Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” – organizații sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar – vă solicită să dispuneți, în regim de urgență, revocarea Circularei nr. 26564/17.04.2026, aprobată de secretarul de stat Sorin Ion, referitoare la transmiterea datelor privind reducerea cheltuielilor de personal în anul 2026 față de anul 2025, pentru inspectoratele școlare și unitățile de educație extrașcolară.
Domnule Ministru,
În primul rând, vă rugăm să observați că Circulara nr. 26564/17.04.2026 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor obligatorii ale art. 4 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (înregistrat la M.M.F.T.S.S.-U.P.D.S.P.S. sub nr. 1104/09.07.2025 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 5/14.08.2025), în condițiile în care federațiile sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar nu au fost consultate anterior emiterii acesteia.
În plus, deși în conținutul Circularei nr. 26564/17.04.2026 se invocă prevederile art. XLIX din O.U.G. nr. 7/2026 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale, prin solicitarea de a se raporta cu celeritate datele privind reducerea cheltuielilor de personal se încalcă însăși prevederile exprese ale art. XLIX din O.U.G. nr. 7/2026 care exceptează de la măsura reducerii cheltuielilor de personal din cadrul UNITĂȚILOR și INSTITUȚIILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE STAT.
Vă rugăm să aveți în vedere că legiuitorul nu a exceptat doar unitățile de învățământ preuniversitar, ci a exceptat TOATE UNITĂȚILE ȘI INSTITUȚIILE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE STAT.
În ceea ce privește unitățile de educație extrașcolară, redăm prevederile Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează aceste unități:
- potrivit art. 19 lit. c), unitățile de educație extrașcolară din sistemul național de învățământ (cluburile sportive școlare, palatele și cluburile copiilor, Palatul Național al Copiilor din București și centrele județene de excelență/Centrul Municipiului București pentru Excelență) fac parte din rețeaua școlară;
- pct. 47 din Anexa la lege: „47. Rețeaua școlară națională reprezintă totalitatea unităților de învățământ preuniversitar și a unităților de educație extrașcolară acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, cuprinse în sistemul național de învățământ preuniversitar.”
- pct. 50 din Anexa la lege: „50. Sistemul național de învățământ preuniversitar este constituit din totalitatea unităților de învățământ de stat, particular și confesionale, precum și a unităților de educație extrașcolară, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, în cadrul de organizare prevăzut de prezenta lege.”
Din prevederile legale mai sus redate rezultă că unitățile de educație extrașcolară sunt parte a sistemului național de învățământ preuniversitar și sunt parte componentă a rețelei școlare, deci sunt unități din învățământul preuniversitar de stat.
Faptul că, potrivit art. 145 din Legea nr. 198/2023, Ministerul Educației și Cercetării asigură finanțarea unităților pentru activități extrașcolare nu constituie un argument pentru a dispune unităților de educație extrașcolară să ia măsuri de reducere a cheltuielilor de personal.
În ceea ce privește inspectoratele școlare, acestea sunt în mod evident instituții care funcționează în învățământul preuniversitar – a se vedea în acest sens dispozițiile art. 3 lit. s), art. 53, art. 63 alin. (5) rap. la alin. (1), art. 78 alin. (3), art. 115 alin. (2) lit. j), art. 119 alin. (1) etc. din Legea nr. 198/2023.
În consecință, unitățile de educație extrașcolară și inspectoratele școlare fac parte din categoria UNITĂȚILOR ȘI INSTITUȚIILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR, astfel că sunt exceptate de la măsura reducerii cheltuielilor de personal în anul 2026.
Pentru aceste considerente, se impune, în regim de urgență, revocarea Circularei nr. 26564/17.04.2026.
După cum bine se cunoaște, începând cu luna martie educația are un nou ministru. Având în vedere munca aproape sisifică în identificarea unui astfel de „doritor” pe care cel care este așezat la butoanele Guvernului a trebuit să o facă, ne întrebam pe atunci dacă acest fapt va fi de vreun ajutor sistemului educațional. Între timp, s-a clarificat și răspunsul: NU, ba chiar dimpotrivă.
„Electrocutați” aproape în permanență de „marile adevăruri” enunțate de ocupantul celui mai important scaun de pe General Berthelot, la care „luatul gurii pe dinainte” pare să fie o „competență” îndelung exersată, ni s-a adus recent la cunoștință că una dintre marile probleme ale educației românești este lipsa de onestitate a liderilor de sindicat în raporturile acestora cu ministerul. „Indivizii” aceștia, pe de o parte discută cu ministerul, iar pe de altă parte tot dau în judecată, înglodând ministerul și țara în datorii.
