Astăzi, 09 iulie 2025, a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, sub nr. 1104/UPDSPS/09.07.2025, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.N.C.I.P.). Acesta intră în vigoare de la data înregistrării și este încheiat pentru o perioadă de 2 ani.
Pentru o corectă informare a membrilor de sindicat, subliniem faptul că semnarea contractului colectiv de muncă era necesară, deoarece:
I. Pe de o parte, de la data de 05 iulie 2025 – dată de la care C.C.M.U.N.S.C.I.P. anterior (înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. sub nr. 1199/5.07.2023 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 1/26.07.2023) și-a încetat efectele [în conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 183 alin. (6) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social] – în absența contractului colectiv de muncă la nivel de sector, SALARIAȚII DIN ÎNVĂȚĂMÂNT NU MAI BENEFICIAZĂ DE O SERIE DE DREPTURI REGLEMENTATE EXCLUSIV DE ACESTA DE ANI DE ZILE, între care:
- zilele de concediu de odihnă (21, 24, 28 zile) ce se acordă în raport de vechimea în muncă personalului didactic auxiliar, personalului administrativ; precizăm că, în absența CCMUNSNCIP s-ar putea acorda doar numărul minim de zile de concediu reglementat de Codul muncii – 20 de zile lucrătoare/an calendaristic;
- zilele libere plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite sau în alte situații (căsătoria salariatului sau a copilului, deces soț, soție, părinte etc., schimbarea locului de muncă ș.a.);
- concediul de odihnă suplimentar pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic;
- învoirea colegială;
- recunoașterea ca vechime în învățământ a perioadei în care angajații se află în concediu fără plată pentru rezolvarea unor situații personale;
- posibilitatea cadrului didactic de a beneficia de concediul fără plată de un an școlar o dată la 10 ani chiar și cumulat, în doi ani școlari (în situația în care nu și-au valorificat la timp acest drept);
- posibilitatea personalului didactic auxiliar și a personalului administrativ/ contractual de a beneficia de concediu fără plată pe o perioadă de un an calendaristic, o dată la 10 ani de activitate în învățământ;
- organizarea și funcționarea comisiei paritare de la nivelul inspectoratelor școlare și al unităților de învățământ etc.
II. Pe de altă parte, în urma negocierilor purtate cu reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării – pe baza proiectului de contract colectiv elaborat de Direcția Generală Economică din cadrul ministerului (care propunea eliminarea mai multor drepturi stabilite în favoare salariaților din învățământ prin vechiul contract colectiv de muncă), dar avându-se în vedere și proiectul elaborat de F.S.L.I. și F.S.E „SPIRU HARET” – s-a convenit asupra unor CLAUZE FAVORABILE SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT (inclusiv prin păstrarea unor dispoziții ce se doreau a fi eliminate), precum și asupra UNOR DREPTURI SUPLIMENTARE (în plus față de cele prevăzute în CCMUNSNCIP anterior), de care aceștia nu pot beneficia decât după semnarea și înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivel de sector, între care:
1. menținerea clauzei privind desfășurarea activităților care alcătuiesc norma didactică (altele decât cele de predare-învățare-evaluare) și în afara locului de muncă (biblioteci, centre de informare și documentare, casele corpului didactic, domiciliu etc.), precum și on-line – art. 14 alin. (4) [pe care ministerul le propunea a se desfășura doar în spațiul școlar];
2. dreptul salariaților angajați cu fracție de normă/post de a fi încadrați, la cerere, cu normă/post întreagă/întreg sau pe fracție mai mare de normă/post, dacă apar norme sau fracțiuni de norme vacante din aceeași specialitate sau specialități înrudite, respectiv posturi ori fracțiuni de posturi de același fel și dacă întrunesc condițiile pentru ocuparea acestora, fără a depăși un post întreg sau o normă întreagă – art. 18;
3. menținerea dreptului angajaților care renunță la concediul legal pentru creșterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani, respectiv 3 ani de a beneficia de reducerea duratei normale de lucru cu 2 ore/zi, fără ca aceasta să le afecteze salariile de bază și vechimea în învățământ/muncă – art. 23 alin. (1) [această clauză era propusă spre eliminare de către M.E.C.];
4. inserarea dreptului salariaților care îngrijesc pacienți cu afecțiuni oncologice de a beneficia de concediu și indemnizație pentru îngrijirea pacientului, pe o perioadă de cel mult 45 de zile calendaristice într-un interval de 1 an, pentru fiecare pacient – art. 24 alin. (7);
