„România se află într-un moment decisiv pentru parcursul său către un nou ciclu de dezvoltare”, se apreciază în debutul Programului de guvernare PSD-PNL-USR-UDMR-GRUPUL PARLAMENTAR AL MINORITĂȚILOR NAȚIONALE, în 88 de pagini încercându-se să se traseze liniile directoare pentru concretizarea intențiilor unui „Guvern puternic”, capabil să își asume „implementarea unor reforme structurale fundamentale, bună guvernare, dezvoltarea României, respectul pentru cetățeni și consolidarea democrației”.
Ce să zicem? Că, fără să ne asumăm lectura cuvânt cu cuvânt a celor 88 de pagini, repede convinși asupra „aspirațiilor” noului val de reforme (oare le mai știe cineva numărul?), n-am prea reușit să vedem vreo măsură pe cât de mică care să ne vorbească despre faptul că ne va fi mai bine și că nivelul nostru de trai va crește? Adevărat, dar poate că nu am fost noi suficient de atenți, iar totodată ne cam lipsește abilitatea de a „deduce” din toate măsurile preconizate faptul că „râurile de lapte și miere” își vor găsi calea pe meleagurile noastre (cu speranța că nu într-atât încât să ne trezim inundați), împlinind până și elucubrațiile care rătăcesc Țara Făgăduinței pe meleagurile mioritice.
Sau poate doar suntem noi prea chițibușari sau de-a dreptul irevențioși față de marele „adevăr” al ideii că „ne-am născut pentru a munci” (...pentru alții)...
Dar nu vom face politică (când trebuie să „înjuri” pe mai toată lumea, ce sens mai are să „înjuri”?)! Rămânem doar la măsurile preconizate, iar dintre acestea cele care vizează educația în mod direct (Programul de guvernare 2025-2028 în integralitatea sa este atașat acestui articol). Astfel, undeva pe la pagina 59 debutează secțiunea dedicată educației și cercetării, iar pe mai puțin de trei pagini („răi” până la capăt, am spune că „greutatea” educației în programul de guvernare este pe măsura bugetului acordat acesteia) se „rezolvă” cam tot ceea ce este de pus la punct în această privință întru rezolvarea „crizei economico-financiare a țării” în care ne-am trezit cumva peste noapte (?!).
Lăsând de-o parte faptul că întreaga situație cam aduce cu lucruri pe care le-am mai trăit (de înțeles pe undeva, mulți dintre „fruntașii” actuali fiind aceeași sau măcar „hrăniți” din același izvor care tot propovăduiește „salvarea Românei” – ptiu... chiar ne-a trecut prin minte că am fi mai salvați dacă nu s-ar tot încerca să fim salvați, dar am aruncat repede pe fereastră ideea: de ce salvarea nu ar fi și ea un instrument la fel de bun pentru a obține puterea politic? - iar dacă nu ne-au ieșit ochii suveranizați, se pare că ne vor ieși în dorința de a fi salvați cu orice preț), vom indica doar noutățile...
Ce ziceți? Ați mai auzit, ba chiar de multă vreme astfel de „chestii”? Evident. Pe când credeam că s-a reușit inversarea trendului în ceea ce privește educația românească și începeam să avem impresia că nu banii sunt principalul obiectiv în domeniu, ci chiar educația, mai mult ca sigur în viitor va fi nevoie să o luăm de la capăt. Un „capăt” care se anunță chiar mai dificil, munca zi-lumină și plata ca pentru necalificați ridicându-se ca veritabili stâlpi ai reformării educației.
Regândirea „titularizării”, comasări/restructurări de unități școlare, tăieri de sporuri și indemnizații, generalizarea învățământului dual în învățământul tehnologic etc. sunt și ele măsuri „aflate pe țeavă”, urmând pe cât de curând să „stropească” în toate direcțiile.
Cu alte cuvinte, și în încheiere, este nevoie de vidanjare, ba chiar de o mare vidanjare, deși se pare că vom rămâne la datul cu mătura, fără să „îndrăznească” cineva să ridice covoarele fie doar și pe la colțuri...
