În curând, după cum bine cunoaștem, se va împlini un an de la adoptarea unei noi legi a învățământului preuniversitar, și anume Legea nr. 198/2023 (publicată în Monitorul Oficial la 5 iulie 2023 și intrată în vigoare începând cu 3 septembrie 2023).
Anunțată cu „surle și trâmbițe” la acel moment, subliniindu-se inclusiv că respectiva lege constituie un răspuns adecvat la problemele existente în educația românească, cele mai grave dintre acestea semnalate cu fără drept de apel și de greva generală derulată în învățământul preuniversitar, constatăm la ora actuală că respectiva lege este aproape „degeaba”.
Pornind din start cu decalaje mari în ceea ce privește implementarea unora dintre măsuri, ineficacitatea sa a fost accentuată de seria de măsuri economico-financiare adoptate la finalul anului trecut, majoritatea prevederilor implicând creșterea bugetului educației, cu excepția salarizării, fiind amânate pentru anul școlar 2025-2026 (inclusiv reorganizările instituționale).
Mai mult, chiar dacă Ministerul Educației a publicat periodic calendare prin care își asuma, cu termene precise, elaborarea actelor normative subsecvente, puține dintre termenele respective au și fost respectate. Nu știm foarte precis câte din cele aproape 300 de acte normative au fost adoptate, ordinele ministrului educației fiind lovite într-o mare măsură de o secretomanie care le face adesea greu accesibile, dar am fi tentați să pariem că numărătoarea pe degete ar putea fi arhisuficientă.
Iar dacă este să privim rezultatele, ajungem uneori să regretăm chiar și așteptarea...
Un foarte bun exemplu în această privință sunt recentele proiecte ale Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, respectiv Statutul elevului.
Nu vom intra aici în amănuntele conținutului acestor proiecte, de analizat și de încercat a fi corectate în alte contexte, inclusiv prin propuneri trimise direct către Ministerul Educației și/sau către organizațiile sindicale, dar spiritul acestor documente, în pofida tuturor dificultăților și problemelor pe care educația este nevoită să le înfrunte zi de zi, este ușor de recunoscut în prevederi mult discutate în aceste zile.
Ne gândim aici în primul rând la dublarea numărului de absențe nemotivate la care intervine sancțiunea scăderii notei la purtare, respectiv 40 de absențe. Inițiativă, se pare, chiar a doamnei ministru, fără nicio justificare rațională (exceptând poate cine știe ce speranțe politice), cu atât mai mult cu cât, chiar dacă problema este trecută curent sub preș, principala problemă a calității educației în România este absenteismul, motivat sau nemotivat, oficial sau neoficial, poate avea un succes teribil în măsura în care ne dorim ceea ce în ultimul număr al Buletinului Informativ „Magister” numeam „școala fără școală”.
Fiindcă, la un calcul elementar, nu rămâne prea multă școală: un an școlar are în medie 36 de săptămâni de cursuri, de aici trebuind eliminate din start „Școala altfel” și „Săptămâna verde”, la care inevitabil sunt de adăugat (cu indulgență), dacă nu suntem tentați de ipocrizie, prima și ultima săptămână de școală, aproximativ o săptămână reprezentată de diferitele sărbători legale și aproximativ o săptămână dedicată diferitelor simulări și testări.
Au rămas aproximativ 30 de săptămâni de cursuri, din care va trebui să scădem desigur zilele de învoire la cererea părinților, dar și nenumăratele motivări medicale, care vor reduce și mai mult timpul pe care elevii îl petrec efectiv la cursuri, fără să uităm desigur activitățile extracurriculare, acestea având cu siguranță utilitatea lor, dar care, realizate aproape exclusiv în timpul orelor de curs, contribuie și ele din plin la „îmbunătățirea” rezultatelor școlare.
