Noi suntem
SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR JUDEȚUL HUNEDOARA

În data de 3 noiembrie doamna Anisie, ministrul educației, a anunțat cu entuziasm un nou pas pe calea debirocratizării activității didactice, de această dată vizată fiind activitatea de asigurare și evaluare a calității educației sau, pe scurt, „problema ARACIP”.

Astfel, au fost puse în dezbatere publică două proiecte de hotărâre de guvern relative la Metodologia de evaluare instituțională în vederea autorizării, acreditării și evaluării periodice a organizațiilor furnizoare de educație, respectiv la standardele de autorizare de funcționare provizorie, standardele de acreditare și de evaluare externă periodică în învățământul preuniversitar.

Curioși, ne-am aplecat asupra conținutului acestor proiecte legislative, încercând să vedem în ce măsură intențiile exprimate sunt concretizate efectiv, experiența de până acum în ceea ce privește debirocratizarea, exceptând câteva documente sau cerințe efectiv eliminate, nefiind una consonantă (fără a mai aduce în discuție faptul că pandemia a generat o avalanșă de diferite statistici și raportări, iar anumite modificări legislative, precum cea relativă la decontarea navetei elevilor, au generat alte numeroase activități și documente inedite).

Pentru început, am luat în considerare standardele de autorizare de funcționare provizorie, standardele de acreditare și de evaluare externă periodică în învățământul preuniversitar. Astfel, legislația funcțională până în prezent preciza 43 de indicatori, cu un număr total de 1095 de descriptori (această din urmă cifră am preluat-o din comunicatul de presă al ministerului, fără a ne mai osteni să realizăm o numărătoare efectivă). Actualul proiect cuprinde 24 de indicatori, cu un număr de 265 de descriptori aferenți, subliniindu-se, în același comunicat de presă, faptul că este vorba aici de o reducere substanțială (reducerea este substanțială: 77% pentru acreditare, 76% pentru evaluare periodică și 57% pentru autorizarea de funcționare provizorie).

Apreciind că o astfel de abordare strict numerică aduce mult prea mult cu steagurile lui Caragiale, am decis să analizăm și conținutul efectiv al indicatorilor și al descriptorilor (cerințelor). Iar o lectură rapidă, încercând să nu vă propunem aici o cercetare efectivă, ne-a permis să observăm, chiar la o astfel de privire lejeră, următoarele:

• I 01 vechi, I 02 vechi și I 03 vechi se regăsesc, cu unele mici reformulări, dar cu o preluare și a I 04 vechi, I 05 vechi și I 25 vechi, în I 01 nou, I 02 nou și I 03 nou;
• I 06 vechi și I 07 vechi, care dispar ca formulări de sine stătătoare, se regăsesc în I 04 nou;
• I 09 vechi, I 10 vechi, I 12 vechi, I 13 vechi, I 14 vechi, I 16 vechi, I 17 vechi, I 18 vechi, I 19 vechi și I 29 vechi se regăsesc, într-un fel sau altul, în I 06 nou;
• I 11 vechi, I 15 vechi și I 20 vechi se regăsesc, într-un fel sau altul, în I 07 nou;
• I 22 vechi și I 23 vechi se regăsesc, într-un fel sau altul, în I 08 nou;
• I 24 vechi se regăsește în I 09 nou, care preia totodată aspectele ținând de oferta educațională de la ceilalți indicatori;
• I 26 vechi, I 27 vechi și I 28 vechi se regăsesc, într-un fel sau altul, în I 10 nou;
• I 30 vechi și I 31 vechi, relativi la activitatea metodică și științifică, dispar, fiind abandonați și descriptorii relativi (deși activitatea metodică contează în evaluarea anumitor descriptori);
• I 32 vechi și I 33 vechi se regăsesc, într-o formă sau alta, în I 14 nou;
• I 34 vechi și I 35 vechi se regăsesc, cu eliminarea procedurilor, în I 15 nou;
• I 36 vechi se regăsește în I 16 nou;
• I 37 vechi se regăsește în I 17 nou;
• I 38 vechi se regăsește în I 18 nou;
• I 39 vechi se regăsește în I 19 nou;
• I 40 vechi se regăsește în I 20 nou;
• I 41 vechi se regăsește în I 21 nou;
• I 42 vechi se regăsește în I 22 nou;
• I 43 vechi se regăsește în I 23 nou;
• I 24 nou preia din vechii indicatori descriptorii relativi la acuratețea raportărilor prevăzute de legislația în vigoare;
• I 13 nou preia din vechii indicatori descriptorii relativi la urmărirea traiectului școlar și/sau profesional ulterior al absolvenților.