Ce să zicem? Ne-am ferit și ne ferim să aducem în discuție în context sindical (ne)demna noastră clasă politică (o formulare care trebuie luată doar în simplitatea diferențelor de opinie relativ la competențele dovedite), limitându-ne, indiferent de specia politică aparținătoare, la a pune problema diferitelor decizii și măsuri. Și totuși, parcă lucrurile ar mai trebui să se schimbe: cu fiecare apolitic urcat într-o funcție (personajul aflat în discuție reclamându-se și el din încrengătura apoliticilor) lucrurile s-au politizat și mai abitir, fesul interesului, fie el doar legat de menținerea scaunului propriu, sfidând nu numai logica, ci și bunul-simț.
Așadar, încercând să ne dumirim asupra acuzațiilor ministeriale, ne-am adus aminte că onestitatea are de-a face cu cinstea, credibilitatea sau onorabilitatea, o virtute care constă în a susține adevărul, în a fi decent, precaut, rezonabil și just (echitabil). Oho! Grea virtute... Dar poate că exemplele ne vor lămuri pe cât se poate de bine.
Iar unul recent ține de solicitarea făcută undeva în după-amiaza zilei de vineri, 17 aprilie, (cam așa se adoptă toate măsurile „relevante” la Ministerul Educației) ca instituțiile din educație aflate în finanțarea ministerului educației (inspectorate școlare, palate și cluburi ale copiilor, cluburi sportive etc.) să reducă cheltuielile de personal cu 10%, cu un termen de rezolvare luni, 20 aprilie. De unde până unde? Galvanizat probabil de „bolojanul” de la Palatul Victoria și de articolul XLIX al deja faimoasei ordonanțe de urgență nr. 7/2026, „onorabilul” domn, copleșit mai mult ca sigur de datoria fixării pe cât se poate de bine a scaunului ministerial în podeaua biroului, a aruncat pe piață propria sa logică, în așa mod că de acum „din” înseamnă „de”... Sunteți deja în ceață, nu-i așa? Lăsând de-o parte faptul că ceața se cam instaurează după fiecare măsură adoptată în educație, amintindu-ne că știm încă a citi, iar textul ordonanței este unul public, concluzia noastră ni se pare suficient de „onestă”: ordonanța amintită exceptează de la reducerea cheltuielilor de personal „unitățile și instituțiile DIN învățământul de stat”, ceea ce, nu numai în opinia noastră, ci și a consilierilor juridici consultați, ba chiar a unor case de avocatură cărora li s-a cerut o poziție juridică, acoperă tot ceea ce „mișcă” în învățământul de stat. Dar surpriză: ministerialii din educație înțeleg că „DIN” se referă doar la „unitățile și instituțiile DE învățământ”.
Fără să ne propunem să tranșăm aici această problemă, preocupați de carențele de onestitate de care sindicaliștii cam dau dovadă în opinia ministrului, vom trece la problema generală: da, este adevărat că sindicatele ridică problemele cu care se confruntă sistemul educațional, cu precădere salariații acestuia, ocupanților de scaune din minister, după care aduc în fața instanțelor de judecată respectivele probleme, solicitând tranșarea de către acestea a „dreptății”. Și o nouă surpriză (cu un alt „adresant”, evident): instanțele de judecată cam dau dreptate salariaților. Cel puțin așa stau lucrurile dacă este să cercetăm zecile și sutele de mii de procese intentate și pierdute. Iar cum onestitatea nu se cumpără simplu de la piață, după cum pare să sugereze domnul ministru (care se plângea mai zilele trecute că nu i se recunosc „meritele” în administrarea treburilor educației), ne-am întreba ce anume este onest? Să negi un drept acordat de lege sau să-l câștigi în instanța de judecată?