5. acordarea unui număr de 25 de zile de concediu de odihnă (pentru o vechime în muncă între 5 și 15 ani) + extinderea categoriilor de beneficiari ai acestui concediu: personal didactic de conducere, de îndrumare și control din inspectoratele școlare, personal didactic de conducere din unitățile de învățământ și unități de educație extrașcolare, inclusiv casele corpului didactic și centrele de resurse și asistență educațională, personal didactic auxiliar și personal administrativ – art. 28 alin. (2) [mărindu-se numărul de zile și extinzându-se categoriile de beneficiari];
6. inserarea clauzei ce stabilește că personalul didactic de predare care, pe parcursul unui an școlar, își desfășoară activitatea succesiv în mai multe unități/instituții de învățământ în baza unor contracte individuale de muncă distincte, are dreptul la concediu de odihnă la fiecare dintre acestea, proporțional cu perioada lucrată, iar concediul de odihnă și indemnizația aferentă se acordă de către fiecare unitate/instituție în parte, în timpul vacanțelor școlare intermodulare existente în perioada lucrată – art. 28 alin. (5);
7. acordarea concediului de odihnă suplimentar între 3 și 7 zile și personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control (nu doar personalului didactic auxiliar și administrativ) – art. 28 alin. (10) [propunerea ministerului era de eliminare a concediului de odihnă suplimentar];
8. acordarea a 5 zile lucrătoare pentru decesul cumnaților – art. 29 alin. (1) lit. d);
9. acordarea unei zile lucrătoare libere plătite – ziua votării – pentru salariații care au calitatea de membri ai birourilor electorale ale secțiilor de votare sau de operatori de calculator ai acestora – art. 29 alin. (1) lit. j);
10. acordarea unei zile libere plătite/săptămână, dar nu mai multe de 30 de zile pe an calendaristic, pentru salariații cu afecțiuni medicale grave sau afecțiuni cronice, confirmate prin documente medicale, ce necesită tratament medical periodic efectuat în regim de internare de zi – art. 29 alin. (1) lit. k);
11. menținerea clauzei privind considerarea ca vechime în învățământ a concediilor fără plată pentru interese personale care nu depășesc 20 de zile lucrătoare pe an calendaristic (clauză propusă pentru eliminare de către minister) – art. 32 alin. (1);
12. inserarea dreptului personalului didactic titular de a beneficia de concediu fără plată cu o durată totală de 3 ani într-un interval de 7 ani, dacă solicită să se specializeze sau să își continue studiile – art. 32 alin. (3);
13. instituirea și pentru personalul didactic auxiliar și administrativ/contractual încadrat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată (nu doar pentru cadrele didactice) a dreptului la concediu fără plată pe o perioadă de un an calendaristic, o dată la 10 ani de activitate în învățământ, cu aprobarea consiliului de administrație – art. 32 alin. (6);
14. acordarea sporului de 15% din salariul de bază aflat în plată pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat – art. 35 alin. (1) lit. d);
15. acordarea majorării de 10% (dirigenția) personalului didactic de predare pensionat încadrat pe post în educația timpurie și învățământul primar în regim de plata cu ora – art. 35 alin. (1) lit. e);
16. consacrarea dreptului personalului didactic cu rezultate excelente în activitatea didactică, educativă și științifică de a primi diplome, decorații, ordine, medalii, titluri, în conformitate cu dispozițiile art. 218 din Legea nr.198/2023 – art. 37 alin. (2);
17. reglementarea ca abatere disciplinară a refuzului nejustificat de eliberare a fluturașului de salariu – art. 38 alin. (3);
18. reglementarea expresă că reprezintă abatere disciplinară neacordarea, cu vinovăție, de către conducătorii unităților/instituțiilor de învățământ a drepturilor reglementate de acest contract colectiv de muncă – la art. 39 alin. (2);
19. instituirea obligației conducerilor unităților de învățământ preuniversitar de stat de a solicita autorităților administrației publice locale să asigure condiții de muncă corespunzătoare în spațiile școlare aflate în proprietatea și/sau administrarea autorităților locale – art. 44 alin. (1);
20. prevederea obligației unităților de învățământ preuniversitar/speciale de stat de a solicita, de la consiliul local/consiliul județean, fondurile pentru efectuarea tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății angajaților – art. 48 alin. (4);
