Stimate Domnule Ministru al Educației,
....IO am cam obosit...
...am obosit să privesc la cum mi-ați dat să muncesc mai mult anul ăsta, pe bani mult mai puțini ca anul trecut...
...am obosit să vă rog să faceți manuale pentru școlile profesionale...N-ați făcut niciodată.
...am obosit să fac zeci de dosare de burse sociale, în loc să predau limba română...
...am obosit să fac planificări după noua voastră gândire haotică, pe care nu le pot respecta pentru că elevii pe care mi i-ați trimis la liceu nu au toți examen de Evaluare Națională pentru că așa vreți voi, cei care mențineți în mod voit legea asta de doi bani...
...am obosit să vă rog să dați profesorilor salarii decente pentru a determina tinerii deștepți să aleagă meseria de dascăl...Ar muri de foame.
...am obosit să văd cum inventați atâtea comisii care trebuie să facă dosare inutile pentru a justifica existența unor instituții inutile...
...am obosit să fiu telefonistul de serviciu care să audă ,,Doamna, nici azi nu ne-a luat autobuzul", ,,Doamna, s-a stricat autobuzul și nu ajung la primele ore", ,,Doamna, când intră bursa?...că nu mai am bani..." etc.
...am obosit să vă văd în costume noi, cu cravată și pantofi strălucitori, iar colegii mei fac naveta ore în șir, de la o școală la alta (unii în 3-4 școli, că ați mărit norma, ați comasat clase și școli, fără nicio logică), purtând aceeași ținută de anul trecut...
...am obosit să le cer săptămânal colegilor ,,chestii" pe care le solicită cei de sus, mama ei de birocrație...
...am obosit să trimit și să primesc mesaje care îmi impun să ,,fac cursuri inutile pentru credite inutile"... am peste 22 de ani vechime și, dintre toate cursurile făcute, doar 3 m-au învățat ceva util. Restul sunt maculatură și bani aruncați de mine în buzunarul ,,șmecherilor"...
...am obosit să zâmbesc la școală, când sufletul mi-e obosit...
...am obosit să tac în fața directorului care e disperat și el de haosul creat de voi, cei de sus, și care ne cere să facem dosare, procese verbale, documente multe, fără legătură cu lecția de la clasă, știind că ne cere mult, dar nu are încotro. Mi-e milă de directorii mei, de colegii mei și de mine...
...am obosit, domnule Ministru, să sper că școala românească își mai revine vreodată...
...am obosit să sper că vor veni niște tineri, de la studii din străinătate , care să schimbe ce merge rău în țara asta...
...am obosit să sper că tinerii mei elevi vor rămâne în țară, să o reconstruiască. Toți vor să plece, domnule Ministru!...și mă doare sufletul!
...am obosit, domnule Ministru, să lupt pentru viitorul țării noastre cu morile de vânt...Eu nu sunt Don Quijote...Sunt un biet profesor, domnule Ministru...
...și am obosit, domnule Ministru, să sper că veți privi spre mine, cu înțelegere și cu milă. Privirea dumneavoastră și faptele îmi arată că nu vă pasă deloc de ceea ce simt eu.
...am obosit, domnule Ministru, să vă explic faptul că ați procedat greșit în toate deciziile luate până acum. Am avut atâta încredere și speranță și m-ați năucit brutal prin tot ce ați făcut. E inexplicabil pentru mine.
...am obosit, domnule Ministru, să vă spun că am crezut în dumneavoastră și că m-ați dezamăgit rău de tot. Dar, știu, nu vă pasă.
...am obosit, domnule Ministru, și o spune un profesor care are toate gradele didactice (chiar și un masterat făcut de drag, nu de nevoie, la ,,fără taxă"), care e titular, care nu face naveta, care are doar un copil ce a terminat chiar la UBB CLUJ și care v-a privit în ochi, cu încredere, la fiecare întâlnire...
...am obosit, domnule Ministru, să vă spun că mi-e milă de colegii mei pe care i-ați lăsat fără banii câștigați în instanță, fără banii pentru orele suplimentare corect plătite, fără banii din voucherele legale, fără prima didactică, fără posturi, fără speranță...Oamenii ăștia chiar au muncit, chiar au obținut examene și posturi prin examen național legal organizat, nu prin numiri politice...Oameni deștepți, cinstiți și cu mult bun-simț...
...Am obosit, domnule Ministru, să mă gândesc că nici nu vă dați seama că greșiți prin tot ce faceți...
