„România se află într-un moment decisiv pentru parcursul său către un nou ciclu de dezvoltare”, se apreciază în debutul Programului de guvernare PSD-PNL-USR-UDMR-GRUPUL PARLAMENTAR AL MINORITĂȚILOR NAȚIONALE, în 88 de pagini încercându-se să se traseze liniile directoare pentru concretizarea intențiilor unui „Guvern puternic”, capabil să își asume „implementarea unor reforme structurale fundamentale, bună guvernare, dezvoltarea României, respectul pentru cetățeni și consolidarea democrației”.
Ce să zicem? Că, fără să ne asumăm lectura cuvânt cu cuvânt a celor 88 de pagini, repede convinși asupra „aspirațiilor” noului val de reforme (oare le mai știe cineva numărul?), n-am prea reușit să vedem vreo măsură pe cât de mică care să ne vorbească despre faptul că ne va fi mai bine și că nivelul nostru de trai va crește? Adevărat, dar poate că nu am fost noi suficient de atenți, iar totodată ne cam lipsește abilitatea de a „deduce” din toate măsurile preconizate faptul că „râurile de lapte și miere” își vor găsi calea pe meleagurile noastre (cu speranța că nu într-atât încât să ne trezim inundați), împlinind până și elucubrațiile care rătăcesc Țara Făgăduinței pe meleagurile mioritice.
Sau poate doar suntem noi prea chițibușari sau de-a dreptul irevențioși față de marele „adevăr” al ideii că „ne-am născut pentru a munci” (...pentru alții)...
Dar nu vom face politică (când trebuie să „înjuri” pe mai toată lumea, ce sens mai are să „înjuri”?)! Rămânem doar la măsurile preconizate, iar dintre acestea cele care vizează educația în mod direct (Programul de guvernare 2025-2028 în integralitatea sa este atașat acestui articol). Astfel, undeva pe la pagina 59 debutează secțiunea dedicată educației și cercetării, iar pe mai puțin de trei pagini („răi” până la capăt, am spune că „greutatea” educației în programul de guvernare este pe măsura bugetului acordat acesteia) se „rezolvă” cam tot ceea ce este de pus la punct în această privință întru rezolvarea „crizei economico-financiare a țării” în care ne-am trezit cumva peste noapte (?!).
Lăsând de-o parte faptul că întreaga situație cam aduce cu lucruri pe care le-am mai trăit (de înțeles pe undeva, mulți dintre „fruntașii” actuali fiind aceeași sau măcar „hrăniți” din același izvor care tot propovăduiește „salvarea Românei” – ptiu... chiar ne-a trecut prin minte că am fi mai salvați dacă nu s-ar tot încerca să fim salvați, dar am aruncat repede pe fereastră ideea: de ce salvarea nu ar fi și ea un instrument la fel de bun pentru a obține puterea politic? - iar dacă nu ne-au ieșit ochii suveranizați, se pare că ne vor ieși în dorința de a fi salvați cu orice preț), vom indica doar noutățile...
Ce ziceți? Ați mai auzit, ba chiar de multă vreme astfel de „chestii”? Evident. Pe când credeam că s-a reușit inversarea trendului în ceea ce privește educația românească și începeam să avem impresia că nu banii sunt principalul obiectiv în domeniu, ci chiar educația, mai mult ca sigur în viitor va fi nevoie să o luăm de la capăt. Un „capăt” care se anunță chiar mai dificil, munca zi-lumină și plata ca pentru necalificați ridicându-se ca veritabili stâlpi ai reformării educației.
Regândirea „titularizării”, comasări/restructurări de unități școlare, tăieri de sporuri și indemnizații, generalizarea învățământului dual în învățământul tehnologic etc. sunt și ele măsuri „aflate pe țeavă”, urmând pe cât de curând să „stropească” în toate direcțiile.
Cu alte cuvinte, și în încheiere, este nevoie de vidanjare, ba chiar de o mare vidanjare, deși se pare că vom rămâne la datul cu mătura, fără să „îndrăznească” cineva să ridice covoarele fie doar și pe la colțuri...
Este bine măcar că măturile se dovedesc un instrument universal, arătându-se pe zi ce trece că vom fi obligați și noi să apelăm la ele, chiar dacă în cu totul alte scopuri decât cele preconizate de „puternicul Guvern Taie de unde poți!” cu care ne-am procopsit. Evident că vom încerca, fiindcă ținând-o tot așa, peste câțiva ani o să fim mai rău decât eram la finalul lui 2024, iar resentimentul va fi într-atât de răspândit că nici măcar cea „din urmă soluție” nu ne va mai fi la îndemână.
