chiar dacă problema este trecută curent sub preș, principala problemă a calității educației în România este absenteismul, motivat sau nemotivat, oficial sau neoficial, poate avea un succes teribil în măsura în care ne dorim ceea ce în ultimul număr al Buletinului Informativ „Magister” numeam „școala fără școală”.
Fiindcă, la un calcul elementar, nu rămâne prea multă școală: un an școlar are în medie 36 de săptămâni de cursuri, de aici trebuind eliminate din start „Școala altfel” și „Săptămâna verde”, la care inevitabil sunt de adăugat (cu indulgență), dacă nu suntem tentați de ipocrizie, prima și ultima săptămână de școală, aproximativ o săptămână reprezentată de diferitele sărbători legale și aproximativ o săptămână dedicată diferitelor simulări și testări.
Au rămas aproximativ 30 de săptămâni de cursuri, din care va trebui să scădem desigur zilele de învoire la cererea părinților, dar și nenumăratele motivări medicale, care vor reduce și mai mult timpul pe care elevii îl petrec efectiv la cursuri, fără să uităm desigur activitățile extracurriculare, acestea având cu siguranță utilitatea lor, dar care, realizate aproape exclusiv în timpul orelor de curs, contribuie și ele din plin la „îmbunătățirea” rezultatelor școlare.
Ce rămâne? Maxim două treimi din numărul inițial de săptămâni de cursuri (cu suspiciunea că ne dovedim destul de generoși). Cam de aici discutăm atunci când vorbim de absențe nemotivate. Iar 40 de absențe sunt aproape o săptămână și jumătate de cursuri (facem abstracție de măsura în care sunt consemnate respectivele absențe nemotivate), așa încât, bazându-ne pe cifrele medii privind absenteismul, cu siguranță cam tot elevul va mai beneficia de aproape două săptămâni de timp liber fără ca acest lucru să atragă după sine vreo sancțiune. Iar dacă își mai asumă și vreun punct-două pe la purtare și douăzeci de săptămâni de cursuri vor putea să pară cam prea mult (iar dacă aproape va bufnit râsu-plânsu, gândiți-vă și la prevederea potrivit căreia unitatea de învățământ anunță pe cei competenți să intervină atunci când elevul a absentat la 75% din numărul orelor de curs). Cu siguranță, la disciplinele cu o oră de curs pe săptămână cam așa stau lucrurile (iar între noi fie vorba, ținând seama de ușurința cu care se obțin motivările medicale, pe care nimeni nu vrea să le reglementeze, și de măsura în care se consemnează absențele, chiar și 20 de absențe nemotivate pentru un punct la purtare se dovedește în realitate prea mult)...
Un alt exemplu, la fel de bun, mai ales din perspectiva percepției sociale, este cel legat de deja celebrele „centre de detenție” care ar urma să se înființeze în școli. Desigur, proiectele în cauză nu pomenesc de așa ceva, ci doar de posibilitatea ca „în cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc.”
Ceva de speriat? Nicidecum, ci am spune că o rezolvare oarecum doar în glumă a solicitării mereu reiterate de cadrele didactice de a li se furniza instrumentele necesare pentru a putea desfășura netulburați activitatea didactică. Dreptul la educație revine fiecărui elev, așa încât elevul care împiedică derularea unei ore de curs se face vinovat nu numai de acest lucru, ci și de încălcarea flagrantă a dreptului la educație al tuturor celorlalți elevi, fără a uita respectul datorat cadrului didactic, care ar trebui să fie cel puțin pe măsura respectului solicitat.
Fără să fie vorba măcar despre reținerea în activitatea școlară după orele de curs (oricum, este de estimat că limitarea la durata acelei ore de curs va accentua în primul rând doar „traficul” din școală), deși o astfel de măsură este practicată în multe alte sisteme educaționale, printre acestea și dintre cele către care privim cu invidie, întreaga mass-media românească, dovedind o maximă „apreciere” față de educație, a titrat doar despre „centrele de detenție” care urmează a fi înființate în școli.
În ce ne privește, suntem tentați să liniștim pe toată lumea: chiar dacă o astfel de măsură ar putea reprezenta un plus pentru derularea în condiții mai bune a orelor de curs, eliberate acestea de toți acei elevi care au chef de orice altceva cu excepția educației (intervenția aici cu mereu repetatele idei legate de motivație, supraîncărcare a programelor, predarea învechită etc. nu ar face, ținând seama de realitatea în care ne „bălăcim”, nimic altceva decât să aducă argumente în plus pentru existența marțienilor), chiar și în măsura în care prevederea va trece de „oprobiul” public, ea va fi aproape inaplicabilă: va fi necesară cel puțin o sală (evident, în școlile mari mult mai multe, fiindcă nu prea am vedea eficiența unei măsuri prin care aduni „zurbagiii” laolaltă), dar mai ales cadre didactice care să se ocupe îndeaproape de respectivii elevi... Ceea ce înseamnă bani! Ori, nu credem că mai este un secret pentru cineva, orice idee este bună în educație până la bani, moment în care se rupe filmuʼ.
Exemplele ar putea continua, dar credem că exemplele aduse în discuție sunt suficiente, iar proiectele mai sus amintite nu fac decât să ne întărească o idee enunțată și aceasta în ultimul număr al Buletinului informativ „Magister”, respectiv aceea în care estimam o „incapacitate funcțională” care pare să fi lovit Ministerul Educației. Reconfirmată mult prea frecvent, constatarea pare să anunțe ceva ce în economie se numește simplu „faliment”...
Cu siguranță nu ne vom confrunta cu un faliment efectiv al Ministerului Educației, dar nici bucuria rezolvării vreuneia dintre probleme nu ne va fi dat să o trăim. Mai ales că se anunță multe altele de calibru asemănător: accentuarea descentralizării (în pofida faptului că fiecare nouă măsură în acest sens a mai salvat din banii și responsabilitățile ministeriale, dar asta doar în schimbul subminării calității educației), proiectele unor noi planuri cadru, noi programe școlare, noi standarde profesionale pentru cadrele didactice (realizate de o echipă de experți în care nu este prezent niciun profesor din învățământul gimnazial sau liceal), standarde de evaluare (strecurate și ele ca idee în proiectele amintite) etc.