...am obosit, domnule Ministru, să vă explic faptul că observ cât de proști ne credeți, cât de naivi, cât de nesemnificativi ne vedeți, cât de sus vă credeți și cât de mici părem în ochii dumneavoastră de zeu...
...am obosit, domnule Ministru, să văd cum vă bateți joc de noi, dascălii, cum credeți că ,,ne rezolvați prin metode psihologice"...
...am obosit, domnul Ministru...și îmi doresc să vină clipa în care veți obosi să vă mai jucați cu viețile noastre, ale dascălilor care suntem și părinți, dar și elevi/studenți...Căci eu prețuiesc toate cadrele didactice: titulari sau nu, pensionari, suplinitori calificați sau necalificați care sunt în curs de calificare...
...Domnule Ministru, ne-ați dezbinat: ați făcut diferențe jignitoare între titulari si netitulari, între debutanți și pensionari, între suplinitori calificați, necalificați sau în curs de calificare...
Mărturisesc un lucru: de-a lungul vieții am trecut și eu prin toate etapele de mai sus...Doar profesor pensionar n-am ajuns, încă...
Dacă veți continua cu bătaia asta de joc, sigur nu voi ajunge la pensie și cred că asta v-ați propus...Altfel nu înțeleg motivul pentru care ați măcelărit Educația anul acesta. Vă resimt ca fiind cel mai sinistru Ministru al Educației pe care l-am avut vreodată.
Eu sunt greu de speriat și de dezamăgit, dar dumneavoastră ați reușit să îmi faceți asta.
...Așa că, da, am obosit, domnule Ministru...
...dar nu am obosit doar eu, domnule Ministru, ci toți colegii mei au obosit să ceară respect, cu tot ce presupune respectul pentru un dascăl (și asta înseamnă și bani).
De ce am scris toate acestea? Ca să mă odihnesc, domnule Ministru.
Căci scrisul îmi rămâne singura relaxare. E singurul meu mod de a mă odihni, când m-ați golit de energie și de bani.
Scriu, domnule Ministru, pentru a nu uita cine m-a obosit în halul ăsta.
Da, știu, nu vă pasă că eu am obosit, dar copiilor mei de la școală le pasă, domnule Ministru! Azi mi-au zis iar ,,să zâmbesc, că viața e frumoasă, Doamna!" Că eu așa le-am zis mereu să facă ei, iar ei au grijă de mine, să zâmbesc și eu.
Și le voi zâmbi, domnule Ministru, că sunt copiii mei.
Dar dumneavoastră, domnule Ministru, să știți că mai am atât de multe de zis, văd atât de multe, dar mă opresc aici, deocamdată, pentru că am obosit...
Atât.
(Text preluat)
UNIȚI PENTRU O VIAȚĂ DECENTĂ!
UNIȚI PENTRU O ȘCOALĂ RESPECTATĂ!
Peste 2.500 de membri ai Federației Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” vor participa la protestul național din data de 29 Octombrie 2025, organizat de cele patru mari confederații sindicale (Confederația Națională Sindicală „Cartel ALFA”, Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România – Frăția, Confederația Sindicatelor Democratice din România și Confederația Sindicală Națională Meridian). Angajații din educație se solidarizează cu celelalte categorii profesionale și ies în stradă pentru a apăra viitorul învățământului românesc.
Protestăm pentru a arăta că nu mai acceptăm să fim victimele unui sistem în care se promovează austeritatea din cauza incompetenței și a lipsei de responsabilitate a celor aflați la conducerea țării. Trebuie să ne facem auzite revendicările și să cerem măsuri concrete, juste si imediate pentru protejarea angajaților.
Nu mai acceptăm batjocura decidenților politici și inechitatea!
La nivelul sectorului de activitate învățământ preuniversitar, FSE „SPIRU HARET” solicită abrogarea imediată a măsurilor anti-educație cuprinse în Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare și a actelor subsecvente, care au generat haos în unitățile de învățământ și nemulțumire în rândul salariaților, prin:
În plus, colegii noștri – personal didactic auxiliar și administrativ – sunt în continuare forțați să lucreze peste program și să acopere mai multe posturi (fără plata orelor suplimentare și a sporului pentru condiții de muncă), din cauza insuficienței resursei umane (în contextul blocării concursurilor și al salarizării nemotivante) și a sarcinilor birocratice numeroase și uneori aberante trasate de forurile superioare.
