O serie de rubrici, mai puțin vizibile, ale site-ului S.I.P. Județul Hunedoara au fost completate/actualizate în această perioadă.
Mobilitatea personalului
Metodologia privind mobilitatea personalului didactic de predare 2025-2026, Calendarul mobilității, Fișele de evaluare (atât cele folosite la nivelul unității, cât și cele folosite la nivelul ISJ) sunt postate la rubrica: JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ – MOBILITATE PERSONAL, link direct: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=36&e=2025
Plată a personalului din cadrul comisiilor desemnate in învățământul profesional și în învățământul dual pentru anul școlar 2025 - 2026, evaluării naționale a absolvenților clasei a VIII-a, examenului național de bacalaureat, examenelor de absolvire/certificare a calificării profesionale pentru învățământul profesional, liceal și postliceal, sesiunile anului 2025: https://nou.siphd.ro/?a=2434&q=4&r=39
Hotărâri luate la nivelul I.S.J. Hunedoara
Consiliul de administrație: https://nou.siphd.ro/?a=3420
Ședințe cu directorii: https://nou.siphd.ro/?a=3430
Proceduri: https://nou.siphd.ro/?a=3435
C.L.D.P.S.: https://nou.siphd.ro/?a=3455&t=2025
Comisia paritară: https://nou.siphd.ro/?a=3425
Activitatea S.I.P. Județul Hunedoara
Rubrica SIP HUNEDOARA de pe meniul albastru:
Activitatea Biroului Executiv: https://nou.siphd.ro/?a=3121
Activitatea Consiliului Liderilor: https://nou.siphd.ro/?a=3122
Informări periodice: https://nou.siphd.ro/?a=3136
Hotărâri: https://nou.siphd.ro/?a=3140
Facilități
Pe prima pagină a site-ului, pe banda roșie, se află meniul FACILITĂȚI. Aici sunt postate permanent informații despre „programul social” al S.I.P. Județul Hunedoara (https://nou.siphd.ro/?a=2105), dar și oferte negociate cu diferite firme.
Recensământul membrilor de sindicat
A fost realizat la începutul acestui an. Datele sunt publicate la rubrica SIP HUNEDOARA – RECENSĂMÂNT, link direct: https://nou.siphd.ro/?a=3160
Situații financiare 2024
Sunt postate la rubrica DESPRE NOI -SITUAȚII FINANCIARE, link direct: https://nou.siphd.ro/?a=1170
În cursul zilei de astăzi, 06 februarie 2025, am primit, prin intermediul Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, o serie de precizări / puncte de vedere asupra principalelor observații exprimate în cadrul consultării publice privind planurile-cadru de învățământ liceal. Ele aparțin Ministerului Educației și Cercetării și le reproducem în continuare.
„Planurile-cadru de învățământ reprezintă un instrument fundamental pentru dezvoltarea curriculară, stabilind arhitectura generală a traseelor educaționale și cadrul în care se articulează disciplinele, orizonturile de formare și domeniile de competențe vizate. Prin proiectele puse în consultare publică nu s-a urmărit un simplu proces de revizuire, nu doar ajustări punctuale, ci un pas important spre o reformă curriculară profundă, menită să răspundă nevoilor actuale ale sistemului de educație.
Printr-o combinație echilibrată între standardizare, flexibilizare și autonomie, noile planuri-cadru își propun să redefinească structura și finalitățile parcursurilor școlare, oferind o mai mare deschidere spre adaptabilitate și personalizare.
Orice reformă educațională trebuie să pornească de la un cadru legislativ clar, iar proiectele prezentate în consultare publică se bazează pe prevederile Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, care nu doar orientează, ci și condiționează procesul de schimbare curriculară. În acest context, era previzibil ca propunerile să genereze dezbateri ample, având în vedere impactul lor asupra tuturor actorilor implicați în educație. Tocmai această efervescență a dialogului public este un semn pozitiv, demonstrând importanța pe care beneficiarii direcți, cadrele didactice, specialiștii și parteneri în educație, precum și societatea civilă o acordă acestor schimbări.”
În materialul atașat sunt exprimate o serie de puncte de vedere referitoare la:
- trunchiul comun;
- interpretarea modificărilor aduse statutului disciplinelor;
- după elaborarea noilor planuri cadru se vor elabora și programe noi;
- accesul elevilor la pregătirea examenului de bacalaureat;
- programe școlare unice/rigide contra unor programe flexibile prin CS și CDEOȘ;
- provocări administrative;
- teama reducerii semnificative a orelor unor discipline;
- luarea în considerare a propunerilor făcute de profesori;
- statutul unor discipline (latina, istoria, geografia).
