Joi, 12 noiembrie, ca urmare a unei invitații relativ oficiale, S.I.P. Județul Hunedoara a participat, prin trei reprezentanți, la o acțiune din cadrul proiectului „Dialog social transparent, deschis și participativ”. Derulată la Hotel Sarmis din Deva, acțiunea, proiectată pe durata a două zile, a fost dedicată reprezentanților partenerilor sociali, precum și reprezentanților instituțiilor publice care colaborează cu aceștia în domeniul relațiilor de muncă, ocupării, protecției sociale și dialogului social.
Evenimentul a debutat cu luările de cuvânt a reprezentanților celor implicați, într-un fel sau altul, în dialogul social, după cum urmează: Maria Ștefănie – Instituția Prefectului Județul Hunedoara, Georgeta Angelica Tomuța – AJOFM Hunedoara, Adrian-Florin Bozdog – ITM Hunedoara, Dumitru Sandu – ISJ Hunedoara, Alexandra Braica – Camera Deputaților, Pencea Claudia – Senatul României și Angelica Săbiescu, managerul de proiect.
Iar aici s-a cam încheiat și participarea reprezentanților S.I.P. Județul Hunedoara, lămuriți fiind de „consistența” dialogului social astfel inițiat... prezența reprezentanților sindicali, oricum aceștia în număr mic, dar și a angajatorilor, chiar dacă aceștia prezenți, din câte s-a dat de înțeles, într-un număr destul de mare, fiind dezirabilă mai curând la nivelul de umplere al sălii (oricum, relativ improprie, fără să mai intrăm în detalii).
Totuși, pentru a nu rămâne doar la reiterarea „dezamăgirilor” legate de modul în care dialogul social este înțeles și practicat de la înălțimea diferitelor scaune, vom puncta pe scurt și unele aspecte ale luărilor de cuvânt din această primă parte a evenimentului.
Astfel, deschiderea a revenit doamnei Maria Ștefănie, trecută de pe funcția de inspector școlar general pe cea de prefect, care a apreciat că dialogul social este extraordinar de relevant pentru o societate echilibrată (adevăr grăind, chiar dacă percepția structurată de-a lungul anilor cam contrazice, local, o astfel de afirmație), acesta, începând cu disponibilitatea de a asculta (din nefericire, cel mai adesea formal vărsată într-un „dialog al surzilor”), netrebuind privit doar ca o obligație procedurală (experiența interorganizațională ne-a arătat cel mai adesea că chiar și o astfel de derulare este departe de modul concret în care acest dialog se realizează). Apreciind o cunoaștere a importanței relațiilor de colaborare (din experiență, constând cu precădere în comunicarea mai mult decât formală, cel mai adesea exclusiv verbală, a unor fragmente de decizii/hotărâri/rapoarte/măsuri etc.), a exprimat convingerea că toată lumea încearcă să optimizeze dialogul social (chiar dacă cel mai adesea ne-ar ajunge degetele din dotarea personală pentru a număra fie doar și respectarea normelor procedurale ale unor relații interorganizaționale), prin dialog putându-se identifica soluții pentru orice problemă (covârșitor, „soluții” comunicate înainte de supunerea la vot și „soluții” constant penalizatoare ale salariaților din educație).
Iar lucrurile au continuat cam într-un același stil, cu nenumărate „osanale” aduse diferitelor instituții, centrale sau deconcentrate ale statului, pe de o parte, angajatorilor, pe de altă parte, cu sindicatele, ca să nu mai vorbim de angajați, uitate uneori sau cu menționări aruncate așa în treacăt. De notat totuși și o excepție, cea a domnului Bozdog, care s-a adresat în primul rând, după cum ar fi normal într-un dialog social real, sindicatelor și patronatelor, ceilalți părând să uite în permanență, dacă au știut-o vreodată că rolul lor primordial este acela de facilitatori, iar abia după aceea acela de administratori ai diferitelor domenii.
Dar ce să facem? Dacă la o întâlnire dedicată dialogului social ni se subliniază deosebita relevanță a elevilor, fără măcar a șopti vreun cuvânt despre cei care se „ostenesc” cu aceștia, dacă ni se reafirmă importanța învățământului dual (pe care, cel puțin la nivelul județului nostru, nu am reușit să îl percepem până în prezent decât ca un eșec peste care tot încercăm să tragem preșul) într-un astfel de context, dacă aprecierile la adresa sindicatelor puteau fi interpretate cel puțin ca „malițioase”, este de înțeles de ce singurii cărora nu li s-au „descoperit” cuvintele sunt sindicatele și patronatele.