21. inserarea procedurii pentru declararea bolilor profesionale – art. 51 alin. (2);
22. menținerea dreptului personalului din învățământ de a beneficia de decontarea navetei – art. 53 alin. (1) [ministerul dorea restrângerea beneficiarilor acestui drept, exclusiv la personalul didactic de predare și condiționarea plății de inexistența unei locuințe puse la dispoziție de autoritățile locale];
23. consacrarea posibilității de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant, prin încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată, până la ocuparea acestuia prin concurs, dar nu mai mult de 90 de zile – art. 62 alin. (2);
24. inserarea unei clauze care permite ca, în situația în care, la nivelul unității/instituției există un post administrativ vacant sau temporar vacant, acesta să poată fi ocupat și de un salariat din unitate care îndeplinește condițiile de studii pentru încadrarea pe respectivul post, la cererea sa și cu aprobarea consiliului de administrație, prin modificarea încadrării și încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, de modificare a felului muncii, a salariului și a fișei postului, până la revenirea titularului pe post sau, după caz, până la ocuparea postului prin concurs, dar nu mai mult de 90 de zile – art. 62 alin. (3);
25. inserarea unor clauze aplicabile salariaților din învățământ rezerviști voluntari care sunt concentrați pentru instruire, inclusiv cu privire la remunerarea corespunzătoare a personalului didactic de predare care suplinește rezervistul voluntar – art. 69 alin. (6);
26. prevederea expresă a dreptului personalului didactic de predare care asigură suplinirea angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă de a fi remunerat corespunzător din prima zi de suplinire – art. 69 alin. (7);
27. neinserarea, la art. 74, a obligației ordonatorilor de credite ai unităților/instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat de a întreprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea țintelor trimestriale pentru cheltuielile totale, inclusiv prin reducerea numărului de posturi finanțate și bugetele acestora și, respectiv, disponibilizarea, în condițiile legii, a unei părți din personalul încadrat, conform art. 18 alin. (5) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 (clauză propusă de minister, asupra căreia acesta a insistat în mod deosebit);
28. eliminarea, de la art. 3 alin. (4), a clauzei propuse de minister privitoare la obligația părților semnatare ale CCMUNSNCIP de a garanta respectarea drepturilor beneficiarilor primari ai educației – clauză de natură să producă îngrădirea drepturilor sindicale și care nu are legătură cu obiectul contractului colectiv de muncă, raportat la dispozițiile art. 1 pct. 17 și art. 100 alin. (5) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare;
29. menținerea prevederii potrivit căreia angajații nu au obligația însoțirii preșcolarilor/elevilor care fac naveta, pe mijloacele de transport în comun/microbuzele școlare/ mijloacele de transport puse la dispoziției de autoritățile administrației publice locale – art. 83 [ministerul propusese instituirea obligației însoțirii preșcolarilor/elevilor];
30. reglementarea obligației inspectoratelor școlare și unităților/instituțiilor prevăzute în Anexa nr. 3 de a înregistra toate cererile depuse la acestea de către angajați și/sau organizațiile sindicale afiliate federațiilor sindicale semnatare ale contractului – art. 117 alin. (2).
Ținând seama de faptul că la data de 05 iulie 2025 și-a încetat efectele C.C.M.U.N.S.C.I.P. înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. sub nr. 1199/5.07.2023 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 1/26.07.2023, organizațiile sindicale din învățământ au negociat și semnat un nou Contract Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.N.C.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, sub nr. 1104/UPDSPS/09.07.2025. Prevederile noului contract colectiv de muncă intră în vigoare de la data înregistrării (9 iulie) și sunt operabile pentru o perioadă de doi ani.
Negocierile purtate au reușit menținerea majorității drepturilor existente și anterior în contractele colective de muncă de la nivelul învățământului (informații suplimentare în ceea ce privește prevederile puse sub semnul întrebării de Ministerul Educației și Cercetării se regăsesc în informarea federațiilor sindicale atașată acestui articol).