Ce rămâne? Maxim două treimi din numărul inițial de săptămâni de cursuri (cu suspiciunea că ne dovedim destul de generoși). Cam de aici discutăm atunci când vorbim de absențe nemotivate. Iar 40 de absențe sunt aproape o săptămână și jumătate de cursuri (facem abstracție de măsura în care sunt consemnate respectivele absențe nemotivate), așa încât, bazându-ne pe cifrele medii privind absenteismul, cu siguranță cam tot elevul va mai beneficia de aproape două săptămâni de timp liber fără ca acest lucru să atragă după sine vreo sancțiune. Iar dacă își mai asumă și vreun punct-două pe la purtare și douăzeci de săptămâni de cursuri vor putea să pară cam prea mult (iar dacă aproape va bufnit râsu-plânsu, gândiți-vă și la prevederea potrivit căreia unitatea de învățământ anunță pe cei competenți să intervină atunci când elevul a absentat la 75% din numărul orelor de curs). Cu siguranță, la disciplinele cu o oră de curs pe săptămână cam așa stau lucrurile (iar între noi fie vorba, ținând seama de ușurința cu care se obțin motivările medicale, pe care nimeni nu vrea să le reglementeze, și de măsura în care se consemnează absențele, chiar și 20 de absențe nemotivate pentru un punct la purtare se dovedește în realitate prea mult)...
Un alt exemplu, la fel de bun, mai ales din perspectiva percepției sociale, este cel legat de deja celebrele „centre de detenție” care ar urma să se înființeze în școli. Desigur, proiectele în cauză nu pomenesc de așa ceva, ci doar de posibilitatea ca „în cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc.”
Ceva de speriat? Nicidecum, ci am spune că o rezolvare oarecum doar în glumă a solicitării mereu reiterate de cadrele didactice de a li se furniza instrumentele necesare pentru a putea desfășura netulburați activitatea didactică. Dreptul la educație revine fiecărui elev, așa încât elevul care împiedică derularea unei ore de curs se face vinovat nu numai de acest lucru, ci și de încălcarea flagrantă a dreptului la educație al tuturor celorlalți elevi, fără a uita respectul datorat cadrului didactic, care ar trebui să fie cel puțin pe măsura respectului solicitat.
Fără să fie vorba măcar despre reținerea în activitatea școlară după orele de curs (oricum, este de estimat că limitarea la durata acelei ore de curs va accentua în primul rând doar „traficul” din școală), deși o astfel de măsură este practicată în multe alte sisteme educaționale, printre acestea și dintre cele către care privim cu invidie, întreaga mass-media românească, dovedind o maximă „apreciere” față de educație, a titrat doar despre „centrele de detenție” care urmează a fi înființate în școli.
În ce ne privește, suntem tentați să liniștim pe toată lumea: chiar dacă o astfel de măsură ar putea reprezenta un plus pentru derularea în condiții mai bune a orelor de curs, eliberate acestea de toți acei elevi care au chef de orice altceva cu excepția educației (intervenția aici cu mereu repetatele idei legate de motivație, supraîncărcare a programelor, predarea învechită etc. nu ar face, ținând seama de realitatea în care ne „bălăcim”, nimic altceva decât să aducă argumente în plus pentru existența marțienilor), chiar și în măsura în care prevederea va trece de „oprobiul” public, ea va fi aproape inaplicabilă: va fi necesară cel puțin o sală (evident, în școlile mari mult mai multe, fiindcă nu prea am vedea eficiența unei măsuri prin care aduni „zurbagiii” laolaltă), dar mai ales cadre didactice care să se ocupe îndeaproape de respectivii elevi... Ceea ce înseamnă bani! Ori, nu credem că mai este un secret pentru cineva, orice idee este bună în educație până la bani, moment în care se rupe filmuʼ.
Exemplele ar putea continua, dar credem că exemplele aduse în discuție sunt suficiente, iar proiectele mai sus amintite nu fac decât să ne întărească o idee enunțată și aceasta în ultimul număr al Buletinului informativ „Magister”, respectiv aceea în care estimam o „incapacitate funcțională” care pare să fi lovit Ministerul Educației. Reconfirmată mult prea frecvent, constatarea pare să anunțe ceva ce în economie se numește simplu „faliment”...
