Astăzi, 09 iulie 2025, a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, sub nr. 1104/UPDSPS/09.07.2025, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.N.C.I.P.). Acesta intră în vigoare de la data înregistrării și este încheiat pentru o perioadă de 2 ani.
Pentru o corectă informare a membrilor de sindicat, subliniem faptul că semnarea contractului colectiv de muncă era necesară, deoarece:
I. Pe de o parte, de la data de 05 iulie 2025 – dată de la care C.C.M.U.N.S.C.I.P. anterior (înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. sub nr. 1199/5.07.2023 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 1/26.07.2023) și-a încetat efectele [în conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 183 alin. (6) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social] – în absența contractului colectiv de muncă la nivel de sector, SALARIAȚII DIN ÎNVĂȚĂMÂNT NU MAI BENEFICIAZĂ DE O SERIE DE DREPTURI REGLEMENTATE EXCLUSIV DE ACESTA DE ANI DE ZILE, între care:
- zilele de concediu de odihnă (21, 24, 28 zile) ce se acordă în raport de vechimea în muncă personalului didactic auxiliar, personalului administrativ; precizăm că, în absența CCMUNSNCIP s-ar putea acorda doar numărul minim de zile de concediu reglementat de Codul muncii – 20 de zile lucrătoare/an calendaristic;
- zilele libere plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite sau în alte situații (căsătoria salariatului sau a copilului, deces soț, soție, părinte etc., schimbarea locului de muncă ș.a.);
- concediul de odihnă suplimentar pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic;
- învoirea colegială;
- recunoașterea ca vechime în învățământ a perioadei în care angajații se află în concediu fără plată pentru rezolvarea unor situații personale;
- posibilitatea cadrului didactic de a beneficia de concediul fără plată de un an școlar o dată la 10 ani chiar și cumulat, în doi ani școlari (în situația în care nu și-au valorificat la timp acest drept);
- posibilitatea personalului didactic auxiliar și a personalului administrativ/ contractual de a beneficia de concediu fără plată pe o perioadă de un an calendaristic, o dată la 10 ani de activitate în învățământ;
- organizarea și funcționarea comisiei paritare de la nivelul inspectoratelor școlare și al unităților de învățământ etc.
II. Pe de altă parte, în urma negocierilor purtate cu reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării – pe baza proiectului de contract colectiv elaborat de Direcția Generală Economică din cadrul ministerului (care propunea eliminarea mai multor drepturi stabilite în favoare salariaților din învățământ prin vechiul contract colectiv de muncă), dar avându-se în vedere și proiectul elaborat de F.S.L.I. și F.S.E „SPIRU HARET” – s-a convenit asupra unor CLAUZE FAVORABILE SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT (inclusiv prin păstrarea unor dispoziții ce se doreau a fi eliminate), precum și asupra UNOR DREPTURI SUPLIMENTARE (în plus față de cele prevăzute în CCMUNSNCIP anterior), de care aceștia nu pot beneficia decât după semnarea și înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivel de sector, între care:
1. menținerea clauzei privind desfășurarea activităților care alcătuiesc norma didactică (altele decât cele de predare-învățare-evaluare) și în afara locului de muncă (biblioteci, centre de informare și documentare, casele corpului didactic, domiciliu etc.), precum și on-line – art. 14 alin. (4) [pe care ministerul le propunea a se desfășura doar în spațiul școlar];
2. dreptul salariaților angajați cu fracție de normă/post de a fi încadrați, la cerere, cu normă/post întreagă/întreg sau pe fracție mai mare de normă/post, dacă apar norme sau fracțiuni de norme vacante din aceeași specialitate sau specialități înrudite, respectiv posturi ori fracțiuni de posturi de același fel și dacă întrunesc condițiile pentru ocuparea acestora, fără a depăși un post întreg sau o normă întreagă – art. 18;
3. menținerea dreptului angajaților care renunță la concediul legal pentru creșterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani, respectiv 3 ani de a beneficia de reducerea duratei normale de lucru cu 2 ore/zi, fără ca aceasta să le afecteze salariile de bază și vechimea în învățământ/muncă – art. 23 alin. (1) [această clauză era propusă spre eliminare de către M.E.C.];