Este bine măcar că măturile se dovedesc un instrument universal, arătându-se pe zi ce trece că vom fi obligați și noi să apelăm la ele, chiar dacă în cu totul alte scopuri decât cele preconizate de „puternicul Guvern Taie de unde poți!” cu care ne-am procopsit. Evident că vom încerca, fiindcă ținând-o tot așa, peste câțiva ani o să fim mai rău decât eram la finalul lui 2024, iar resentimentul va fi într-atât de răspândit că nici măcar cea „din urmă soluție” nu ne va mai fi la îndemână.
În rest, vă așteptăm la proteste... și concediu plăcut!
Dragi colegi,
Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment crucial pentru viitorul învățământului românesc și, implicit, pentru viitorul nostru, al angajaților din învățământ. Ceea ce Guvernul și Ministerul Educației și Cercetării propun nu este doar un set de măsuri politice, ci reglementări care vor influența direct salarizarea noastră, condițiile de muncă, finanțarea educației și chiar statutul și demnitatea profesiei didactice. NOI am ajuns pentru EI doar niște cifre într-o filă contabilă.
În timp ce EI își văd liniștiți de treabă, de sinecurile politice, pe NOI ne obligă să suportăm costurile exceselor lor, diminuându-ne veniturile.
Printre măsurile anunțate este și cea conform căreia ar urma să crească norma didactică de predare cu maximum 2 ore, lucru pe care îl respingem, având în vedere consecințele acesteia. Măsura este propusă în contextul în care, în sistemul de învățământ preuniversitar, sunt mulți colegi care, peste cele 18 ore de predare efectivă, mai au și ore de învățare remedială, ore de pregătire suplimentară pentru concursuri/olimpiade, ore de consiliere, precum și activități extracurriculare/extrașcolare, de întocmire a dosarelor pentru burse sociale etc.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm:
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI nu sunt capabili sau nu vor să stopeze evaziunea fiscală?
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI și-au angajat rudele și pilele pe salarii de zeci de mii de euro?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să beneficieze de pensii speciale?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu avionul la clasa business?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să-și deconteze chiria de la bugetul de stat?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu automobile cumpărate de la bugetul de stat?
DE CE NOI TREBUIE SĂ SUFERIM PENTRU BUNĂSTAREA LOR?
Dragi colegi,
Puterea noastră stă în unitate și în acțiuni comune. Fragmentarea și apatia nu ne vor aduce niciun beneficiu. Acum este momentul să fim mai solidari ca niciodată, să lăsăm deoparte orice divergențe minore și să ne concentrăm pe obiectivul comun: un învățământ de calitate, respectat și finanțat corespunzător.
Nu trebuie să ne temem să ne facem vocea auzită! Să cerem răspunsuri la întrebările de mai sus politicienilor locali, parlamentarilor din circumscripțiile noastre! Să ne arătăm nemulțumirea și în mediul online împotriva celor cu putere de decizie!
Trebuie ca, prin presiunea pusă de NOI, să-i determinăm pe EI să ia toate măsurile necesare pentru ca învățământul să nu fie afectat.
Sperăm ca EI să identifice măsurile și sursele corecte, care să conducă la diminuarea deficitului bugetar, astfel încât să nu fim tot NOI sacrificații „de serviciu”!
Dacă guvernanții nu vor înțelege importanța educației, trebuie o mobilizare masivă din partea noastră, a tuturor celor din învățământ, pentru demararea unor acțiuni de protest de amploare.
Marți, 1 iulie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă desemnarea Colegiului Național „Decebal” Deva centru de evaluare zonală pentru titularizare.
2. Se aprobă cererile de pensionare anticipată pentru 1 cadru didactic, începând cu data de 01.07.2025.
3. Se aprobă cererile de pensionare anticipată pentru 3 cadre didactice, începând cu data de 01.09.2025.
4. Se aprobă 2 Proceduri operaționale referitor la admitere specială + elevi olimpici și etapa a II-a de admitere, ediția 1.
