Comitetul de supraveghere al Casei de Ajutor Reciproc (Instituție Financiar Nebancară) a Salariaților din Învățământul Preuniversitar Județul Hunedoara, întrunit în ședința din data de 04 februarie 2026, convocă Conferința de Alegeri a organizației pentru data de miercuri, 25 martie 2026.
Conferința se va desfășura la I.S.J. Hunedoara - Sala „Spiru Haret” începând cu ora 13:00.
Pe agenda de lucru a Conferinței sunt înscrise următoarele puncte:
- Raportul Comitetului de supraveghere;
- Raportul financiar contabil;
- Raportul Comisiei de cenzori;
- Propuneri de modificare a dobânzilor;
- Dezbateri;
- Aprobarea materialelor prezentate;
- Alegerea Președintelui, Comitetului de supraveghere și a Comisiei de cenzori.
Toate materialele supuse dezbaterii membrilor CAR vor fi postate pe site, pe măsură ce vor fi elaborate:
Convocator Conferință CAR (IFN) SIP Hunedoara
Agenda de lucru
Regulamentul de organizare a conferinței
Comisiile de lucru
În lucru:
Raportul Comitetului de supraveghere
Raportul financiar contabil
Bilanțul
Raportul Comisiei de cenzori
Materiale atașate: (click pe fiecare)
Convocator Conferință CAR (IFN) SIP Hunedoara
Agenda de lucru
Regulament organizare conferință
Comisiile de lucru
Stimați colegi,
Așa cum bine știți, încă din luna februarie, FSE „SPIRU HARET” și FSLI au declanșat un amplu referendum în rândul membrilor, având ca principal obiectiv consultarea privind neparticiparea la simularea examenelor naționale și/sau declanșarea grevei în perioada acestora. Înțelegem perfect presiunea sub care vă desfășurați activitatea, iar acest demers este tocmai pentru a ne asigura că vocea dumneavoastră este auzită și respectată.
În mod regretabil – dar previzibil – Ministerul Educației și Cercetării și inspectoratele școlare au ignorat semnalul nostru de alarmă și încearcă să forțeze organizarea acestor simulări.
Atragem atenția asupra faptului că Ministerul Educației și Cercetării a emis Procedura nr. 25350/03.03.2026 privind organizarea și desfășurarea simulării examenelor naționale. Imediat după aceea, asupra conducerilor unităților de învățământ au început presiunile din partea inspectoratelor școlare, care:
• solicită propuneri de cadre didactice pentru comisiile de organizare;
• somează școlile să trimită macheta cu comisia centrului de examen de la nivelul unității de învățământ
• semnarea de declarații pe proprie răspundere în care își asumă îndeplinirea sarcinilor asumate, respectarea termenelor stabilite, păstrarea confidențialității privind activitatea în cadrul procesului de scanare/încărcare/transfer/evaluare a lucrărilor scrise.
Mai mult, se cere nominalizarea unui număr de asistenți mai mare cu 10% față de necesar.
Dragi colegi, NU SEMNAȚI!
Având în vedere referendumul în curs de desfășurare și
decizia noastră comună de a protesta față de condițiile actuale din sistem,
VĂ SOLICITĂM FERM să NU semnați niciun document (cerere, declarație etc.) prin care să vă asumați participarea la simulările examenelor naționale din luna martie.
NU CEDAȚI presiunilor de a fi incluși în organizarea simulărilor. Validitatea demersului nostru depinde de solidaritatea și unitatea noastră. Nu putem accepta să fim tratați ca simpli executanți, în timp ce revendicările noastre legitime sunt ignorate.
Dacă nici acum, în al doisprezecelea ceas, nu dăm dovadă de unitate și nu blocăm organizarea simulărilor examenelor naționale, riscăm ca veniturile să ne fie afectate și mai mult, în urma măsurilor de austeritate ale Guvernului.
Astăzi, de la ora 12:00, ne-am întors în stradă!
De data aceasta în fața Palatului Cotroceni.
De peste 4 luni așteptăm ca Președintele României să ne invite la discuții pentru a analiza împreună efectele Legii 141/2025 asupra sistemului de învățământ.
Asta după ce pe 8 septembrie 2025, la finalul marșului de protest la care au participat peste 30.000 de angajați din educație, ni s-a promis că în două luni ne vom revedea cu analizele gata făcute. Termenul a expirat de mult, iar promisiunile au rămas, din nou, doar pe hârtie.
Astăzi am vrut să vedem ce mai face domnul Președinte.
Să-i amintim că educația nu poate fi pusă pe pauză!
