Astăzi, 09 iulie 2025, a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, sub nr. 1104/UPDSPS/09.07.2025, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.N.C.I.P.). Acesta intră în vigoare de la data înregistrării și este încheiat pentru o perioadă de 2 ani.
Pentru o corectă informare a membrilor de sindicat, subliniem faptul că semnarea contractului colectiv de muncă era necesară, deoarece:
I. Pe de o parte, de la data de 05 iulie 2025 – dată de la care C.C.M.U.N.S.C.I.P. anterior (înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. sub nr. 1199/5.07.2023 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 1/26.07.2023) și-a încetat efectele [în conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 183 alin. (6) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social] – în absența contractului colectiv de muncă la nivel de sector, SALARIAȚII DIN ÎNVĂȚĂMÂNT NU MAI BENEFICIAZĂ DE O SERIE DE DREPTURI REGLEMENTATE EXCLUSIV DE ACESTA DE ANI DE ZILE, între care:
- zilele de concediu de odihnă (21, 24, 28 zile) ce se acordă în raport de vechimea în muncă personalului didactic auxiliar, personalului administrativ; precizăm că, în absența CCMUNSNCIP s-ar putea acorda doar numărul minim de zile de concediu reglementat de Codul muncii – 20 de zile lucrătoare/an calendaristic;
- zilele libere plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite sau în alte situații (căsătoria salariatului sau a copilului, deces soț, soție, părinte etc., schimbarea locului de muncă ș.a.);
- concediul de odihnă suplimentar pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic;
- învoirea colegială;
- recunoașterea ca vechime în învățământ a perioadei în care angajații se află în concediu fără plată pentru rezolvarea unor situații personale;
- posibilitatea cadrului didactic de a beneficia de concediul fără plată de un an școlar o dată la 10 ani chiar și cumulat, în doi ani școlari (în situația în care nu și-au valorificat la timp acest drept);
- posibilitatea personalului didactic auxiliar și a personalului administrativ/ contractual de a beneficia de concediu fără plată pe o perioadă de un an calendaristic, o dată la 10 ani de activitate în învățământ;
- organizarea și funcționarea comisiei paritare de la nivelul inspectoratelor școlare și al unităților de învățământ etc.
II. Pe de altă parte, în urma negocierilor purtate cu reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării – pe baza proiectului de contract colectiv elaborat de Direcția Generală Economică din cadrul ministerului (care propunea eliminarea mai multor drepturi stabilite în favoare salariaților din învățământ prin vechiul contract colectiv de muncă), dar avându-se în vedere și proiectul elaborat de F.S.L.I. și F.S.E „SPIRU HARET” – s-a convenit asupra unor CLAUZE FAVORABILE SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT (inclusiv prin păstrarea unor dispoziții ce se doreau a fi eliminate), precum și asupra UNOR DREPTURI SUPLIMENTARE (în plus față de cele prevăzute în CCMUNSNCIP anterior), de care aceștia nu pot beneficia decât după semnarea și înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivel de sector, între care:
1. menținerea clauzei privind desfășurarea activităților care alcătuiesc norma didactică (altele decât cele de predare-învățare-evaluare) și în afara locului de muncă (biblioteci, centre de informare și documentare, casele corpului didactic, domiciliu etc.), precum și on-line – art. 14 alin. (4) [pe care ministerul le propunea a se desfășura doar în spațiul școlar];
2. dreptul salariaților angajați cu fracție de normă/post de a fi încadrați, la cerere, cu normă/post întreagă/întreg sau pe fracție mai mare de normă/post, dacă apar norme sau fracțiuni de norme vacante din aceeași specialitate sau specialități înrudite, respectiv posturi ori fracțiuni de posturi de același fel și dacă întrunesc condițiile pentru ocuparea acestora, fără a depăși un post întreg sau o normă întreagă – art. 18;
3. menținerea dreptului angajaților care renunță la concediul legal pentru creșterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani, respectiv 3 ani de a beneficia de reducerea duratei normale de lucru cu 2 ore/zi, fără ca aceasta să le afecteze salariile de bază și vechimea în învățământ/muncă – art. 23 alin. (1) [această clauză era propusă spre eliminare de către M.E.C.];
4. inserarea dreptului salariaților care îngrijesc pacienți cu afecțiuni oncologice de a beneficia de concediu și indemnizație pentru îngrijirea pacientului, pe o perioadă de cel mult 45 de zile calendaristice într-un interval de 1 an, pentru fiecare pacient – art. 24 alin. (7);
