Dragi elevi, părinți și studenți,
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” și Federația Națională Sindicală „ALMA MATER”, în semn de revoltă față de prevederile Legii nr. 141/2025 referitoare la sistemul educațional ce provoacă în învățământ o criză fără precedent în ultimii 35 de ani, organizează în data de 8 septembrie 2025 PICHETAREA sediului Guvernului României, urmată de un MARȘ DE PROTEST până la Palatul Cotroceni.
Acțiunile noastre urmăresc să atragă atenția asupra obligativității soluționării problemelor cu care se confruntă personalul din învățământul preuniversitar și superior, precum și asupra faptului că salariații din educație resping măsurile politice pentru diminuarea deficitului bugetar adoptate de Guvern, cu efecte negative asupra sistemului de învățământ, dar în primul rând asupra beneficiarilor educației.
Pe 8 septembrie, în loc să ne aflăm la catedră pentru a sărbători începutul școlii, noi, profesorii, vom ieși în stradă pentru viitorul educației și pentru viitorul României.
Nu suntem în stradă pentru salarii mai mari, ci pentru condiții mai bune în desfășurarea actului educațional, pentru DREPTATE. Suntem în stradă deoarece Guvernul a luat o serie de măsuri care ne afectează direct munca și, implicit, educația pe care o oferim:
Dragi elevi, părinți și studenți,
Este evident că măsurile de „eficientizare” aplicate în domeniul învățământului prin Legea nr. 141/2025 vor avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung, afectând direct calitatea educației și statutul profesional și social al angajaților din învățământ și viitorul beneficiarilor primari.
Protestul nostru este un protest pentru stoparea acestor măsuri abuzive, prin care arătăm că nu suntem de acord ca învățământul și cercetarea din România să fie în continuare subfinanțate și desconsiderate. Trebuie să îi convingem pe guvernanți: cheltuielile pentru educația sunt o INVESTIȚIE, nu un cost.
Vrem ca elevii și studenții să aibă parte de cele mai bune condiții pentru a învăța și a se dezvolta. Vrem să fie pregătiți pentru o lume modernă și competitivă, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără o educație solidă și fără profesori motivați.
Vă rugăm să înțelegeți importanța luptei noastre și să ne fiți alături, întrucât este în joc și viitorul vostru, al tinerelor generații care se formează și se vor forma în sistemul educațional.
Anul aceasta, pentru noi prima zi nu va avea aceeași însemnătate. Vă rugăm să nu ne blamați pe noi pentru această decizie de a boicota prima zi de școală. De vină este Guvernul, care, prin măsurile luate, a arătat că nu-i pasă de NOI, de VOI, de ȘCOALA ROMÂNEASCĂ.
Din aceste motive, vă rugăm să nu participați anul acesta la festivități golite de conținut și să vă alăturați protestului nostru din 8 septembrie 2025.
Vă mulțumim!
După amplul protest din data de 8 septembrie 2025 – peste 20.000 de salariați din învățământ, elevi și studenți au mărșăluit în București și alte mii au pichetat prefecturile din țară, iar în unitățile de învățământ, cu puține excepții, deschiderea anului școlar a fost boicotată – se pare că prim-ministrul Ilie Bolojan și ministrul educației, Daniel David, continuă să ignore problemele generate de măsurile din Legea nr. 141/2025.
Nici faptul că, în multe unități de învățământ, a continuat boicotarea activităților didactice în data de 9 septembrie, nu i-a impresionat pe cei care pot remedia măsurile luate prin Legea 141/2025 și care au afectat profund sistemul educațional.
În aceste condiții, acțiunile de protest vor continua!
În perioada imediat următoare, forurile de conducere ale celor trei federații din învățământ vor propune membrilor de sindicat calendarul și formele următoarelor acțiuni de protest, astfel gândite încât să aibă un impact maxim, dar cu sacrificii minime pentru elevi și studenți. În funcție de rezultate, periodic, vom actualiza tipul și calendarul acțiunilor de protest.
