Soarta Educației, decisă de cei care o urăsc!
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET“ și Federația Națională Sindicală „ALMA MATER“ protestează față de intenția Executivului de a reduce suplimentar cheltuielile de personal în sistemul de învățământ, printr-un nou act normativ care se discută în aceste zile în spatele ușilor închise de la Palatul Victoria. Considerăm că o asemenea măsură este nu doar inoportună, ci și profund nedreaptă, cu consecințe grave asupra sistemului educațional.
În condițiile în care, după măsurile aberante anti-educație dispuse prin Legea nr.141/2025 și actele subsecvente, învățământul se confruntă deja cu lipsa personalului calificat, salarizare inadecvată, birocrație excesivă și un nivel crescut de stres profesional, aceste noi tăieri riscă să creeze o criză fără precedent și o încălcare gravă a dreptului la educație al copiilor, așa cum este el consfințit în Constituția României.
Este evident faptul că experții care lucrează la identificarea soluțiilor pentru reducerea deficitului bugetar nu cunosc în mod concret activitatea din sistemul de învățământ. Deja avem mii de copii care nu au cadre didactice calificate la clasă, iar în fiecare zi sute de profesori, inclusiv din învățământul superior, renunță la orele pe care le au la plata cu ora. Orice tăiere care se va decide în perioada următoare va conduce la agravarea crizei de personal, cu consecințe directe asupra copiilor.
Facem un apel la rațiune și cerem partidelor din coaliție să renunțe la aceste măsuri absurde!
Nu învățământul este vinovat pentru că cei care au fost la putere în ultimii ani nu au rezolvat problema pensiilor speciale!
Nu învățământul este vinovat că guvernele României nu au fost în stare să facă reformele necesare pentru a primi bani din PNRR!
Nu învățământul este de vină pentru corupția transpartinică!
Nu sacrificați, din nou, sistemul de învățământ pentru a acoperi sinecurile!
Menționăm că mâine, 19 noiembrie 2025, începând cu ora 13.00, angajații din învățământ – membri de sindicat vor picheta Ministerul Educației.
Apărarea nu se dezvoltă prin sacrificarea Educației!
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET“ și Federația Națională Sindicală „ALMA MATER“ își exprimă dezacordul față de declarația dumneavoastră prin care propuneți prioritizarea extinsă a investițiilor în Apărare în detrimentul fondurilor vitale alocate Educației și Sănătății. Această abordare surprinzătoare este inacceptabilă, deoarece nu ține cont de necesitățile reale ale sistemului de învățământ și nici de prevederile legale în vigoare.
Domnule Președinte, în loc să susțineți punerea în aplicare a legislației actuale referitoare la educație, declarațiile dumneavoastră vizează subminarea acesteia. Legea învățământului preuniversitar (Legea 198/2023) prevede clar, la articolul 134, alin. (1), că finanțarea sistemului de învățământ este asigurată prin alocarea a minimum 15% din cheltuielile totale ale bugetului general consolidat. Orice regândire a bugetului prin care se diminuează fondurile Educației, împiedicând atingerea pragului de 15%, reprezintă o încălcare a legii pe care ați jurat să o respectați. Afirmația că „așa fac toate țările din Europa“ pentru a finanța apărarea este eronată, pentru că celelalte State Membre UE continuă să investească în Educație. România nu are voie să taie de la Educație, deoarece aceasta este deja cronic subfinanțată. Conform celor mai recente date Eurostat (2023) privind cheltuielile publice pentru Educație (ca procent din PIB), România (cu 3,3% din PIB) rămâne pe ULTIMUL loc în UE la finanțarea Educației. În timp ce media UE este de aproximativ 4,7% din PIB-ul țărilor membre, țările cu sisteme de apărare bine finanțate demonstrează că se poate investi masiv în ambele sectoare, asta pentru că există voință.