De altfel, procesele câștigate de sindicate au provocat supărare mare actualului „trecător” ministerial. Într-atât de mare că județele în care sunt cei mai lipsiți de onestitate lideri, adică cele mai multe procese câștigate, s-a trimis pentru a n-a oară (n-am făcut o numărătoare, dar cifra există pe la cei responsabili) onor „sperietoarea” de funcții mai mărunte, respectiv faimosul audit. „Verificarea modului de întocmire a întâmpinărilor, apelarea hotărârilor judecătorești și asigurarea legalității modului de calcul și plată a sumelor rezultate din punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești în anul 2024” este pomposul titlu al operațiunii de control, fiecare director de școală fiind obligat să răspundă „scurt pe doi” la nu mai puțin de 38 de întrebări legate direct de tematică. De acord, controalele sunt unul din atributele instituționale, dar de aici și până la a cere „camioane” de hârtii, multe dintre acestea pline cu copii ale dosarelor de instanță (???), parcă distanța este una destul de mare.
Onești, vom cere doar ca lucrurile să rămână în cadrul legal... pentru a nu fi nevoie de o urmărire legală. Se va întâmpla astfel? Semnele nu sunt prea îmbucurătoare, dar nici nu au cum să fie având în vedere oceanul de ipocrizie în care par să se cam arunce bucuroși nevoie mare toți cei băgați în seamă cu vreo funcție...
Iar cu cât funcția este mai sus, cu atât și lumea pare să înceapă a se învârti nu pe măsura naturii, ci pe măsura „Sorilor” atât de incandescenți. Sau cel puțin cam așa se poartă cei în cauză, actualul ministru ale educației având suficiente valențe de prototip în această privință. Spunem aceasta, găsind o justificare și mai profundă titlului acestor rânduri, fiindcă ne-au revenit în minte și recentele simulări ale examenelor naționale...
Cunoașteți, desigur, faptul că acestea s-au derulat pe fondul unor proteste ale salariaților din educație, ceea ce a făcut ca în aproape toate comisiile să fie prezenți, vorba aceea, „și cățel și purcel”, dar într-un număr mic cei cu catalogul, adică cei care ar fi trebuit de fapt să fie prezenți. Dând dovadă de o maximă onestitate, „trecătorul” nostru a lucrat zi și noapte până când lauda de sine l-a adus la un procent aproape de maxim în ceea ce privește organizarea simulărilor. Lucrurile s-au mai încurcat, evident, atunci când s-a pus problema corecturii lucrărilor, care nu mai putea fi făcută de doamna contabilă, de doamna secretară, de doamna bibliotecară sau de cine mai știe cine (de aici și prelungirea termenelor de publicare a rezultatelor). Fără să ne batem capul cu unele afirmații precum că notele obținute par să fi fost date adesea de deosebit de buni (ne)specialiști, vom reuși însă să identificăm destul de repede sincopa „reală” care a afectat bunul mers al acestor activități: profesorii de logică... Așa zice domnul ministru: „nu am pregătit și profesorii pentru a corecta această logică”.
Încă nu vă blocați, că ajungem imediat la final... Prin urmare, ar fi de subliniat poate, onest, că întârzierea corecturii s-a datorat refuzului celor calificați de a corecta lucrările în contextul protestelor sindicale, iar nu faptului că profesorii nu sunt pregătiți să corecteze logica. Dar credem că problema domnului ministru este mai curând alta și se leagă de „ACEASTĂ” logică. Profesori de logică, capabili să corecteze la logică, se mai găsesc, dar oricât am căutat nu am reușit să găsim persoane competente pentru a corecta în logica ministerială. Dar cine știe, poate că o puternică misiune de audit pe această temă va rezolva problema, propunerea noastră fiind ca prin chestionarele și documentațiile solicitate să fie educate și verificate competențele de logică ale întregului personal de conducere, îndrumare și control, precum și ale personalului didactice auxiliar, căci cine știe, s-ar putea ca la vară să fie nevoie de... corectori la ACEASTĂ logică.
În rest, spor la învățat onestitatea electro-logicii ministeriale!
Miercuri, 22 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi a fost înscrisă următoarea problemă:
I. Revenire la măsurile referitoare la reducerea cheltuielilor de personal, conform adresei MEC nr. 26564/17.04.2026
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă revenirea asupra hotărârii Consiliului de Administrație I.S.J. Hunedoara din data de 20.04.2026, cu următoarele măsuri:
- pentru Palatul Copiilor Deva: reducerea cheltuielilor privind salariile cu 8.844 lei din plata cu ora;
- pentru Clubul Sportiv Școlar Petroșani: reducerea indemnizației de hrană pentru 3 persoane, reducerea sporului de doctorat, reducerea a 3 posturi didactice;
- pentru Centrul Județean de Excelență Hunedoara: reducerea sumei din plata cu ora;
- pentru Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara: se completează macheta cu suma de 24.611 lei care se recuperează din FUNAS – din concedii medicale din lunile februarie și martie;
- pentru Clubul Sportiv Școlar Hunedoara: reducerea plății cu ora pentru 2,6 posturi și reducerea plății cu ora la titulari.