5. Se aprobă înlocuirea unui reprezentant IMI.
6. Se aprobă menținerea avizului conform fără structura Școala primară Ciungani.
7. Se informează despre adresa Consiliului Județean al Elevilor Hunedoara referitor la greva pe perioadă nelimitată ca urmare a modificării burselor școlare.
8. Se informează despre raportul încheiat ca urmare a verificării situației de la Colegiul Național „Regina Maria” Deva.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
Partea a II-a - Interpretarea
AÈ›i citit povestea È™i după cum vă „ameninÈ›am”, urmează interpretarea.
Nu va fi chiar ceea ce vă aÈ™teptaÈ›i, dar pe undeva pe acolo... Vom porni de la o întrebare - care sunt problemele educaÈ›iei româneÈ™ti?, aÈ™a încât ceea ce vom face efectiv va fi să le inventariem:
1. DisfuncÈ›ionalitatea structurilor manageriale, începând cu ministerul, trecând prin inspectorate È™i încheind cu fiecare unitate È™colară - cauzele amintite privesc politizarea (cu precizarea că fiecare putere dă vina pe cealaltă, singura soluÈ›ie fiind repolitizarea, mascată sub forma unor concursuri sau nu, aÈ™a încât lucrurile s-au întâmplat întotdeauna în mod identic; iar pentru că problema nu a găsit soluÈ›ie, s-a decis lichidarea sa, unul dintre exemplele care revin obsesiv la unii „specialiÈ™ti în educaÈ›ie” fiind desfiinÈ›area inspectoratelor È™colare), centralizarea (cu precizarea că nimeni nu poate demonstra beneficiile descentralizării, fără a lua în calcul excepÈ›iile, atâta câtă a fost pusă în operă; dacă am fi sinceri, iar cei din sistem cam È™tiu acest lucru, este evident că chiar în È™i aceste condiÈ›ii sistemul este relativ haotic, aÈ™a încât nu este greu să ne închipuim ce ar fi dacă fiecare unitate de învățământ s-ar abramburi doar de capul ei), birocraÈ›ia (cu precizarea că am trăit deja câteva valuri de debirocratizare, fiecare dintre ele ascunzând „sub preÈ™” un anumit număr de hârtii - edificatoare în acest sens este situaÈ›ia comisiilor, dar inventând multe altele, într-atât de multe că bietului director nu îi mai rămâne timp să conducă È™i È™coala, alergând mai curând, atunci când apucă, pe la orele pe care trebuie totuÈ™i să le facă) etc.
2. Lipsa de pregătire È™i/sau de interes a cadrelor didactice - cauzele aduse în discuÈ›ie se leagă de formarea iniÈ›ială precară (cu precizarea că aceasta a fost însoÈ›ită de o presiune tot mai mare pentru o intrare cât mai uÈ™oară în sistem, până într-acolo încât a început să se arate cu degetul către calitatea de titular), salarizarea precară (cu precizarea că în ultimii ani a devenit puÈ›in mai acceptabilă, dar este departe de a reprezenta o motivaÈ›ie în sensul propriu al termenului, aÈ™a încât cei care îÈ™i aleg o astfel de carieră sunt animaÈ›i fie de vocaÈ›ie, fie de incapacitatea de a demonstra „ceva” într-un alt domeniu; habar nu avem care sunt proporÈ›iile, dar avem o bănuială È™i s-ar putea să fie aceeaÈ™i cu a dumneavoastră), birocraÈ›ia (cu precizarea că acesta copleÈ™eÈ™te cadrul didactic, de unde È™i o anumită „îndepărtare” a sa de actul didactic, fără ca cineva să vadă că acest lucru are ca principală cauză absenÈ›a personalului didactic auxiliar È™i nedidactic necesar, baÈ™ca ,,pustietatea' cronică a resurselor) etc.