Având în vedere situația actuală, susținem orice alocare bugetară suplimentară pentru Apărare, însă aceasta trebuie să fie asigurată din alte surse, mult mai consistente – combaterea masivă a evaziunii fiscale, fonduri europene dedicate etc. – nu din salariile profesorilor, dotarea școlilor sau modernizarea infrastructurii educaționale. O națiune nu se poate apăra cu o populație needucată și lipsită de competențe.
Domnule Președinte, ca fost olimpic internațional, ar trebui să vă reconsiderați declarația și, mai mult, să vegheați la respectarea legii, astfel încât sistemul de învățământ să primească 15% din cheltuielile bugetului general consolidat.
Asta, dacă doriți cu adevărat ca România să aibă un viitor!
Luni, 17 noiembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ referitor la ocupare posturi (conform Anexei 1) și avizele de eliberare acte studii (conform Anexei 2).
II. Diverse:
1. Se aprobă Procedura (revizie) ISJ Hunedoara de evaluare a directorilor.
2. Se informează despre schimbarea deciziei pentru Comisia de violență la nivel județean.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
În principiu, lăsându-i de-o parte pe cei care, din varii motive nu o (mai) posedă, fiecare om, măcar dimineața, cel puțin ca o dovadă de bună creștere, se pieptănă, aranjându-și podoaba capilară. Desigur, în măsura în care cine știe ce probleme ardente nu îi scoate din minte acest lucru, caz în care se va avânta în vâltoarea noii zile ceva mai ciufulit. Și poate, dacă i se va oferi un moment de zăbavă, cu instrumentul potrivit, se va îngriji și de această problemă. Mai grav ar fi ca ordinea lucrurilor să se inverseze, de unde și vorba românească, nu prea politically correct, în care se amestecă și o babă, țara și ardenta situație a acesteia.
Lucruri de înțeles, la nivel individual. Dar ce ne facem atunci când nu mai este vorba despre unul dintre noi, ci pieptenele mânuit de zor este al țării, mânuit acesta, zor nevoie mare, de vajnicii noștri reprezentanți?
După ce ne trec prin minte tot felul de „vorbe de duh”, care de care mai spumoasă, încercăm să înțelegem, totuși, despre ce este vorba. Că poate, în nevolnicia minții noastre, n-am priceput noi prea multe, iar ardentele probleme se află în cu totul altă parte...
De exemplu, în organizarea și desfășurarea cu orice preț a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct în unitățile de învățământ preuniversitar, cea care pare să fi acaparat în ultima vreme podiumul problemelor majore ale sistemului educațional.
Nu negăm, de aici de jos s-ar putea să ne lipsească „omnipotenta” viziune conferită de calitatea de politician, mai ales în măsura în care ai reușit să te cațări ceva mai sus pe scara socială. În nemernicia ignoranței noastre în această privință nu ne rămâne atunci decât să încercăm să ne acoperim astfel de lipsuri, așa că trebuie să încercăm să vedem ce spun specialiștii.
Căutăm, căutăm... și descoperim un proiect de ordonanță de urgență în care, pe lângă bacalaureatul de care și-a mai amintit totuși cineva, se preconiza modificarea „monumentalei” legi a educației din 2011, în sensul desființării acelui corp de experți în managementul educațional, din care, cel puțin la modul legal, trebuia să faci parte pentru a aspira să devii un diriguitor de școală. Tot la fel de repede am descoperit însă că o astfel de modificare nu a fost pe placul celui ce stă în fruntea mesei românești. Așa că nu s-a întâmplat...
Dar problema s-a dovedit problemă cu adevărat, fiindcă la doar câteva zile s-a născut un nou proiect, unul, ne-am gândit repede, se întâlnește capra cu varza, într-o încercare de împăcare destul de puțin probabilă. Deschiși la minte, am decis să nu rămânem la o astfel de prejudecată, așa încât ne-am avântat pe tărâmul motivațiilor și argumentelor, adică, al notei de fundamentare pentru noul proiect de act normativ. Citim:
„Analizând într-un mod obiectiv nevoile sistemului național de învățământ, din perspectiva asigurării unui management de calitate, s-a ajuns la concluzia că se impune o lărgire a bazei de selecție a personalului apt să se înscrie la concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct în unitățile de învățământ preuniversitar, astfel încât să se realizeze o selecție mai riguroasă a resursei umane și să se realizeze o reevaluare a criteriilor de performanță în actul de management educațional.”
