Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a implementat împreună cu societatea emitentă, Pluxee, o procedură privind înlocuirea cardurilor pierdute, furate, nefuncționale sau emise cu date incorecte.
Conform procedurii, angajații din școli care au pierdut sau nu mai pot folosi cardurile de primă de carieră și de carieră profesională din diverse motive, pot primi unele noi. Aceștia trebuie să contacteze compania prin telefon sau email.
„Reprezentanții emitentului cardului Pluxee vor prelua solicitările, vor prelucra informațiile și ulterior se va plasa comanda pentru înlocuirea suporturilor electronice.
Pentru a se emite carduri noi, beneficiarii O.U.G. nr. 58/2023 privind unele măsuri pentru acordarea unei prime de carieră didactică pentru personalul didactic și didactic auxiliar, precum și unei prime de carieră profesională pentru personalul administrativ din învățământul de stat pot contacta Pluxee:
• număr de telefon: 021 207 27 27;
• adresă de email: socialplus.ro@pluxeegroup.com.”
Documente atașate
Adresa Pluxee către Ministerul Educației și Cercetării
Ca urmare a sesizărilor primite din partea organizațiilor afiliate, cu adresa Federației Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” nr. 368/01.04.2025, am solicitat Ministerului Educației și Cercetării un punct de vedere privind frecvența depunerii certificatului de cazier judiciar și a certificatului/adeverinței de integritate comportamentală de către personalul didactic, în conformitate cu prevederile Metodologiilor-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2025-2026, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de la art. 168 alin. (7) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare
Prin adresa nr. 26504/09.04.2025, Ministerul Educației și Cercetării – Direcția Generală Management, Carieră Didactică și Rețea Școlară în Învățământul Preuniversitar ne-a comunicat că „Prezentarea certificatului de cazier judiciar și a certificatului/adeverinței de integritate comportamentală (...) este reglementată de metodologiile-cadru privind mobilitatea (...), respectiv în perioadele prevăzute în Calendarul mobilității personalului didactic de predare pentru:
- încadrarea personalului didactic de predare la nivelul unităților de învățământ;
- modificarea duratei contractului individual de muncă din durată determinată de un an în contract individual de muncă pe durata de viabilitate a postului/catedrei, conform prevederilor art. 180 din Legea nr. 198/2023 (...);
- înscrierea/validarea înscrierii la concursul național de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar;
- înscrierea la concursul județean, respectiv testarea organizată la nivel județean pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate;
- înregistrarea cererilor privind repartizarea candidaților pe perioadă determinată în baza rezultatelor obținute la concursurile naționale, sesiunile anterioare (maximum 6 sesiuni anterioare);
- înregistrarea cererilor privind angajarea în regim de plata cu ora a personalului didactic asociat și pensionat;
- în perioadele de înscriere la orice etapă a mobilității personalului didactic de predare care presupun încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată/nedeterminată la nivelul unei unități de învățământ.”
Adresa M.E.C. confirmă punctul de vedere exprimat de reprezentanții F.S.E. „SPIRU HARET” pe această problemă: obligarea personalului didactic de predare titular de a depune certificatul de cazier judiciar și certificatul/adeverința de integritate comportamentală la fiecare 6 luni – pe motiv că cele anterioare și-au pierdut valabilitatea – este lipsită de fundament.
Faptul că respectivele certificate au valabilitate de 6 luni nu înseamnă că trebuie depuse de 2 ori pe an, ci că, atunci când sunt depuse (în situațiile și perioadele stabilite de metodologia-cadru și calendarul mobilității personalului didactic), acestea trebuie să fie valabile (să fie în interiorul termenului de 6 luni de la eliberare).
Marți, 8 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se prezintă Procedura operațională referitoare la fișele posturilor din cadrul I.S.J. Hunedoara. Se amână până la ședința viitoare pentru verificare.
2. Se aprobă reînmatricularea unui elev la Școala Gimnazială ”Dr. Aurel Vlad” Orăștie.
3. Se respinge transferul unui elev de la școala profesională, clasa a IX-a, la Liceul de Arte ”Sigismund Toduță” Deva, începând cu anul școlar 2025/2026, deoarece nu permite legislația transferul elevilor de la școala profesională la liceu.