Dintre modificările survenite subliniem:
1. stipularea dreptului personalului didactic de predare care asigură suplinirea angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă de a fi remunerat corespunzător din prima zi de suplinire – art. 69 alin. (7);
2. menținerea parțială a concediului de odihnă suplimentar între 3 și 7 zile (de la 5-10 zile) pentru personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control, personalului didactic auxiliar și administrativ – art. 28 alin. (10);
3. acordarea majorării de 10% (dirigenția) personalului didactic de predare pensionat încadrat pe post în educația timpurie și învățământul primar în regim de plata cu ora – art. 35 alin. (1) lit. e);
4. menținerea clauzei privind desfășurarea activităților care alcătuiesc norma didactică (altele decât cele de predare-învățare-evaluare) și în afara locului de muncă (biblioteci, centre de informare și documentare, casele corpului didactic, domiciliu etc.), precum și on-line – art. 14 alin. (4)
5. acordarea a 5 zile lucrătoare libere plătite pentru decesul cumnaților – art. 29 alin. (1) lit. d);
6. inserarea procedurii pentru declararea bolilor profesionale – art. 51 alin. (2);
7. reafirmarea expresă a faptului că reprezintă abatere disciplinară neacordarea, cu vinovăție, de către conducătorii unităților/instituțiilor de învățământ a drepturilor reglementate de acest contract colectiv de muncă – la art. 39 alin. (2);
8. acordarea unei zile lucrătoare libere plătite – ziua următoare votării – pentru salariații care au calitatea de membri ai birourilor electorale ale secțiilor de votare sau de operatori de calculator ai acestora – art. 29 alin. (1) lit. j);
9. acordarea suplimentară a unei zile de concediu de odihnă pentru personalul cu vechime cuprinsă între 5 și 15 ani (de la 24 la 25 de zile) – art. 28 alin (2).
Pentru o informare mai exhaustivă asupra modificărilor survenite se poate consulta informarea atașată acestui articol sau textul propriu-zis al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar.
Addenda
Pentru o corectă informare, ținând seama de „interpretările” care sunt vehiculate on-line, inclusiv de „specialiști” (cu trimitere la art. 3 al contractului colectiv de muncă), trebuie amintit faptul că Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, la art. 105, relativ la negocierea colectivă în sistemul bugetar, precizează:
„(1) Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate pentru angajații/lucrătorii din sistemul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi salariale ale căror acordare și cuantum sunt prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
(2) Prin excepție de la prevederile art. 97, contractele colective de muncă în sistemul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
(3) Drepturile salariale din sistemul bugetar se stabilesc prin lege în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective.
(4) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
(5) Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) revine angajatorului, care este obligat la recuperarea sumelor acordate necuvenit.”
Totodată, Legea nr. 153/2017 cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice stipulează încă de la art. 1, alin (4), faptul că „prin contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură care excedează sau contravin prevederilor prezentei legi”.
Ca atare, interpretările potrivit cărora sindicatele din educație au acceptat o prevedere abuzivă, menită, conspirațional, să limiteze eventualele acțiuni de protest ale membrilor de sindicat, denotă nu numai ignoranța legislativă, ci se înscrie într-o optică antisindicală în linia acțiunilor concertate de manipulare a salariaților din educație.
Cu alte cuvinte, spre dezamăgirea diverșilor chibiți, „trădarea” se amână...
Vineri, 11 iulie, începând cu orele 11:00, s-a derulat la sediul Instituției Prefectului – Județul Hunedoara o discuție informală având ca temă impactul măsurilor fiscal-bugetare preconizate de Guvernul României în domeniul educației.
La întâlnire, organizată la solicitarea S.I.P. Județul Hunedoara, alături de reprezentanții din partea sindicatului au participat:
- domnul Constantin Fulga (prefectul județului Hunedoara) și domnul Marius Muntean (secretar general al Instituției Prefectului – Județul Hunedoara), din partea Instituției Prefectului;
- domnul Alin Țambă (vicepreședinte al Consiliului Județean Hunedoara), din partea Consiliului Județean;
- doamna Maria Ștefănie (inspector școlar general), doamna Zsofia Szasz-Barra (inspector școlar general adjunct) și doamna Camelia Beșleagă (inspector școlar), din partea Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara;
- domnul Cristian Resmeriță (Senatul României), doamna Natalia Intotero (Camera Deputaților), doamna Vetuța Stănescu (Camera Deputaților), doamna Ana-Maria Gavrilă (Camera Deputaților), domnul Puiu Toma (Camera Deputaților) și domnul Tiberiu Claudiu Bârstan (Camera Deputaților).
Discuțiile purtate, în baza materialului propus de S.I.P. Județul Hunedoara (atașat acestui articol) au subliniat, dincolo de fricțiunile și așteptările politice, abordarea strict contabilă și nestudiată a educației, măsurile aflate în curs de adoptare având darul de a afecta exclusiv negativ învățământul preuniversitar românesc.