În rest, vă așteptăm la proteste... și concediu plăcut!
Dragi colegi,
Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment crucial pentru viitorul învățământului românesc și, implicit, pentru viitorul nostru, al angajaților din învățământ. Ceea ce Guvernul și Ministerul Educației și Cercetării propun nu este doar un set de măsuri politice, ci reglementări care vor influența direct salarizarea noastră, condițiile de muncă, finanțarea educației și chiar statutul și demnitatea profesiei didactice. NOI am ajuns pentru EI doar niște cifre într-o filă contabilă.
În timp ce EI își văd liniștiți de treabă, de sinecurile politice, pe NOI ne obligă să suportăm costurile exceselor lor, diminuându-ne veniturile.
Printre măsurile anunțate este și cea conform căreia ar urma să crească norma didactică de predare cu maximum 2 ore, lucru pe care îl respingem, având în vedere consecințele acesteia. Măsura este propusă în contextul în care, în sistemul de învățământ preuniversitar, sunt mulți colegi care, peste cele 18 ore de predare efectivă, mai au și ore de învățare remedială, ore de pregătire suplimentară pentru concursuri/olimpiade, ore de consiliere, precum și activități extracurriculare/extrașcolare, de întocmire a dosarelor pentru burse sociale etc.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm:
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI nu sunt capabili sau nu vor să stopeze evaziunea fiscală?
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI și-au angajat rudele și pilele pe salarii de zeci de mii de euro?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să beneficieze de pensii speciale?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu avionul la clasa business?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să-și deconteze chiria de la bugetul de stat?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu automobile cumpărate de la bugetul de stat?
DE CE NOI TREBUIE SĂ SUFERIM PENTRU BUNĂSTAREA LOR?
Dragi colegi,
Puterea noastră stă în unitate și în acțiuni comune. Fragmentarea și apatia nu ne vor aduce niciun beneficiu. Acum este momentul să fim mai solidari ca niciodată, să lăsăm deoparte orice divergențe minore și să ne concentrăm pe obiectivul comun: un învățământ de calitate, respectat și finanțat corespunzător.
Nu trebuie să ne temem să ne facem vocea auzită! Să cerem răspunsuri la întrebările de mai sus politicienilor locali, parlamentarilor din circumscripțiile noastre! Să ne arătăm nemulțumirea și în mediul online împotriva celor cu putere de decizie!
Trebuie ca, prin presiunea pusă de NOI, să-i determinăm pe EI să ia toate măsurile necesare pentru ca învățământul să nu fie afectat.
Sperăm ca EI să identifice măsurile și sursele corecte, care să conducă la diminuarea deficitului bugetar, astfel încât să nu fim tot NOI sacrificații „de serviciu”!
Dacă guvernanții nu vor înțelege importanța educației, trebuie o mobilizare masivă din partea noastră, a tuturor celor din învățământ, pentru demararea unor acțiuni de protest de amploare.
Marți, 24 iunie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă cererile de pensionare la limită de vârstă pentru 4 cadre didactice, începând cu data de 01.09.2025.
2. Se aprobă cererea unui cadru didactic de pensionare anticipată.
3. Se aprobă obținerea titlului de Colegiu Național pentru Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara.
4. Se aprobă cererea de concediu de odihnă a directorului Școlii Primare Hășdău.
5. Se informează despre hotărârea Consiliului Local Geoagiu pentru schimbarea destinației Școlii Primare Cigmău.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” – federații sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar – au luat act din mass-media, de decizia ministrului educației privind trecerea palatelor copiilor și elevilor și a cluburilor școlare din administrarea Ministerului Educației, către autoritățile locale, apreciată ca fiind „un exemplu de descentralizare”.
Federațiile sindicale protestează împotriva acestei inițiative de a transfera întreg patrimoniul și întreaga resursă umană ale unităților de învățământ pentru activități extrașcolare la autoritățile administrației publice locale – inițiativă pe care o considerăm lipsită de orice fundament corect și în contradicție cu interesul copiilor și elevilor.