Cu alte cuvinte, nu am avut decât o reconfirmare, de unde și scurtimea participării (nici aceasta una singulară, însăși oficialitățile, în majoritate, dispărând pe nesimțite în pauza de după această primă parte), a adevăratului chip al dialogului social (experiența mai mult decât vastă pe relația cu ISJ Hunedoara oferind posibilități incredibile în acest sens), respectiv acela în care conținutul acestuia se reduce la pălăvrăgeala, concretă sau legislativă, despre dialogul social. În rest, realitatea ne-a arătat și ne arată că mai întotdeauna singurul dialog social eficient este acela de pe „poziții de forță” din partea salariaților, adică acelea în care aceștia conștientizează, prin sindicate, că „Împreună suntem puternici!”.
În perioada 9-11 noiembrie 2026, în conformitate cu prevederile statutare și cu motivații în starea învățământului preuniversitar românesc, s-au derulat lucrările Consiliului Liderilor F.S.E. „Spiru Haret”, S.I.P. Județul Hunedoara fiind prezent la aceste lucrări prin doi reprezentanți.
Debutul întâlnirii a reiterat în primul rând parcursul educației preuniversitare din ultimii ani, pornind de la măsurile antieducaționale adoptate de guvernarea Bolojan și de la ministeriatul domnului Daniel-Ovidiu David, ministrul care nu s-a obosit vreodată să coboare în stradă, în pofida zecilor de proteste care „i-au bătut în ușă”, trecând prin interimatul domnului Bolojan la educație, ministrul despre care nu prea se știe dacă a călcat în minister în cele două luni în care a asumat această funcție și ajungând la Mihai Dimian, cel care din mare „revoluționar” în timpul grevei din 2023 s-a metamorfozat într-un „surd” instituțional deosebit de eficient, „gustul” rămas după aproape toate întâlnirile fiind acela al vorbirii unor limbi total diferite.
A urmat „ruperea căruței” și intrarea într-un interimat generalizat, lung acesta, dar care în cele din urmă s-a soldat cu marele eșec al „împărțirii a două paie la cinci măgari”, respectiv de la mult-negata și până la mult-dezbătuta lege a salarizării, în realitate marea „noutate” a acestei legi fiind aceea de a reduce și mai mult veniturile salariaților din educație, până la pierderea a cam tot ceea ce se câștigase prin greva generală din 2023.
Interimatul recent finalizat a adus o nouă echipă guvernamentală, la educație având chiar un duet, învățământul preuniversitar ajungând să beneficieze de un ministru delegat. Primele întâlniri în noul context politic au fost mai curând unele de tatonare și de comunicare, din partea sindicală, a realelor probleme ale sistemului educațional românesc, desigur nu fără a recepta și „entuziasmele” noilor diriguitori în ale educației.
Pornind de la „marele sfat” al mai vechilor diriguitori, prilej cu care au fost rearanjate și tablourile cu miniștrii educației post-revoluționare (nu mai puțin de 35 în cam tot atâția ani), trecând prin „visul umed” al reorganizării inspectoratelor școlare potrivit prevederilor legale („umezeala” provenind din ruptura dintre realitatea în care ne bălăcim și necesitățile unei astfel de reforme, respectiv bani mulți și mai multe mii de posturi), trecând și prin „explozia stelară” a debirocratizării (deși la ora actuală mai în toate școlile se realizează un proces intens de dublare a portofoliului personal al cadrelor didactice, alături de formatul fizic fiind impusă și o existență electronică), bifând unele întâlniri pe tema violenței școlare (care a suscitat declarații „înălțătoare” a angajării a mii de paznici și a mii de consilieri de toate felurile), perplecși ascultând și diferitele „basme” despre încă în curs de desfășurare concurs pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct (lozinca „depolitizării” a prins foarte bine, deși mai toată lumea din sistem știe că este vorba, prin acest concurs, la modul general, doar despre o justificare mascată a politizării), am putea să tot trecem în revistă nesfârșita listă a problemelor văzute de ocupanții actuali de scaune.