Fără a insista asupra acestor consecințe în acest articol (sintetic ele se regăsesc în materialul atașat – la informațiile furnizate acolo s-ar putea adăuga, de exemplu, faptul că din cele 51 de școli din mediul rural din județul Hunedoara, în noile condiții 49 dintre acestea își pierd personalitatea juridică), concluzia pe care ne încumetăm să o desprindem (și în baza informațiilor dobândite în cursul discuțiilor) este că situația reală din sistemul educațional nu este cunoscută, iar măsurile adoptate în ceea ce privește învățământul sunt nefundamentate, lipsind orice studiu de impact al acestora (nici măcar instituțiile abilitate să furnizeze date reale asupra învățământului preuniversitar, precum inspectoratele școlare, nu au fost consultate).
De asemenea, estimăm că aceeași absență a oricărei consultări în adoptarea măsurilor fiscal-bugetare a caracterizat și relația Guvernului României cu parlamentarii din coaliția guvernamentală. Totuși, parlamentarii prezenți au asumat comunicarea pe canelele politice proprii a aspectelor semnalate de S.I.P. Județul Hunedoara, fiind enunțată chiar ideea unei scrisori deschise asumate politic care să vină în sprijinul educației, învățământului preuniversitar românesc.
Redăm, în cele ce urmează, in extenso, editorialul „Eșuarea educației?”, publicat de Andrei Marga, ministru al educației în perioada 1997-2000, pe site-ul jurnalul.ro.
Șocați de măsurile anunțate de Ministerul Învățământului, mulți mă întreabă îngrijorați: încotro merge educația din țara noastră?
Încep răspunsul cu observația că, în orice țară, schimbările majore se pregătesc și se discută public pe un proiect demn de nume. În Romania, în clipa de față, nu există un proiect de ameliorare la propriu a educației.
Să ne amintim istoria. Reforma din 1996-2000 a făcut trecerea educației de la socialismul oriental, la societatea bazată pe libertăți și drepturi ale individului și cetățeanului. Măsurile ei sunt listate și oricine le poate examina (A. Marga, Anii reformei 1997-2000, 2006). Reforma de atunci a adus educația din România la nivelul țărilor dinamice ale Europei Centrale – Ungaria, Polonia, Cehia. A fost și singura reformă indigenă a educației, recunoscută internațional.
Ulterior, politizarea și amatorismul au distrus într-o măsură și tradiția și măsuri ale reformei, încât România a rămas în urmă. Pe acest fond, unii concetățeni au devenit, explicabil, reticenți la schimbări.
Educația este chemată însă să pregătească noi generații în vederea lumii ce vine. De aceea, după distrugerile amintite, dar și odată cu evoluția – inclusiv în urma pandemiei și a conflictului armat – spre o lume a națiunilor care se asumă pe sine, care își respectă suveranitatea și securitatea și care cooperează neîngrădit, este nevoie de o nouă reformă serios elaborată a educației. Multe țări o fac deja. În Franța, educația își asumă că „voința de a fi o națiune, una dincolo de toate diferențele, își are sursa în școală” (Jean-Michel Blanquer, L'Ecole de demain, Odile Jacob, Paris, 2016, p.13). Se anticipează o schimbare, iar educația știe ce are de făcut.
O asemenea reformă nu este însă în capul decidenților carpatici. Aceștia au anunțat recent noi încropeli, mai curând din ambiții de inși nimeriți la decizii, decât din competență. Acum, de pildă, se vrea aplicarea rețetelor libertinajului preluat din învățământul nordic la elevi și se aruncă alte prafuri în ochii naivilor.
Se vorbește de un miliard de euro alocați combaterii abandonului școlar, la care, în ultimii ani, România deține recordul internațional. Se invocă „bani care vin”. Numai că banii gestionați în mod diletant nu duc la nimic. În definitiv, și dacă vin bani (care, oricum, nu sunt un cadou!) nu înseamnă că trebuie cheltuiți pe improvizații.
Se vrea schimbarea programului de pregătire curentă a elevilor adaptând anul școlar la sezoanele turistice, renunțând la teze, făcând o medie pe an, lăsând profesorului evaluarea și înlăturând ierarhizările. Desigur, autonomia dascălului este vitală, dar nu aici erau piedici.