Imagini pe contul de Facebook, aici:
https://www.facebook.com/sip.hunedoara/
sau aici:
https://www.facebook.com/reel/3906007976368324
Descriind sintetic modul în care se învăța meserie la „fabrica de popi de la Fălticeni”, cuvintele lui Creangă, în brambureala politico-socială în care rătăcim, par mai actuale ca niciodată, până într-acolo că viața de fiecare zi, una care pare să fi abandonat de mult în derularea sa orice logică, nu face decât să le confirme aproape la fiecare pas.
Credeți că exagerăm? Pare la o primă vedere, dar vă garantăm că fără umbră de îndoială „ne-am prins urechile” în încercările noastre de a înțelege de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă, de a înțelege cum nici una dintre problemele cu care se confruntă educația nu își găsește rezolvarea, deși ele sunt cunoscute și arhicunoscute de toată lumea.
Dar să ne explicăm...
După cum bine cunoașteți, începutul acestui an nu a fost prea darnic cu salariații din educație (și nu numai), chiar dacă promisiunile au fost și sunt multe, ba chiar tot stă pe țeavă și o nouă lege a educației menită, cel puțin declarativ, să reașeze lucrurile pe o traiectorie cât se poate de bună. Situația totuși tulbure în care ne bălăcim, foarte departe de „piscinele” prin care par să se scalde guvernanții (de la cei mai mari și până la mai mărunții din teritoriu), a determinat sindicaliștii din educație să încerce să intervină pe cât se poate în procesul de elaborare al noilor legi ale educației, „cârpind” ceea ce se poate cârpi înainte ca găurile să se tot lărgească, pe de o parte, pe de altă parte fiind demarate o serie de acțiuni de protest prin care să se sublinieze că veniturile din educație abia de-ți permit să trăiești de azi pe mâine.
Toate bune, veți spune, până la urmă aceasta fiind menirea organizațiilor sindicale: să tragă de mânecă atunci când „vorbitorul” pare să fie pe lângă subiect. Și am tot tras și tragem...
Dar știți toate acestea. De altfel, scopul acestui articol nu este să vă reamintească astfel de lucruri, ci doar să vă povestim despre perplexitatea care ne-a reamintit cuvintele lui Creangă.
Mai precis? Dezbateri, ședințe, comisii, comitete, pichete, marșuri, negocieri... sunt activitățile derulate în acest început de an, numeroase, în toate acestea întâlnindu-ne cu diferiți ocupanți de funcții în care nu poți ajunge decât pe scara „politichiei”. Iar în toate, mai devreme sau mai târziu, ne-am trezit cam într-o aceeași situație, și anume că cei care fac legile, cei care decid, cei care, în cele din urmă, prin ceea ce fac, ignoră problemele, ba chiar le creează sau le amplifică, ne-au chestionat „cu profundă mânie proletară” într-o privință la care nici nu vă duce gândul: de ce sindicatele nu rezolvă...? Ce anume? Problemele din educație, creșterea salariilor, respectarea legii, reducerea vârstei de pensionare și cam tot ce vă mai poate trece prin cap.
Adică, mai pe șleau, cel îndreptățit și abilitat să rezolve astfel de lucruri (fiecare pe „moșia” lui, ori de cine este vorba: deputați, senatori, prefecți, inspectori școlari generali etc.) ne cere nouă, sindicaliști pârliți, să rezolvăm ceea ce stă în puterea sa să rezolve, dar nu o face. Cu alte cuvinte, pe când ne plângem de ignorarea/nerespectarea legii răspunsul primit este „nu ne asumăm așa ceva” (adică respectarea legii), dar „voi sindicatele ce faceți să se respecte legea”; pe când strigăm că proiectele de legi sunt pline de inutilități care nu rezolvă mai nimic, ba chiar vor genera noi și noi probleme, suntem întrebați de ce sindicatele nu intervin pentru modificarea acelor aspecte de chiar cei care fac legea; pe când arătăm că salariile din educație sunt pe atât de mici că ar trebui să ne mutăm prin cine știe ce țară de mâna a șaptea suntem nevoiți să liniștim „hohotele de plâns” cu privire la propriile salarii chiar ale celor care au puterea să le crească; pe când arătăm cu degetul politizarea tot mai adânc implementată în educație, suntem criticați de chiar oamenii politici că nu ne opunem acesteia; pe când ne lamentăm că nu mai avem niciun instrument prin care să ținem sub ascultare elevii, darămite ca aceștia să mai învețe câte ceva, ni se reproșează că nu reușim să-i ținem sub ascultare și să-i facem să învețe de chiar cei care după aceea ne dau în cap cu drepturile și statutul elevului, copilului, omului, universului...
Iar exemplele ar putea continua. Dar credem că ați înțeles ceea ce era de înțeles, mai ales că titlul nostru, cuvintele lui Creangă ar fi stat deosebit de bine în gura unuia dintre cele mai celebre personaje literare, și anume Don Quijote de La Mancha.