DOCUMENTE ATAȘATE
Precizări MEC
Luni, 10 februarie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, după cum urmează:
a. Școala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila - se acordă aviz organizare concurs 1 post administrator financiar;
b. Școala Gimnazială Nr. 4 Vulcan - se aprobă suplimentarea cu 3 locuri la grădiniță și 4 locuri la clasa a IV-a;
c.Liceul Tehnologic „Dimitrie Leonida” Petroșani - se amână suplimentarea cu o clasă a IX-a, vocațional, a planului de școlarizare pentru anul școlar 2025-2026.
II.Diverse:
1. Se aprobă lista cu excepție plata cu ora.
2. Se aprobă rapoartele de doctorat pentru luna ianuarie 2025: 4 persoane din cadrul I.S.J. Hunedoara și 8 directori unități de învățământ.
3. Se aprobă preluarea a 35 posturi de profesori itineranți și de sprijin de către C.J.R.A.E. Hunedoara, începând cu data de 01.09.2025, după cum urmează:
- C.P.C Simeria: 20 cadre didactice titulare și 1 învățător, 2 cadre didactice viabile, 9 posturi perioadă determinată;
- C.S.E.I. „Rudolf Steiner” Hunedoara: 1 titular, 2 posturi perioadă determinată.
În curând, după cum bine cunoaștem, se va împlini un an de la adoptarea unei noi legi a învățământului preuniversitar, și anume Legea nr. 198/2023 (publicată în Monitorul Oficial la 5 iulie 2023 și intrată în vigoare începând cu 3 septembrie 2023).
Anunțată cu „surle și trâmbițe” la acel moment, subliniindu-se inclusiv că respectiva lege constituie un răspuns adecvat la problemele existente în educația românească, cele mai grave dintre acestea semnalate cu fără drept de apel și de greva generală derulată în învățământul preuniversitar, constatăm la ora actuală că respectiva lege este aproape „degeaba”.
Pornind din start cu decalaje mari în ceea ce privește implementarea unora dintre măsuri, ineficacitatea sa a fost accentuată de seria de măsuri economico-financiare adoptate la finalul anului trecut, majoritatea prevederilor implicând creșterea bugetului educației, cu excepția salarizării, fiind amânate pentru anul școlar 2025-2026 (inclusiv reorganizările instituționale).
Mai mult, chiar dacă Ministerul Educației a publicat periodic calendare prin care își asuma, cu termene precise, elaborarea actelor normative subsecvente, puține dintre termenele respective au și fost respectate. Nu știm foarte precis câte din cele aproape 300 de acte normative au fost adoptate, ordinele ministrului educației fiind lovite într-o mare măsură de o secretomanie care le face adesea greu accesibile, dar am fi tentați să pariem că numărătoarea pe degete ar putea fi arhisuficientă.
Iar dacă este să privim rezultatele, ajungem uneori să regretăm chiar și așteptarea...
Un foarte bun exemplu în această privință sunt recentele proiecte ale Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, respectiv Statutul elevului.
Nu vom intra aici în amănuntele conținutului acestor proiecte, de analizat și de încercat a fi corectate în alte contexte, inclusiv prin propuneri trimise direct către Ministerul Educației și/sau către organizațiile sindicale, dar spiritul acestor documente, în pofida tuturor dificultăților și problemelor pe care educația este nevoită să le înfrunte zi de zi, este ușor de recunoscut în prevederi mult discutate în aceste zile.
Ne gândim aici în primul rând la dublarea numărului de absențe nemotivate la care intervine sancțiunea scăderii notei la purtare, respectiv 40 de absențe. Inițiativă, se pare, chiar a doamnei ministru, fără nicio justificare rațională (exceptând poate cine știe ce speranțe politice), cu atât mai mult cu cât, chiar dacă problema este trecută curent sub preș, principala problemă a calității educației în România este absenteismul, motivat sau nemotivat, oficial sau neoficial, poate avea un succes teribil în măsura în care ne dorim ceea ce în ultimul număr al Buletinului Informativ „Magister” numeam „școala fără școală”.
Fiindcă, la un calcul elementar, nu rămâne prea multă școală: un an școlar are în medie 36 de săptămâni de cursuri, de aici trebuind eliminate din start „Școala altfel” și „Săptămâna verde”, la care inevitabil sunt de adăugat (cu indulgență), dacă nu suntem tentați de ipocrizie, prima și ultima săptămână de școală, aproximativ o săptămână reprezentată de diferitele sărbători legale și aproximativ o săptămână dedicată diferitelor simulări și testări.
Au rămas aproximativ 30 de săptămâni de cursuri, din care va trebui să scădem desigur zilele de învoire la cererea părinților, dar și nenumăratele motivări medicale, care vor reduce și mai mult timpul pe care elevii îl petrec efectiv la cursuri, fără să uităm desigur activitățile extracurriculare, acestea având cu siguranță utilitatea lor, dar care, realizate aproape exclusiv în timpul orelor de curs, contribuie și ele din plin la „îmbunătățirea” rezultatelor școlare.