5. acordarea unui număr de 25 de zile de concediu de odihnă (pentru o vechime în muncă între 5 și 15 ani) + extinderea categoriilor de beneficiari ai acestui concediu: personal didactic de conducere, de îndrumare și control din inspectoratele școlare, personal didactic de conducere din unitățile de învățământ și unități de educație extrașcolare, inclusiv casele corpului didactic și centrele de resurse și asistență educațională, personal didactic auxiliar și personal administrativ – art. 28 alin. (2) [mărindu-se numărul de zile și extinzându-se categoriile de beneficiari];
6. inserarea clauzei ce stabilește că personalul didactic de predare care, pe parcursul unui an școlar, își desfășoară activitatea succesiv în mai multe unități/instituții de învățământ în baza unor contracte individuale de muncă distincte, are dreptul la concediu de odihnă la fiecare dintre acestea, proporțional cu perioada lucrată, iar concediul de odihnă și indemnizația aferentă se acordă de către fiecare unitate/instituție în parte, în timpul vacanțelor școlare intermodulare existente în perioada lucrată – art. 28 alin. (5);
7. acordarea concediului de odihnă suplimentar între 3 și 7 zile și personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control (nu doar personalului didactic auxiliar și administrativ) – art. 28 alin. (10) [propunerea ministerului era de eliminare a concediului de odihnă suplimentar];
8. acordarea a 5 zile lucrătoare pentru decesul cumnaților – art. 29 alin. (1) lit. d);
9. acordarea unei zile lucrătoare libere plătite – ziua votării – pentru salariații care au calitatea de membri ai birourilor electorale ale secțiilor de votare sau de operatori de calculator ai acestora – art. 29 alin. (1) lit. j);
10. acordarea unei zile libere plătite/săptămână, dar nu mai multe de 30 de zile pe an calendaristic, pentru salariații cu afecțiuni medicale grave sau afecțiuni cronice, confirmate prin documente medicale, ce necesită tratament medical periodic efectuat în regim de internare de zi – art. 29 alin. (1) lit. k);
11. menținerea clauzei privind considerarea ca vechime în învățământ a concediilor fără plată pentru interese personale care nu depășesc 20 de zile lucrătoare pe an calendaristic (clauză propusă pentru eliminare de către minister) – art. 32 alin. (1);
12. inserarea dreptului personalului didactic titular de a beneficia de concediu fără plată cu o durată totală de 3 ani într-un interval de 7 ani, dacă solicită să se specializeze sau să își continue studiile – art. 32 alin. (3);
13. instituirea și pentru personalul didactic auxiliar și administrativ/contractual încadrat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată (nu doar pentru cadrele didactice) a dreptului la concediu fără plată pe o perioadă de un an calendaristic, o dată la 10 ani de activitate în învățământ, cu aprobarea consiliului de administrație – art. 32 alin. (6);
14. acordarea sporului de 15% din salariul de bază aflat în plată pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat – art. 35 alin. (1) lit. d);
15. acordarea majorării de 10% (dirigenția) personalului didactic de predare pensionat încadrat pe post în educația timpurie și învățământul primar în regim de plata cu ora – art. 35 alin. (1) lit. e);
16. consacrarea dreptului personalului didactic cu rezultate excelente în activitatea didactică, educativă și științifică de a primi diplome, decorații, ordine, medalii, titluri, în conformitate cu dispozițiile art. 218 din Legea nr.198/2023 – art. 37 alin. (2);
17. reglementarea ca abatere disciplinară a refuzului nejustificat de eliberare a fluturașului de salariu – art. 38 alin. (3);
18. reglementarea expresă că reprezintă abatere disciplinară neacordarea, cu vinovăție, de către conducătorii unităților/instituțiilor de învățământ a drepturilor reglementate de acest contract colectiv de muncă – la art. 39 alin. (2);
19. instituirea obligației conducerilor unităților de învățământ preuniversitar de stat de a solicita autorităților administrației publice locale să asigure condiții de muncă corespunzătoare în spațiile școlare aflate în proprietatea și/sau administrarea autorităților locale – art. 44 alin. (1);
20. prevederea obligației unităților de învățământ preuniversitar/speciale de stat de a solicita, de la consiliul local/consiliul județean, fondurile pentru efectuarea tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății angajaților – art. 48 alin. (4);
