Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” – organizații sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar – vă solicită să dispuneți, în regim de urgență, revocarea Circularei nr. 26564/17.04.2026, aprobată de secretarul de stat Sorin Ion, referitoare la transmiterea datelor privind reducerea cheltuielilor de personal în anul 2026 față de anul 2025, pentru inspectoratele școlare și unitățile de educație extrașcolară.
Domnule Ministru,
În primul rând, vă rugăm să observați că Circulara nr. 26564/17.04.2026 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor obligatorii ale art. 4 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (înregistrat la M.M.F.T.S.S.-U.P.D.S.P.S. sub nr. 1104/09.07.2025 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 5/14.08.2025), în condițiile în care federațiile sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar nu au fost consultate anterior emiterii acesteia.
În plus, deși în conținutul Circularei nr. 26564/17.04.2026 se invocă prevederile art. XLIX din O.U.G. nr. 7/2026 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale, prin solicitarea de a se raporta cu celeritate datele privind reducerea cheltuielilor de personal se încalcă însăși prevederile exprese ale art. XLIX din O.U.G. nr. 7/2026 care exceptează de la măsura reducerii cheltuielilor de personal din cadrul UNITĂȚILOR și INSTITUȚIILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE STAT.
Vă rugăm să aveți în vedere că legiuitorul nu a exceptat doar unitățile de învățământ preuniversitar, ci a exceptat TOATE UNITĂȚILE ȘI INSTITUȚIILE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE STAT.
În ceea ce privește unitățile de educație extrașcolară, redăm prevederile Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează aceste unități:
- potrivit art. 19 lit. c), unitățile de educație extrașcolară din sistemul național de învățământ (cluburile sportive școlare, palatele și cluburile copiilor, Palatul Național al Copiilor din București și centrele județene de excelență/Centrul Municipiului București pentru Excelență) fac parte din rețeaua școlară;
- pct. 47 din Anexa la lege: „47. Rețeaua școlară națională reprezintă totalitatea unităților de învățământ preuniversitar și a unităților de educație extrașcolară acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, cuprinse în sistemul național de învățământ preuniversitar.”
- pct. 50 din Anexa la lege: „50. Sistemul național de învățământ preuniversitar este constituit din totalitatea unităților de învățământ de stat, particular și confesionale, precum și a unităților de educație extrașcolară, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, în cadrul de organizare prevăzut de prezenta lege.”
Din prevederile legale mai sus redate rezultă că unitățile de educație extrașcolară sunt parte a sistemului național de învățământ preuniversitar și sunt parte componentă a rețelei școlare, deci sunt unități din învățământul preuniversitar de stat.
Faptul că, potrivit art. 145 din Legea nr. 198/2023, Ministerul Educației și Cercetării asigură finanțarea unităților pentru activități extrașcolare nu constituie un argument pentru a dispune unităților de educație extrașcolară să ia măsuri de reducere a cheltuielilor de personal.
În ceea ce privește inspectoratele școlare, acestea sunt în mod evident instituții care funcționează în învățământul preuniversitar – a se vedea în acest sens dispozițiile art. 3 lit. s), art. 53, art. 63 alin. (5) rap. la alin. (1), art. 78 alin. (3), art. 115 alin. (2) lit. j), art. 119 alin. (1) etc. din Legea nr. 198/2023.
În consecință, unitățile de educație extrașcolară și inspectoratele școlare fac parte din categoria UNITĂȚILOR ȘI INSTITUȚIILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR, astfel că sunt exceptate de la măsura reducerii cheltuielilor de personal în anul 2026.
Pentru aceste considerente, se impune, în regim de urgență, revocarea Circularei nr. 26564/17.04.2026.
După cum bine se cunoaște, începând cu luna martie educația are un nou ministru. Având în vedere munca aproape sisifică în identificarea unui astfel de „doritor” pe care cel care este așezat la butoanele Guvernului a trebuit să o facă, ne întrebam pe atunci dacă acest fapt va fi de vreun ajutor sistemului educațional. Între timp, s-a clarificat și răspunsul: NU, ba chiar dimpotrivă.
„Electrocutați” aproape în permanență de „marile adevăruri” enunțate de ocupantul celui mai important scaun de pe General Berthelot, la care „luatul gurii pe dinainte” pare să fie o „competență” îndelung exersată, ni s-a adus recent la cunoștință că una dintre marile probleme ale educației românești este lipsa de onestitate a liderilor de sindicat în raporturile acestora cu ministerul. „Indivizii” aceștia, pe de o parte discută cu ministerul, iar pe de altă parte tot dau în judecată, înglodând ministerul și țara în datorii.