Ups! Cel „unu” neuron despre care, modești, afirmăm că îl avem în dotare, a avut tendința de a se înnoda. Ceea ce ar fi fost catastrofal! Dar cum altfel dacă te gândești (!?) că lărgirea „bazei de selecție” presupune ca pe lângă membrii acelui corp de experți să poată participa la „concurs” (ghilimelele sunt așa, ca să fie clară atmosfera) și cei care nu au calitatea de experți? Naivi, crezusem că i se făcuse cuiva milă de tonele de hârtie consumată, de banii cheltuiți sau măcar de timpul celor care au încercat să întrunească cerințele pentru a deveni membri ai corpului în una dintre cele aproape duzini (probabil exagerăm puțin aici, dar na, oameni suntem) de sesiuni de selecție pentru acesta. Dar nu, de fapt selecția devine mai riguroasă atunci când o faci nu dintre cei selectați deja la un alt nivel, ci doar în măsura selectezi dintr-o „grămadă” de selectați și neselectați.
Cum logicii i s-a făcut milă de noi și nu ne-a trăsnit, ne-am oxigenat spre 99% și am purces mai departe pe meandrele înțelegerii. Așa că am citit câteva rânduri mai departe că „managerul trebuie să fie capabil să definească profilul cerut pentru viitoarele cadre didactice și să motiveze cadrele didactice pentru performanță înaltă, să identifice bunele practici și să recunoască inovația și să utilizeze tehnologiile moderne de informare și comunicare”.
Ne-am tras singuri o palmă, încercând să ne readucem pe calea cea bună. Obiectivele propuse se arată de fapt de maximă importanță, iar toată cârcoteala noastră nu-și are locul. Este drept, printre stelele verzi s-au strecurat niște șoapte care aminteau de politici educaționale, de „motivații” amânate sine die și de utilizarea a ceva ce se tot promite că va veni de când a început covidul să miște prin lume, dar care probabil se va întâmpla doar când acesta va fi devenit oale și ulcele.
Bățoși deja, le-am ignorat. Deciși să ieșim din băltoaca părerilor noastre, trebuie să vedem cine, ce și cum.
Licență plus definitivare plus cel puțin cinci ani de vechime în învățământ. Extraordinar! „Săritura cu prăjina” va deveni mai accesibilă ca oricând în istoria educației românești. Desigur, ar fi o problemă cu definirea profilului de mai sus, când cel mai probabil nu ți-ai definitivat încă propriul profil, dar cum până și în artă se poartă naivul și disonanțele, poate că a venit vremea ca și aici să dăm dovadă de ceva mai multă creativitate (extinsă, desigur, și pentru celelalte funcții, mai înalte, de prin sistemul educațional, doar că aici prăjina trebuie să fie măcar de gradul II).
Și gata! S-a rezolvat problema! Portița din grădină odată deschisă (fără totuși să ni se indice amplasarea geografico-politică a acesteia, deși nu este chiar greu de imaginat), educația românească va urca pe înalte culmi de progres nebănuit în edificarea societății viitoare multilateral selectată și digitalizată.
Am încercat, la final, măcar să ne pieptănăm, fiindcă, am uitat să precizăm, „arși” de problemă ne-am afundat în vâltoarea acesteia. Nu am reușit nici măcar atât, nu știm cum dinții instrumentului adecvat cam ducându-se pe apa sâmbetei, așa că am rămas, o altă vorbă, puțin adusă din condei, și nepieptănați și cu banii luați (adevărul că nu ni s-au dat, iar dacă motivația dedicării pe cele mai înalte culmi de performanță a fost asigurată, se preconizează, apropo de o altă ardentă problemă, relativă la visul tot mai îndepărtat al pensionării, și să rămânem veșnici acolo).