21. inserarea procedurii pentru declararea bolilor profesionale – art. 51 alin. (2);
22. menținerea dreptului personalului din învățământ de a beneficia de decontarea navetei – art. 53 alin. (1) [ministerul dorea restrângerea beneficiarilor acestui drept, exclusiv la personalul didactic de predare și condiționarea plății de inexistența unei locuințe puse la dispoziție de autoritățile locale];
23. consacrarea posibilității de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant, prin încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată, până la ocuparea acestuia prin concurs, dar nu mai mult de 90 de zile – art. 62 alin. (2);
24. inserarea unei clauze care permite ca, în situația în care, la nivelul unității/instituției există un post administrativ vacant sau temporar vacant, acesta să poată fi ocupat și de un salariat din unitate care îndeplinește condițiile de studii pentru încadrarea pe respectivul post, la cererea sa și cu aprobarea consiliului de administrație, prin modificarea încadrării și încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, de modificare a felului muncii, a salariului și a fișei postului, până la revenirea titularului pe post sau, după caz, până la ocuparea postului prin concurs, dar nu mai mult de 90 de zile – art. 62 alin. (3);
25. inserarea unor clauze aplicabile salariaților din învățământ rezerviști voluntari care sunt concentrați pentru instruire, inclusiv cu privire la remunerarea corespunzătoare a personalului didactic de predare care suplinește rezervistul voluntar – art. 69 alin. (6);
26. prevederea expresă a dreptului personalului didactic de predare care asigură suplinirea angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă de a fi remunerat corespunzător din prima zi de suplinire – art. 69 alin. (7);
27. neinserarea, la art. 74, a obligației ordonatorilor de credite ai unităților/instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat de a întreprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea țintelor trimestriale pentru cheltuielile totale, inclusiv prin reducerea numărului de posturi finanțate și bugetele acestora și, respectiv, disponibilizarea, în condițiile legii, a unei părți din personalul încadrat, conform art. 18 alin. (5) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 (clauză propusă de minister, asupra căreia acesta a insistat în mod deosebit);
28. eliminarea, de la art. 3 alin. (4), a clauzei propuse de minister privitoare la obligația părților semnatare ale CCMUNSNCIP de a garanta respectarea drepturilor beneficiarilor primari ai educației – clauză de natură să producă îngrădirea drepturilor sindicale și care nu are legătură cu obiectul contractului colectiv de muncă, raportat la dispozițiile art. 1 pct. 17 și art. 100 alin. (5) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare;
29. menținerea prevederii potrivit căreia angajații nu au obligația însoțirii preșcolarilor/elevilor care fac naveta, pe mijloacele de transport în comun/microbuzele școlare/ mijloacele de transport puse la dispoziției de autoritățile administrației publice locale – art. 83 [ministerul propusese instituirea obligației însoțirii preșcolarilor/elevilor];
30. reglementarea obligației inspectoratelor școlare și unităților/instituțiilor prevăzute în Anexa nr. 3 de a înregistra toate cererile depuse la acestea de către angajați și/sau organizațiile sindicale afiliate federațiilor sindicale semnatare ale contractului – art. 117 alin. (2).
Ținând seama de faptul că la data de 05 iulie 2025 și-a încetat efectele C.C.M.U.N.S.C.I.P. înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. sub nr. 1199/5.07.2023 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 1/26.07.2023, organizațiile sindicale din învățământ au negociat și semnat un nou Contract Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.N.C.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, sub nr. 1104/UPDSPS/09.07.2025. Prevederile noului contract colectiv de muncă intră în vigoare de la data înregistrării (9 iulie) și sunt operabile pentru o perioadă de doi ani.
Negocierile purtate au reușit menținerea majorității drepturilor existente și anterior în contractele colective de muncă de la nivelul învățământului (informații suplimentare în ceea ce privește prevederile puse sub semnul întrebării de Ministerul Educației și Cercetării se regăsesc în informarea federațiilor sindicale atașată acestui articol).