Opinia publică trebuie să înțeleagă faptul că revolta dascălilor nu este pentru că aceștia ar fi pierdut „privilegii” – așa cum afirmă, în mod fals, unii decidenți – ci pentru salvarea învățământului românesc!
Nu este o lozincă, este o realitate!
Elevii și studenții acestei țări merită să beneficieze de un sistem educațional de calitate, așa cum îl au cei din alte state membre ale Uniunii Europene!
Colegiul Național al Liderilor F.S.L.I.
Colegiul Liderilor F.S.E. „SPIRU HARET“,
Consiliul Național de Conducere F.N.S. „ALMA MATER“
București, 11.09.2025
MATERIALE ATAȘATE
Comunicat
Luni 8 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ referitor la ocupare posturi, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă rapoartele de doctorat aferente lunii august 2025 pentru inspectori școlari/directori unități de învățământ.
2. Se prezintă situația numărului de ore în catedră pentru directori/directori adjunct din unități de învățământ.
3. Se aprobă numirea unu inspector școlar pentru monitorizarea activității directorilor de grădinițe.
4. Se prezintă soluția pentru transferul unui elev din clasa a IX-a de la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” Hunedoara.
Se propune transmiterea către unitatea școlară..
5. Se aprobă cererea de pensionare pentru limită de vârstă a unui cadru didactic, începând cu data de 01.09.2025.
6. Se aprobă constituirea comisiei de etică de la nivelul I.S.J. Hunedoara, conform deciziei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Partea a III-a - Concluzii
Altfel spus, soluÈ›ii? Multe, iar dintre acestea o să enumerăm È™i noi câteva. „Părerea noastră!” (sic), ca să fim È™i noi în modă...
1. Debirocratizarea - un termen drag multora, deÈ™i „luptele seculare” duse împotriva sa nu au înregistrat nici cel mai mic succes, ba chiar mai mult, după fiecare luptă birocraÈ›ia ieÈ™ind È™i mai întărită. Apreciem că nicio acÈ›iune care îÈ™i va propune un astfel de rezultat nu va avea succes dacă ea nu vizează activitățile, ci doar hârtiile (uÈ™or de inventat È™i de multiplicat), la fel cum n-a avut succes în societatea noastră nici măcar informatizarea, care nu a făcut decât să multiplice È™i mai mult numărul documentelor, oricât de paradoxal ne poate pare aÈ™a ceva. Astfel, o debirocratizare efectivă ar însemna în primul rând ca în fiecare È™coală cadrul didactic să fie degrevat de orice altă activitate care nu are tangență cu catedra, ceea ce ar însemna asigurarea de personal pentru: secretariat, contabilitate, consiliere psihologică, securitate, programe sociale, asistență socială, situaÈ›ii de urgență, pază È™i protecÈ›ie împotriva incendiilor, protecÈ›ia muncii, bibliotecă etc. (fără a trimite în derizoriu acest „etc.”: din cele 40 de ore săptămânal, 18 ore sunt norma didactică, iar alte câteva ore cadrul didactic mai face câteva lucruri care au legătură directă cu acestea, dar celelalte È™i în multe cazuri destul de multe peste cele 40, sunt ocupate cu activități din gama celor enumerate).