Ce să zicem? Ne-am ferit și ne ferim să aducem în discuție în context sindical (ne)demna noastră clasă politică (o formulare care trebuie luată doar în simplitatea diferențelor de opinie relativ la competențele dovedite), limitându-ne, indiferent de specia politică aparținătoare, la a pune problema diferitelor decizii și măsuri. Și totuși, parcă lucrurile ar mai trebui să se schimbe: cu fiecare apolitic urcat într-o funcție (personajul aflat în discuție reclamându-se și el din încrengătura apoliticilor) lucrurile s-au politizat și mai abitir, fesul interesului, fie el doar legat de menținerea scaunului propriu, sfidând nu numai logica, ci și bunul-simț.
Așadar, încercând să ne dumirim asupra acuzațiilor ministeriale, ne-am adus aminte că onestitatea are de-a face cu cinstea, credibilitatea sau onorabilitatea, o virtute care constă în a susține adevărul, în a fi decent, precaut, rezonabil și just (echitabil). Oho! Grea virtute... Dar poate că exemplele ne vor lămuri pe cât se poate de bine.
Iar unul recent ține de solicitarea făcută undeva în după-amiaza zilei de vineri, 17 aprilie, (cam așa se adoptă toate măsurile „relevante” la Ministerul Educației) ca instituțiile din educație aflate în finanțarea ministerului educației (inspectorate școlare, palate și cluburi ale copiilor, cluburi sportive etc.) să reducă cheltuielile de personal cu 10%, cu un termen de rezolvare luni, 20 aprilie. De unde până unde? Galvanizat probabil de „bolojanul” de la Palatul Victoria și de articolul XLIX al deja faimoasei ordonanțe de urgență nr. 7/2026, „onorabilul” domn, copleșit mai mult ca sigur de datoria fixării pe cât se poate de bine a scaunului ministerial în podeaua biroului, a aruncat pe piață propria sa logică, în așa mod că de acum „din” înseamnă „de”... Sunteți deja în ceață, nu-i așa? Lăsând de-o parte faptul că ceața se cam instaurează după fiecare măsură adoptată în educație, amintindu-ne că știm încă a citi, iar textul ordonanței este unul public, concluzia noastră ni se pare suficient de „onestă”: ordonanța amintită exceptează de la reducerea cheltuielilor de personal „unitățile și instituțiile DIN învățământul de stat”, ceea ce, nu numai în opinia noastră, ci și a consilierilor juridici consultați, ba chiar a unor case de avocatură cărora li s-a cerut o poziție juridică, acoperă tot ceea ce „mișcă” în învățământul de stat. Dar surpriză: ministerialii din educație înțeleg că „DIN” se referă doar la „unitățile și instituțiile DE învățământ”.
Fără să ne propunem să tranșăm aici această problemă, preocupați de carențele de onestitate de care sindicaliștii cam dau dovadă în opinia ministrului, vom trece la problema generală: da, este adevărat că sindicatele ridică problemele cu care se confruntă sistemul educațional, cu precădere salariații acestuia, ocupanților de scaune din minister, după care aduc în fața instanțelor de judecată respectivele probleme, solicitând tranșarea de către acestea a „dreptății”. Și o nouă surpriză (cu un alt „adresant”, evident): instanțele de judecată cam dau dreptate salariaților. Cel puțin așa stau lucrurile dacă este să cercetăm zecile și sutele de mii de procese intentate și pierdute. Iar cum onestitatea nu se cumpără simplu de la piață, după cum pare să sugereze domnul ministru (care se plângea mai zilele trecute că nu i se recunosc „meritele” în administrarea treburilor educației), ne-am întreba ce anume este onest? Să negi un drept acordat de lege sau să-l câștigi în instanța de judecată?
De altfel, procesele câștigate de sindicate au provocat supărare mare actualului „trecător” ministerial. Într-atât de mare că județele în care sunt cei mai lipsiți de onestitate lideri, adică cele mai multe procese câștigate, s-a trimis pentru a n-a oară (n-am făcut o numărătoare, dar cifra există pe la cei responsabili) onor „sperietoarea” de funcții mai mărunte, respectiv faimosul audit. „Verificarea modului de întocmire a întâmpinărilor, apelarea hotărârilor judecătorești și asigurarea legalității modului de calcul și plată a sumelor rezultate din punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești în anul 2024” este pomposul titlu al operațiunii de control, fiecare director de școală fiind obligat să răspundă „scurt pe doi” la nu mai puțin de 38 de întrebări legate direct de tematică. De acord, controalele sunt unul din atributele instituționale, dar de aici și până la a cere „camioane” de hârtii, multe dintre acestea pline cu copii ale dosarelor de instanță (???), parcă distanța este una destul de mare.