4. inserarea dreptului salariaților care îngrijesc pacienți cu afecțiuni oncologice de a beneficia de concediu și indemnizație pentru îngrijirea pacientului, pe o perioadă de cel mult 45 de zile calendaristice într-un interval de 1 an, pentru fiecare pacient – art. 24 alin. (7);
5. acordarea unui număr de 25 de zile de concediu de odihnă (pentru o vechime în muncă între 5 și 15 ani) + extinderea categoriilor de beneficiari ai acestui concediu: personal didactic de conducere, de îndrumare și control din inspectoratele școlare, personal didactic de conducere din unitățile de învățământ și unități de educație extrașcolare, inclusiv casele corpului didactic și centrele de resurse și asistență educațională, personal didactic auxiliar și personal administrativ – art. 28 alin. (2) [mărindu-se numărul de zile și extinzându-se categoriile de beneficiari];
6. inserarea clauzei ce stabilește că personalul didactic de predare care, pe parcursul unui an școlar, își desfășoară activitatea succesiv în mai multe unități/instituții de învățământ în baza unor contracte individuale de muncă distincte, are dreptul la concediu de odihnă la fiecare dintre acestea, proporțional cu perioada lucrată, iar concediul de odihnă și indemnizația aferentă se acordă de către fiecare unitate/instituție în parte, în timpul vacanțelor școlare intermodulare existente în perioada lucrată – art. 28 alin. (5);
7. acordarea concediului de odihnă suplimentar între 3 și 7 zile și personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control (nu doar personalului didactic auxiliar și administrativ) – art. 28 alin. (10) [propunerea ministerului era de eliminare a concediului de odihnă suplimentar];
8. acordarea a 5 zile lucrătoare pentru decesul cumnaților – art. 29 alin. (1) lit. d);
9. acordarea unei zile lucrătoare libere plătite – ziua votării – pentru salariații care au calitatea de membri ai birourilor electorale ale secțiilor de votare sau de operatori de calculator ai acestora – art. 29 alin. (1) lit. j);
10. acordarea unei zile libere plătite/săptămână, dar nu mai multe de 30 de zile pe an calendaristic, pentru salariații cu afecțiuni medicale grave sau afecțiuni cronice, confirmate prin documente medicale, ce necesită tratament medical periodic efectuat în regim de internare de zi – art. 29 alin. (1) lit. k);
11. menținerea clauzei privind considerarea ca vechime în învățământ a concediilor fără plată pentru interese personale care nu depășesc 20 de zile lucrătoare pe an calendaristic (clauză propusă pentru eliminare de către minister) – art. 32 alin. (1);
12. inserarea dreptului personalului didactic titular de a beneficia de concediu fără plată cu o durată totală de 3 ani într-un interval de 7 ani, dacă solicită să se specializeze sau să își continue studiile – art. 32 alin. (3);
13. instituirea și pentru personalul didactic auxiliar și administrativ/contractual încadrat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată (nu doar pentru cadrele didactice) a dreptului la concediu fără plată pe o perioadă de un an calendaristic, o dată la 10 ani de activitate în învățământ, cu aprobarea consiliului de administrație – art. 32 alin. (6);
14. acordarea sporului de 15% din salariul de bază aflat în plată pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat – art. 35 alin. (1) lit. d);
15. acordarea majorării de 10% (dirigenția) personalului didactic de predare pensionat încadrat pe post în educația timpurie și învățământul primar în regim de plata cu ora – art. 35 alin. (1) lit. e);
16. consacrarea dreptului personalului didactic cu rezultate excelente în activitatea didactică, educativă și științifică de a primi diplome, decorații, ordine, medalii, titluri, în conformitate cu dispozițiile art. 218 din Legea nr.198/2023 – art. 37 alin. (2);
17. reglementarea ca abatere disciplinară a refuzului nejustificat de eliberare a fluturașului de salariu – art. 38 alin. (3);