Nu ar ajuta însă la mai nimic. În realitate, în ultima perioadă, s-a reușit cu greu evitarea unei rectificări bugetare mult mai drastice a bugetului educației, una care punea în pericol însăși salariile până la finalul acestui an, și se derulează o luptă destul de grea în limitarea politicilor „reducționiste” la care educația continuă să fie supusă. Sunt frumoase „sforăitoarele” declarații despre alocații bugetare capabile să coboare raiul pe pământul educațional, când în realitate nu prea se aprobă niciun fel de organizare a concursurilor de ocupare a posturilor vacante, posturile vacante neocupate sunt tăiate în număr tot mai mare de la o săptămână la alta, iar festivalul comasărilor continuă într-o veselie instituțională generalizată (la nivelul județului Hunedoara, ultima măsură de acest gen, în absența oricărui dialog social pe această temă, este aceea a comasării cluburilor sportive, pe de o parte, palatelor și cluburilor copiilor pe de altă parte, hazlia motivație fiind aceea a asigurării unor servicii educaționale de nivel superior, deși, de exemplu în cazul cluburilor sportive, elevii acestora nu vor putea participa în urma unei astfel de reorganizări la nicio competiție, fiind necesară mai întâi o derulare completă a procesului de relegitimare).
Intermezzo: poate că ne înșelăm într-o anumită măsură, dar, la nivel județean, tot participând la ședințe în care se dezbat măsuri de reducere, nu ne-am putut îndepărta impresia, oricât ne-am ostenit în această privință, că astfel de măsuri cam „fericesc” pe cei prezenți din partea instituției diriguitoare la nivel județean în ale educației, ba chiar pe alocuri având impresia că putem citi dacă nu o anumită „ură”, cel puțin un anumit dispreț la adresa celor care trebăluiesc prin școli.
În realitate, revenind la conținutul ședinței, ne aflăm doar în etapa entuziasto-declarativă de la începutul oricărei guvernări, într-un moment în care nici măcar nu se știe cum va arăta bugetul anului viitor și într-o tradiție în care „mânuitorii” banilor, începând cu celebrul personaj din minister (al cărui nume nu-l vom aminti aici, dar pe care credem că îl știe toată lumea) căruia prea puțin îi pasă de „viniturile” care se tot perindă pe scaunul de ministru, își văd de treburile lor. Desigur, entuziasmul este atât de debordant încât avem până și „sclipiri” de genul celor care se gândesc să numească drept consilieri ministeriali pentru învățământul preuniversitar extraordinari specialiști precum Staș (veșnicul reformator pentru care corpul profesoral este format cu precădere din leneși și incompetenți) sau Szekely (vajnicul promotor al finlandizării educației, desigur pe taxe care numără multe mii de euro)...
Între timp? Pe lângă „orgiile” desființărilor și anihilărilor de toate genurile, cohorte de corpuri de control și de audituri, care controlează ceea ce au controlat controalele precedente în căutarea unor teme pentru controale viitoare, la ora actuală ținta principală fiind sentințele judecătorești. Neinteresând pe nimeni că acestea, de ordinul multor mii de-a lungul anilor doar în județul Hunedoara, reprezintă tot atâtea încălcări ale legii, preocuparea principală este tăierea pe cât se poate a tot ceea ce se poate, fie de ordin legal, fie obținut prin sentință judecătorească, până la „elucubrații” de genul solicitărilor de a depune întâmpinări împotriva unor hotărâri judecătorești aflate deja în plată de 2-3 ani. Din fericire, aberația de gândire a corpurilor de control instrumentate de sinistrul finanțist din minister și de diferiții ciraci juriști și auditori, cu discipoli fideli mai prin fiecare județ, mai primește când și când și câte o „palmă” zdravănă, cum ar fi cea a imputării de către Curtea de Conturi unor primării a sumelor cheltuite cu avocații și procesele pentru decontul navetei, apreciindu-se că legislația este clară, că decontul trebuia realizat și că nu se impuneau cheltuieli suplimentare cu procesele (fiind deosebit de tentant să solicităm Curții de Conturi o vizită pe această temă, cea a proceselor cerute a fi duse până în pânzele albe în pofida evidentei încălcări a legii, și pe la instituțiile diriguitoare în ale educației).
