Noi suntem
SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR JUDEȚUL HUNEDOARA

(articol preluat din ,,Dilema Veche'' nr. 308 din 07.01.2010, autor Dan UNGUREANU. Dan Ungureanu a studiat în România și Franța, predă de un deceniu în Franța, România și Canada, atât în învățământul universitar cât și în cel preuniversitar.)

A uitat cam toată lumea vechea butadă din perioada apusă:
,,Marx era filozof, nu om de știință, fiindcă, dacă era om de știință, făcea mai întâi un experiment pe șoareci''.
Lucrurile stau la fel ca înainte, din păcate. În Ministerul Educației, cu siguranță stau ca pe vremea lui Ceaușescu. O ministră după alta au aplicat reforme ubuești, neomologate nicăieri, neverificate nicăieri, pentru care miniștrii nu-și asumă nici o responsabilitate. Sindicatele profesorilor nu sunt niciodată consultate cu privire la nimic. Opinia publică și mass-media trec cu vederea scandalurile din învățământ: o clasă cu copii drăguți e mult mai soporifică decât o arestare de mafioți.

,,Toceala trebuie să se termine''

Ei bine, nu, toceala trebuie să înceapă. Autorul acestor rânduri a predat, timp de mai mulți ani, pe continentul american. Școala americană, atât în Statele Unite, cât și în Canada, e o catastrofă – din motive diferite, dar e o catastrofă. Am predat în școlile unde toceala e diabolizată, și sunt proaste. ,,Toceala trebuie să se termine'' e o aiureală. Ea cuprinde în sine, făcute sandwich, două afirmații diferite.
,,Tocilarul trebuie proscris.'' Prima e că tocilarii sînt niște jeguri. În Statele Unite și Canada, tocilarii se numesc ,,nerds''. Într-o clasă, unde popularitatea este țelul cel mai înalt, grupul de colegi exercită un control totalitar asupra fiecărui elev. Beavis, Butthead, Bart Simpson sînt populari. Tocilarii, nu. Tocilarii sînt excluși și ostracizați. Asta nu înseamnă că nu-s chemați la chefuri și ignorați la reuniuni, ci că primesc bocanci în bot. Asta e realitatea școlii americane. Clasa e un organism social complex. A imagina clasa ca pe o entitate amorfă e dovadă de inocență sau de uitare.
Există trei țări pe această planetă unde tocilarul e încurajat: China, India și Japonia. Ele sunt și țările care dau cel mai mare număr de specialiști în orice domeniu.
,,Școala trebuie să creeze competențe, nu să umple mintea cu cunoștințe.'' Am predat în sistemul bazat pe competențe. A fost introdus în Canada, în provincia Québec, acum zece ani, și e o catastrofă, care a redus nivelul învățământului canadian francofon la standarde de lumea a treia. Îi invit pe toți cei care vorbesc fransé să-și arunce o privire pe forumurile de discuții ale profesorilor din Québec. Am fost în viitorul de aur pe care ni-l promite Ministerul Educației, și aduce cu epoca de piatră.