18. reglementarea expresă că reprezintă abatere disciplinară neacordarea, cu vinovăție, de către conducătorii unităților/instituțiilor de învățământ a drepturilor reglementate de acest contract colectiv de muncă – la art. 39 alin. (2);
19. instituirea obligației conducerilor unităților de învățământ preuniversitar de stat de a solicita autorităților administrației publice locale să asigure condiții de muncă corespunzătoare în spațiile școlare aflate în proprietatea și/sau administrarea autorităților locale – art. 44 alin. (1);
20. prevederea obligației unităților de învățământ preuniversitar/speciale de stat de a solicita, de la consiliul local/consiliul județean, fondurile pentru efectuarea tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății angajaților – art. 48 alin. (4);
21. inserarea procedurii pentru declararea bolilor profesionale – art. 51 alin. (2);
22. menținerea dreptului personalului din învățământ de a beneficia de decontarea navetei – art. 53 alin. (1) [ministerul dorea restrângerea beneficiarilor acestui drept, exclusiv la personalul didactic de predare și condiționarea plății de inexistența unei locuințe puse la dispoziție de autoritățile locale];
23. consacrarea posibilității de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant, prin încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată, până la ocuparea acestuia prin concurs, dar nu mai mult de 90 de zile – art. 62 alin. (2);
24. inserarea unei clauze care permite ca, în situația în care, la nivelul unității/instituției există un post administrativ vacant sau temporar vacant, acesta să poată fi ocupat și de un salariat din unitate care îndeplinește condițiile de studii pentru încadrarea pe respectivul post, la cererea sa și cu aprobarea consiliului de administrație, prin modificarea încadrării și încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, de modificare a felului muncii, a salariului și a fișei postului, până la revenirea titularului pe post sau, după caz, până la ocuparea postului prin concurs, dar nu mai mult de 90 de zile – art. 62 alin. (3);
25. inserarea unor clauze aplicabile salariaților din învățământ rezerviști voluntari care sunt concentrați pentru instruire, inclusiv cu privire la remunerarea corespunzătoare a personalului didactic de predare care suplinește rezervistul voluntar – art. 69 alin. (6);
26. prevederea expresă a dreptului personalului didactic de predare care asigură suplinirea angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă de a fi remunerat corespunzător din prima zi de suplinire – art. 69 alin. (7);
27. neinserarea, la art. 74, a obligației ordonatorilor de credite ai unităților/instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat de a întreprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea țintelor trimestriale pentru cheltuielile totale, inclusiv prin reducerea numărului de posturi finanțate și bugetele acestora și, respectiv, disponibilizarea, în condițiile legii, a unei părți din personalul încadrat, conform art. 18 alin. (5) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 (clauză propusă de minister, asupra căreia acesta a insistat în mod deosebit);
28. eliminarea, de la art. 3 alin. (4), a clauzei propuse de minister privitoare la obligația părților semnatare ale CCMUNSNCIP de a garanta respectarea drepturilor beneficiarilor primari ai educației – clauză de natură să producă îngrădirea drepturilor sindicale și care nu are legătură cu obiectul contractului colectiv de muncă, raportat la dispozițiile art. 1 pct. 17 și art. 100 alin. (5) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare;
29. menținerea prevederii potrivit căreia angajații nu au obligația însoțirii preșcolarilor/elevilor care fac naveta, pe mijloacele de transport în comun/microbuzele școlare/ mijloacele de transport puse la dispoziției de autoritățile administrației publice locale – art. 83 [ministerul propusese instituirea obligației însoțirii preșcolarilor/elevilor];
30. reglementarea obligației inspectoratelor școlare și unităților/instituțiilor prevăzute în Anexa nr. 3 de a înregistra toate cererile depuse la acestea de către angajați și/sau organizațiile sindicale afiliate federațiilor sindicale semnatare ale contractului – art. 117 alin. (2).