Cu siguranță nu ne vom confrunta cu un faliment efectiv al Ministerului Educației, dar nici bucuria rezolvării vreuneia dintre probleme nu ne va fi dat să o trăim. Mai ales că se anunță multe altele de calibru asemănător: accentuarea descentralizării (în pofida faptului că fiecare nouă măsură în acest sens a mai salvat din banii și responsabilitățile ministeriale, dar asta doar în schimbul subminării calității educației), proiectele unor noi planuri cadru, noi programe școlare, noi standarde profesionale pentru cadrele didactice (realizate de o echipă de experți în care nu este prezent niciun profesor din învățământul gimnazial sau liceal), standarde de evaluare (strecurate și ele ca idee în proiectele amintite) etc.
Cunoaștem nepăsarea profundă a clasei politice față de salariați. Și poate nu ar fi atât o problemă dacă ea nu s-ar accentua până la a trece în dispreț răzbunător de fiecare dată când „parveniților” democratic în funcții le ajunge la îndemână abuzul de putere.
Exemplele nu lipsesc, încălcările legislației în vigoare fiind la ordinea zilei, de unde și miile de procese pe care organizațiile sindicale le inițiază și le câștigă întru apărarea drepturilor membrilor de sindicat. Iar în cazurile extreme ajungi, vorba românească, să cam „mori cu... în mână”, dreptatea, fiindcă despre ea ar fi vorba, dovedindu-se un concept aproape imposibil de înțeles de „onorabilii” decidenți.
Cu alte cuvinte, progresul în ierarhia diferitelor funcții publice pare să se însoțească în mod inevitabil cu analfabetism legislativ și social tot mai accentuat, într-atât că reverberațiile asurzitoare mai sunt doar cele ale unui manelism deosebit de ipocrit.
Surzenia administrativ-guvernamentală la huiduielile pe care se străduie să le acopere dând „muzica” și mai tare este pe deplin ilustrată de un recent ordin al ministrului educației, și anume O ME nr. 4517/2023, act normativ adoptat „pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 81/A/2024 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul 3694/221/2022”. Da, ați citit bine: „maneaua”, urmând să devină imediat destul de clar de ce am încadra actul în cauză într-o mai puțin onorabilă categorie, ministerială are un scop deosebit de precis, maculând până la capăt o epopee care durează deja de mai mult de cinci ani.
Recapitulând rapid, este vorba despre încercările S.I.P. Județul Hunedoara de a determina respectarea legii în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții de muncă în educația județeană. Da, avem o legislație în această privință, destul de complicată de altfel (ca mai în majoritatea cazurilor în care este vorba de a da ceva și celui de la „șaibă”). Totuși, fără să aspirăm la măcar o trecătoare privire admirativă din partea lui Sisif, există în județul Hunedoara beneficiari ai acestui drept începând cu 2018 (salariați ai I.S.J. Hunedoara), în prezent fiind în curs demersuri juridice relative la alte trei unități de învățământ.
În pofida însă câștigului de cauză obținut în instanțele de judecată, inclusiv plata curentă a acestui drept, Ministerul Educației a refuzat sistematic să pună în aplicare sentințele opozabile, sumele cuvenite fiind obținute doar retroactiv. Așa că a fost nevoie de încă un demers, iar în pofida perplexității judecătorilor cu privire la manelistele reacții ministeriale, a fost finalizat în mod pozitiv și acesta. Concret, S.I.P. Județul Hunedoara a obținut o sentință favorabilă prin care Ministerul Educației este obligat să modifice programul de salarizare EDUSAL așa încât să devină posibilă plata curentă a acestui drept.