Dispar, într-adevăr, anumiți descriptori, dar este vorba cu precădere de cei redundanți (fără a se reuși eliminarea în totalitate a redundanței). În cele mai multe cazuri avem însă de-a face nu cu o dispariție propriu-zisă (cu anumite excepții), ci de o concatenare a cerințelor.

În plus, în parte, cerințele devin mult mai greu de realizat. De exemplu, se trece de la „Acoperirea cu personal didactic calificat este de minim 85%” și „Acoperirea cu personal didactic auxiliar și nedidactic calificat este de cel puțin 75%” la cerințe de 100%, respectiv 75%, mergând până la „acoperirea integrală a necesarului de personal didactic auxiliar și nedidactic calificat”, aceasta în condițiile în care lipsa personalului didactic auxiliar și nedidactic este cronică în multe dintre unitățile de învățământ, fără ca până în prezent aceasta să își găsească o rezolvare (evident, în condițiile legislative actuale, responsabilitatea nefiind a unităților de învățământ în mod direct, ci a ministerului și a inspectoratelor școlare).

Se adaugă și cerințe care se pot dovedi în multe cazuri superflue, cum ar fi de exemplu „existența acordurilor de parteneriat cu instituții publice, agenți economici sau ONG sau achiziția de servicii educaționale complementare în vederea extinderii și îmbunătățirii folosirii noilor tehnologii (corectura noastră, termenul utilizat fiind „tehnologiilor”) digitale în procesul educațional”, sau care, ținând cont de realitățile educaționale pot să pară rizibile: „existența unor spații dedicate și dotate corespunzător pentru relaxarea copiilor/elevilor”.

Oricum, trebuie să remarcăm dispariția termenului de „procedură”, așa încât cel puțin din această perspectivă dispare neoficiala „competiție” relativă la numărul de proceduri existente într-o unitate de învățământ, cea care a condus de altfel și la compromiterea ideii de procedură în sistemul educațional românesc, deși, pe de altă parte, au rămas într-un fel sau altul aproape toate cerințele implicite (dispariția documentului „procedură” nu este echivalentă cu dispariția activităților procedurale, singurele prin care se realizează ceea ce se realizează, iar după aceea pot dovedi realizarea).

Nu vă bucurați însă mult prea repede nici măcar cu privire la acest lucru, fiindcă, aparent nevinovată, în realitate greu demonstrabilă și presupunând o anumită deplasare a centrului activității didactice, își face apariția o expresie, criticată la momentul la care ARACIP a experimentat implementarea unor noi standarde (fiindcă ideea este veche, chiar dacă astăzi ambalajul este afirmat ca nou), și anume cea de „stare de bine”.

