Agenția de turism SIP TOUR, agenție la care SIP Județul Hunedoara este acționar unic, vă oferă un produs propriu care tinde să devină brand propriu: „Excursiile în Europa”. De această dată se propune un circuit printre „Castelele Bavariei”
Perioada: 04.08.2025 – 09.08.2025 / 5 nopți
Preț: 680 euro / persoana / loc în camera dublă
Servicii incluse:
- Transport 40 locuri pe ruta Deva – Salzburg – Munchen – Budapesta - Deva;
- Cazare 2 nopți cu mic dejun la Salzburg;
- Cazare 2 nopți cu mic dejun la München;
- Cazare 1 noapte cu mic dejun la Budapesta;
- Asigurare medicală;
- Însoțitor din partea agenției.
Servicii neincluse:
- Intrările la obiectivele turistice;
- Alte mese în afara de micul dejun.
Rezervări:
Telefonic sau whatsapp la: 0769 019 852
e-mail: turism@siphd.ro
Condiții de plată; penalizări în caz de renunțare:
- la rezervare se achită un avans de 30%, iar restul până la data de 04.07.2025:
- în caz de anulare, penalizarea este de 30% de la rezervare până la data de 04.07.2025, iar după aceasta data penalizarea este de 100%.
Detalii program:
Ziua I: 04.08.2025
Deplasare pe ruta Deva – Salzburg unde ne vom caza.
Ziua a II-a: 05.08.2025
După micul dejun, tip bufet, plecam spre Eagle’s Nest (Cuibul Vulturului lui Hitler). Este o cabană construită pe vârful stâncos Kehlstein, la 1834 m înălțime, aproape de orașul Berchtesgaden, în sud-est-ul Germaniei, chiar la granița cu Austria. A fost finanțată de partidul nazist și construită în 13 luni între 1937 și 1938. Construcția și drumul de acces au costat în jur de 150 milioane de euro (adaptați la inflație); 5 tuneluri și o curbă în ac de păr.
După această vizită ne îndreptam spre portul Prien. Vom traversa cu vaporul Lacul Chiemsee (Schifffahrt) spre Palatul Herrenchiemsee. Palatul este situat pe cea mai mare dintre cele trei insule ale lacului. Vizita cuprinde muzeul dedicat Regelui Lebădă, palatul și grădina.
Spre seara ajungem in Salzburg și avem timp liber pentru plimbare sau cina.
Ziua a III-a: 06.08.2025
Servim micul dejun și plecăm spre Munchen unde ajungem în jurul prânzului. Într-un tur pietonal al centrului istoric vom vedea Piața Odeon cu Logia Eroilor și Biserica Teatinilor, Palatul Rezidenz, Piața centrală, Marienplatz, catedrala, Biserica Sf. Petru și vestita stradă de shopping Kaufingerstrasse.
Timp liber pentru cumpărături și cină.
Ziua a IV-a: 07.08.2025
După micul dejun ne vom îndrepta cu autocarul spre Schwangau pentru a vizita Castelul Hohenschwangau, locul unde a copilărit regele Ludwig al II-lea, și Castelul Neuschwanstein, castelul de vis al Regelui Lebădă, întruchipare a legendelor germanice și a lumii create de compozitorul Richard Wagner, sursă de inspirație pentru castelul de basm din Disneyland.
Dacă timpul rămas la dispoziție ne mai permite vom merge la Palatul Linderhof.
Plecare spre hotel si timp liber.
Ziua a V-a: 08.08.2025
Servim micul dejun. Plecăm spre Budapesta.
În drumul nostru vom opri pentru a vizita Melk Abbey. Ridicată în 1089 pe un deal stâncos ce tronează deasupra Dunării, abația a fost inclusă în anul 2000 pe lista obiectelor de patrimoniu gestionate de UNESCO. Aici se află și o importantă colecție de manuscrise și cărți vechi păstrate într-o biblioteca impresionantă.
După ce ne-am delectat cu frumusețile locului ne îmbarcăm în autocar și ne îndreptăm spre Budapesta unde ne vom caza.
Timp liber pentru plimbare si cina.
Ziua a VI-a: 09.08.2025
Mic dejun după care plecăm într-un scurt tur pietonal.
Ne îmbarcăm și plecăm spre Romania. Ajungem in cursul serii la Deva.
Baza legală:
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 8 din 18 februarie 2009 privind acordarea voucherelor de vacanță;
HOTĂRÂRE de GUVERN nr. 215 din 4 martie 2009 pentru aprobarea NORMELOR METODOLOGICE privind acordarea tichetelor de vacanță.
Actele normative menționate, în formele completate prin alte acte normative și aplicabile astăzi, sunt publicate pe site-ul organizației (https://nou.siphd.ro/) la rubrica:
JURIDIC – LEGISLAȚIE – LEGISLAȚIE SALARIZARE – Indemnizații/vouchere,
link direct:
https://nou.siphd.ro/?a=2434&q=4&r=40
Cine poate primi vouchere de vacanță?