Onești, vom cere doar ca lucrurile să rămână în cadrul legal... pentru a nu fi nevoie de o urmărire legală. Se va întâmpla astfel? Semnele nu sunt prea îmbucurătoare, dar nici nu au cum să fie având în vedere oceanul de ipocrizie în care par să se cam arunce bucuroși nevoie mare toți cei băgați în seamă cu vreo funcție...
Iar cu cât funcția este mai sus, cu atât și lumea pare să înceapă a se învârti nu pe măsura naturii, ci pe măsura „Sorilor” atât de incandescenți. Sau cel puțin cam așa se poartă cei în cauză, actualul ministru ale educației având suficiente valențe de prototip în această privință. Spunem aceasta, găsind o justificare și mai profundă titlului acestor rânduri, fiindcă ne-au revenit în minte și recentele simulări ale examenelor naționale...
Cunoașteți, desigur, faptul că acestea s-au derulat pe fondul unor proteste ale salariaților din educație, ceea ce a făcut ca în aproape toate comisiile să fie prezenți, vorba aceea, „și cățel și purcel”, dar într-un număr mic cei cu catalogul, adică cei care ar fi trebuit de fapt să fie prezenți. Dând dovadă de o maximă onestitate, „trecătorul” nostru a lucrat zi și noapte până când lauda de sine l-a adus la un procent aproape de maxim în ceea ce privește organizarea simulărilor. Lucrurile s-au mai încurcat, evident, atunci când s-a pus problema corecturii lucrărilor, care nu mai putea fi făcută de doamna contabilă, de doamna secretară, de doamna bibliotecară sau de cine mai știe cine (de aici și prelungirea termenelor de publicare a rezultatelor). Fără să ne batem capul cu unele afirmații precum că notele obținute par să fi fost date adesea de deosebit de buni (ne)specialiști, vom reuși însă să identificăm destul de repede sincopa „reală” care a afectat bunul mers al acestor activități: profesorii de logică... Așa zice domnul ministru: „nu am pregătit și profesorii pentru a corecta această logică”.
Încă nu vă blocați, că ajungem imediat la final... Prin urmare, ar fi de subliniat poate, onest, că întârzierea corecturii s-a datorat refuzului celor calificați de a corecta lucrările în contextul protestelor sindicale, iar nu faptului că profesorii nu sunt pregătiți să corecteze logica. Dar credem că problema domnului ministru este mai curând alta și se leagă de „ACEASTĂ” logică. Profesori de logică, capabili să corecteze la logică, se mai găsesc, dar oricât am căutat nu am reușit să găsim persoane competente pentru a corecta în logica ministerială. Dar cine știe, poate că o puternică misiune de audit pe această temă va rezolva problema, propunerea noastră fiind ca prin chestionarele și documentațiile solicitate să fie educate și verificate competențele de logică ale întregului personal de conducere, îndrumare și control, precum și ale personalului didactice auxiliar, căci cine știe, s-ar putea ca la vară să fie nevoie de... corectori la ACEASTĂ logică.
În rest, spor la învățat onestitatea electro-logicii ministeriale!
Miercuri, 22 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi a fost înscrisă următoarea problemă:
I. Revenire la măsurile referitoare la reducerea cheltuielilor de personal, conform adresei MEC nr. 26564/17.04.2026
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă revenirea asupra hotărârii Consiliului de Administrație I.S.J. Hunedoara din data de 20.04.2026, cu următoarele măsuri:
- pentru Palatul Copiilor Deva: reducerea cheltuielilor privind salariile cu 8.844 lei din plata cu ora;
- pentru Clubul Sportiv Școlar Petroșani: reducerea indemnizației de hrană pentru 3 persoane, reducerea sporului de doctorat, reducerea a 3 posturi didactice;
- pentru Centrul Județean de Excelență Hunedoara: reducerea sumei din plata cu ora;
- pentru Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara: se completează macheta cu suma de 24.611 lei care se recuperează din FUNAS – din concedii medicale din lunile februarie și martie;
- pentru Clubul Sportiv Școlar Hunedoara: reducerea plății cu ora pentru 2,6 posturi și reducerea plății cu ora la titulari.