3. Reforma „cronică” - cauzele care s-ar putea aduce în discuÈ›ie se leagă cu certitudine de politizare (cu precizarea că adesea avem de-a face de fapt cu o mască, în realitate fiecare dintre cei care s-au perindat pe la conducerea ministerului, adesea de o aceeaÈ™i culoare politică, a dorit să „vopsească” sistemul în culorile îndrăgite de sine, ca È™i cum ar fi avut de-a face cu dormitorul personal), „părerologie” (cu precizarea că, evident, o astfel de „È™tiință” nu există, dar sunt mari È™anse să îi punem fundamentele în România, fiecare dintre ocupanÈ›ii de funcÈ›ii apreciind că odată ce s-au aÈ™ezat pe scaun, părerile le-au devenit adevăruri eterne; „boala” nu este, desigur, doar a lor, ci mai curând cu precădere a cohortelor de „specialiÈ™ti în educaÈ›ie” È™i a batalioanelor de „iniÈ›iative civile”, ca È™i cum educaÈ›ia ar fi mai curând un câmp de luptă sau ce puÈ›in un meci de fotbal), bramburismul legal È™i procedural (nici măcar Aghiuță nu-È™i mai dă seama întotdeauna ce mai este valabil È™i ce nu, baÈ™ca înclinaÈ›ia naturală a românului către poezie, pe care o vede în toate cele, până È™i în legile sau normele pe care trebuie să le aplice, È™i le aplică întotdeauna... după ureche) etc.
4. Pustietatea - cu siguranță aici nu v-aÈ›i prins despre ce vrem să vorbim, deÈ™i poate ideea aÈ›i mai întâlnit-o: în È™coli bate vântul (uragan de-a dreptul, fără totuÈ™i să-l putem încadra pe un anumit nivel) cu privire la dotări. Ne tot uităm la tot felul de sisteme educaÈ›ionale performante È™i plângem de necaz, uitând, de fapt, că suntem printre cele mai eficiente sisteme educaÈ›ionale dacă este să luăm în calcul ceea ce se introduce în acesta, diferenÈ›a în privinÈ›a dotărilor fiind adesea ca È™i cum am lua un individ din preistorie (poate că exagerăm puÈ›in) È™i i-am pune în mână ultimul răcnet în materie de telefoane (cel mai probabil va aprecia că i-am oferit o piatră de o formă mai ciudată, plus că luminiÈ›ele È™i semnele care tot defilează pe ecranul acestuia ne-ar oferi rapid râvnitul titlu de vrăjitori). Cauzele? SubfinanÈ›area cronică (visăm la 6%, deÈ™i È›inând seama de când facem asta, ne-ar trebui vreo 10% cel puÈ›in vreo trei decenii de acum încolo ca să aducem boii dinaintea căruÈ›ei, iar după ultimele informaÈ›ii, vom continua să visăm pe mai departe, bugetul alocat anul viitor educaÈ›iei aducând cu „promisiunile deÈ™arte” care se tot toarnă în capul celor atât de naivi că habar nu au cu ce se mănâncă acestea), dezinteresul (al societății în primul rând, care „plânge” atunci când È™coala îi cere ceva, întreaga vină pentru că odrasla nu citeÈ™te sau nu cumpără o carte revenind acesteia, chiar dacă sărmanul copil nu a văzut sămânță de carte pe acasă, exceptând manualele pe care i le tot bagă pe gât È™coala, grele È™i acelea, în aÈ™a măsură că majoritatea au devenit broÈ™uri) È™i birocraÈ›ia (asta ca să ilustrăm pe deplin ideea „unde dai È™i unde crapă”: teoretic, cadrele didactice îÈ™i confecÈ›ionează sau È™i-ar putea confecÈ›iona o mare parte dintre materialele didactice, dar problema ar fi cu timpul È™i cu banii necesari, aÈ™a cum arătam mai sus; fără a nega cum că „marea lehamite”, contradictorie vocaÈ›iei, s-a cam coborât È™i pe aici).