- Personalul din instituțiile publice ale cărui salarii de bază nete din luna anterioară acordării acestora sunt de până la 8.000 lei;
- Personalul din instituțiile publice care optează pentru acordarea voucherelor de vacanță și își exprimă în scris angajamentul, conform modelului publicat.
(declarație pe propria răspundere - https://nou.siphd.ro/?a=2434&q=4&r=40).
Cuantumul voucherelor de vacanță în anul 2025
- 800 de lei pentru achiziționarea de pachete de servicii turistice în valoare de cel puțin 1.600 lei.
Ce avem de făcut în perioada actuală?
Salariații care optează pentru acordarea voucherelor de vacanță își vor exprima în scris angajamentul (prin completarea declarației menționate anterior).
Alte detalii după apariția precizărilor de la Ministerul Educației și Cercetării.
Luni, 5 mai a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se acordă aviz conform modificării rețelei școlare de pe raza UAT Simeria.
2. Se aprobă recuperarea zilei de 02.05.2025 să se facă astfel: în perioada 29.04.2025 – 08.05.2025 prin prelungirea programului de lucru cu 1 oră, jumătate de oră dimineața și jumătate de oră după amiaza.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
În curând, după cum bine cunoaștem, se va împlini un an de la adoptarea unei noi legi a învățământului preuniversitar, și anume Legea nr. 198/2023 (publicată în Monitorul Oficial la 5 iulie 2023 și intrată în vigoare începând cu 3 septembrie 2023).
Anunțată cu „surle și trâmbițe” la acel moment, subliniindu-se inclusiv că respectiva lege constituie un răspuns adecvat la problemele existente în educația românească, cele mai grave dintre acestea semnalate cu fără drept de apel și de greva generală derulată în învățământul preuniversitar, constatăm la ora actuală că respectiva lege este aproape „degeaba”.
Pornind din start cu decalaje mari în ceea ce privește implementarea unora dintre măsuri, ineficacitatea sa a fost accentuată de seria de măsuri economico-financiare adoptate la finalul anului trecut, majoritatea prevederilor implicând creșterea bugetului educației, cu excepția salarizării, fiind amânate pentru anul școlar 2025-2026 (inclusiv reorganizările instituționale).
Mai mult, chiar dacă Ministerul Educației a publicat periodic calendare prin care își asuma, cu termene precise, elaborarea actelor normative subsecvente, puține dintre termenele respective au și fost respectate. Nu știm foarte precis câte din cele aproape 300 de acte normative au fost adoptate, ordinele ministrului educației fiind lovite într-o mare măsură de o secretomanie care le face adesea greu accesibile, dar am fi tentați să pariem că numărătoarea pe degete ar putea fi arhisuficientă.
Iar dacă este să privim rezultatele, ajungem uneori să regretăm chiar și așteptarea...
Un foarte bun exemplu în această privință sunt recentele proiecte ale Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, respectiv Statutul elevului.
Nu vom intra aici în amănuntele conținutului acestor proiecte, de analizat și de încercat a fi corectate în alte contexte, inclusiv prin propuneri trimise direct către Ministerul Educației și/sau către organizațiile sindicale, dar spiritul acestor documente, în pofida tuturor dificultăților și problemelor pe care educația este nevoită să le înfrunte zi de zi, este ușor de recunoscut în prevederi mult discutate în aceste zile.
Ne gândim aici în primul rând la dublarea numărului de absențe nemotivate la care intervine sancțiunea scăderii notei la purtare, respectiv 40 de absențe. Inițiativă, se pare, chiar a doamnei ministru, fără nicio justificare rațională (exceptând poate cine știe ce speranțe politice), cu atât mai mult cu cât, chiar dacă problema este trecută curent sub preș, principala problemă a calității educației în România este absenteismul, motivat sau nemotivat, oficial sau neoficial, poate avea un succes teribil în măsura în care ne dorim ceea ce în ultimul număr al Buletinului Informativ „Magister” numeam „școala fără școală”.
Fiindcă, la un calcul elementar, nu rămâne prea multă școală: un an școlar are în medie 36 de săptămâni de cursuri, de aici trebuind eliminate din start „Școala altfel” și „Săptămâna verde”, la care inevitabil sunt de adăugat (cu indulgență), dacă nu suntem tentați de ipocrizie, prima și ultima săptămână de școală, aproximativ o săptămână reprezentată de diferitele sărbători legale și aproximativ o săptămână dedicată diferitelor simulări și testări.
Au rămas aproximativ 30 de săptămâni de cursuri, din care va trebui să scădem desigur zilele de învoire la cererea părinților, dar și nenumăratele motivări medicale, care vor reduce și mai mult timpul pe care elevii îl petrec efectiv la cursuri, fără să uităm desigur activitățile extracurriculare, acestea având cu siguranță utilitatea lor, dar care, realizate aproape exclusiv în timpul orelor de curs, contribuie și ele din plin la „îmbunătățirea” rezultatelor școlare.