4. Se aprobă lista excepții plata cu ora, cadre didactice, luna martie 2025, conform Anexei 2.
5. Se aprobă rapoartele de doctorat ale inspectorilor școlari și directori unități de învățământ, luna martie 2025.
6. Se respinge închirierea unei garsoniere din sediul I.S.J. Hunedoara.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
Ne-am obișnuit de mult cu ceea ce vehiculează majoritatea mass-mediei românești, majoritatea politicienilor și majoritatea „oamenilor de bine” care vor ca „lucrurile să fie bine făcute!” Ideile vehiculate până dincolo de sațietate au acreditat încetul cu încetul că opinia publică și societatea românească nu-și dorește, ba chiar nu visează la nimic altceva decât la o societate în care fiecare individ aspiră la a fi celebrul „pistolar” din și mai renumitul Vest sălbatic. Capitalismul pur („sălbatic” se vede dintr-o altă zonă) a devenit astfel motorul mai tuturor deciziilor privind viitorul României, la o primă vedere totul orbitând (cu nemăsurată voie bună) în jurul piedestalului pe care s-a ridicat statuia „întreprinzătorului” mai ceva ca în vremurile pe când se preamăreau „eroii” fabricați prin laboratoarele comuniste.
Desigur, într-o economie de piață, precum cea pe care tot încercăm să o construim, a spune „întreprinzător” înseamnă a spune „interes”, iar confundarea acestor noțiuni este perfect legală. Dar legitimă? Poate, dacă am da crezare tuturor ideilor la care făceam trimitere în debutul acestor rânduri, ar trebui să răspundem, pe cât putem de repede, afirmativ. Totuși, dacă am sta puțin pe gânduri, poate răspunsul cel mai adecvat ar fi următorul: depinde!
Punând deoparte anumite conotații ale termenului, cu precădere cele consficate politic și juridic, acest „depinde” este de înțeles prin semnificația mai largă și mai originară a ceea ce „legitimitate” înseamnă: „o valoare prin care ceva sau cineva este recunoscut și acceptat ca fiind corect și potrivit”.
Mai mult, dacă ar fi să constatăm că interesul urmărit cam are obiceiul, cu o atât de mare frecvență în societatea noastră (de aici, am spune, și caracterul său tot mai fracturat), să se realizeze pe seama celorlalți, tot ceea ce am putea răspunde ar fi o respingere hotărâtă a ideii de legitimitate.
Mergem prea departe? Posibil sau... depinde pe cine întrebi!
Cu alte cuvinte, o problemă de cercetat. Ceea ce se mai întâmplă și la modul serios și profesionist, adică cel care nu prea poate fi depistat în ceea ce ni se tot oferă în mass-media, ne încântă politicienii sau „își fac auzite vocile” cei care lucrează cei întru propășirea propriilor interese. Iar cu aceasta ajungem și la motivația acestei lungi introduceri: recent, fundația Friedrich-Ebert-Stiftung (FES), cea mai veche fundație politică din Germania, cu o bogată tradiție în democrație socială care merge înapoi până la înființarea sa în 1925 și care își datorează fondarea și misiunea moștenirii politice a omonimului său Friedrich Ebert, primul președinte german ales democratic, a publicat studiul „Atitudini și valori de tip progresist în România”, chiar titlul articolului nostru.
Motivația acestui studiu a fost una simplă: evoluția României, după intrarea în Uniunea Europeană, este cel puțin satisfăcătoare, mai ales dacă este să ne gândim la „marele” P.I.B., de pe un neonorant penultim loc la momentul aderării ajungând astăzi să lăsăm în urmă mai mult de o jumătate de duzină de țări, unele dintre ele chiar cu „vechime” mai mare în ale capitalismului. Totuși, ceea ce nu spun astfel de statistici, constată autorii studiului, este că ele ignoră modul în care dezvoltarea este distribuită în societate.
Aparent, de la mare distanță, întreaga „flotă” românească (dând uitării faptul că cea reală a fost „scufundată” în întregime) pare să navigheze „cu toate pânzele sus”. Dar, în măsura în care nu vom fi satisfăcuți de o astfel de privire (superficială) și ne vom apropia, vom constata repede că numeroase ambarcațiuni, în special cele mici, dar multe dintre cele de mărime medie, s-au scufundat, navighează în alte flote sau, în cel mai bun caz, reușesc să se mai mențină pe linia de plutire doar „dând din greu la pompe”.
Explicit, ne-a fost mai bine, dar nu la toți! Pornind de la decalajele economice (fiindcă, orice s-ar spune, am fi de acord cu o mai veche vorbă cum că „munca l-a făcut pe om”, dar epoca în care trăim, dincolo de „basmele” de la televizor, ne arată fără drept de apel că munca nu este mai niciodată suficientă) și mergând până la cele educaționale (intrând într-o zonă tabu, conținutul studiului subliniază un adevăr abia șoptit, dar totuși evident în primul rând prin masivele resurse bugetare deturnate în această direcție, și anume acela că dezvoltarea învățământului privat are o contribuție însemnată la „naufragiul” pe care l-au încercat și îl încearcă mulți dintre români), unora dintre noi le-a fost și le este din ce în ce mai greu...