Dintre modificările survenite subliniem:
1. stipularea dreptului personalului didactic de predare care asigură suplinirea angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă de a fi remunerat corespunzător din prima zi de suplinire – art. 69 alin. (7);
2. menținerea parțială a concediului de odihnă suplimentar între 3 și 7 zile (de la 5-10 zile) pentru personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control, personalului didactic auxiliar și administrativ – art. 28 alin. (10);
3. acordarea majorării de 10% (dirigenția) personalului didactic de predare pensionat încadrat pe post în educația timpurie și învățământul primar în regim de plata cu ora – art. 35 alin. (1) lit. e);
4. menținerea clauzei privind desfășurarea activităților care alcătuiesc norma didactică (altele decât cele de predare-învățare-evaluare) și în afara locului de muncă (biblioteci, centre de informare și documentare, casele corpului didactic, domiciliu etc.), precum și on-line – art. 14 alin. (4)
5. acordarea a 5 zile lucrătoare libere plătite pentru decesul cumnaților – art. 29 alin. (1) lit. d);
6. inserarea procedurii pentru declararea bolilor profesionale – art. 51 alin. (2);
7. reafirmarea expresă a faptului că reprezintă abatere disciplinară neacordarea, cu vinovăție, de către conducătorii unităților/instituțiilor de învățământ a drepturilor reglementate de acest contract colectiv de muncă – la art. 39 alin. (2);
8. acordarea unei zile lucrătoare libere plătite – ziua următoare votării – pentru salariații care au calitatea de membri ai birourilor electorale ale secțiilor de votare sau de operatori de calculator ai acestora – art. 29 alin. (1) lit. j);
9. acordarea suplimentară a unei zile de concediu de odihnă pentru personalul cu vechime cuprinsă între 5 și 15 ani (de la 24 la 25 de zile) – art. 28 alin (2).
Pentru o informare mai exhaustivă asupra modificărilor survenite se poate consulta informarea atașată acestui articol sau textul propriu-zis al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar.
Addenda
Pentru o corectă informare, ținând seama de „interpretările” care sunt vehiculate on-line, inclusiv de „specialiști” (cu trimitere la art. 3 al contractului colectiv de muncă), trebuie amintit faptul că Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, la art. 105, relativ la negocierea colectivă în sistemul bugetar, precizează:
„(1) Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate pentru angajații/lucrătorii din sistemul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi salariale ale căror acordare și cuantum sunt prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
(2) Prin excepție de la prevederile art. 97, contractele colective de muncă în sistemul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
(3) Drepturile salariale din sistemul bugetar se stabilesc prin lege în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective.
(4) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
(5) Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) revine angajatorului, care este obligat la recuperarea sumelor acordate necuvenit.”
Totodată, Legea nr. 153/2017 cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice stipulează încă de la art. 1, alin (4), faptul că „prin contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură care excedează sau contravin prevederilor prezentei legi”.
Ca atare, interpretările potrivit cărora sindicatele din educație au acceptat o prevedere abuzivă, menită, conspirațional, să limiteze eventualele acțiuni de protest ale membrilor de sindicat, denotă nu numai ignoranța legislativă, ci se înscrie într-o optică antisindicală în linia acțiunilor concertate de manipulare a salariaților din educație.
Cu alte cuvinte, spre dezamăgirea diverșilor chibiți, „trădarea” se amână...
Vineri, 11 iulie, începând cu orele 11:00, s-a derulat la sediul Instituției Prefectului – Județul Hunedoara o discuție informală având ca temă impactul măsurilor fiscal-bugetare preconizate de Guvernul României în domeniul educației.
La întâlnire, organizată la solicitarea S.I.P. Județul Hunedoara, alături de reprezentanții din partea sindicatului au participat:
- domnul Constantin Fulga (prefectul județului Hunedoara) și domnul Marius Muntean (secretar general al Instituției Prefectului – Județul Hunedoara), din partea Instituției Prefectului;
- domnul Alin Țambă (vicepreședinte al Consiliului Județean Hunedoara), din partea Consiliului Județean;
- doamna Maria Ștefănie (inspector școlar general), doamna Zsofia Szasz-Barra (inspector școlar general adjunct) și doamna Camelia Beșleagă (inspector școlar), din partea Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara;
- domnul Cristian Resmeriță (Senatul României), doamna Natalia Intotero (Camera Deputaților), doamna Vetuța Stănescu (Camera Deputaților), doamna Ana-Maria Gavrilă (Camera Deputaților), domnul Puiu Toma (Camera Deputaților) și domnul Tiberiu Claudiu Bârstan (Camera Deputaților).