„Educația s-a descompus!” spune un reputat manager din industrie, atenționând că au contribuit multe forțe. În opinia mea, descompunerea s-a petrecut, în primul rând, din cauza amatorismului, nepriceperii și lipsei de răspundere la decidenți. Dar cum să nu se descompună educația când nicio persoană cu pregătire profesională, civică, etică indiscutabilă nu este astăzi la deciziile țării? Cum să nu se descompună când se vede bine și în cazul penibilelor proiecte de legi ale noii Securități că scopul decidenților nu este propășirea țării, ci propria căpătuială împilând cetățenii? Și că ele nu au de a face cu libertățile și drepturile democratice sau cu patriotismul?
Unii rectori îmi spun că se anunță măsuri surpriză, tot într-o optică demult depășită. Alte inovații („comisie de tutoriat”, „catalog electronic” etc.) sunt rezolvări triviale ce nu merită discuția.
La întrebarea „Încotro merge educația actuală?”, mă grăbesc să subliniez că sunt numeroase locuri în care ea funcționează și în România ca oriunde în lume. Am în vedere școli și licee, mai ales private, care nu cedează reglementărilor și deciziilor nechibzuite, sau departamente universitare care sunt la nivel competitiv. Numai că acestea sunt doar insule.
Sistemul de educație din țară se degradează de la o zi la alta. Oricât s-ar ideologiza discuția, este evident că degradarea nu ține de istorie (trecutul comunist sau ce a urmat). Ea este rezultatul aducerii la decizii a unor inși tot mai nepricepuți în ultimii douăzeci de ani. Faptele o atestă punct cu punct. Și mai direct, eronata legislație din 2011 își spune din plin cuvântul. Cât timp este în aplicare, aceasta va genera degradare.
Ministrul actual a și recunoscut că învățământul a atins în 2022 treapta cea mai de jos a performanței: foarte mulți elevi au dificultăți cu cititul și cu scrisul corect. Or, atunci când nu mai asigură nici deprinderea elementară a cititului, educația eșuează!
Demnitarul nu a menționat cauza, dar cine judecă lucid înțelege că statul însuși a fost condus spre eșuare. Chiar „președintele” spunea că „statul a eșuat”. Dar asta s-a întâmplat cu aproape orice: firme indigene, justiția, asistența socială, parlamentul, sănătatea, democrația, mișcarea sindicală, partidele politice, politica externă. Iar educația este la rând.
Pe tot ce au pus mâna actualii decidenți s-a prăbușit! Au sporit în schimb deciziile de azi pe mâine, desfigurarea instituțiilor democrației, prin instrumentarea noii Securități și a justiției în sistem de „președinție africană”, inegalitățile între cetățeni, corupția și devalizarea.
De altfel, tot mai mulți oameni constată că nu există capacitate la decidenți de a concepe dezvoltarea țării. Rezultatele sintetice se văd în nepriceperea de a opri creșterea prețurilor, inflația și îndatorarea fără precedent a României. Țară care, obiectiv, nu ar trebui să aibă necazuri!
Iată doar câțiva indicatori factuali ai eșuării actuale a educației.
Criza gravă a educației a fost semnalată deja cu ani în urmă (vezi Criza educației. Indicatori de stare și rezolvări, 2020). Dar, în pandemie, autoritățile din România au adăugat măsuri greșite, neîntâlnite pe continent, ținând, în esență, de simpla incompetență. Ca efect, sute de mii de elevi și studenți nu au mai beneficiat de educație la propriu, nici măcar atât cât a fost posibil.
Manageri din economie, administrație și cultură reclamă de ani buni tot mai slaba pregătire a absolvenților. Acum, această evaluare se generalizează. Slaba pregătire este ascunsă sub pojghița „pilelor”, ce se extinde ca o molimă în societate, imitându-i, desigur, pe cei de sus. Nu mai sunt concursuri pe bune și abundă cariere publice ale inșilor fără valoare.
Nu mai este încredere în pregătirea sistematică. Firmele recurg pe scară crescândă la calificare la locul de muncă. Până și în presă se fac „școli” ce vor să substituie studiul din facultăți.
Voința de părăsire a educației naționale și, desigur, a țării este tot mai mare. Odinioară „fuga de ceea ce este în țară” era la licențiați, apoi la studenți. Mai nou, ea a prins și la elevi. O directoare de liceu din Capitală spunea deunăzi că 60% dintre elevi vor să plece din țară!
Plagiatele și diplomele fără acoperire sufocă ordinea valorilor din România actuală. Curtea Constituțională a luat decizia, pare-se unică în istorie, de a recunoaște diploma doctoratelor, incluzând cele plagiate. Probabil că efectivul plagiatelor este mare, încât ruinează pretenția de normalitate!
În 2012, am lăsat universitatea pe care o conduceam în anticamera primelor cinci sute, în cea mai exigentă ierarhizare din lume, alături de universități din țări vecine. Alte universități din țară o urmau. Acum, totul se transformă într-un vis. Nepotismul cel mai mare din istorie, slaba cultură instituțională, inorganizarea eforturilor trag în jos învățământul superior din România. Un expert străin, vizitator recent, spunea că ceea ce este cel mai interesant în universitățile de la Carpați sunt festivitățile de început și de sfârșit de studii!
S-a ajuns să nu se mai înțeleagă noțiunile care se folosesc în comunicarea de zi cu zi. O analiză internațională, din iunie 2022, spune că elevii din România nu înțeleg presa cotidiană, deși ea este în românește și în limbajul curent.
Peste toate, un „proiect” fără cultura educației, numit „România educată”, îi ține pe unii captivi și educația în impas. Nu se știe nici acum cine este needucat, după cum și celălalt „proiect”, „România normală”, nu a spus nici astăzi cine este anormal. În orice caz, cetățenii sunt induși în eroare cu o impostură.
Când măsluirea pornește de sus, ea capătă greutate. Nepregătirea profesională, lipsa civismului și imoralitatea se regăsesc apoi în ungherele societății.
În timp, mi-am mai spus părerea despre acest „proiect” mediocru care imprimă o direcție greșită. Revin acum pe scurt, nu din alt motiv decât acela că „proiectul” cheltuie bani și contribuie la noi eșecuri!
Desigur, „desideratele proiectului” sună pompos, dar sunt doar parole ciupite de ici și colo. Se vorbește, de pildă, de „educație de calitate pentru toți”, dar această deviză a fost deja elaborată, mult mai temeinic, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani. Acum este doar o lozincă. Se vorbește de „educație individualizată, diversitate”, dar aceasta era concepută deja în Curriculumul Național (1998), luat internațional ca referință. Putem da multe alte exemple.
În „proiect” sunt cuantificate ținte. „Președintele” declara că va reduce „analfabeții funcționali” la 20% și elevii care sunt sub reperele PISA la 15%. Să fim serioși, așa ceva ar fi un dezastru, ca și abandonul școlar anunțat pentru 2030, de 10%! Educația din România ar fi caz clinic.
Se promit 30% discipline opționale în învățământ, până în 2030, dar acest parametru se realizase deja în Curriculumul Național, iar în unele universități de multă vreme. Li se promit studenților 20% la mobilități externe și se preconizează venirea a 10% „studenți internaționali”, din totalul studenților, fără să se știe ce presupun acestea.
Și dacă ar fi atinse aceste ținte, România ar rămâne în urmă. Cu asemenea opțiuni „proiectul România educată” condamnă țara la înapoiere.
Cine proiectează educația ar trebui să cunoască politici educaționale, ceva administrație, drept, sociologie, psihologie, pedagogie. Or, diletantismul „proiectului România educată” este izbitor, la fiecare pas. Bunăoară, autorii au auzit că refrenul timpului ar fi „competențele” și vor, de pildă, un „nou curriculum”, centrat pe „competențe”. Doar că se înșală. Discuția din Franța și mai ales din Germania și Austria ultimilor ani atestă că educația solidă este astăzi pe „tripticul competențe, abilități, educație pentru valori”. Acest triptic apropie educația de educația clasică, și o deschide spre viața de azi.
Multe prevederi ale „proiectului România educată” pastișează prevederi anterioare și le dau ca noutăți. De pildă, posibilitatea elevilor de a trece de la un liceu profesional, la unul teoretic sau vocațional, punerea profesionalului pe baza cooperării cu mediul privat, consorțiile regionale, desființarea schimburilor în școli, reabilitarea bibliotecilor, reconsolidarea liceelor agricole, descentralizarea, universitățile producătoare de tehnologie. Sunt măsuri ce se regăsesc deja în reforma din 1997-2001, dacă nu chiar în legislația anterioară, unele mergând până la 1968.
„Proiectul” confundă noțiuni simple. „Curriculumul școlar” depinde de „definirea standardelor”, dar depinde mai mult de scopul asumat al educației. „Guvernanța” nu este același lucru cu „administrația” și, cu atât mai puțin, cu „adecvarea profesiilor la piață”. „Evaluarea” nu ține loc de învățământ bine organizat, „calitatea” nu se reduce la „standardele de siguranță” și „reziliența campusurilor”.
„Președintele” spunea că ținta „proiectului” este „eliminarea barierelor birocratice”. Or, barierele efective sunt acum sociale, economice și profesionale. Se vorbește apoi de „centrarea educației pe elev”, ignorându-se că până și elevii au observat că sub această deviză slăbește învățarea. De altfel, în educația inovativă de azi, cum se observă în SUA, China, Germania, se întărește centralitatea profesorului. Se vrea „bacalaureat bazat pe competențe” – or bacalaureatul este, începând cu tradițiile franceză și germană, care l-au creat, și cu ministrul Constantin Angelescu, care l-a introdus în România, un examen al maturității culturii generale. Se spune că liceele pot introduce admitere înaintea „evaluării naționale”. Dar de ce nu s-ar reveni la sistemul mai bun, din legea din 1995, cu „capacitate” și „bacalaureat” ca examene de talie națională, pe temelia cărora să se construiască treptele educației?
În fapt, „proiectul” exprimă o abordare cam rurală, a unor persoane vizibil fără lecturi și cunoștințe. Ar fi fost mai bine ca banii pentru educație, dacă tot se împrumută (și vor fi returnați de generațiile viitoare!) sau sunt granturi, să meargă la necăjiți. Adică la prea numeroșii copii nevoiași, la familii în dificultate, la comunități sărace, pentru a asigura premise și pentru educația lor.
Nici măcar prevederea democrației – care este cel mai bun cadru de educație – nu are trecere în „proiectul România educată”. Valorile nici atât! În vreme ce în diferite alte țări scopul civico-democratic al educației este în față!
„Proiectul România educată” stă pe ideea mărginită după care confruntarea dintre „suveranism” și „globalism” ar fi fost deja tranșată. Fals, căci istoria rămâne deschisă! „Proiectul” este fără cap și va duce la o educație pe măsură.
Ce-i de făcut? S-a ajuns, într-adevăr, jos, când cititul și scrisul pun probleme, încât trebuie luate lucrurile de la capăt și în întregul lor. Reparațiile nu mai dau rezultate.
Totul începe cu proiectarea. Luarea de la rădăcină a nevoilor României a devenit imperativă. Miezul operației rămâne curriculumul școlar și universitar – care are vaste implicații în cele din urmă în cultura și viața națiunii. În definitiv, ar trebui observat că a scăzut grija pregătirii nu doar la elevi. Curriculumul din România trebuie din capul locului regândit în vederea unei relansări culturale și societale.
Urgența numărul unu a educației din România este înlăturarea segregării sociale. Sociologii ne spun că analfabetismul, nu doar cel funcțional, concurează nivelul interbelic. Așa stând lucrurile, copilul necăjit ar trebui ajutat imediat cu bani de lumină în casă, de transport, de hrană și rechizite. Dar trebuie oprită și continuarea necăjirii pe scară mare de azi.
Este ora efortului inteligent în țară, nu a libertinajului. Infrastructura educației și tehnicalitățile trebuie, firește, ameliorate, dar fără soluții educaționale noi, rezultatele vor fi aceleași.
România înfruntă o criză economică. Se trăiește din împrumuturi pe generații. Ea este lovită și de o răsturnare a ierahiei valorilor, care demotivează cetățenii și face ca țara să aibă cea mai mare (proporțional, adesea și absolut!) emigrație din lume în timp de pace. Este și o criză a creativității – ce se vede și în jubilația când „ni se dă”, „primim”, „ni se alocă”, în loc „să producem”. Nu este alternativă la învățătură temeinică, la reclădirea ierarhiilor din societate pe criterii profesionale, civice și morale și la efortul propriu.
Mărturisesc că, pentru reforma din 1997-2000 am pregătit mii de oameni care lucrau în educație. I-am pregătit nu doar pentru implementare, ci pentru elaborarea detaliată de soluții de schimbare și probarea lor. Nu este posibil altfel, căci elaborări din birou nu dau rezultate. Revenirea la proiecte veritabile discutate public este condiția generală acum a multor altor măsuri, despre care am scris în alte locuri (Andrei Marga, Reforma modernă a educației, 2016; Andrei Marga, Educația responsabilă, 2019), încât nu le repet.