Ce rămâne? Maxim două treimi din numărul inițial de săptămâni de cursuri (cu suspiciunea că ne dovedim destul de generoși). Cam de aici discutăm atunci când vorbim de absențe nemotivate. Iar 40 de absențe sunt aproape o săptămână și jumătate de cursuri (facem abstracție de măsura în care sunt consemnate respectivele absențe nemotivate), așa încât, bazându-ne pe cifrele medii privind absenteismul, cu siguranță cam tot elevul va mai beneficia de aproape două săptămâni de timp liber fără ca acest lucru să atragă după sine vreo sancțiune. Iar dacă își mai asumă și vreun punct-două pe la purtare și douăzeci de săptămâni de cursuri vor putea să pară cam prea mult (iar dacă aproape va bufnit râsu-plânsu, gândiți-vă și la prevederea potrivit căreia unitatea de învățământ anunță pe cei competenți să intervină atunci când elevul a absentat la 75% din numărul orelor de curs). Cu siguranță, la disciplinele cu o oră de curs pe săptămână cam așa stau lucrurile (iar între noi fie vorba, ținând seama de ușurința cu care se obțin motivările medicale, pe care nimeni nu vrea să le reglementeze, și de măsura în care se consemnează absențele, chiar și 20 de absențe nemotivate pentru un punct la purtare se dovedește în realitate prea mult)...
Un alt exemplu, la fel de bun, mai ales din perspectiva percepției sociale, este cel legat de deja celebrele „centre de detenție” care ar urma să se înființeze în școli. Desigur, proiectele în cauză nu pomenesc de așa ceva, ci doar de posibilitatea ca „în cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc.”
Ceva de speriat? Nicidecum, ci am spune că o rezolvare oarecum doar în glumă a solicitării mereu reiterate de cadrele didactice de a li se furniza instrumentele necesare pentru a putea desfășura netulburați activitatea didactică. Dreptul la educație revine fiecărui elev, așa încât elevul care împiedică derularea unei ore de curs se face vinovat nu numai de acest lucru, ci și de încălcarea flagrantă a dreptului la educație al tuturor celorlalți elevi, fără a uita respectul datorat cadrului didactic, care ar trebui să fie cel puțin pe măsura respectului solicitat.
Fără să fie vorba măcar despre reținerea în activitatea școlară după orele de curs (oricum, este de estimat că limitarea la durata acelei ore de curs va accentua în primul rând doar „traficul” din școală), deși o astfel de măsură este practicată în multe alte sisteme educaționale, printre acestea și dintre cele către care privim cu invidie, întreaga mass-media românească, dovedind o maximă „apreciere” față de educație, a titrat doar despre „centrele de detenție” care urmează a fi înființate în școli.
În ce ne privește, suntem tentați să liniștim pe toată lumea: chiar dacă o astfel de măsură ar putea reprezenta un plus pentru derularea în condiții mai bune a orelor de curs, eliberate acestea de toți acei elevi care au chef de orice altceva cu excepția educației (intervenția aici cu mereu repetatele idei legate de motivație, supraîncărcare a programelor, predarea învechită etc. nu ar face, ținând seama de realitatea în care ne „bălăcim”, nimic altceva decât să aducă argumente în plus pentru existența marțienilor), chiar și în măsura în care prevederea va trece de „oprobiul” public, ea va fi aproape inaplicabilă: va fi necesară cel puțin o sală (evident, în școlile mari mult mai multe, fiindcă nu prea am vedea eficiența unei măsuri prin care aduni „zurbagiii” laolaltă), dar mai ales cadre didactice care să se ocupe îndeaproape de respectivii elevi... Ceea ce înseamnă bani! Ori, nu credem că mai este un secret pentru cineva, orice idee este bună în educație până la bani, moment în care se rupe filmuʼ.
Exemplele ar putea continua, dar credem că exemplele aduse în discuție sunt suficiente, iar proiectele mai sus amintite nu fac decât să ne întărească o idee enunțată și aceasta în ultimul număr al Buletinului informativ „Magister”, respectiv aceea în care estimam o „incapacitate funcțională” care pare să fi lovit Ministerul Educației. Reconfirmată mult prea frecvent, constatarea pare să anunțe ceva ce în economie se numește simplu „faliment”...
Cu siguranță nu ne vom confrunta cu un faliment efectiv al Ministerului Educației, dar nici bucuria rezolvării vreuneia dintre probleme nu ne va fi dat să o trăim. Mai ales că se anunță multe altele de calibru asemănător: accentuarea descentralizării (în pofida faptului că fiecare nouă măsură în acest sens a mai salvat din banii și responsabilitățile ministeriale, dar asta doar în schimbul subminării calității educației), proiectele unor noi planuri cadru, noi programe școlare, noi standarde profesionale pentru cadrele didactice (realizate de o echipă de experți în care nu este prezent niciun profesor din învățământul gimnazial sau liceal), standarde de evaluare (strecurate și ele ca idee în proiectele amintite) etc.