Concluzii? Problemele reale ale educației sunt cunoscute, cel puțin la nivelul organizațiilor sindicale, fiind totodată permanent aduse în atenția autorităților centrale sau locale. Lipsesc însă disponibilitatea reală pentru dialog și identificare a unor soluții viabile, dar mai ales disponibilitatea de alocare a resurselor necesare. Evident nimic nou, așa încât, dincolo de semnalarea problemelor, momentul actual, din punct de vedere sindical, este acela al unei așteptări a soluțiilor identificate de actualii guvernanți, indiferent de nivel, urmând ca în funcție de acestea să fie identificate cele mai adecvate reacții. Conștienți că puterea noastră constă în acțiunea unitară a salariaților din educație, timpul trebuie să fie totodată unul al strângerii rândurilor pentru viitoarele lupte care inevitabil vor trebui date.
Miercuri, 4 noiembrie 2026, a avut loc ședința Biroului Executiv S.I.P. Județul Hunedoara. La ședință au participat 12 lideri de zonă, președintele și consilierul juridic al organizației.
Ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarea problematică:
- informare privind probleme profesionale și sindicale;
- probleme organizatorice;
- probleme diverse ridicate de liderii de sindicat prezenți.
În cadrul ședinței au fost abordate probleme de actualitate, astfel:
- prima de carieră didactică – prin O.U.G. nr. 48/2026, la solicitarea organizațiilor sindicale, s-au adus modificări legislației existente, în sensul reluării procedurilor astfel încât până la finalul acestui an calendaristic să se realizeze alocarea sumelor și pentru cei mai mult de 50.000 de colegi care nu au beneficiat de prima de carieră didactică;
- alocația/indemnizația de hrană –-> implicații în indemnizația de concediu: opinia Curții de Justiție a Uniunii Europene în această speță dă dreptate sindicatelor; urmează o serie de acțiuni în instanță pentru plata diferențelor salariale ce rezultă de aici;
- concursului pentru ocuparea funcțiilor de director / director adjunct din unitățile de învățământ: derularea activităților conform O. M.E.C. nr. 4155/2026;
- conținutul întâlnirii dintre reprezentanții federațiilor sindicale din învățământ cu reprezentanții Ministerului Educației – în cadrul întâlnirii au fost abordate probleme precum: principiile proiectului legii salarizării (salariul profesorului debutant egal cu salariul mediu brut pe economie, iar salariul profesorului cu gradul I și vechime de peste 25 de ani egal cu cel al unui medic specialist); repararea măsurilor anti-educație din Legea nr. 141/2025 (norma didactică, efectivele la clasă și tariful la plata cu ora); adoptarea unei legislații mai dure împotriva violenței școlare, inclusiv prin protejarea adecvată a salariaților din educație; necesitatea unui proces de debirocratizare; încadrarea personalului de îngrijire în educația timpurie; deblocarea plății drepturilor salariale obținute prin sentințe etc.
- continuarea acțiunilor de restrângere a activităților educative din rațiuni exclusiv contabile, ultima dintre acestea privind comasarea la nivel județean în cadrul unei singure personalități juridice a cluburilor sportive școlare, pe de o parte, a Palatului Copiilor Deva și a cluburilor școlare, pe de altă parte (demersul a debutat prin blocarea scoaterii la concurs a unor posturi, desființarea în urmare a unor grupe, iar acum desființarea juridică a mai multor unități datorită, printre altele, numărului mic de copii);
- „schimbările” produse la nivelul funcțiilor de conducere în învățământul hunedorean.
În cadrul ședinței au fost discutate și aprobate situațiile financiare aferente lunii septembrie 2026. De asemenea, s-a analizat situația statistică privind derularea ședințelor de sindicat în teritoriu, precum și situația comunicării borderourilor cu încasarea cotizației.
Pentru a preîntâmpina apariția unor sincope în derularea activității sindicatului, s-a reiterat că deținerea calității de membru de sindicat/lider de sindicat implică și anumite obligații, precum:
- organizarea/participarea la ședința lunară de sindicat;
- informarea liderului/membrilor de sindicat și reactualizarea panoului de afișaj sindical;
- verificarea statutului în cadrul organizației a celor nou veniți în unitate (cereri de înscriere/transfer);
- verificarea lunară a borderourilor și transmiterea acestora către organizația județeană;
- solicitarea în scris a unor drepturi, după caz: prima de instalare, decontul navetei etc.;
- transmiterea la sediul S.I.P. Județul Hunedoara a materialelor solicitate;
- o atitudine pozitivă și constructivă față de organizația sindicală.