Școala nu trebuie să creeze nici un fel de competențe

Școala trebuie să bage cu pâlnia cunoștințe în elevi. Din 1990, un procent tot mai mare dintre tineri își urmează studiile după liceu, din diverse motive: fiindcă nu se mai dă examen de admitere, fiindcă nu sunt locuri de muncă, fiindcă sunt mult mai multe universități și locuri ca înainte. În Canada, profesorii universitari sunt îngroziți de nivelul slab cu care vin elevii din licee: nu știu să facă înmulțiri, împărțiri, ecuații. Nu știu să facă cercetare. Tipăresc pagini din Wikipedia în chip de cercetare proprie. Internetul, prin facilitatea de acces, a creat o iluzie colosală: proximitatea și accesibilitatea informației îi fac pe elevi să creadă că nu știu, dar pot găsi pe Google. Elevii trebuie să-și însușească în școală cunoștințe, nu competențe, fiindcă majoritatea lor își continuă studiile la Universitate, iar învățământul universitar e un învățământ specializat, axat pe cunoștințe.
Bine, și atunci de ce Statele Unite iau atâtea Nobeluri, dacă învățământul lor preuniversitar e prostș
Statele Unite sunt bogate. Statele bogate își pot permite să fie risipitoare. Universitățile americane atrag cei mai buni studenți din China și India, țări sărace. Baza lor de recrutare e alcătuită din cei mai teribili tocilari ai lumii, din care selectează primul procent. Studenții americani sunt puțini. Un Nobel american din patru și-a făcut studiile în străinătate: SUA le-au oferit doar un teren călduț în care să facă cercetare. Inferioritatea învățământului din America de Nord e estompată de șuvoiul de tocilari indieni și chinezi. Statele Unite au centre de cercetare excelente nu din cauza învățământului bun, ci în pofida învățământului prost. Un judecător al Curții Supreme a Statelor Unite, Antonin Scalia, spunea: ,,învățământul trebuie să formeze caractere, dacă vrem specialiști și experți, putem să-i cumpărăm''. Fraza rezumă deplin disprețul față de învățământ al unei țări de self-made-men, de patroni de pizzerii și de autoservice-uri.

Ce ne așteaptăș

Gary Becker a primit Premiul Nobel pentru economie pentru calculele sale sofisticate privind rentabilitatea socială a învățământului. Învățământul, spune el, îi dă omului cunoștințe pentru a-și apăra sănătatea, pentru a-și articula revendicările civice, pentru a cunoaște legile mai bine. Actualul ministru al Învățământului e chimist. Vă asigur, nici chimia veche, scolastică, bolșevică, ce va fi scoasă, nici chimia suplă, sexoasă, bazată pe competențe, care va fi introdusă, nu va vorbi despre E-uri, aditivi alimentari, farmacocinetică și detergenți. Și cu toate acestea, folosim zilnic alimente cu aditivi alimentari (,,E-urile sunt cancerigene'' – din Dicționarul de idei luate de-a gata), medicamente, gleturi și alte substanțe chimice. N-a existat niciodată în manualele de anatomie vreo aluzie la bolile de care suntem susceptibili. Și nici nu va exista.

Voltmetrul

Învățământul axat pe competențe și-a construit o fantoșă a învățământului tradițional pe care o distruge de mai mare dragul. În retorica manipulării, acest lucru se numește the strawman trick. Bunăoară, un absolvent de liceu tradițional știa să recite că ,,voltajul e variația energiei potențiale într-un câmp de forțe'', pe când șmecherul ieșit dintr-o școală nouă, axată pe competențe transversale, știe să citească un voltmetru, și cu asta basta. Credeți careva că va aduce vreodată cineva un voltmetru într-o școală valahăș Nu vă îmbătați cu această iluzie. Chiar dacă va aduce, chiar dacă elevii îl vor lua-n mână și vor ști să-l folosească, asta nu-i va pregăti cu nimic pentru piața muncii. Piața muncii în Europa e compartimentată și închisă. Un instalator sanitar la Paris ia o sută de euro pe oră, și francezii sunt deplin mulțumiți cu situația asta. Vrei să-ți deschizi o amărâtă de afacere de spălat și frezat câini în Germaniaș Trebuie să fi urmat cursul de frezat câini și să obții, după un an, Hunde-und-Tier-Waschen Fachübergreifende Genehmigung der Deutsches Hunde-und-Tier-spülen Vereinigung. (HTWFG-DHTSV). Educația axată pe competențe nu folosește la nimic, fiindcă piața muncii, care chipurile o cere, e organizată altfel. Piața muncii din Europa nu e flexibilă. Flexibil e doar sectorul terțiar, al serviciilor, ospătarii, recepționerele, muncitorii din construcții și distribuitorii de flyere, angajații jetabili de la McDonald’s și de la Wal-Mart. Ei n-au nevoie de nici un fel de competențe, nici transversale, nici de alt fel. Notarii, care xeroxează certificate de naștere și completează cu majuscule numele în contracte de vânzare - cumpărare (studii necesare: opt clase) câștigă peste cinci mii de euro pe lună, de zece ori mai mult ca un conferențiar universitar.