După cum, desigur, cunoașteți, încă de la suspendarea cursurilor în luna martie, au fost unități de învățământ și inspectorate școlare care au avansat ideea încheierii de acte adiționale la contractele individuale de muncă ale cadrelor didactice, pentru schimbarea locului și felului muncii – muncă de la domiciliu + telemuncă, prin aplicarea dispozițiilor art. 108-110 din Codul muncii și ale Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. La momentul respectiv, au fost transmise puncte de vedere, acolo unde ni s-a solicitat, prin care am arătat că nu se impune încheierea de acte adiționale, nefiind întrunite condițiile legale în acest sens, lămurindu-se astfel problema.
În prezent, ca urmare a apariției O.M.E.C. nr. 4135/2020 privind aprobarea INSTRUCȚIUNII pentru crearea și/sau întărirea capacității sistemului de învățământ preuniversitar prin învățare on-line – prin care se reglementează inclusiv actualizarea fișelor posturilor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, cu atribuții referitoare la activitățile de învățare on-line – se acreditează din nou ideea încheierii unor acte adiționale, inclusiv retroactiv (respectiv din luna martie), pentru modificarea felului și locului muncii.
În cele ce urmează, vom arăta de ce NU TREBUIE încheiate acte adiționale la contractele individuale de muncă ale cadrelor didactice, pornind de la prevederile legale aplicabile în materie și având în vedere situația de fapt.
Astfel:
I. Cursurile din unitățile de învățământ preuniversitar au fost suspendate în data de 11 martie 2020.
Ulterior, prin Decretul nr. 195/2020, a fost instituită starea de urgență pe întreg teritoriul României, cu o durată de 30 de zile. La art. 49 din Anexa nr. 1 la Decret (Măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă), se stipulează: „Art. 49. Pe durata stării de urgență, cursurile din toate unitățile și instituțiile de învățământ se suspendă.”
Prin Decretul nr. 240/2020, starea de urgență a fost prelungită cu încă 30 de zile, la art.
77 și 78 din Anexa nr. 1 dispunáºndu-se:
„Art. 77. Pe durata stării de urgență, se suspendă toate activitățile didactice ce impun prezența fizică a antepreșcolarilor, preșcolarilor, elevilor și studenților în unitățile și instituțiile de învățământ.
Art. 78. Pe durata stării de urgență, unitățile de învățământ preuniversitar organizează, în măsura posibilităților, desfășurarea de activități din planurile de învățământ, în format online. Derularea acestor activități, precum și modul de recuperare a elementelor care nu pot fi parcurse în această perioadă se stabilesc de către Ministerul Educației și Cercetării.”
Ministerul Educației și Cercetării, în calitate de organ al administrației publice centrale care coordonează și controlează sistemul național de învățământ, este cel care trebuie să stabilească modalitatea de desfășurare a activității la nivelul unităților de învățământ, sub toate aspectele.
Ori, Ministerul Educației nu a emis niciun act administrativ cu caracter normative prin care să dispună încheierea de acte adiționale la contractele individuale de muncă ale cadrelor didactice. Dacă Ministerul Educației ar fi intenționat să fie încheiate sute de mii de acte adiționale la contractele individuale de muncă, ar fi dispus acest lucru prin Instrucțiunea aprobată prin OMEC nr. 4135/2020. Cum nu a făcut-o, rezumându-se doar la actualizarea fișelor postului, nu se pune problema încheierii de acte adiționale.
II. Prestarea activității în regim de telemuncă se realizează numai în condițiile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Cităm din cuprinsul actului normativ:
„Art. 2 În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) telemuncă - forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor;
b) telesalariat - orice salariat care desfășoară activitatea în condițiile prevăzute la lit. a). Art. 5 alin. (2) În cazul activității de telemuncă, contractul individual de muncă conține,
în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, următoarele: a) precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă; b) perioada și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator; c) locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, convenite de părți; d) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului; e) modalitatea de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesalariat; f) responsabilitățile părților convenite în funcție de locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, inclusiv responsabilitățile din domeniul securității și sănătății în muncă în conformitate cu prevederile art. 7 și 8; g) obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la locul desfășurării activității de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, după caz; h) obligația angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispozițiile din reglementările legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil și/sau regulamentul intern, în materia protecției datelor cu caracter personal, precum și obligația telesalariatului de a respecta aceste prevederi; i) măsurile pe care le ia angajatorul pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaților și care asigură acestuia posibilitatea de a se întâlni cu colegii în mod regulat; j) condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă.