Nici nu vă speriați, fiindcă nu este vorba de un „bau-bau”, dar cel puțin realizați exerciții de imaginație cu privire la ce presupun și la cum se pot demonstra aspecte precum (redăm doar câteva dintre ocurențe):

• „Colectarea sistematică, de la nivelul comunității și al unității de învățământ, a datelor privind factorii de risc care pot afecta participarea școlară, starea de bine a antepreșcolarilor, preșcolarilor/ elevilor și obținerea rezultatelor scontate”;
• „Asigurarea relevanței activităților de învățare proiectate pentru starea de bine a antepreșcolarilor / preșcolarilor / elevilor (descriptorul apare de două ori, la indicatori diferiți)”;
• „Evaluarea sistematică a stării de bine, pentru fiecare antepreșcolar / preșcolar / elev. Existența dovezilor privind îmbunătățirea stării de bine”;
• „ Proiectarea și realizarea activităților de sprijin, respectiv, remediale în urma analizei rezultatelor școlare privind participarea școlară, rezultatele învățării și starea de bine.”
• „Revizuirea ofertei educaționale și a documentelor programatice pe baza evaluării progresului obținut în rezultatele învățării și a stării de bine pentru antepreșcolarii, preșcolarii / elevii aparținând grupurilor dezavantajate / vulnerabile și a celor talentați și/sau capabili de performanțe înalte.” etc.

Oprindu-ne și asupra proiectului de metodologie, aici lucrurile sunt și mai simple, modificarea consistentă se referă doar la vehicularea în format electronic a diferitelor documente (ceea ce nu înseamnă inexistența lor fizică, ci doar că vor fi scanate și transmise în această formă) și, trebuie recunoscut, o împuținare a celor transmise în caz de solicitare a evaluării externe.

Tot în acest sens și ca o clarificare a practicii obișnuite, Raportul Anual de Evaluare Internă a Calității Educației se va completa electronic pe platforma ARACIP (cel puțin greoaie și deosebit de abundentă în cerințe), inspectoratele școlare având sarcina de a verifica existența acestuia în fiecare an școlar.

Am putea continua, dar credem că aspectele semnalate sunt suficiente pentru a trece, în acest context, la a trage câteva concluzii.

Evident, cea care se impune mai întâi înclină către, legat de titlul articolului, „abureală” (iar aici, dacă nu ați făcut-o deja citind precedentele rânduri, în măsura în care aveți o perspectivă mai optimistă (sic!), v-ați putea pune întrebarea „cine pe cine aburește?”). Comasarea indicatorilor și a descriptorilor aferenți nu reprezintă la propriu o reducere a cerințelor decât dacă chiar ne limităm la a număra precum în Caragiale.

Mai mult, ținând seama de conținutul efectiv al descriptorilor, mai ales prin ideea semnalată deja a „stării de bine”, dar și prin altele asemenea, apreciem că noile cerințe vor fi mai dificil de evaluat și, mai ales, dacă suntem cu adevărat sinceri în ceea ce privește sistemul de asigurare și evaluare a calității educației, așa cum funcționează curent, de demonstrat în cadrul vizitelor de evaluare externă.

Într-adevăr, nu mai avem reiterată la tot pasul ideea de procedură, interpretată cel mai adesea ca document de sine stătător, dar după cum precizam activitățile procedurale, sau cum vreți să le numiți, nu dispar, ci cel mult sunt exprimate într-un mod mai general (ceea ce le poate face, în funcție de cine evaluează, mai greu sau mai ușor de realizat și demonstrat). Iar ca bucuria privind procedurile să fie și mai dezamăgitoare în cele din urmă, nu uitați că există sistemul de control managerial intern (care este cerut și mai departe în educație, în pofida faptului că educația are propriul sistem de asigurare și evaluare a calității), el însuși implicând un buchet destul de amplu de proceduri.

În fine, toate acestea înseamnă că lăudata debirocratizare nu reușește nici în acest caz să-și atingă ținta. Ba chiar, pentru o vreme, ținând seama de toate implicațiile, implementarea noilor standarde va conduce, cel puțin pe termen scurt și mediu, la necesitatea unor eforturi suplimentare din partea unităților de învățământ și a cadrelor didactice.

Proiectele de acte normative pot fi descărcate de pe site-ul MEC:

Proiect de hotărâre de guvern privind aprobarea metodologiei de evaluare

Proiect de hotărâre de guvern privind aprobarea standardelor