Discuțiile purtate, în baza materialului propus de S.I.P. Județul Hunedoara (atașat acestui articol) au subliniat, dincolo de fricțiunile și așteptările politice, abordarea strict contabilă și nestudiată a educației, măsurile aflate în curs de adoptare având darul de a afecta exclusiv negativ învățământul preuniversitar românesc.
Fără a insista asupra acestor consecințe în acest articol (sintetic ele se regăsesc în materialul atașat – la informațiile furnizate acolo s-ar putea adăuga, de exemplu, faptul că din cele 51 de școli din mediul rural din județul Hunedoara, în noile condiții 49 dintre acestea își pierd personalitatea juridică), concluzia pe care ne încumetăm să o desprindem (și în baza informațiilor dobândite în cursul discuțiilor) este că situația reală din sistemul educațional nu este cunoscută, iar măsurile adoptate în ceea ce privește învățământul sunt nefundamentate, lipsind orice studiu de impact al acestora (nici măcar instituțiile abilitate să furnizeze date reale asupra învățământului preuniversitar, precum inspectoratele școlare, nu au fost consultate).
De asemenea, estimăm că aceeași absență a oricărei consultări în adoptarea măsurilor fiscal-bugetare a caracterizat și relația Guvernului României cu parlamentarii din coaliția guvernamentală. Totuși, parlamentarii prezenți au asumat comunicarea pe canelele politice proprii a aspectelor semnalate de S.I.P. Județul Hunedoara, fiind enunțată chiar ideea unei scrisori deschise asumate politic care să vină în sprijinul educației, învățământului preuniversitar românesc.
Cine nu-și amintește de un personaj de tristă amintire din istoria recentă a educației românești, într-atât că a rămas în memoria colectivă a celor din învățământul românesc cu un nume ce sugerează pe deplin efectele acțiunilor și inițiativelor sale, unele ale căror efecte negative le resimțim din plin și azi? Daniel Funeriu, căci despre cine altcineva poate fi vorba, mai cunoscut în mediile educaționale drept „Funebru” (căruia i se poate totuși recunoaște meritul, ceea ce s-a și întâmplat în permanență, de a fi diminuat fraudele la examenele și concursurile naționale), a redevenit deosebit de activ în ultima perioadă. Această reactivare a sa pare că se datorează mai curând nu unei misterioase alinieri a astrelor în materie de guvernare, ci, ceva mai banal, aderenței pe care domnia sa o are la orice asalt asupra sindicatelor. Unul care este în curs de „punere pe roate” având în vedere că acestea, în opinia guvernanților (multe dintre actualele personaje sunt aceleași care, acum mai bine de un deceniu, se dădeau peste cap să recanalizeze banii din salarii, nu că am avea la nivel european cea mai mică pondere a acestora în PIB raportat la formarea de capital), „au îndrăznit să deschidă gura”.
Dar să revenim la „actorul” nostru. Care sunt acuzele, mai precis, cele în virtutea cărora sindicatele, iarăși în răspăr față de mai toată Uniunea Europeană, sunt pe cale de a fi demonizate? O să încercăm să fim sistematici:
1. „Sindicatele încasează, automat, 1% din salariile tuturor profesorilor” – trei neadevăruri, în atât de puține cuvinte:
a. cotizația ca membru al unei organizații sindicale, potrivit legii, este de maximum 1% din salariul brut (deductibilă aceasta, cel puțin pentru moment, ținând cont de faptul că sindicatele, în orice democrație care își merită măcar relativ numele vede în acestea un actor important al societății civile), așa că în realitate cotizațiile plătite efectiv sunt inferioare acestui plafon (de exemplu, în județul Hunedoara este de 0,75% din venitul brut al membrului de sindicat);
b. reținerea cotizației de membru de sindicat nu se realizează în mod automat, doar pentru calitatea de salariat al sistemului educațional, fiindcă în fapt din organizațiile sindicale din educație fac parte toate categoriile de personal, ci doar în baza cererii de înscriere în organizația sindicală, iar prin aceasta în baza acordului pe care membrul de sindicat îl dă explicit pentru reținerea acesteia;
c. strict economic, nu este vorba despre o încasare, fiindcă nu se vinde și nu se cumpără nimic, sindicatele nefiind operatori economici în raport cu membrii lor, ci doar de o contribuție, respectiv transferul unei cotizații, cea care conferă calitatea de membru de sindicat.