Totodată, în contextul actual este important:
- să verificăm informațiile la care avem acces, cu precădere cele pe teme sindicale și profesionale;
- să fim mai „rezervați” în privința comentariilor sindicale și profesionale de pe rețelele de socializare;
- să folosim în primul rând informațiile primite din surse sigure (lideri, sindicat, federație);
- să manifestăm încredere în organizația sindicală, acțiunile întreprinse de aceasta fiind întotdeauna conforme scopului existenței sale.
Toate materialele folosite în cadrul ședinței sunt postate pe site-ul nostru în cadrul rubricii
SIP Hunedoara/Activitate/Biroul Executiv/2026,
link direct:
https://nou.siphd.ro/?a=3121&t=2026
Este deja un lucru cunoscut faptul că Ministerul Educației a renunțat de multă vreme la a mai asuma un rol determinant în elaborarea politicilor educaționale. Abdicarea progresivă de la rolul său în ceea ce privește structurarea și dezvoltarea sistemului educațional preuniversitar din România a devenit evidentă odată cu inițiativa Președinției României cunoscută sub numele de Proiectul „România Educată”.
Având la bază, după cum s-a subliniat în numeroase rânduri, doar o amplă consultare și chestionare publică, de unde și concluziile generale și generoase la care a ajuns (educație de calitate pentru toți, educație individualizată, autonomie și gândire critică, alocarea de resurse suficiente, în mod transparent și echitabil, pentru acest domeniu, școli sigure și sănătoase, atractivitatea sistemului de învățământ, management educațional profesionist și bazat pe responsabilitate, colaborare și stabilitate pentru un sistem de educație rezilient), cu o fundamentare cel puțin îndoielnică, concluziile la acest așa-numit proiect au fost transmise (14 iulie 2021) către Guvernul României și către Ministerul Educației pentru concretizarea lor la nivel de legislație.
Așteptarea noului cadru legislativ, care s-a tot prelungit, nu a confirmat în niciun fel speranțele venind din sistemul educațional, și anume că într-un final, în urma unor analize și studii bine întemeiate, politica educațională a României, grav afectată de „catastrofa” unui alt moment de „avânt creator” (desigur, avem în vedere anul 2011 și legea educației cu care am fost dăruiți în debutul acelui an de mai tristă amintire) va găsi coordonate adecvate rezolvării problemelor existente.
Astăzi, privind înapoi către acel moment de care ne desparte aproape un an de zile, constatările pe care le putem face sunt departe de orice estimare care să anticipeze o evoluție pozitivă a învățământului preuniversitar din România. Astfel, nu numai că nimic din ceea ce ar fi trebuit să se întâmple nu s-a întâmplat, dar am descoperit că suntem la un pas, noi cei din educație, de a fi „caterisiți” din dascăli.
Un ministru a cărui efervescență creatoare s-a amplificat de la zi la zi, până aproape la a pierde șirul propriilor idei și măsuri adoptate, o politizare cum nu s-a mai văzut din vremurile amintite ceva mai sus, intervenționismul discreționar în stabilirea politicilor educaționale a factorilor non-educaționali, ignorarea obstinată a cadrelor didactice și a reprezentanților acestora și multe altele de acest gen, mergând până la amânarea lansării noului cadru legislativ, care ar urma să se realizeze abia după intrarea în vacanță și în concediile de odihnă, sunt tot atâtea semnale că scopurile urmărite nu prea au de-a face cu educația și adevăratele sale probleme, dar mai ales cauze ale acestora, indiferent de declarațiile „prețioase” vehiculate în spațiul public.
Într-un astfel de cadru, pe cât de neplăcut ar putea să sune „urechilor” aplecate întru „prețiozitățile” pe care se tot face tam-tam, ar fi de așezat și lansarea în 8 iunie 2022 a „Manifestului privind politicile propuse pentru noua legislație în educație”. Inspirată de Raportul Proiectului România Educată, după cum se asumă chiar pe copertă, Alianța „O Voce pentru Educație” („organizații non-profit, camere de comerț și grupuri de antreprenori, având ca parteneri strategici Coaliția pentru Dezvoltarea României (reprezentând, prin companiile membre, 50% din PIB-ul României) și UNICEF”), promotoarea acestui manifest, ne asigură că „obiectivele din prezentul manifest vor fi transpuse în legea educației prin norme imperative, clare, care să sprijine fără drept de apel punerea în aplicare a măsurilor”.