Ce rămâne? Maxim două treimi din numărul inițial de săptămâni de cursuri (cu suspiciunea că ne dovedim destul de generoși). Cam de aici discutăm atunci când vorbim de absențe nemotivate. Iar 40 de absențe sunt aproape o săptămână și jumătate de cursuri (facem abstracție de măsura în care sunt consemnate respectivele absențe nemotivate), așa încât, bazându-ne pe cifrele medii privind absenteismul, cu siguranță cam tot elevul va mai beneficia de aproape două săptămâni de timp liber fără ca acest lucru să atragă după sine vreo sancțiune. Iar dacă își mai asumă și vreun punct-două pe la purtare și douăzeci de săptămâni de cursuri vor putea să pară cam prea mult (iar dacă aproape va bufnit râsu-plânsu, gândiți-vă și la prevederea potrivit căreia unitatea de învățământ anunță pe cei competenți să intervină atunci când elevul a absentat la 75% din numărul orelor de curs). Cu siguranță, la disciplinele cu o oră de curs pe săptămână cam așa stau lucrurile (iar între noi fie vorba, ținând seama de ușurința cu care se obțin motivările medicale, pe care nimeni nu vrea să le reglementeze, și de măsura în care se consemnează absențele, chiar și 20 de absențe nemotivate pentru un punct la purtare se dovedește în realitate prea mult)...
Un alt exemplu, la fel de bun, mai ales din perspectiva percepției sociale, este cel legat de deja celebrele „centre de detenție” care ar urma să se înființeze în școli. Desigur, proiectele în cauză nu pomenesc de așa ceva, ci doar de posibilitatea ca „în cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc.”
Ceva de speriat? Nicidecum, ci am spune că o rezolvare oarecum doar în glumă a solicitării mereu reiterate de cadrele didactice de a li se furniza instrumentele necesare pentru a putea desfășura netulburați activitatea didactică. Dreptul la educație revine fiecărui elev, așa încât elevul care împiedică derularea unei ore de curs se face vinovat nu numai de acest lucru, ci și de încălcarea flagrantă a dreptului la educație al tuturor celorlalți elevi, fără a uita respectul datorat cadrului didactic, care ar trebui să fie cel puțin pe măsura respectului solicitat.
Fără să fie vorba măcar despre reținerea în activitatea școlară după orele de curs (oricum, este de estimat că limitarea la durata acelei ore de curs va accentua în primul rând doar „traficul” din școală), deși o astfel de măsură este practicată în multe alte sisteme educaționale, printre acestea și dintre cele către care privim cu invidie, întreaga mass-media românească, dovedind o maximă „apreciere” față de educație, a titrat doar despre „centrele de detenție” care urmează a fi înființate în școli.
În ce ne privește, suntem tentați să liniștim pe toată lumea: chiar dacă o astfel de măsură ar putea reprezenta un plus pentru derularea în condiții mai bune a orelor de curs, eliberate acestea de toți acei elevi care au chef de orice altceva cu excepția educației (intervenția aici cu mereu repetatele idei legate de motivație, supraîncărcare a programelor, predarea învechită etc. nu ar face, ținând seama de realitatea în care ne „bălăcim”, nimic altceva decât să aducă argumente în plus pentru existența marțienilor), chiar și în măsura în care prevederea va trece de „oprobiul” public, ea va fi aproape inaplicabilă: va fi necesară cel puțin o sală (evident, în școlile mari mult mai multe, fiindcă nu prea am vedea eficiența unei măsuri prin care aduni „zurbagiii” laolaltă), dar mai ales cadre didactice care să se ocupe îndeaproape de respectivii elevi... Ceea ce înseamnă bani! Ori, nu credem că mai este un secret pentru cineva, orice idee este bună în educație până la bani, moment în care se rupe filmuʼ.
Exemplele ar putea continua, dar credem că exemplele aduse în discuție sunt suficiente, iar proiectele mai sus amintite nu fac decât să ne întărească o idee enunțată și aceasta în ultimul număr al Buletinului informativ „Magister”, respectiv aceea în care estimam o „incapacitate funcțională” care pare să fi lovit Ministerul Educației. Reconfirmată mult prea frecvent, constatarea pare să anunțe ceva ce în economie se numește simplu „faliment”...
Cu siguranță nu ne vom confrunta cu un faliment efectiv al Ministerului Educației, dar nici bucuria rezolvării vreuneia dintre probleme nu ne va fi dat să o trăim. Mai ales că se anunță multe altele de calibru asemănător: accentuarea descentralizării (în pofida faptului că fiecare nouă măsură în acest sens a mai salvat din banii și responsabilitățile ministeriale, dar asta doar în schimbul subminării calității educației), proiectele unor noi planuri cadru, noi programe școlare, noi standarde profesionale pentru cadrele didactice (realizate de o echipă de experți în care nu este prezent niciun profesor din învățământul gimnazial sau liceal), standarde de evaluare (strecurate și ele ca idee în proiectele amintite) etc.