Credeți că lucrurile au ajuns la capăt? Nicidecum. „Cireașa de pe tort”, refrenul dacă vreți, pentru a rămâne în orizontul deschis, reprezentată de ordinul mai sus menționat, ne împinge din răsputeri în cel mai crunt absurdistan. Țineți-vă bine: EDUSALUL va fi deblocat doar pentru salariații pentru care există sentințe (cu alte cuvinte, singurul mod în care se poate obține acest drept statuat de lege este judecata), aceștia nominalizați expres în ordinul în cauză. Iar în ciuda lui Sisif, fiindcă tot l-am adus în discuție, consilierului juridic al inspectoratului școlar, căruia i se oferă cu acest prilej acces securizat în aplicație, va introduce LUNAR datele sentințelor civile pronunțate (număr sentință civilă și dată de pronunțare, număr și dată dosar, CNP membru de sindicat), datele buletinelor de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, precum și multe altele, tot lunar urmând să realizeze un raport relativ la datele introduse etc. Lună de lună, ca și cum, în viziunea ministerului, lumea se tot cere a fi recreată...
Crud adevăr, dar cam așa stau lucrurile: în loc ca Ministerul Educației să se preocupe de respectarea legilor existente, de exemplu să ceară socoteală tuturor unităților de învățământ care nu au derulat procedurile de acordare a acestui spor, deși un astfel de demers reprezintă o obligație, încearcă să demonstreze pe toate căile posibile că „zăhărelul” nu este pentru toată lumea (salariații din minister beneficiază de acest spor, acordat acesta printr-un simplu ordin de ministru). Dar ce să ne mirăm, că se întâmplă la case și mai mari?
Vă mai aduceți aminte de ochelarii de vedere și de decontarea contravalorii acestora? Probabil că da, dacă este să avem în vedere faptul că întrebările în această privință revin periodic. Zilele acestea Guvernul României s-a învrednicit să bage în seamă acest lucru elaborând normele metodologice privind decontarea dispozitivelor de corecție speciale, cele care lipseau pentru concretizarea prevederilor legale. O veste bună s-ar putea spune... dar numai în măsura în care nu vă apucați să citiți și actul normativ în cauză. Fiindcă, dacă vă pune cumva cel amintit în titlu să faceți o astfel de greșeală cu siguranță veți lovi cu basca de pământ (în pofida vremurilor de mai tristă amintire implicate). Chichițele, procedurile și demersurile necesare, întinse pe două pagini și jumătate, l-ar lăsa și pe cel rătăcit prin junglă să iasă la liman față de cel care ar încerca, în limita „extraordinarei” sume de 500 de lei, să solicite un astfel de decont. Curat murdar!
Ce ar mai fi de spus? Nenumărate! Dar ne vom opri aici, mulțumind din inimă Ministerului Educației, Guvernului României și tuturor celor care deosebit de serviabili compun „corul” susținătorilor în „maneaua disprețului profund” pentru reconfirmarea repetată a unui adevăr mereu evident: „pălmași” fiind, binele ni se oferă doar pe măsura eforturilor și luptei comune pentru mai bine.
Vineri, 28 iunie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Validarea rezultatelor finale ale concursului de acordare a gradațiilor de merit, sesiunea 2024
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu rezultatele finale ale concursului de acordare a gradațiilor de merit, sesiunea 2024, conform anexă.
II. Diverse:
1. Se aprobă transformarea postului șef Birou salarizare de la I.S.J. Hunedoara în șef Serviciu salarizare și administrativ, prin promovarea personalului.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Astăzi, 19.01.2021, la solicitarea S.I.P. Județul Hunedoara, a avut loc Comisia de Dialog Social a județului Hunedoara. Ședința, convocată de Instituția Prefectului – județul Hunedoara, prin prefectul Călin Petru Marian, care a reunit reprezentații S.I.P. Județul Hunedoara (președintele organizației și 13 lideri de zonă) și ai confederațiilor sindicale, pe de o parte, ai I.S.J. Hunedoara și ai organizațiilor patronale, pe de altă parte, s-a derulat în sala „Spiru Haret” de la sediul I.S.J. Hunedoara.