Ținând seama de faptul că la data de 05 iulie 2025 și-a încetat efectele C.C.M.U.N.S.C.I.P. înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. sub nr. 1199/5.07.2023 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 1/26.07.2023, organizațiile sindicale din învățământ au negociat și semnat un nou Contract Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.N.C.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, sub nr. 1104/UPDSPS/09.07.2025. Prevederile noului contract colectiv de muncă intră în vigoare de la data înregistrării (9 iulie) și sunt operabile pentru o perioadă de doi ani.
Negocierile purtate au reușit menținerea majorității drepturilor existente și anterior în contractele colective de muncă de la nivelul învățământului (informații suplimentare în ceea ce privește prevederile puse sub semnul întrebării de Ministerul Educației și Cercetării se regăsesc în informarea federațiilor sindicale atașată acestui articol).
Dintre modificările survenite subliniem:
1. stipularea dreptului personalului didactic de predare care asigură suplinirea angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă de a fi remunerat corespunzător din prima zi de suplinire – art. 69 alin. (7);
2. menținerea parțială a concediului de odihnă suplimentar între 3 și 7 zile (de la 5-10 zile) pentru personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control, personalului didactic auxiliar și administrativ – art. 28 alin. (10);
3. acordarea majorării de 10% (dirigenția) personalului didactic de predare pensionat încadrat pe post în educația timpurie și învățământul primar în regim de plata cu ora – art. 35 alin. (1) lit. e);
4. menținerea clauzei privind desfășurarea activităților care alcătuiesc norma didactică (altele decât cele de predare-învățare-evaluare) și în afara locului de muncă (biblioteci, centre de informare și documentare, casele corpului didactic, domiciliu etc.), precum și on-line – art. 14 alin. (4)
5. acordarea a 5 zile lucrătoare libere plătite pentru decesul cumnaților – art. 29 alin. (1) lit. d);
6. inserarea procedurii pentru declararea bolilor profesionale – art. 51 alin. (2);
7. reafirmarea expresă a faptului că reprezintă abatere disciplinară neacordarea, cu vinovăție, de către conducătorii unităților/instituțiilor de învățământ a drepturilor reglementate de acest contract colectiv de muncă – la art. 39 alin. (2);
8. acordarea unei zile lucrătoare libere plătite – ziua următoare votării – pentru salariații care au calitatea de membri ai birourilor electorale ale secțiilor de votare sau de operatori de calculator ai acestora – art. 29 alin. (1) lit. j);
9. acordarea suplimentară a unei zile de concediu de odihnă pentru personalul cu vechime cuprinsă între 5 și 15 ani (de la 24 la 25 de zile) – art. 28 alin (2).
Pentru o informare mai exhaustivă asupra modificărilor survenite se poate consulta informarea atașată acestui articol sau textul propriu-zis al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar.
Addenda
Pentru o corectă informare, ținând seama de „interpretările” care sunt vehiculate on-line, inclusiv de „specialiști” (cu trimitere la art. 3 al contractului colectiv de muncă), trebuie amintit faptul că Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, la art. 105, relativ la negocierea colectivă în sistemul bugetar, precizează:
„(1) Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate pentru angajații/lucrătorii din sistemul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi salariale ale căror acordare și cuantum sunt prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
(2) Prin excepție de la prevederile art. 97, contractele colective de muncă în sistemul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
(3) Drepturile salariale din sistemul bugetar se stabilesc prin lege în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective.
(4) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
(5) Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) revine angajatorului, care este obligat la recuperarea sumelor acordate necuvenit.”
Totodată, Legea nr. 153/2017 cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice stipulează încă de la art. 1, alin (4), faptul că „prin contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură care excedează sau contravin prevederilor prezentei legi”.