Atragem atenția opiniei publice și factorilor de decizie că toate aceste măsuri de „eficientizare” impuse împotriva învățământului vor avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung. Deciziile Guvernului vor conduce, în final, la scăderea calității actului educațional și la periclitarea viitorului tinerelor generații și al școlii românești.
„Măsurile luate prin Legea nr. 141/2025 au condus la o creștere a volumului de muncă și a stresului pentru personalul din școli, dublată de diminuarea veniturilor salariale. Motivația colegilor noștri este la un minim istoric. Nu putem accepta ca educația să fie considerată un cost inutil, pe care să-l poți reduce din pix, oricând, fără consecințe pe termen mediu și lung. Educația trebuie să reprezinte o investiție prioritară și să fie protejată și suținută. Vom protesta ferm până când această lege va fi abrogată!”, a declarat Marius Ovidiu Nistor, președinte FSE „SPIRU HARET“.
FSE „SPIRU HARET” face apel la membrii săi și la toți angajații din sistemul de învățământ să se alăture acțiunilor de protest din 29 octombrie, pentru a transmite Guvernului un mesaj clar:
Educația nu trebuie sacrificată!
Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”
Luni, 11 noiembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ referitor la ocupare posturi, conform Anexei 1 și suplimentare locuri, conform Anexei 2.
II. Diverse:
1. Se aprobă 2 cereri de pensionare pentru limită de vârstă a unor cadre didactice, începând cu data de 31.12.2025.
2. Se aprobă cererea de pensionare la cerere a unui cadru didactic.
3. Se aprobă lista persoanelor excepții plata cu ora, conform Anexei 3.
4. Se aprobă rapoartele de doctorat pentru inspectori școlari și directori de unități de învățământ.
5. Se aprobă rapoartele de procedură.
6. Se aprobă raportul e privind execuția bugetară pentru trimestrul III 2025.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Partea a II-a - Interpretarea
AÈ›i citit povestea È™i după cum vă „ameninÈ›am”, urmează interpretarea.
Nu va fi chiar ceea ce vă aÈ™teptaÈ›i, dar pe undeva pe acolo... Vom porni de la o întrebare - care sunt problemele educaÈ›iei româneÈ™ti?, aÈ™a încât ceea ce vom face efectiv va fi să le inventariem:
1. DisfuncÈ›ionalitatea structurilor manageriale, începând cu ministerul, trecând prin inspectorate È™i încheind cu fiecare unitate È™colară - cauzele amintite privesc politizarea (cu precizarea că fiecare putere dă vina pe cealaltă, singura soluÈ›ie fiind repolitizarea, mascată sub forma unor concursuri sau nu, aÈ™a încât lucrurile s-au întâmplat întotdeauna în mod identic; iar pentru că problema nu a găsit soluÈ›ie, s-a decis lichidarea sa, unul dintre exemplele care revin obsesiv la unii „specialiÈ™ti în educaÈ›ie” fiind desfiinÈ›area inspectoratelor È™colare), centralizarea (cu precizarea că nimeni nu poate demonstra beneficiile descentralizării, fără a lua în calcul excepÈ›iile, atâta câtă a fost pusă în operă; dacă am fi sinceri, iar cei din sistem cam È™tiu acest lucru, este evident că chiar în È™i aceste condiÈ›ii sistemul este relativ haotic, aÈ™a încât nu este greu să ne închipuim ce ar fi dacă fiecare unitate de învățământ s-ar abramburi doar de capul ei), birocraÈ›ia (cu precizarea că am trăit deja câteva valuri de debirocratizare, fiecare dintre ele ascunzând „sub preÈ™” un anumit număr de hârtii - edificatoare în acest sens este situaÈ›ia comisiilor, dar inventând multe altele, într-atât de multe că bietului director nu îi mai rămâne timp să conducă È™i È™coala, alergând mai curând, atunci când apucă, pe la orele pe care trebuie totuÈ™i să le facă) etc.