2. „Angajatorul este obligat să rețină cotizația direct de pe statele lunare de plată, la cererea sindicatului. Este, de ochii lumii...” – lucrurile au devenit puțin mai nuanțate, deși modul în care sunt spuse se vrea a fi tot o premisă pentru caracterul demonic al sindicatelor:
a. obligația angajatorului de a face reținerea există, adevărat, dar ea nu devine efectivă decât în condițiile legale (cerere și acord – înștiințare din partea organizației sindicale), omisiunea, am crede că făcută voit, fiind relativă la faptul că angajatorii nu au cum să-și asume încălcarea legii (domnul Funeriu pare să acuze că mai toate conducerile unităților de învățământ și serviciile contabile ale acestora „se dedau” la tot felul de infracțiuni, ușor de descoperit de altfel de către controalele de pe la Curtea de Conturi sau de auditurile financiare care se fac periodic);
b. de altfel, ceea ce domnul Funeriu cunoaște, programul informatic prin care se administrează problema salarială în educație este unic la nivel național (EduSal), iar setările acestuia nu permit realizarea reținerii decât în baza unui număr de document care exprimă acordul membrului de sindicat cu privire la reținerea cotizației;
c. de fapt, acel „direct” din ocolul adevărului pe care îl face acest fost ministru (din câte se cunoaște, cam acesta fiind primul său loc de muncă veritabil) este un răspuns normal și adecvat lumii în care trăim, acela ca banii să circule cu precădere pe canale electronice. Dar nu, acest domn își dorește ca banii să circule din mână în mână, cu chitanțier și tot ce se leagă de aspectele contabile, cu seifuri în care banii să fie păstrați etc. Contează că s-ar plăti comisioane peste comisioane pentru utilizarea acelor sume de bani, că legea însăși limitează utilizarea unor sume cash prea mari, că mai ales în contextul actual s-ar da la gunoi multe norme sanitare? Nu. Important este ca „demonii” să fie slăbiți pe cât se poate.
3. „statul, ca angajator, îi virează lunar 1% din salariile angajaților” – indusa idee, afirmată explicit de altfel în alte contexte, ar fi că statul, de fapt, finanțează astfel sindicatele:
a. deși se reclamă „trăitor și cunoscător” al unor societăți occidentale, numitul de mai sus pare să ignore cu desăvârșire că spre diferență de ceea ce se întâmplă prin numeroase țări europene, în România statul de care se îngrijește (deși, dacă nu înșeală memoria, în alte vremuri îl dorea cât mai „suplu”) nu acordă niciun fel de sprijin financiar sindicatelor, spre diferență, ca să „mușcăm” și noi puțin, de ceea ce se întâmplă cu partidele politice, ONG-urile de diferite spețe și altele de acest gen, iar odată cu pandemia și firmelor, într-o „bairam” generalizat, ba chiar dimpotrivă, cel mai adesea a făcut tot ce se poate să pună bețe în roate acestora;
b. singura sursă de finanțare a organizațiilor sindicale sunt cotizațiile membrilor de sindicat, ceea ce înseamnă, oricum am învârti lucrurile, că aceștia sunt bani strict privați;
4. „În educație, liderii sindicali sunt degrevați de ore (vreo 170 de norme, adică echivalentul normelor din 17 școli cu 10 profesori fiecare) dar primesc salariul ca și cum ar fi la catedră” – adevărat, există aceste degrevări, dar:
a. calculul degrevărilor, lucru cunoscut de altfel de domnul Funeriu, care însă nu s-a ferit în calitate de ministru să elimine acest lucru, se face pornind de la dreptul de a derula activități sindicale, pe care legislația muncii îl recunoaște (și acesta foarte subțire comparativ cu alte țări europene), așa încât o degrevare presupune aproximativ 2.000 de membri de sindicat (adică aproximativ 8 minute/membru/lună) – timpul atât de scurt pentru activități sindicale, din timpul de lucru, face inefectivă exercitarea lor, așa încât s-a ajuns la această soluție (un timp mai lung, de exemplu 1 oră/săptămână, ceea ce nu este pe atât de incredibil pe cât pare, dată fiind existența sa pe alocuri) a degrevărilor;
b. salariul nu se primește „ca și cum ar fi la catedră”, ci este vorba doar de salariul brut de încadrare, substanțial mai mic decât cel „ca și cum ar fi la catedră”.