Ca atare, interpretările potrivit cărora sindicatele din educație au acceptat o prevedere abuzivă, menită, conspirațional, să limiteze eventualele acțiuni de protest ale membrilor de sindicat, denotă nu numai ignoranța legislativă, ci se înscrie într-o optică antisindicală în linia acțiunilor concertate de manipulare a salariaților din educație.
Cu alte cuvinte, spre dezamăgirea diverșilor chibiți, „trădarea” se amână...
Vineri, 11 iulie, începând cu orele 11:00, s-a derulat la sediul Instituției Prefectului – Județul Hunedoara o discuție informală având ca temă impactul măsurilor fiscal-bugetare preconizate de Guvernul României în domeniul educației.
La întâlnire, organizată la solicitarea S.I.P. Județul Hunedoara, alături de reprezentanții din partea sindicatului au participat:
- domnul Constantin Fulga (prefectul județului Hunedoara) și domnul Marius Muntean (secretar general al Instituției Prefectului – Județul Hunedoara), din partea Instituției Prefectului;
- domnul Alin Țambă (vicepreședinte al Consiliului Județean Hunedoara), din partea Consiliului Județean;
- doamna Maria Ștefănie (inspector școlar general), doamna Zsofia Szasz-Barra (inspector școlar general adjunct) și doamna Camelia Beșleagă (inspector școlar), din partea Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara;
- domnul Cristian Resmeriță (Senatul României), doamna Natalia Intotero (Camera Deputaților), doamna Vetuța Stănescu (Camera Deputaților), doamna Ana-Maria Gavrilă (Camera Deputaților), domnul Puiu Toma (Camera Deputaților) și domnul Tiberiu Claudiu Bârstan (Camera Deputaților).
Discuțiile purtate, în baza materialului propus de S.I.P. Județul Hunedoara (atașat acestui articol) au subliniat, dincolo de fricțiunile și așteptările politice, abordarea strict contabilă și nestudiată a educației, măsurile aflate în curs de adoptare având darul de a afecta exclusiv negativ învățământul preuniversitar românesc.
Fără a insista asupra acestor consecințe în acest articol (sintetic ele se regăsesc în materialul atașat – la informațiile furnizate acolo s-ar putea adăuga, de exemplu, faptul că din cele 51 de școli din mediul rural din județul Hunedoara, în noile condiții 49 dintre acestea își pierd personalitatea juridică), concluzia pe care ne încumetăm să o desprindem (și în baza informațiilor dobândite în cursul discuțiilor) este că situația reală din sistemul educațional nu este cunoscută, iar măsurile adoptate în ceea ce privește învățământul sunt nefundamentate, lipsind orice studiu de impact al acestora (nici măcar instituțiile abilitate să furnizeze date reale asupra învățământului preuniversitar, precum inspectoratele școlare, nu au fost consultate).
De asemenea, estimăm că aceeași absență a oricărei consultări în adoptarea măsurilor fiscal-bugetare a caracterizat și relația Guvernului României cu parlamentarii din coaliția guvernamentală. Totuși, parlamentarii prezenți au asumat comunicarea pe canelele politice proprii a aspectelor semnalate de S.I.P. Județul Hunedoara, fiind enunțată chiar ideea unei scrisori deschise asumate politic care să vină în sprijinul educației, învățământului preuniversitar românesc.
În curând, după cum bine cunoaștem, se va împlini un an de la adoptarea unei noi legi a învățământului preuniversitar, și anume Legea nr. 198/2023 (publicată în Monitorul Oficial la 5 iulie 2023 și intrată în vigoare începând cu 3 septembrie 2023).
Anunțată cu „surle și trâmbițe” la acel moment, subliniindu-se inclusiv că respectiva lege constituie un răspuns adecvat la problemele existente în educația românească, cele mai grave dintre acestea semnalate cu fără drept de apel și de greva generală derulată în învățământul preuniversitar, constatăm la ora actuală că respectiva lege este aproape „degeaba”.