Trecând dincolo de astfel de afirmații tranșante (pe care le-am putea pune pe seama talentului românului de a se pricepe la orice, dar poate mai puțin la ceea ce ar trebui să se priceapă), nu de alta, dar ar însemna că lucrurile sunt deja tranșate chiar dacă nimeni din învățământul preuniversitar nu a văzut vreun rând din viitoarea legislație, supunem totuși atenției dumneavoastră cele mai importante dintre „propunerileobiectivetranspuse”:
1. Cariera didactică și parcursul profesional - flexibilizarea rutelor de acces în cariera didactică, admiterea în cariera didactică urmând a se face fie pe ruta academică, fie pe o rută alternativă, dinspre practică spre teorie (studii universitare și programe de formare integrate, cu mentorat, supervizare și conversie profesională rapidă), în ambele variante, certificarea competențelor fiind de făcut în centrul de evaluare profesională specializat, în subordinea CJFCARE (Centrului Județean de Formare Continuă, Asistență și Resurse Educaționale).
2. Management și guvernanță - directorii de școli vor fi aleși prin concurs, pe baza de competențe de leadership și management școlar, în baza unor profiluri și criterii clar definite (care vor fi diferite pentru rolul de Director General/ Director de Dezvoltare, care poate veni din alte zone, cum este mediul de business, pe baza unei experiențe dovedite în management, project management, atragere de resurse sau scriere de proiecte, și Director Educațional Adjunct), iar școala va fi condusă de un Consiliu de administrație profesionist.
3. Investiția în educație - investiția în educație trebuie să ajungă în România - în maximum 3 ani, la media europeană (raportată la alocarea din PIB) și să se păstreze pe termen lung în corelare cu acest indicator european. Începând cu anul 2023, investiția în educație va beneficia de un buget echivalent cu cel puțin 15% din Bugetul General Consolidat, alocare repartizată astfel: maximum 80% pentru cheltuielile de resurse umane și minimum 20% pentru cheltuieli din categoria „bunuri și servicii”, formare profesională, evaluare, burse, cantină, internat și transport.
4. Infrastructură - centralizarea datelor privind imobilele aflate în rețeaua școlară din sistemul public din România, pentru a identifica construcțiile, terenurile de sport amenajate și a celorlalte spații exterioare, până la finalul anului 2023, pentru investiții mai eficiente în infrastructură școlară.
5. Curriculum & STEM - noua lege a educației trebuie să ofere un cadru controlat de autonomie curriculară, adică un nivel suficient de mare de opționalitate și decizie la nivel de școală spre beneficiul tuturor stakeholderilor implicați.
6. Evaluare centrată pe competențe - evaluarea elevilor trebuie să redevină relevantă, atât pentru ei, cât și pentru sistem. Pentru a putea realiza o evaluare relevantă și a putea măsura progresul școlar, se impune elaborarea unor standarde de evaluare și itemi standardizați. În acest mod, se poate realiza și intervenția asupra unităților de învățământ, în sensul sprijinirii acelor unități de învățământ care nu asigură progresul școlar, cât și asupra performanței cadrelor didactice.
7. Alfabetizare funcțională - consemnarea explicită în textul legii ca până în momentul în care România va atinge conform evaluărilor internaționale PISA/TIMMS/PIRLS sau altor măsurători relevante media europeană în privința alfabetizării funcționale, alfabetizarea funcțională a elevilor să devină cel mai important obiectiv de țară anual.
8. Educație incluzivă - guvernul și autoritățile locale trebuie să combată abandonul școlar în mod proactiv, prin sprijin concret. Astfel, propunem adoptarea și implementarea unui pachet integrat de intervenții, care să fie discutat cu actorii din societatea civilă.
9. Digitalizare - sistemul de educație din România are două nevoi fundamentale referitor la digitalizare: a) nevoia de viziune, strategie și implementare integrată și b) nevoia de instalare, configurare și întreținere la nivelul tuturor instituțiilor de învățământ.