5. „sindicatul se controlează pe sine din punct de vedere financiar” – adică, se acuză cu oripilată mânie, sindicatele nu prea dau seama în fața nimănui din punct de vedere financiar:
a. controlul activității financiare a organizațiilor sindicale (apropo, sunt într-o aceeași situație cele patronale, dar asta nu mai deranjează pe nimeni, iar dacă stăm să mai căutăm mai găsim), după cum se citează de altfel textul legii, se realizează prin comisia de cenzori, care funcționează potrivit statutului și legislației în vigoare;
b. pentru o persoană care nu este „bântuită” de cine știe ce parti-pris-uri, se poate deduce (precizările legale sunt de altfel explicite în acest sens) că organizațiile sindicale trebuie să aibă o contabilitate proprie, care consemnează întreaga activitate financiară, potrivit legilor din domeniu, ba mai mult, existând și un organ de control, ales și acesta potrivit unor norme și funcționând în baza altora;
c. plus un lucru pe care s-ar putea ca personajul să nu îl știe, deși nu am băga mâna în foc pentru asta, organizațiile sindicale realizează diferite raportări financiare către membrii de sindicat (scuzat să ne fie că nu le înaintăm direct către domnul în cauză, deși îi sunt accesibile dacă ar mai ieși din „bula” sa), lunar, anual și multianual; că s-ar introduce și un control extern în ceea ce privește activitatea financiară, așa cum se solicită, nu credem că ar fi vreun fel de problemă – bine, dacă nu rămânem la bolboroseala despre „veroșii lideri”;
6. „listarea patrimoniului tuturor sindicatelor din România” – cu trimitere la bogăția în care s-ar „lăfăi” sindicatele și liderii lor:
a. da, este adevărat, sindicatele (cel puțin unele, cu un număr mare de membri, fiindcă celelalte se zbat la limita supraviețuirii) au un patrimoniu, dar el este departe de miliardele la care „se visează”, plus că acesta este constituit în timp, pe baza resurselor financiare strict proprii organizațiilor („doar” cotizația, după cum se amintea);
b. există C.A.R.-uri înființate de sindicate, dar nu sunt ale acestora, ci ale membrilor respectivi (majoritatea, este adevărat, membri de sindicat de asemena), dacă știm ce este o astfel de instituție financiar-nebancară (cu activitate reglementată de Banca Națională a României și de o legislație specifică), ci doar coordonate de acestea, scopul fiind practicarea unor dobânzi cât mai mici, cel mai adesea mult mai mici decât în domeniul bancar (oare de aici să fie o problemă?);
c. există agenții de turism înființate și controlate de sindicate, scopul nefiind însă acea „maximizare a profitului” legală pentru orice firmă, ci procurarea și furnizarea unor servicii turistice membrilor de sindicat la prețuri cât mai mici (și acestea curent mai mici decât cele de pe piață);
d. există, pe ici pe colo, poate și câte o pensiune, dar acestea sunt destinate de asemenea membrilor de sindicat, și poate și altele (de exemplu, în județul Hunedoara, există un solid serviciu juridic, miile de procese câștigate de acesta și sumele obținute în instanțe compensând de mai multe ori valoarea cotizațiilor plătite, fără a mai vorbi de cheltuielile presupuse altfel de toate aceste acțiuni în instanță), dar, existența lor, pentru o minte ceva mai deschisă în jur, ar fi mai curând ceva de apreciat, fiind vorba evident de a reuși să construiești ceva și nu numai să cheltui.