2. Lipsa de pregătire È™i/sau de interes a cadrelor didactice - cauzele aduse în discuÈ›ie se leagă de formarea iniÈ›ială precară (cu precizarea că aceasta a fost însoÈ›ită de o presiune tot mai mare pentru o intrare cât mai uÈ™oară în sistem, până într-acolo încât a început să se arate cu degetul către calitatea de titular), salarizarea precară (cu precizarea că în ultimii ani a devenit puÈ›in mai acceptabilă, dar este departe de a reprezenta o motivaÈ›ie în sensul propriu al termenului, aÈ™a încât cei care îÈ™i aleg o astfel de carieră sunt animaÈ›i fie de vocaÈ›ie, fie de incapacitatea de a demonstra „ceva” într-un alt domeniu; habar nu avem care sunt proporÈ›iile, dar avem o bănuială È™i s-ar putea să fie aceeaÈ™i cu a dumneavoastră), birocraÈ›ia (cu precizarea că acesta copleÈ™eÈ™te cadrul didactic, de unde È™i o anumită „îndepărtare” a sa de actul didactic, fără ca cineva să vadă că acest lucru are ca principală cauză absenÈ›a personalului didactic auxiliar È™i nedidactic necesar, baÈ™ca ,,pustietatea' cronică a resurselor) etc.
3. Reforma „cronică” - cauzele care s-ar putea aduce în discuÈ›ie se leagă cu certitudine de politizare (cu precizarea că adesea avem de-a face de fapt cu o mască, în realitate fiecare dintre cei care s-au perindat pe la conducerea ministerului, adesea de o aceeaÈ™i culoare politică, a dorit să „vopsească” sistemul în culorile îndrăgite de sine, ca È™i cum ar fi avut de-a face cu dormitorul personal), „părerologie” (cu precizarea că, evident, o astfel de „È™tiință” nu există, dar sunt mari È™anse să îi punem fundamentele în România, fiecare dintre ocupanÈ›ii de funcÈ›ii apreciind că odată ce s-au aÈ™ezat pe scaun, părerile le-au devenit adevăruri eterne; „boala” nu este, desigur, doar a lor, ci mai curând cu precădere a cohortelor de „specialiÈ™ti în educaÈ›ie” È™i a batalioanelor de „iniÈ›iative civile”, ca È™i cum educaÈ›ia ar fi mai curând un câmp de luptă sau ce puÈ›in un meci de fotbal), bramburismul legal È™i procedural (nici măcar Aghiuță nu-È™i mai dă seama întotdeauna ce mai este valabil È™i ce nu, baÈ™ca înclinaÈ›ia naturală a românului către poezie, pe care o vede în toate cele, până È™i în legile sau normele pe care trebuie să le aplice, È™i le aplică întotdeauna... după ureche) etc.
4. Pustietatea - cu siguranță aici nu v-aÈ›i prins despre ce vrem să vorbim, deÈ™i poate ideea aÈ›i mai întâlnit-o: în È™coli bate vântul (uragan de-a dreptul, fără totuÈ™i să-l putem încadra pe un anumit nivel) cu privire la dotări. Ne tot uităm la tot felul de sisteme educaÈ›ionale performante È™i plângem de necaz, uitând, de fapt, că suntem printre cele mai eficiente sisteme educaÈ›ionale dacă este să luăm în calcul ceea ce se introduce în acesta, diferenÈ›a în privinÈ›a dotărilor fiind adesea ca È™i cum am lua un individ din preistorie (poate că exagerăm puÈ›in) È™i i-am pune în mână ultimul răcnet în materie de telefoane (cel mai probabil va aprecia că i-am oferit o piatră de o formă mai ciudată, plus că luminiÈ›ele È™i semnele care tot defilează pe ecranul acestuia ne-ar oferi rapid râvnitul titlu de vrăjitori). Cauzele? SubfinanÈ›area cronică (visăm la 6%, deÈ™i È›inând seama de când facem asta, ne-ar trebui vreo 10% cel puÈ›in vreo trei decenii de acum încolo ca să aducem boii dinaintea căruÈ›ei, iar după ultimele informaÈ›ii, vom continua să visăm pe mai departe, bugetul alocat anul viitor educaÈ›iei aducând cu „promisiunile deÈ™arte” care se tot toarnă în capul celor atât de naivi că habar nu au cu ce se mănâncă acestea), dezinteresul (al societății în primul rând, care „plânge” atunci când È™coala îi cere ceva, întreaga vină pentru că odrasla nu citeÈ™te sau nu cumpără o carte revenind acesteia, chiar dacă sărmanul copil nu a văzut sămânță de carte pe acasă, exceptând manualele pe care i le tot bagă pe gât È™coala, grele È™i acelea, în aÈ™a măsură că majoritatea au devenit broÈ™uri) È™i birocraÈ›ia (asta ca să ilustrăm pe deplin ideea „unde dai È™i unde crapă”: teoretic, cadrele didactice îÈ™i confecÈ›ionează sau È™i-ar putea confecÈ›iona o mare parte dintre materialele didactice, dar problema ar fi cu timpul È™i cu banii necesari, aÈ™a cum arătam mai sus; fără a nega cum că „marea lehamite”, contradictorie vocaÈ›iei, s-a cam coborât È™i pe aici).