Art. 7. Angajatorul are următoarele obligații specifice privind securitatea și sănătatea în muncă a telesalariatului: a) să asigure mijloacele aferente tehnologiei informației și comunicațiilor și/sau echipamentele de muncă sigure necesare prestării muncii, cu excepția cazului în care părțile convin altfel; b) să instaleze, să verifice și să întrețină echipamentul de muncă necesar, cu excepția cazului în care părțile convin altfel; c) să asigure condiții pentru ca telesalariatul să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de desfășurare a activității de telemuncă și utilizării echipamentelor cu ecran de vizualizare: la angajare, la schimbarea locului de desfășurare a activității de telemuncă, la introducerea unui nou echipament de muncă, la introducerea oricărei noi proceduri de lucru”.
Deci, prestarea de către salariat a activității în forma telemuncă presupune o serie de obligații ale angajatorului – detaliate explicit în textul de lege – obligații pe care unitățile de învățământ nu le pot îndeplini. Acesta este și motivul pentru care, prin Decretul nr. 240/2020 și prin O.M.E.C. nr. 4135/2020 s-a reglementat organizarea de către unitățile de învățământ, pe durata stării de urgență, a desfășurării de activități din planurile de învățământ, în format on-line, doar în măsura posibilităților, urmând ca acestea să realizeze planuri de recuperare și planuri remediale pentru elevii care în perioada suspendării cursurilor nu au putut participa, din motive obiective, la activitățile de învățare on-line, ce vor fi aplicate imediat după reluarea cursurilor.
Mai mult, la art. 5 alin. (2) sunt enumerate o serie de clauze care trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în contracte și care, în situația dată, sunt imposibil a fi respectate [a se vedea, în acest sens, lit. d), f) și g)].
În consecință, apreciem că unitățile de învățământ nu pot solicita cadrelor didactice consimțământul în vederea încheierii unor acte adiționale la contractele individuale de muncă pentru desfășurarea activității în regim de telemuncă, nefiind întrunite condițiile Legii nr. 81/2018.
III. Munca la domiciliu își are consacrarea legislativă în dispozițiile art. 108-110 din Codul muncii, dintre care le evidențiem pe cele ale art. 109, potrivit cărora:
„Art. 109. Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă și conține, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3), următoarele:
a) precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului;
c) obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.”
Din textul mai sus citat, rezultă că, dacă am accepta ideea muncii desfășurate la domiciliu, ar fi nevoie de încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, act care se supune rigorilor legislației în vigoare:
1. încheiere în formă scrisă, cu acordul ambelor părți și semnarea de către acestea – aceasta este o procedură nerealistă în acest moment și irealizabilă, prin raportare la ordonanțele militare care restricționează circulația persoanelor, salariații în cauză nebeneficiind de adeverințe de la angajator pentru a se putea deplasa la unitățile de învățământ;
2. înregistrare în Revisal cu cel puțin o zi anterior modificării [în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) lit. e) si art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind Registrul general de evidență a salariaților]; nu se pune problema retroactivității actelor adiționale.
În consecință, și sub aceste aspecte, nu se pune problema modificării contractelor individuale de muncă ale cadrelor didactice.
IV. Actualizarea fișei postului nu presupune încheierea unui act adițional: fișa postului este anexă la contractul individual de muncă și este elaborată în conformitate cu fișa- cadru aprobată prin O.M.E.C.T.S. nr. 6143/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Vă rugăm să observați că Instrucțiunea aprobată prin O.M.E.C. nr. 4135/2020 prevede, în primul rând, obligația Ministerului Educației de a actualiza „actele normative care reglementează fișa postului cadrelor didactice și evaluarea acestora, incluzând atribuții specifice și indicatori de performanță, referitori la proiectarea, realizarea și evaluarea activităților de învățare on-line” [art. 6 alin. (3)] și abia apoi obligația unităților de a actualiza „fișele posturilor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, cu atribuții referitoare la activitățile de învățare on-line” [art. 8 lit. l)].
În plus, așa cum am arătat la pct. I, nicăieri în Instrucțiune nu se instituie obligativitatea pentru unitățile de învățământ să încheie acte adiționale.
Pentru toate aceste considerente, în absența unor dispoziții exprese ale Ministerului Educației și Cercetării și a modificării cadrului legislativ, apreciem că modificarea contractelor individuale de muncă ale cadrelor didactice care desfășoară activitate de predare on-line este nu doar inoportună, ci și lipsită de suport legal.