Ar mai fi multe de amintit, de exemplu, „obligația liderilor de sindicat de a depune declarația de avere” (s-a mai întâmplat, iar dacă legea va decide asta, nici aici nu vedem care ar fi problema – indemnizațiile liderilor, cele la care implicit se face trimitere, nu sunt fixate de capul lor de lideri, ci sunt aprobate în cadrul structurilor interne, iar după aceea se regăsesc în situațiile financiare), procesele pe care le-a avut domnul Funeriu cu sindicatele (după știința noastră, o singură acțiune a unei organizații sindicale din țară, care a renunțat, este adevărat, din motive procedurale, dar acțiunea se pare că a fost reiterată recent), cei 23.000 rămași după ce a eliminat reținerea pe statul de plată a cotizației (aici, probabil, a omis un „0” sau a luat datele în același moment, înainte ca sindicatele să se organizeze), listarea patrimoniului sindicatelor (de acord, dar pentru ca domnul nostru să nu rămână mult prea dezamăgit, l-am anunța deja că listele acelea vor cuprinde, de exemplu, C.A.R.-urile, din motivele amintite mai sus) dar deja acest articol are tendința de a se lungi excesiv.
De fapt, dacă vom citi până la capăt declarațiile domnului Funeriu, pe care le regăsiți, pentru deplină transparență, la rubrica Informații utile/Puncte de vedere/2021, ne devine mult mai clar de unde sursa tuturor spectrelor care par să-l bântuie. Astfel, se apreciază că „Băsescu le-a luat puterea, dar le-a lăsat resursele, pe baza cărora au revenit și mai puternici. Eu am făcut-o, în 2011, printr-o simplă semnătură și nu a murit nimeni din asta. E adevărat: toți liderii sindicatelor din educație au plecat în mandatul meu.” Da, avem aici un alt adevăr: modificarea legislației muncii operată sub tutela președintelui de tristă amintire, în pofida oricăror principii democratice, a destructurat sindicatele, dar mai ales a adus salariatul într-o stare de semi-sclavie. De atunci, lucrurile s-au mai schimbat, deși corul de voci ridicate împotriva sindicatelor, acum ca și atunci, urmărește în realitate o înăsprire și mai accentuată a legislației muncii, cu impact direct aceasta asupra veniturilor și drepturilor salariaților (știm, idealul unui astfel de „patronat” este ca salariatul să aducă și ceva bani de acasă pentru onoarea care i se face de a avea un loc de muncă). Cât despre lideri, nu a plecat nimeni, altfel decât prin mecanismele interne organizațiilor sindicale, după cum nici vizita liderilor la doritul de șters din amintire fost ministru nu a fost decât o încercare a acestora de a găsi o cale de dialog pentru a opri abrambureala (din păcate „istoria” aici acordă acest titlul de veritabil „campion” unei alte persoane, mult mai neștiutoare în încurcarea căilor învățământului) pe care o implementa în educație („oferta” făcută de domnul ministru a fost, de fapt puțin alta: să i se lase Bac-ul în pace, având în vedere că se pregătea o grevă pe care, prin acțiunea ISJ-urilor și presiunea asupra conducătorilor unităților de învățământ, a reușit totuși să o destructureze, iar reținerea cotizațiilor și degrevările aveau să continue ca până atunci, dar aceasta a fost respinsă) iar aceștia, oricât se uită prin parcarea în care au lăsat mașina (personală, de obicei) nu găsesc și pace Porsche-urile iar și iar amintite.
La final, ce ar mai fi de spus? Având în vedere că actualii guvernanți nu au auzit de respect reciproc sau de dialog social (cu bănuiala că au lipsit destul de mult chiar și la lecțiile despre democrație), poate că ar fi vremea, pe măsura caracterului demonic care se încearcă a ne fi atribuit, nouă, tuturor, fiindcă organizațiile sindicale nu sunt liderii lor, aceștia oricum aleși, de fapt, într-un mod mult mai democratic decât se întâmplă prin politichie, ar fi timpul poate să „bântuim” ceva mai mult pe toți aceștia cărora li se datorează, în cele din urmă și în mare parte, multe dintre problemele educației românești (nu este locul să reamintim aici toate deciziile catastrofale cu care „ne-a fericit” personajul ale cărui vorbe au motivat rândurile de față) și mai ales statutul financiar-social al salariaților din educație. Așa că, „Bântuire cât mai spornică!”
P.S. Ca o extindere a acestor rânduri, relativ mai ales la problemele economice și la marele „actor” al acestora, PIB-ul, iar alături de acesta năbădăiosul său fiu, bugetul, vă propunem să lecturați articolul „PIB-ul șmecher și educația uitată”, un articol ceva mai tehnic, pe care îl regăsiți la rubrica Informații utile/Puncte de vedere/2021.