5. Absenteismul „cronic” - una dintre activitățile curente ale cadrelor didactice este aceea de a consemna absenÈ›ele elevilor, unele dintre acestea urmând a fi motivate. Iar aici începe aventura. Pe lângă numărul mare de absenÈ›e nemotivate (câte sunt consemnate È™i acestea, proporÈ›iile fiind mai mari decât o spun hârtiile), È™i acolo unde acestea sunt motivate, dacă te apleci ceva mai mult asupra „motivaÈ›iilor”, o dai în râsu'-plânsu': de la boli care mai de care mai mortale sau cu o frecvență care te face să te întrebi dacă nu cumva motivarea este postumă, la chefuri, excursii, concedii, shopping È™i cam tot ceea ce v-ar mai putea trece prin cap, de aÈ™a manieră încât parcă întreaga societate este chitită, dincolo de declaraÈ›iile mai mult sau mai puÈ›in sforăitoare, împotriva È™colii (medicii È™i părinÈ›ii luptând din greu în linia întâi). Câteva cauze: complicitatea (de partea părinÈ›ilor, medicilor È™i, inevitabil, a cadrelor didactice, mulÈ›i dintre noi pierzându-È™i obiÈ™nuinÈ›a de a consemna absenÈ›ele sau dobândind-o pe aceea de a le motiva cu mult prea multă uÈ™urință), dezinteresul (al societății în ansamblu, cam nimeni neîntrebându-se ce caută o mulÈ›ime de copii pe străzi, prin parcuri, în baruri etc. chiar în timpul programului È™colar) È™i absenÈ›a responsabilității (elevi, părinÈ›i, medici, cadre didactice etc., întreaga societate cu alte cuvinte sau cam tot ce miÈ™că).
6. Indisciplina „cronică” - de care parte? am întreba. Ca să fim sinceri, de ambele. Fiecare, ceea ce nu este o trăsătură doar a sistemului educaÈ›ional, ci a societății româneÈ™ti, luptă eroic să facă doar ce-l taie pe el capul. Ce i se poate întâmpla? Mai nimic. Când te pedepseÈ™te unul, te salvează altul È™i tot aÈ™a, un rol exemplar revenind aici, în cele din urmă, justiÈ›iei (hilară treabă, dacă nu ar fi „groasă”: ce ziceÈ›i de situaÈ›ia în care un elev execută o elevă cu o lovitură de picior în piept, este pedepsit exemplar de consiliul profesoral, dar instanÈ›a suspendă decizia pentru a nu „distruge” viitorul individului, aÈ™a încât acesta să-È™i poată susÈ›ine liniÈ™tit examenul de bacalaureat? - doar un exemplu, fără a fi consideraÈ›i părtinitori: probleme, multe, sunt È™i de partea cealaltă). Cauze? Mult prea multe, aÈ™a încât ne vom limita doar la câteva: libertinajul comportamental (familia în primul rând; desigur, fiecare copil este o bucurie, dar de aici până la a-i permite orice, fără restricÈ›ii È™i fără distincÈ›ia între bine È™i rău, este cale lungă, deÈ™i ea este parcursă în ritm alert, până într-acolo încât sunt numeroÈ™i părinÈ›ii care, atunci când mai dau pe la È™coală, folosesc cu multă nonÈ™alanță o motivaÈ›ie care te lasă perplex: „nu am ce să-i fac!”), complicitatea (a celor din È™coală cel mai adesea, care au devenit atât de „orbi” încât nu mai văd decât „buturugile” deosebit de mari, de obicei mult prea târziu pentru a nu se mai împiedica de ele), bramburismul legal È™i procedural (tot modificând la norme este greu să îÈ›i mai dai seama care mai sunt valabile È™i care nu, fără a neglija faptul că avalanÈ™a de prevederi È™i precizări, de excepÈ›ii È™i de intervenÈ›ii externe nu a făcut decât să inducă un anumit blocaj care lasă cel mai adesea È™coala fără capacitate de reacÈ›ie) etc.