10. Profesional - tehnic - vocațional – dual - pentru ruta profesională și tehnică, profesorii de specialitate și tutorii de practică vor fi angajați direct de unitatea de învățământ, începând cu anul școlar 2023-2024. Aceștia vor deține în mod obligatoriu experiență practică de minim 3 ani, obținută în ultimii 10 ani, în domeniul în care predau sau asistă elevii, pe acele calificări sau specializări specifice pe care urmează să lucreze cu elevii. De asemenea, o formă de instruire pedagogică eficientă va fi asigurată pentru specialiștii din industrie care doresc să devină tutori, mentori sau profesori pentru elevi. Pentru atragerea acestora, este necesară flexibilizarea normelor ce țin de statutul cadrului didactic.
Concluziile? Nefiind acesta un studiu sau cine știe ce document programatic, ci un biet articol lovit de perplexitate, ne vom limita la a sublinia principiile care, pe mintea noastră mai puțină ca truditori în ale educației, par să fi ghidat aceste „propuneriobiectivetranspuse” (în ce ne privește, cu ochelari de cal la ʼjdemiile de bâlbe gramaticalo-redacționale care „ornează” manifestul, iar în ceea ce vă privește, corelând ceea ce urmează, punct cu punct, cu „propunerileobiectivetranspuse” de mai sus, fără a ignora „realitățile” în care ne bălăcim):
1. Oricine, oricând, oricum poate aspira la o carieră didactică.
2. Conducerea educației nu trebuie să aibă de-a face cu educația.
3. Mai puțin (de 6%) reprezintă întotdeauna mai mult (de 2%).
4. „Strângerea” școlilor de pe coclauri pentru o mai eficientă dispersie întru propășirea celor ce au nevoie de spații.
5. Fiecare săptămână poate fi o „săptămână altfel”.
6. Relevanța „redevenirii” în ale evaluării se va face pe cât posibil în absența evaluărilor.
7. Gradul de dezvoltare al competențelor este invers proporțional cu „a cunoaște”.
8. Cine nu se simte obligat să vină la școală, va fi sprijinit să dea pe la școală.
9. Digitalizarea este un sprijin esențial întru eradicarea pădurilor patriei (cu o umilă și necesară explicație: până în prezent, orice inițiativă „digitalizantă” a avut darul de a amplifica numărul hârtiilor realizate, că oricum „digitalele” nu prea funcționează).
10. Dar dacă nu am mai avea cadre didactice?
Concluzii la concluzii? „Optimiști” (pe vorba cum că pesimismul este cea mai bună dovadă de optimism): de ce ai rezolva ceva dacă poți să le amețești mai rău?
Post-scriptum
Fiindcă pe când am ajuns la finalul acestor rânduri în mass-media a ajuns, „plină de sudoare”, și o știre potrivit căreia sindicatele s-ar fi alăturat acestui „al optulea fantastic” fără prea multă treabă în ale educație (deși, „epuizând” economia, trebuiau să-și găsească un alt domeniu de activitate), am ține să reamintim câteva dintre obiectivele principale ale abia încheiatei Conferințe Naționale a F.S.E. „Spiru Haret”:
- crearea unui nou cadru legislativ în domeniul educațional – sustenabil și predictibil, cu prevederi clare și ușor de implementat, rezultat al unei largi dezbateri publice, în acord cu principiile și recomandările internaționale și care să aibă la bază o strategie și o viziune pentru educație;
- aplicarea – corectă, integrală și urgentă – a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin acordarea salariilor de bază prevăzute de anexele la aceasta (pentru cadre didactice, personal didactic auxiliar și nedidactic), dublată de: creșterea substanțială a coeficienților din grila de salarizare a personalului didactic de predare, reglementarea salariilor de bază ale personalului nedidactic din învățământ în Anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 (în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "ÎNVĂŢĂMÂNT"), acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, plata orelor suplimentare pentru munca prestată de personalul didactic auxiliar și nedidactic peste timpul normal de muncă;
- redefinirea statutului socio-profesional al salariatului din învățământ, într-o societate care pune accentul pe calitatea actului educațional;
- menținerea titularizării în sistem;
- finanțarea corectă a sistemului de învățământ preuniversitar de stat, prin alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
|
Numărul
curent |
Titlul
documentului |
Dimensiune
(octeți) |
Extensia
documentului |
Data
atașării |
| 1 | O Voce pentru Educație - Manifest privind politicile propuse pentru noua legislație în educație | 2.843.754 | APPLICATION/PDF | 2022-06-09 17:11:16 |