Pe ordinea de zi a ședinței s-au regăsit, la solicitarea și propunerea S.I.P. Județul Hunedoara, următoarele probleme:
1. Exceptarea personalului din învățământ de la măsura înghețării salariilor în 2021;
2. Calculul și plata corecte, prin raportarea la salariul de bază în plată, a drepturilor salariale suplimentare reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017;
3. Acordarea sporului pentru condiții de muncă în sistemul de învățământ;
4. Dotarea corespunzătoare a unităților de învățământ cu dispozitive și echipamente;
5. Punerea la dispoziția unităților de învățământ a unui număr suficient de teste rapide antigen COVID-19, atât pentru testarea săptămânală a salariaților, cât și pentru testarea educabililor;
6. Finalizarea punerii în aplicare a legii nr. 85/2016 privind plata diferențelor salariale;
7. Decontarea integral și la timp a cheltuielilor de naveta pentru personalul din învățământ;
8. Plata integrală și la termen a tranșelor din diferențele salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, precum și plata integral și la timp a salariilor, inclusive în ceea ce privește calculul drepturilor salariale suplimentare prin raportarea la salariile actuale;
9. Modalitatea în care au fost operate numirile de noi directori ai unităților de învățământ;
10. Respectarea promisiunilor făcute în campania electorală: „fără penali în funcții publice”, „eliminarea politizării administrației publice”, „fără ordonanțe în justiție” etc.
Din derularea concretă a ședinței sunt de subliniat:
1. Prezentarea de către S.I.P. Județul Hunedoara, prin Paul Rusu, a problemelor care constituie la ora actuală, în sistemul educațional, motive de nemulțumire, drept pentru care s-a realizat și solicitarea de convocare a Comisiei de Dialog Social.
2. Călin Petru Marian, prefect al județului Hunedoara, în cuvântul luat după această prezentare, a punctat următoarele:
- Toate punctele de pe ordinea de zi i se par îndreptățite, DAR...
- având în vedere aceste momente nemaiîntâlnite nu crede că se poate altfel în ceea ce privește restanțele și creșterile salariale;
- Au fost făcute eforturi de dotare a unităților de învățământ, și de la nivel local și de la nivel central, trebuind „să ne bucurăm de ceea ce avem”, iar „timpul le va rezolva pe toate”;
- Se aștepta la o abordare mai amplă în privința vaccinării, în sensul că se aștepta ca mai mulți dintre profesori să dorească să se vaccineze;
- Poate că va exista o modalitate de testare, deși testele nu sunt încă nici în farmacii;
- În ceea ce îl privește este un adept al profesionalismului, fără a vedea altă cale decât profesionalismul și fără ca trecerea de la profesionalism la slugărnicie să fie Ok, putând fi un manager bun oricare, de la orice partid;
- Ceea ce ar trebui este ca viitorul concurs pentru ocuparea funcțiilor de conducere să fie un „examen pe bune”;
- Oricum, din ceea ce a văzut relativ la numirile pe funcții, apreciază că politicul nu a fost prea relevant, ci au fost privilegiate criteriile politice;
- Și poate că ar trebui ca sindicatele să se implice mai mult în problema numirilor pe funcții;
- Sloganurile din campanie țin de libertatea fiecăruia de a produce sloganuri, după cum lumea are libertatea de a le înțelege așa cum dorește;
- De altfel, în ceea ce privește penalii în funcții publice, unii dintre cei care au făcut o greșeală al un moment dat sunt pe cale de a se reabilita, iar iertarea trebuie să fie o șansă acordată acestor oameni;
- Este un om care crede că „nimic nu poate merge fără școală”, iar ceea ce se întâmplă rău în comunități se datorează nivelului redus de educație, așa că și-ar dori să „ținem stindardul sus”.
3. Ilie Pârvan, inspector școlar general, cu o intervenție relativ scurtă:
- Sindicatul este un partener pentru I.S.J. Hunedoara;
- La nivel de inspectorat școlar în prezent sunt preocupați de problema încheierii situației școlare;
- Dotările au reprezentat o preocupare pentru I.S.J. Hunedoara, până în ziua respectivă fiind recepționate, din diferite surse și finanțări, 5.172 tablete;
- Vaccinarea reprezintă o preocupare, urmând să fie monitorizat procesul;
- Pe 2/3 din cele 102 funcții de conducere au fost reconfirmați ocupanții acelor posturi, schimbarea privind doar 1/3 din acestea, fiind drept că pe alocuri s-au înregistrat și reacții emoționale;
- Vor fi depuse eforturi pentru a pregăti o eventuală începere față în față a activității în semestrul al II-lea.