Deși temele aduse în discuție în rândurile precedente sunt generoase, iar o analiză a lor ar putea înghiți numeroase tomuri, ne vom opri aici din comentariile noastre pentru a prezenta doar câteva dintre cele constatate prin acest studiu (o perspectivă cu atât mai adecvată fiind accesibilă printr-o lectură integrală a sa – procentele amintite în ceea ce urmează sunt cele ale răspunsurilor „integrale” în sensul respectiv, fără a-i lua în calcul pe cei care pun lucrurile sub semnul „posibilității”):
1. Este o obligație a statului:
- să ofere tuturor acces la serviciile de sănătate (92,1% dintre respondenți), să ofere un standard de viață decent pentru vârstnici (90.9%), să ofere ajutor financiar elevilor și studenților din familii cu venit mic (88,4%) etc.
- să crească cheltuielile bugetare pentru: educație (92,8%), sănătate (91,4%), pensiile de vârstă (87,7%), reducerea sărăciei (77,6%), cultură și artă (72,3%) etc.
2. De unde și percepția multora dintre cetățeni că perioada postrevoluționară ne-a făcut să pierdem lucruri precum: siguranța locului de muncă (78,7%), siguranța publică (73,8%), disponibilitatea locuințelor (73,2%), egalitatea dintre oameni (68,7%), relațiile dintre oameni (66,1%) etc.
3. Totuși, în pofida unor astfel de poziții ale majorității membrilor societății, trecerea prin „filtrul” politic va arăta că procentul celor care se autoidentifică pe dreapta politică este mai mare (26,8%) decât al celor care se autoidentifică la stânga (18,3%), pe centru plasându-se o valoare mediană (21,3%), ceea constituie, credem noi, un paradox, ținând seama de precedentele două puncte și de faptul că politicile puternic de dreapta sunt sursa multora dintre derapajele existente.
4. O astfel de autoidentificare politică și, implicit de gir dat politicilor care merg pe liniile respective, se poate observa cu ușurință în consecințele sale în alte atitudini, cum ar fi cea cu privire la impozitare, 73% dintre respondenți apreciind că toată lumea ar trebui să plătească același impozit, indiferent de venit și doar 23% apreciind că impozitele plătite de cei cu venituri mai mari ar trebui să fie mai mari (iar asta împotriva modului în care se întâmplă lucrurile în majoritatea țărilor europene și a studiilor care au arătat că efectele impozitării egale sunt preponderent negative și având darul de a accentua inegalitățile sociale).
Iar dacă ar fi să pătrundem și mai adânc în „măruntaiele” studiului, ale cercetării, ar fi de subliniat și faptul că puținele procente care se arată în dezacord cu „cerințele” sociale mai sus enumerate provin cu precădere din zona veniturilor mari și foarte mari, a celor cu statut social de nivel superior etc.
Ținând seama de toate aspectele puse în evidență, studiul conchide că „Percepțiile privind justiția socială și rolul statului reflectă o susținere majoritară pentru o mai mare intervenție a statului în viața economică și social și pentru mai multă solidaritate socială. Aceste date sugerează că este necesară o regândire a politicilor fiscale, economice și sociale din ultimele decenii. Cu toate astea, încrederea scăzută în instituțiile democrației reprezentative, cuplată cu percepția conform căreia statul ar trebui să își reducă per ansamblu cheltuielile constituie o vulnerabilitate și chiar un obstacol pentru orice efort care își propune un rol mai activ al statului în asigurarea bunăstării cetățenilor. Demersul de reconfigurare a unei societăți mai juste trebuie însoțit de un efort de reformare și democratizare a instituțiilor statului, care să crească încrederea cetățeanului în acestea.”
În ce ne privește, ajungând și la finalul acestor rânduri, ar fi de spus că nu am reușit să ajungem la o concluzie propriu-zisă (proprie, urmând să o desprindeți pe a dumneavoastră în măsura în care vă veți apleca asupra acestui studiu), ci am rămas doar cu o întrebare: trăim într-un stat confiscat („trecut pe persoană fizică”), cu o societate într-atât de manipulată că „ar ști ce vrea, dar nu este de acord cu ceea ce își dorește”?
Numărul
curent |
Titlul
documentului |
Dimensiune
(octeți) |
Extensia
documentului |
Data
atașării |
1 |
Atitudini și valori de tip progresist în România
studiu realizat de Fundația Friedrich Ebert (FES), 2022 |
4.693.404 | APPLICATION/PDF | 2022-06-03 14:51:05 |