2. Depolitizarea - cu dragă inimă, dar numai în măsura în care nu se înÈ›elege prin aceasta doar plecarea alor lor È™i venirea alor noÈ™tri, aÈ™a cum s-a întâmplat până în prezent (incluzând aici È™i „fenomenalele” concursuri pentru ocuparea funcÈ›iilor, adesea acestea aducând în scaune incompetenÈ›i pe care greu de crezut că È™i-ar fi asumat cineva să-i numească pe acele funcÈ›ii). Nu È™tim care ar fi cea mai bună soluÈ›ie aici, dar este evident că nici concursurile È™i nici dosarele nu îmi rezolvă problema. Poate încercarea de profesionalizare efectivă a funcÈ›iilor de director È™i de inspector, cu degrevări totale (indiferent de mărimea È™colii în cazul directorilor, diferenÈ›ele de mărime urmând a fi abordate prin numărul adjuncÈ›ilor), în condiÈ›ii foarte stricte de accedere în acestea (grad didactic I, excelență profesională recunoscută etc.), un rol consistent trebuind acordat È™i cadrelor didactice (nu le pot pretinde „vocaÈ›ie”, dar după aceea îi trec repede în categoria subordonaÈ›ilor, iar decizia o împrăștii pe la consiliile de administraÈ›ie, nefuncÈ›ionale È™i acestea, inspectorate, primării, consilii locale etc.). Nu este o soluÈ›ie desfiinÈ›area (inspectoratelor, de exemplu, iar inspecÈ›ia È™colară dată cine È™tie căror „specialiÈ™ti” care s-au autobotezat „meÈ™teri în ale educaÈ›iei”, deÈ™i ar avea ceva dificultăți până È™i în a defini termenul) sau alocarea către alte domenii a unor funcÈ›ii (cum se mai vehiculează uneori că am avea nevoie de „manageri” de profesie, adică de un gen de „habarniÈ™ti” totali). Dacă asta ne paÈ™te, credem că o soluÈ›ie mult mai viabilă ar fi desfiinÈ›area ministerului È™i oferirea întregului sistem educaÈ›ional Academiei Române - dacă nici lor nu le iese, atunci cu siguranță nu avem nicio È™ansă È™i mai bine o lăsăm baltă.
3. Demodelizarea - recunoaÈ™tem, acest termen este invenÈ›ia noastră, dar nu am dorit prin el decât să subliniem avalanÈ™a de modele care se tot încearcă să se înghesuie pe gâtul sistemului educaÈ›ional, pornind de la faptul că de cele mai multe ori ne ignorăm problemele, apreciind că ele dispar dacă o să copiem (prost de altfel) o idee de aiurea È™i mergând până la tot felul de alternative È™i variaÈ›ii educaÈ›ionale. Avem un sistem educaÈ›ional, cu bunele È™i relele sale. De fapt ar trebui să îl luăm aÈ™a cum este, să îl analizăm unde merge È™i unde nu merge È™i să intervenim punctual (aÈ™a cum reparăm o maÈ™ină: dacă trebuie schimbată o bujie, o schimbăm pe aceea, nu ne apucăm să reproiectăm motorul cu speranÈ›a că poate acea defecÈ›iune o să dispară; iar aceasta este o sinteză a tuturor reformelor ce s-au dorit implementate în sistemul educaÈ›ional).
4. Masterul didactic - de acord, dar făcut doar aÈ™a, ca să mai adăugăm acolo, de „ochii lumii”, o formă, el nu va avea niciun rezultat palpabil, în sensul unui progres calitativ. Apreciem că un beneficiu mult mai mare ar avea o formă (care, de altfel, se poate adăuga masterului didactic) de rezidenÈ›iat educativ. O durată de doi ani a acestuia, zi de zi în È™coală, salarizat corespunzător, alături de un cadru didactic cu gradul I sau cu un grad didactic superior (introdus în mod special pentru cei care au deja de un număr de ani gradul I È™i dovedesc competenÈ›e didactice de nivel superior, chiar cu un examen, nu un dosar, de obÈ›inere a unui astfel de grad didactic), ar asigura o pregătire mult mai temeinică pentru o viitoare carieră didactică. Abia după finalizarea rezidenÈ›iatului educativ, aspirantul ar avea dreptul de a încerca să devină titular sau suplinitor al sistemului.