Slugărnicia valahă

În anul 114, în prima școală din Sarmisegetuza, programa cuprindea ceremoniile fețialilor și vestalelor pentru că ,,așa se predă și la Roma''. În secolul al XIII-lea, ,,fiindcă exact așa se predă și la Bizanț''. În secolul al XIV-lea se preda în slavă ,,fiindcă așa e în toate țările vecine''. Sub fanarioți, învățământul a fost fanariot, apoi a fost imitat după cel francez sau maimuțărit după cel berlinez. După 1945, modelul a fost moscovit. După 1989, în legislație și educație au fost introduse cele mai aiurite orori, ,,fiindcă așa e și în Uniunea Europeană''. Am studiat și predat în Franța, în Uniunea Europeană, și nu se introdusese nici una dintre inovațiile aiurea de care se făcea caz cu ifos între Ciorogîrla și Belciugatele. Atunci când Ministerul Educației propunea vreo reformă, o propunea în numele eficientizării, nu în numele cine știe căror directive europene. Implementarea învățământului axat pe competențe în Québec a fost un dezastru. Acest tip de învățământ a fost implementat de sus, fără experimentarea prealabilă pe șoareci, fără studiu pilot în trei-patru școli, fără nimic. E aiuritor că oameni îngrijit bărbieriți, ca fostul ministru Mircea Miclea, despre care s-a insinuat că ar fi familiar cu psihologia școlară, au cauționat reforma învățământului bazat pe competențe. E o lege dată aiurea într-o țară bananieră: fără norme de aplicare, fără formatori, fără un termen fix la care o instituție independentă să evalueze eficacitatea proiectului. Reforma a fost impusă de sus, fără să se spună cine a inventat-o, pe ce baze teoretice, în virtutea căror necesități practice. S-a mai aplicat reforma asta undevaș Mircea Miclea nu ne spune. Să le spunem noi: da, s-a mai aplicat. A mersș N-a mers. Și în Elveția, și în Statele Unite, în Belgia francofonă, și unde a mai fost aplicată, a fost tacit abandonată. E aiuritoare lașitatea tuturor miniștrilor Educației din România, care impun cu forța reforme, își declară reușita și se retrag, lăsîndu-i pe ceilalți să măture oalele sparte. Fiindcă nimeni nu-i evaluează pe evaluatori.

Coda: reîntronarea stalinismului

Tot bombănind împotriva comuniștilor, actualii guvernanți se poartă exact ca ei. Actualii dezorientați aflați la putere procedează exact ca aceia pe care i-au condamnat (vezi condamnarea comunismului) într-un raport lamentabil. Comuniștii au implementat economia planificată voluntarist și fără a fi experimentat înainte pe un eșantion mic. Mircea Miclea și succesorii implementează totalitar învățământul bazat pe competențe, fără dezbatere cu sindicatele profesorilor, fără norme de aplicare, fără nimic, pe bază de wishful thinking. Americanii au luptat în Vietnam 14 ani fără succes, au declarat victorie și s-au retras. Mircea Miclea și succesorii vor implementa haotic această tâmpenie, vor elimina toate vocile care se vor opune, se vor autoevalua triumfalist și vor declara victorie. Această de mult discreditată eroare își are fundamentele așa-zis științifice în psihologia constructivistă, creionată de psihologul bielorus Lev Vîgotski, în 1933. Chiar nu s-a mai descoperit nimic în psihologia educației de 80 de aniș Adevărul ultim în educație e cartea unui psiholog bielorus din epoca lui Stalinș

Să nu-l comparăm totuși pe Mircea Miclea și întreprinderea sa de pavaj cu bune intenții, pe de o parte, cu conducătorii comuniști din Valahia și URSS, pe de alta. Când Lenin și ai lui au instaurat comunismul, acesta nu mai fusese încercat nicăieri. Bramburica, Hîrdău și urmașii lor vor să aplice un sistem care a eșuat în Belgia, s-a împotmolit în Elveția și a dat chix în Canada.