Pornind din start cu decalaje mari în ceea ce privește implementarea unora dintre măsuri, ineficacitatea sa a fost accentuată de seria de măsuri economico-financiare adoptate la finalul anului trecut, majoritatea prevederilor implicând creșterea bugetului educației, cu excepția salarizării, fiind amânate pentru anul școlar 2025-2026 (inclusiv reorganizările instituționale).
Mai mult, chiar dacă Ministerul Educației a publicat periodic calendare prin care își asuma, cu termene precise, elaborarea actelor normative subsecvente, puține dintre termenele respective au și fost respectate. Nu știm foarte precis câte din cele aproape 300 de acte normative au fost adoptate, ordinele ministrului educației fiind lovite într-o mare măsură de o secretomanie care le face adesea greu accesibile, dar am fi tentați să pariem că numărătoarea pe degete ar putea fi arhisuficientă.
Iar dacă este să privim rezultatele, ajungem uneori să regretăm chiar și așteptarea...
Un foarte bun exemplu în această privință sunt recentele proiecte ale Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, respectiv Statutul elevului.
Nu vom intra aici în amănuntele conținutului acestor proiecte, de analizat și de încercat a fi corectate în alte contexte, inclusiv prin propuneri trimise direct către Ministerul Educației și/sau către organizațiile sindicale, dar spiritul acestor documente, în pofida tuturor dificultăților și problemelor pe care educația este nevoită să le înfrunte zi de zi, este ușor de recunoscut în prevederi mult discutate în aceste zile.
Ne gândim aici în primul rând la dublarea numărului de absențe nemotivate la care intervine sancțiunea scăderii notei la purtare, respectiv 40 de absențe. Inițiativă, se pare, chiar a doamnei ministru, fără nicio justificare rațională (exceptând poate cine știe ce speranțe politice), cu atât mai mult cu cât, chiar dacă problema este trecută curent sub preș, principala problemă a calității educației în România este absenteismul, motivat sau nemotivat, oficial sau neoficial, poate avea un succes teribil în măsura în care ne dorim ceea ce în ultimul număr al Buletinului Informativ „Magister” numeam „școala fără școală”.
Fiindcă, la un calcul elementar, nu rămâne prea multă școală: un an școlar are în medie 36 de săptămâni de cursuri, de aici trebuind eliminate din start „Școala altfel” și „Săptămâna verde”, la care inevitabil sunt de adăugat (cu indulgență), dacă nu suntem tentați de ipocrizie, prima și ultima săptămână de școală, aproximativ o săptămână reprezentată de diferitele sărbători legale și aproximativ o săptămână dedicată diferitelor simulări și testări.
Au rămas aproximativ 30 de săptămâni de cursuri, din care va trebui să scădem desigur zilele de învoire la cererea părinților, dar și nenumăratele motivări medicale, care vor reduce și mai mult timpul pe care elevii îl petrec efectiv la cursuri, fără să uităm desigur activitățile extracurriculare, acestea având cu siguranță utilitatea lor, dar care, realizate aproape exclusiv în timpul orelor de curs, contribuie și ele din plin la „îmbunătățirea” rezultatelor școlare.
Ce rămâne? Maxim două treimi din numărul inițial de săptămâni de cursuri (cu suspiciunea că ne dovedim destul de generoși). Cam de aici discutăm atunci când vorbim de absențe nemotivate. Iar 40 de absențe sunt aproape o săptămână și jumătate de cursuri (facem abstracție de măsura în care sunt consemnate respectivele absențe nemotivate), așa încât, bazându-ne pe cifrele medii privind absenteismul, cu siguranță cam tot elevul va mai beneficia de aproape două săptămâni de timp liber fără ca acest lucru să atragă după sine vreo sancțiune. Iar dacă își mai asumă și vreun punct-două pe la purtare și douăzeci de săptămâni de cursuri vor putea să pară cam prea mult (iar dacă aproape va bufnit râsu-plânsu, gândiți-vă și la prevederea potrivit căreia unitatea de învățământ anunță pe cei competenți să intervină atunci când elevul a absentat la 75% din numărul orelor de curs). Cu siguranță, la disciplinele cu o oră de curs pe săptămână cam așa stau lucrurile (iar între noi fie vorba, ținând seama de ușurința cu care se obțin motivările medicale, pe care nimeni nu vrea să le reglementeze, și de măsura în care se consemnează absențele, chiar și 20 de absențe nemotivate pentru un punct la purtare se dovedește în realitate prea mult)...