Surprinde schimbarea de poziție a Ministerului Educației, care, în urmă cu numai două luni, susținea într-un document prezentat în Guvern că „nu-și poate asuma descentralizarea palatelor, cluburilor copiilor și cluburilor sportive școlare”. Aceasta după ce grupul de lucru constituit la nivelul ministerului a elaborat un studiu de impact și a aplicat un chestionar, ale căror rezultate nu au evidențiat „într-o proporție majoritară oportunitatea descentralizării”. Ne întrebăm, firesc, de ce această schimbare de atitudine? S-a făcut un nou studiu? S-a aplicat un alt chestionar? S-au modificat concluziile? Ce interese dictează, în mod real, trecerea unităților pentru activități extrașcolare la autoritățile locale, având drept consecință imediată pierderea statutului de personal didactic de către salariații acestora și, în perspectivă, desființarea multora dintre ele?
Faptul că „s-a dovedit” că Ministerul Educației nu poate „gestiona eficient aceste entități” – astfel cum s-a declarat presei – nu este un argument. Din contră, Ministerul Educației le poate gestiona eficient, dacă solicită și i se alocă fondurile necesare. Numai că, în ultimii ani, interesul Ministerului Educației față de unitățile pentru activități extrașcolare a scăzut vertiginos, iar resursele financiare alocate au fost aproape inexistente, motiv pentru care multe dintre acestea și-au pierdut personalitatea juridică, devenind filiale ale palatelor/cluburilor din alte localități.
În plus, trecerea unităților pentru activități extrașcolare la autoritățile locale nu este o garanție a faptului că situația acestora se va îmbunătăți. Din contră, riscul desființării multora dintre ele este și mai mare, în condițiile în care multe autorități locale nu au fonduri suficiente nici pentru finanțarea categoriilor de cheltuieli asociate procesului de învățământ pe care în prezent trebuie să le asigure; deci, cu atât mai puțin vor finanța, în integralitate, cheltuielile unităților pentru activități extrașcolare. Nu trebuie uitat nici faptul că legislația actuală permite autorităților administrației publice locale să contribuie la finanțarea cluburilor sportive școlare, a palatelor şi cluburile copiilor, dar, din informațiile noastre, nu a existat o reală implicare a acestora. Exemple de „rele practici” avem suficiente: numai dacă ne gândim la taberele școlare care, după ce au fost luate de la Ministerul Educației, încet – dar sigur – au dispărut; sau la creșe, care, după ce au fost trecute la autoritățile locale, „s-au întors” la Ministerul Educației, constatându-se incapacitatea autorităților locale de a le gestiona!
În plus, multe dintre cluburi nici nu vor putea fi finanțate legal, deoarece funcționează ca filiale ale palatelor din municipiile reședință de județ sau ale cluburilor din alte localități.
De exemplu, în județul Hunedoara, Palatul Copiilor Deva funcționează cu structuri în orașele Hunedoara, Hațeg, Orăștie și Brad, iar Clubul Copiilor Valea Jiului (din Petroșani) funcționează cu structuri în orașele Lupeni, Vulcan și Petrila.
De asemenea, în județul Bacău, Palatul Copiilor Bacău funcționează cu structuri în orașele Buhuși, Moinești, Comănești, Onești și Târgu Ocna.
În consecință, autoritățile administrației publice locale din Hunedoara, Hațeg, Orăștie, Brad, Lupeni, Vulcan și Petrila, respectiv din Bacău nu vor putea legal să finanțeze Palatul Copiilor Deva sau Clubul Copiilor Valea Jiului, Petroșani, respectiv Palatul Copiilor Bacău; aceeași situație se întâlnește în majoritatea județelor, unde fostele cluburi ale copiilor din orașe au devenit filiale ale Palatului copiilor din municipiul reședință de județ. Astfel, toate structurile vor dispărea!
Faptul că timp de 10 ani nu se va schimba destinația imobilelor nu este nici acesta o garanție – legislația se poate modifica oricând (așa cum s-a întâmplat deja cu dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011 referitoare la schimbarea destinației bazei materiale și a terenului folosit de unitățile de învățământ preuniversitar de stat!), iar termenul de 10 ani poate fi redus. Iar după acești 10 ani ce se va întâmpla? Autoritățile locale vor avea mână liberă să concedieze salariații, să desființeze unitățile în cauză și să facă ce doresc cu patrimoniul acestora?
În consecință, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” solicită să se revină asupra deciziei și să se mențină unitățile pentru activități extrașcolare ca unități a căror finanțare se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației.