Plata alocației de hrană a fost limitată, prin prevederile Legii 296/2023, doar la cei care nu depășesc un salariu net de 8000 lei.
Vineri, la videoconferința Ministerului Educație cu inspectorii școlari generali, s-a solicitat inspectorilor generali să nu plătească indemnizația de hrană și angajaților care depășesc 8000 lei net în baza mai multor contracte de muncă (norma de bază și plata cu ora).
În consecință, reprezentanții I.S.J. Hunedoara au solicitat telefonic unităților de învățământ acest lucru.
În opinia noastră, interpretarea dată textului de lege în sensul că, dacă veniturile totale nete încasate de salariat în baza mai multor contracte individuale de muncă, depășesc 8.000 lei, atunci salariatul în cauză nu mai beneficiază de indemnizația de hrană, ESTE ERONATĂ.
De asemenea, apreciem că cei care fac „recomandări” în aplicarea legislației ar trebui să-și asume acest lucru în scris și să evite practica actuală de a face „presiuni” telefonice.
Între timp lucrurile s-au mai lămurit puțin:
- Ministerul Educației a transmis pe grupul inspectorilor generali următorul mesaj:
„Întrucât până în prezent nu au fost primite precizări de la Ministerul de Finanțe privind aplicarea prevederilor Legii 296/2023 privind modul de calcul al indemnizației de hrană, plata salariilor se face CU indemnizația de hrană urmând ca, în luna următoare, după primirea răspunsului, să de întocmească declarațiile rectificate, dacă va fi cazul!”.
- Astăzi am fost informați că au fost virate inspectoratelor școlare și sumele necesare pentru plata contribuțiilor
- La nivelul unităților de învățământ din județul nostru, după discuțiile de astăzi cu inspectorul general și cu șeful compartimentului salarizare, s-a convenit ca săptămâna viitoare să se facă statele de plată rectificative.
Miercuri, 22 noiembrie 2023, în conformitate cu prevederile statutare, cu decizia Consiliului Liderilor S.I.P. Județul Hunedoara și cu decizia Biroului Executiv S.I.P. Județul Hunedoara, s-a desfășurat Conferința Județeană S.I.P. Județul Hunedoara.
La lucrările Conferinței Județene S.I.P. Județul Hunedoara au participat 198 de delegați (din 207 delegați înscriși pe liste, potrivit cu norma de reprezentare), cărora li s-au alăturat, în calitate de invitați, Marius Nistor, președintele F.S.E. „Spiru Haret”, Marcel Ioan Ghibu, președintele Uniunii Județene C.N.S.L.R. Frăția și Nicolae Bârlea, președintele Sindicatului „Spiru Haret” Alba.
Agenda de lucru a Conferinței Județene, după luările de cuvânt ale invitaților, a cuprins într-o primă etapă prezentarea rapoartelor pentru perioada 2019-2023 (Raportul privind activitatea Biroului Executiv în perioada 2019-2023, Raportul financiar-contabil pentru perioada 2019-2023, Raportul privind activitatea Comisiei de Cenzori în perioada 2019-2023), precum și prezentarea propunerilor de modificare a Statutului S.I.P. Județul Hunedoara.
Documentele precizate au fost aprobate în forma propusă Conferinței Județene, în cadrul dezbaterilor fiind formulate și două propuneri suplimentare de modificare a Statutului S.I.P. Județul Hunedoara: trecerea de la mandate de 4 ani la mandate de 5 ani – propunere respinsă; derularea ședințelor on-line, atunci când acestea se impun, doar cu participarea celor mandatați în acest sens – propunere acceptată.
Conferința Județeană a continuat cu derularea alegerilor pentru funcțiile elective, procedurile derulându-se în conformitate cu prevederile statutare aprobate. Funcțiile elective, potrivit cu votul secret al Conferinței Județene, au fost ocupate după cum urmează:
- Președinte S.I.P. Județul Hunedoara: Paul Dragoș Rusu;
- Secretar general S.I.P. Județul Hunedoara: Victor Bratu;
- Membri ai Comisiei de cenzori: Mihaela Cazacu, Claudia-Maricica Șoș, Vasilica Șchiopu, Rodica Bolog și Lidia-Carmen Trif.
De asemenea, în conformitate cu prevederile statutare aprobate și la propunerea înaintată de președintele ales, au fost validați vicepreședinții S.I.P. Județul Hunedoara: Dija Stoica (lider S.I.P. Județul Hunedoara - zona Petrila), Magdalena Todea (lider S.I.P. Județul Hunedoara - zona Rurală) și Horațiu Hotea (lider S.I.P. Județul Hunedoara - zona Petroșani).
În încheierea Conferinței Județene a fost adoptată, în forma propusă, Strategia S.I.P. Județul Hunedoara pentru perioada 2023-2027.
Toate documentele aprobate/adoptate în cadrul Conferinței Județene se vor regăsi în cadrul rubricii S.I.P. Hunedoara/Conferințe.
Atașăm prezentului articol Agenda de lucru, volumul „Conferința Județeană S.I.P. Județul Hunedoara - 22 noiembrie 2023”, care cuprinde documentele propuse Conferinței Județene, precum și Strategia S.I.P. Județul Hunedoara pentru perioada 2023-2027.
Miercuri, 6 decembrie 2023, a avut loc ședința Biroului Executiv S.I.P. Județul Hunedoara. La ședință au participat cei 13 lideri de zonă, președintele și consilierul juridic al organizației.
Ședința a avut pe ordinea de zi următoarea problematică:
- Informare privind salarizarea, prima de carieră didactică și prima de carieră profesională;
- Prezentarea și distribuirea tichetelor sociale și a cardurilor MOL și LUKOIL;
- Situațiile financiare pentru luna octombrie 2023;
- Situațiile statistice privind numărul membrilor de sindicat (octombrie 2023), ședințele de alegeri și liderii grupelor sindicale;
- Informare din partea liderilor de zonă/grupelor sindicale.
Dintre problemele propuse pe ordinea de zi sau ridicate în timpul ședinței subliniem:
1. Au avut loc mai multe discuții cu premierul, reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, Ministerului Muncii și Ministerului Educației pentru clarificarea următoarelor probleme:
a. creșterea salarială ce va fi acordată tuturor salariaților din educație începând cu 1 ianuarie 2024: jumătate din diferența dintre salariile prevăzute în noua grilă și salariul actual; Președintele și Premierul au declarat că „promisiunile făcute profesorilor în timpul grevei vor fi respectate”;
b. salarizarea corespunzătoare a personalului de conducere (directori, secretari și contabili șefi): există o nouă grilă de salarizare (plus 1.300 lei la directori și plus 1.000 lei la secretarii și contabilii șefi); există și un proiect de lege în acest sens la Camera Deputaților; estimăm că aplicarea noii grile se va face începând cu data de 1 ianuarie;
c. acordarea indemnizației de hrană tuturor angajaților care nu depășesc 8.000 lei salariu net pentru un singur contract individual de muncă; ministerele menționate au poziții diferite; s-a solicitat punctul de vedere al Curții de conturi.
2. În privința primei de carieră didactică și a primei de carieră profesională:
a. s-au emis și au fost alimentate cardurile;
b. au fost transmise primele liste cu firmele de unde se pot face cumpărături, dar lista este în proces de completare;
c. cele mai frecvente întrebări și răspunsuri aici: Ministerul Educației și aici https://mfe.gov.ro/primele-de-cariera-didactica-cheltuieli-eligibile/;
d. recomandăm tuturor colegilor să respecte legislația privitoare la utilizarea acestor carduri și... puțină răbdare până la lămurirea tuturor aspectelor.
3. Au fost distribuite tichete sociale pentru toți membrii de sindicat.
4. Au fost distribuite carduri MOL (pentru reducerea prețului la pompă cu 0,22 lei/litru carburant) pentru aproximativ jumătate din membrii de sindicat.
5. La cerere se pot comanda și distribui și carduri LUKOIL (pentru reducerea prețului la pompă cu 0,20 lei/litru carburant).
SUNT ÎN CONTINUARE DE MARE ACTUALITATE URMĂTOARELE:
- să verificăm informațiile la care avem acces, cu precădere cele pe teme sindicale și profesionale;
- să fim mai „rezervați” în privința comentariilor sindicale și profesionale de pe rețelele de socializare;
- să folosim în primul rând informațiile primite din surse sigure (lideri, sindicat, federație);
- să manifestăm încredere în organizația sindicală, acțiunile întreprinse de aceasta fiind întotdeauna conforme scopului existenței sale.
Toate materialele utilizate în cadrul ședinței pot fi consultate/descărcate de pe site, de la rubrica: S.I.P. HUNEDOARA / Activitate / Consiliul Liderilor sau urmând link-ul: https://nou.siphd.ro/?a=3121&t=2023.
Ultima perioadă, după cum o trăim cu toții, este una agitată din numeroase puncte de vedere. Menținându-ne la educație și la problemele acesteia, cu precădere la faptul că trenează rezolvarea lor, este de subliniat, desigur, în primul rând, dezinteresul și chiar disprețul guvernanților cu privire la educație. Ceea ce nu înseamnă că sunt singurii „actori” relevanți. În acest sens, rândurile următoare reprezintă o încercare de a privi, la modul general, și în ograda proprie.
„Precum o minge...
10 februarie 2022. O dată fără importanță, particularizând o zi care totuși nu este diferită de oricare altă zi. Sau poate va fi, până la sfârșitul său urmând ca cine știe ce evenimente să ne prindă în vâltoarea lor. Dar nu are importanță nici măcar asta. Orice s-ar întâmpla, rândurile care urmează nu au decât o legătură pasageră cu această zi. Fiindcă ce legătură ar putea să aibă 10 februarie 2022 cu o discuție despre sindicate, acesta fiind subiectul a ceea ce urmează? Niciuna!
Și totuși...
Sindicatele, o părere doar influențată cu siguranță și de contextul particular al situației actuale, nu (mai) sunt jucători. Sindicatul, la nivel general, ca organizație, a rămas doar o minge pasată, jucată de oricine are interesul să intre pe terenul de joc, pornind de la simplii salariați și mergând până la decidenții politici.
Cum am ajuns aici? Greu de spus, fiindcă sunt multe de neînțeles, mai ales în ceea ce privește acțiunea sindicatelor. Restrângându-ne la sindicatele din educație, adică personalizând lucrurile, deși lucrurile se pot extrapola ușor și la un nivel mai general, ne rămân un „mister” următoarele (comentariile aferente fiecărei întrebări sunt personale și limitate la modesta capacitate de înțelegere de care dăm dovadă, într-atât că se poate sări de la o întrebare la alta fără a le mai citi):
1. De ce sunt sindicatele ignorate politic?
Știm, prin lege sindicatele sunt independente politic și mai ales „nu pot desfășura activități cu caracter politic”, după cum precizează primele rânduri din legea dialogului social. Activitatea politică, pe de altă parte, aplecându-ne asupra legii partidelor politice, poate fi desfășurată doar de partidele politice, care „promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri”. Până aici lucrurile par clare: sindicatele nu și-au propus așa ceva și nu au acționat în acest sens. De aici însă și până la a te feri ca de ciumă de partidele și de oamenii politici distanța este una destul de mare. Evident politicile promovate de un partid sau altul sunt diferite și la fel de evident acestea se pot dovedi mai mult sau mai puțin în folosul intereselor profesionale și sindicale. Independența, totuși, nu înseamnă echidistanță, așa cum par să se fi convins sindicatele, ci doar a nu fi la „remorca” unuia sau altuia. Opiniile politice ale membrilor de sindicat sunt diferite? Corect și la nivel de individ este problema fiecăruia, dar la nivel de organizație a arăta clar că o anumită viziune politică este de preferat alteia fiindcă satisface într-o mai mare măsură interesele profesionale și sindicale nu mai are de-a face cu apartenența sau înclinația politică a fiecăruia, ci cu pragmatica îndeplinirii scopului pentru care exiști ca organizație. Altfel, în realitate și nu într-o lume croită principial, cu mulți de „dacă” și mândră de valorile sale, independența echidistantă se traduce doar în ignoranță (din partea celorlalți).
2. De ce nu reușesc să-și dovedească sindicatele puterea?
„Uniți suntem puternici!” este unul din sloganurile (cu nenumărate forme și variații) prin care sindicatele încearcă să strângă sub „stindardele” lor cât mai mulți membri. O reușită relativă, depinzând de numeroși factori. Da, numărul poate reprezenta un factor de succes și pe această cale, un factor care poate conferi o anumită magnitudine puterii. Totuși, „uniți” nu înseamnă necesar toți, sau în număr cât mai mare, ci trimite la o legătură de o anumită natură. Cu alte cuvinte, „uniți” n-are de-a face decât pe departe cu „adunați”, ceea ce face cu atât mai ciudată „obsesia” pentru numere. Desigur, este nevoie de reprezentativitate, deci de număr, dar a te crampona de fiecare membru, mai ales promovând interesul personal (nu al cuiva anume, ci al fiecărui membru de sindicat) în detrimentul celor colective, nu mai are de-a face cu puterea ci denotă doar slăbiciune (una care va deveni vizibilă chiar atunci când ar fi necesară manifestarea puterii). Sună poate cinic, dar interese colective înseamnă că organizația, ca singura care le apără și le promovează pe acestea, trece înaintea oricărui interes personal și doar în această măsură poate fi vorba de putere. Stau lucrurile astfel? Aș zice mai curând că nu, ținând seama de eficiența deosebită a șantajelor individuale: „voi ieși din sindicat dacă...”, „îmi voi da demisia dacă...” și alte variații pe această temă. Iar pentru ca nici numărul său fie o problemă, ar fi de amintit că sindicatele din țări cu un nivel mult mai slab de sindicalizare (Franța, Germania, ca să oferim niște exemple relevante) au un impact mult mai puternic decât pe acolo pe unde gradul de sindicalizare este mai mare. Dar cine știe, poate că pe acolo sunt uniți și nu adunați.
3. De ce sunt dependente sindicatele?
S-ar putea ridica o obiecție aici: mai sus se afirma independența (fie ea și cu mai ciudatul înțeles care i s-a dat), iar acum trecem la dependență? Totuși, nu este vorba despre nicio contradicție și nici despre un răspuns deja asumat. Astfel, pentru a ne face înțeleși, este evident că sindicatele sunt dependente în primul rând de membrii lor, o problemă parțial atinsă, în ceea ce privește numărul, la punctul precedent. Totodată, această dependență relativă la membri mai are un aspect: cotizația. Știm, o problemă deosebit de dezbătută, mai ales în ceea ce privește mărimea sa, iar cu legătură directă o anumită „competiție” în a o reduce pe cât se poate de mult (punând astfel, evident, încă o dată interesul personal înaintea celui colectiv), pe alocuri devenind chiar derizorie, adică abia reușind să țină pe linia de plutire acele organizații (probabil cât să nu-și dea seama cei îmbarcați că de fapt au eșuat deja). Mai mult, chiar și puținul adunat se folosește cel mai adesea în alte scopuri, care dintr-un anumit punct de vedere, evident cel al prevalenței interesului personal, se arată nobil (se vine în sprijinul direct al membrului de sindicat), dar care din punct de vedere organizațional este extrem de păgubos (adică se pervertește însuși scopul existenței sale). Cadouri, tichete de toate felurile, ajutoare și multe altele întorc membrilor de sindicat o mare parte din cotizații (cu o largă susținere, motivate până și cu absurdități precum „doar sunt banii mei”). Sindicatele sunt dependente, inevitabil, de cotizații, însă practica actuală aduce mai curând cu un viciu ce afectează deopotrivă și organizațiile și membrii lor.
4. De ce sunt comode sindicatele?
O ridicare de umeri ar fi probabil cel mai comod răspuns. Dar renunțând la această comoditate, ne-am putea gândi la lucruri ceva mai incomode. De exemplu, la cotizații. Nu la mărime, ci la modul în care sunt strânse. Pe statul de plată (dincolo de anumite sincope mai funebre, cu ceva timp în urmă), știm răspunsul, simplu, eficient și mai ales comod. Cu amenințarea, desigur, că nu se va mai întâmpla acest lucru dacă... Iar după aceea, un alt exemplu, ne-am putea gândi la sedii, respectiv la inexistența lor în proprietate și, pe cale de consecință, la dependența în această privință chiar de cei de care ar mai fi nevoie „să te iei” când și când. Desigur, este de dorit să ai de unde să-ți faci treaba, cu atât mai comod dacă ți se pun la dispoziție astfel de spații. Toate bune, dacă nu ne-am aminti și faptul că orice comoditate înseamnă instalarea unei dependențe până într-acolo că după o vreme dispariția sa ar avea proporții apocaliptice. Sau cam așa s-ar vedea lucrurile dinspre comoditate, ceea ce aduce, încă o dată, cu un viciu, de altfel strâns împletit acesta cu cel amintit ceva mai sus (ca să fim mai clar măcar într-o privință: pentru sedii proprii ar fi nevoie de bani, dar banii sunt prinși în mare măsură într-un „para-ndărăt” împachetat pe cât de frumos în diferite forme).
5. De se abțin de la acțiune sindicatele?
Aici problemele care ar putea fi aduse în discuție sunt și mai multe, începând cu cele amintite precedent, dar la care s-ar putea adăuga numeroase altele. Dar ne vine în minte cu precădere una: contractul colectiv de muncă. Legislația românească, evident descurajantă, coercitivă și cu bogate nuanțe de antisindicalism, impune imposibilitatea declanșării unor forme de protest mai severe, precum greva generală, în condițiile existenței unui contract colectiv de muncă. Particular, în educație avem așa ceva. Desigur, el ar putea fi denunțat, asumând pierderea drepturilor consfințite de acesta. Firave acestea (comparativ cu ceea ce oferă la modul general legislația, contractele colective de muncă neputând excede chiar legislația existentă), oferă totuși câteva avantaje (paritare ar fi cele mai comune), apreciate la nivel personal (indiferent despre cine este vorba și în ce moment). Iar personal? Da, din nou personalul excede colectivul, căci colectivul poate fi interesat înainte de toate doar de salariu, chiar ceea ce nu se permite a fi atins în contractul colectiv de muncă, dar nu se permite nici o luptă ceva mai agresivă pentru acesta în măsura existenței unui contract colectiv de muncă.
Sună a cerc vicios? Cam este! Și nimeni nu pare să găsească o cale de ieșire. Cum nu? Foarte simplu, s-ar putea renunța la el... Serios? Chiar nu ați citit celelalte întrebări?
Ne oprim aici, deși întrebările ar mai fi multe. Desigur, ceea ce contează, după cum subliniam deja, sunt chiar întrebările. Puteți ignora comentariile sau chiar să vă declarați profundul dezacord. Dar încercați să (vă) răspundeți la întrebări (fără a căuta vinovați anume, că nu există, ceea ce înseamnă totodată că oricine este vinovat). Nici nu are importanță dacă veți găsi sau nu răspunsuri. Marea problemă ar fi cu ceea ce facem, dacă este de făcut ceva... Dar poate că nici măcar asta nu se merită!”