Un alt exemplu, la fel de bun, mai ales din perspectiva percepției sociale, este cel legat de deja celebrele „centre de detenție” care ar urma să se înființeze în școli. Desigur, proiectele în cauză nu pomenesc de așa ceva, ci doar de posibilitatea ca „în cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc.”
Ceva de speriat? Nicidecum, ci am spune că o rezolvare oarecum doar în glumă a solicitării mereu reiterate de cadrele didactice de a li se furniza instrumentele necesare pentru a putea desfășura netulburați activitatea didactică. Dreptul la educație revine fiecărui elev, așa încât elevul care împiedică derularea unei ore de curs se face vinovat nu numai de acest lucru, ci și de încălcarea flagrantă a dreptului la educație al tuturor celorlalți elevi, fără a uita respectul datorat cadrului didactic, care ar trebui să fie cel puțin pe măsura respectului solicitat.
Fără să fie vorba măcar despre reținerea în activitatea școlară după orele de curs (oricum, este de estimat că limitarea la durata acelei ore de curs va accentua în primul rând doar „traficul” din școală), deși o astfel de măsură este practicată în multe alte sisteme educaționale, printre acestea și dintre cele către care privim cu invidie, întreaga mass-media românească, dovedind o maximă „apreciere” față de educație, a titrat doar despre „centrele de detenție” care urmează a fi înființate în școli.
În ce ne privește, suntem tentați să liniștim pe toată lumea: chiar dacă o astfel de măsură ar putea reprezenta un plus pentru derularea în condiții mai bune a orelor de curs, eliberate acestea de toți acei elevi care au chef de orice altceva cu excepția educației (intervenția aici cu mereu repetatele idei legate de motivație, supraîncărcare a programelor, predarea învechită etc. nu ar face, ținând seama de realitatea în care ne „bălăcim”, nimic altceva decât să aducă argumente în plus pentru existența marțienilor), chiar și în măsura în care prevederea va trece de „oprobiul” public, ea va fi aproape inaplicabilă: va fi necesară cel puțin o sală (evident, în școlile mari mult mai multe, fiindcă nu prea am vedea eficiența unei măsuri prin care aduni „zurbagiii” laolaltă), dar mai ales cadre didactice care să se ocupe îndeaproape de respectivii elevi... Ceea ce înseamnă bani! Ori, nu credem că mai este un secret pentru cineva, orice idee este bună în educație până la bani, moment în care se rupe filmuʼ.
Exemplele ar putea continua, dar credem că exemplele aduse în discuție sunt suficiente, iar proiectele mai sus amintite nu fac decât să ne întărească o idee enunțată și aceasta în ultimul număr al Buletinului informativ „Magister”, respectiv aceea în care estimam o „incapacitate funcțională” care pare să fi lovit Ministerul Educației. Reconfirmată mult prea frecvent, constatarea pare să anunțe ceva ce în economie se numește simplu „faliment”...
Cu siguranță nu ne vom confrunta cu un faliment efectiv al Ministerului Educației, dar nici bucuria rezolvării vreuneia dintre probleme nu ne va fi dat să o trăim. Mai ales că se anunță multe altele de calibru asemănător: accentuarea descentralizării (în pofida faptului că fiecare nouă măsură în acest sens a mai salvat din banii și responsabilitățile ministeriale, dar asta doar în schimbul subminării calității educației), proiectele unor noi planuri cadru, noi programe școlare, noi standarde profesionale pentru cadrele didactice (realizate de o echipă de experți în care nu este prezent niciun profesor din învățământul gimnazial sau liceal), standarde de evaluare (strecurate și ele ca idee în proiectele amintite) etc.