5. Restructurare normativă - sistemul educativ, din punct de vedere normativ, este un haos. Cu aproape treizeci de ani de „reformă” în spate, de „experimente” È™i de „bun plac”, mai nimic nu se desfășoară „aÈ™a cum trebuie”, problema reprezentând-o chiar acest „trebuie”, devenit atât de vag, de multiplu È™i de plastic, încât, cu anumită doză de exagerare, cam fiecare este, vorba aceea, „în legea lui”. Cu alte cuvinte, ar fi nevoie de o stabilizare È™i mai ales de o simplificare a cadrului normativ, eliminând întregul balast, atât de consistent încât poate să aducă a minune faptul că lucrurile merg È™i aÈ™a cum merg.
6. Bani, bani, bani... - veÈ™nica problemă a sistemului educaÈ›ional românesc, mereu clamată, ignorată cu desăvârÈ™ire È™i niciodată rezolvată. Este nevoie de bani pentru a readuce lucrurile pe un făgaÈ™ de normalitate, iar după aceea pentru a pune problema unui progres (deÈ™i însăși normalitatea ar fi un progres deosebit de important). Mai precis, pentru ce? Cam pentru orice, ar fi răspunsul imediat, dar cu precădere pentru: spaÈ›ii (multe dintre spaÈ›iile utilizate de educaÈ›ie sunt insuficiente, de unde supraaglomerarea, improprii, până într-acolo încât în multe locuri idei precum laboratoare, ateliere, biblioteci, săli de sport, terenuri de sport, „masa caldă”, „after school”, cluburi etc., apar drept niÈ™te glume destul de proaste, fără niciun fel de haz, ci È›inând mai curând de sadismul îndelung experimentat al decidenÈ›ilor de diferite ranguri), dotări (există bănci È™i scaune, manuale, pe ici pe colo câte un laborator mai mult sau mai puÈ›in dotat È™i câteva materiale didactice, rătăcite când È™i când înspre È™coli, după cum la un moment sau altul vreun politician a vrut să-È™i lege numele de câte un program, iar în rest nimic, un „nimic” atât de amplu că singura soluÈ›ie ar mai fi asigurarea unei finanțări suplimentare, consistente È™i constante, cel puÈ›in un deceniu de acum încolo; poate cineva se gândeÈ™te ca celebra finanÈ›are pe elev să includă È™i o componentă de dotări, pe măsura „nimicului” semnalat) È™i personal (marea problemă a distorsiunilor activității didactice este absenÈ›a personalului didactic auxiliar - secretare, contabile, administratori, laboranÈ›i, informaticieni, bibliotecari, asistenÈ›i sociali, consilieri psihologici, consilieri vocaÈ›ionali etc. - È™i a personalului nedidactic - personal de îngrijire, personal de sprijin (la grădiniÈ›e), muncitori calificaÈ›i, fochiÈ™ti, È™oferi, bucătari etc. -, până într-acolo încât oricare ar fi măsurile adoptate în ceea ce priveÈ™te educaÈ›ia, actul didactic va avea posibilitatea de a reveni la o relativă normalitate doar în măsura în care cadrul didactic va fi eliberat de toate cele câte trebuie să le facă È™i care nu au niciun fel de legătură cu catedra).
P.S. „Sadismul” (am pus ghilimele, deÈ™i ele nu sunt necesare, având în vedere că „părerologi” cu funcÈ›ii sau fără au descoperit subit că „ignorarea” bugetară a educaÈ›iei este un fapt pozitiv, de o înălțătoare relevanță calitativă) guvernamental nu se dezminte: ultima propunere de buget pentru educaÈ›ie, ca procent din PIB, este după chipul È™i asemănarea relevanÈ›ei părerilor tot exprimate, adică va concura cu un real succes cu anii cei mai săraci pentru educaÈ›ie de după 1990. Dar ce să-i faci, când È›i se explică că (nu È™tiu dacă ne-au mai scăpat astfel de perle, dar asta este una autentică) 2,7% înseamnă de fapt 3,8%, mai că-È›i vine să-È›i dai palme (gândul propriu-zis vehicula ceva È›epe È™i nu era reflexiv)...