5. Absenteismul „cronic” - una dintre activitățile curente ale cadrelor didactice este aceea de a consemna absenÈ›ele elevilor, unele dintre acestea urmând a fi motivate. Iar aici începe aventura. Pe lângă numărul mare de absenÈ›e nemotivate (câte sunt consemnate È™i acestea, proporÈ›iile fiind mai mari decât o spun hârtiile), È™i acolo unde acestea sunt motivate, dacă te apleci ceva mai mult asupra „motivaÈ›iilor”, o dai în râsu'-plânsu': de la boli care mai de care mai mortale sau cu o frecvență care te face să te întrebi dacă nu cumva motivarea este postumă, la chefuri, excursii, concedii, shopping È™i cam tot ceea ce v-ar mai putea trece prin cap, de aÈ™a manieră încât parcă întreaga societate este chitită, dincolo de declaraÈ›iile mai mult sau mai puÈ›in sforăitoare, împotriva È™colii (medicii È™i părinÈ›ii luptând din greu în linia întâi). Câteva cauze: complicitatea (de partea părinÈ›ilor, medicilor È™i, inevitabil, a cadrelor didactice, mulÈ›i dintre noi pierzându-È™i obiÈ™nuinÈ›a de a consemna absenÈ›ele sau dobândind-o pe aceea de a le motiva cu mult prea multă uÈ™urință), dezinteresul (al societății în ansamblu, cam nimeni neîntrebându-se ce caută o mulÈ›ime de copii pe străzi, prin parcuri, în baruri etc. chiar în timpul programului È™colar) È™i absenÈ›a responsabilității (elevi, părinÈ›i, medici, cadre didactice etc., întreaga societate cu alte cuvinte sau cam tot ce miÈ™că).
6. Indisciplina „cronică” - de care parte? am întreba. Ca să fim sinceri, de ambele. Fiecare, ceea ce nu este o trăsătură doar a sistemului educaÈ›ional, ci a societății româneÈ™ti, luptă eroic să facă doar ce-l taie pe el capul. Ce i se poate întâmpla? Mai nimic. Când te pedepseÈ™te unul, te salvează altul È™i tot aÈ™a, un rol exemplar revenind aici, în cele din urmă, justiÈ›iei (hilară treabă, dacă nu ar fi „groasă”: ce ziceÈ›i de situaÈ›ia în care un elev execută o elevă cu o lovitură de picior în piept, este pedepsit exemplar de consiliul profesoral, dar instanÈ›a suspendă decizia pentru a nu „distruge” viitorul individului, aÈ™a încât acesta să-È™i poată susÈ›ine liniÈ™tit examenul de bacalaureat? - doar un exemplu, fără a fi consideraÈ›i părtinitori: probleme, multe, sunt È™i de partea cealaltă). Cauze? Mult prea multe, aÈ™a încât ne vom limita doar la câteva: libertinajul comportamental (familia în primul rând; desigur, fiecare copil este o bucurie, dar de aici până la a-i permite orice, fără restricÈ›ii È™i fără distincÈ›ia între bine È™i rău, este cale lungă, deÈ™i ea este parcursă în ritm alert, până într-acolo încât sunt numeroÈ™i părinÈ›ii care, atunci când mai dau pe la È™coală, folosesc cu multă nonÈ™alanță o motivaÈ›ie care te lasă perplex: „nu am ce să-i fac!”), complicitatea (a celor din È™coală cel mai adesea, care au devenit atât de „orbi” încât nu mai văd decât „buturugile” deosebit de mari, de obicei mult prea târziu pentru a nu se mai împiedica de ele), bramburismul legal È™i procedural (tot modificând la norme este greu să îÈ›i mai dai seama care mai sunt valabile È™i care nu, fără a neglija faptul că avalanÈ™a de prevederi È™i precizări, de excepÈ›ii È™i de intervenÈ›ii externe nu a făcut decât să inducă un anumit blocaj care lasă cel mai adesea È™coala fără capacitate de reacÈ›ie) etc.