4. Miertoiu Mariana, contabil șef I.S.J. Hunedoara, cu trecerea în revistă a implicațiilor financiare ale solicitărilor sindicale:
- Exceptarea educației de la blocarea creșterilor salariale ar reprezenta o discriminare în raport cu celelalte categorii de bugetari;
- Recunoaște că sunt foarte multe procese pe rol, că există și sentințe, dar oamenii vor primi oricum banii, ba chiar cu indice de inflație și dobânzi penalizatoare;
- Se vor calcula drepturile salariale câștigate prin sentințe judecătorești, dar în ceea ce privește plata curentă a drepturilor salariale suplimentare, există un singur EDUSAL, așa încât nu este o problemă ce ține de I.S.J.;
- Eforturile de dotare au fost numeroase (a fost reluată enumerarea diferitelor programe derulate).
Ținând cont de cele precizate de reprezentanții patronatului, sindicatele au ținut să clarifice aspecte precum:
- „discriminarea” în ceea ce privește aplicarea legii salarizării există, dar în defavoarea salariaților din educație;
- Tabletele distribuite, în diferite moduri, la nivel național, și acestea cu mare greutate ținând cont de timpul trecut de la declanșarea pandemiei (între cele 5.172 de mai sus erau numărate și pachetele care se descărcau la I.S.J. Hunedoara chiar în acele momente) sunt total insuficiente în raport cu numărul elevilor și al cadrelor didactice;
- Infrastructura informațională (platforme în special) a fost complet neglijată;
- Scopul Comisiei de Dialog Social nu este acela ca I.S.J.-ul să încerce să găsească justificări;
- Evident că problemele precizate nu au cum să-și găsească rezolvarea la nivel județean, dar ele trebuie transmise întocmai Guvernului;
- Iar principala problemă, care trebuie din nou și din nou subliniată, este nevoia ca legea să fie respectată.
Convocarea Comisiei de Dialog Social a județului Hunedoara, la solicitarea S.I.P. Județul Hunedoara, se numără între acțiunile derulate la nivel național de către organizațiile sindicale din educație, scopul principal al acestora fiind o revenire asupra decizie de blocare a creșterilor salariale cuvenite potrivit legii-cadru nr. 154/2017.
Și câteva concluzii...
Evident, după cum se poate deduce ușor din cele amintite mai sus, solicitarea de convocare a acestei Comisii a avut un caracter preponderent formal, scopul principal fiind acela de a transmite și prin intermediul prefecturii către Guvern o serie de probleme cu care învățământul preuniversitar și cei care își desfășoară activitatea în acesta se confruntă.
La nivel local, chiar dacă patronatul dovedește o cunoaștere a problemelor, nu există disponibilitatea unei asumări responsabile a acestora, mai ales în ceea ce privește drepturile salariale lucrurile rezumându-se cel mai bine în „scăparea” ideii că a acorda creșteri salariale în educație ar fi ceva discriminatoriu, așa încât că „poate ar trebui, dar asta este” (cu alte cuvinte, un mare „NU”).
Astfel, cunoașterea problemelor de către patronat nu înseamnă și o recunoaștere a lor (mai ales relativ la politizare și la diferitele sloganuri asumate prin campania electorală), atât în luările de cuvânt ale acestuia, cât și în cele ale prefectului revenind monoton, după repetarea fiecărei probleme, același „DAR”, cu alte cuvinte respingerea veridicității lor.
AșaDAR, tot ceea ce ne rămâne de făcut, după „bifarea” și a acestui demers, este de a continua demersurile sindicale și juridice pentru a clinti lucrurile în sensul rezolvării, măcar în parte, a acestor probleme.