În principiu, lăsându-i de-o parte pe cei care, din varii motive nu o (mai) posedă, fiecare om, măcar dimineața, cel puțin ca o dovadă de bună creștere, se pieptănă, aranjându-și podoaba capilară. Desigur, în măsura în care cine știe ce probleme ardente nu îi scoate din minte acest lucru, caz în care se va avânta în vâltoarea noii zile ceva mai ciufulit. Și poate, dacă i se va oferi un moment de zăbavă, cu instrumentul potrivit, se va îngriji și de această problemă. Mai grav ar fi ca ordinea lucrurilor să se inverseze, de unde și vorba românească, nu prea politically correct, în care se amestecă și o babă, țara și ardenta situație a acesteia.
Lucruri de înțeles, la nivel individual. Dar ce ne facem atunci când nu mai este vorba despre unul dintre noi, ci pieptenele mânuit de zor este al țării, mânuit acesta, zor nevoie mare, de vajnicii noștri reprezentanți?
După ce ne trec prin minte tot felul de „vorbe de duh”, care de care mai spumoasă, încercăm să înțelegem, totuși, despre ce este vorba. Că poate, în nevolnicia minții noastre, n-am priceput noi prea multe, iar ardentele probleme se află în cu totul altă parte...
De exemplu, în organizarea și desfășurarea cu orice preț a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct în unitățile de învățământ preuniversitar, cea care pare să fi acaparat în ultima vreme podiumul problemelor majore ale sistemului educațional.
Nu negăm, de aici de jos s-ar putea să ne lipsească „omnipotenta” viziune conferită de calitatea de politician, mai ales în măsura în care ai reușit să te cațări ceva mai sus pe scara socială. În nemernicia ignoranței noastre în această privință nu ne rămâne atunci decât să încercăm să ne acoperim astfel de lipsuri, așa că trebuie să încercăm să vedem ce spun specialiștii.
Căutăm, căutăm... și descoperim un proiect de ordonanță de urgență în care, pe lângă bacalaureatul de care și-a mai amintit totuși cineva, se preconiza modificarea „monumentalei” legi a educației din 2011, în sensul desființării acelui corp de experți în managementul educațional, din care, cel puțin la modul legal, trebuia să faci parte pentru a aspira să devii un diriguitor de școală. Tot la fel de repede am descoperit însă că o astfel de modificare nu a fost pe placul celui ce stă în fruntea mesei românești. Așa că nu s-a întâmplat...
Dar problema s-a dovedit problemă cu adevărat, fiindcă la doar câteva zile s-a născut un nou proiect, unul, ne-am gândit repede, se întâlnește capra cu varza, într-o încercare de împăcare destul de puțin probabilă. Deschiși la minte, am decis să nu rămânem la o astfel de prejudecată, așa încât ne-am avântat pe tărâmul motivațiilor și argumentelor, adică, al notei de fundamentare pentru noul proiect de act normativ. Citim:
„Analizând într-un mod obiectiv nevoile sistemului național de învățământ, din perspectiva asigurării unui management de calitate, s-a ajuns la concluzia că se impune o lărgire a bazei de selecție a personalului apt să se înscrie la concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct în unitățile de învățământ preuniversitar, astfel încât să se realizeze o selecție mai riguroasă a resursei umane și să se realizeze o reevaluare a criteriilor de performanță în actul de management educațional.”
Ups! Cel „unu” neuron despre care, modești, afirmăm că îl avem în dotare, a avut tendința de a se înnoda. Ceea ce ar fi fost catastrofal! Dar cum altfel dacă te gândești (!?) că lărgirea „bazei de selecție” presupune ca pe lângă membrii acelui corp de experți să poată participa la „concurs” (ghilimelele sunt așa, ca să fie clară atmosfera) și cei care nu au calitatea de experți? Naivi, crezusem că i se făcuse cuiva milă de tonele de hârtie consumată, de banii cheltuiți sau măcar de timpul celor care au încercat să întrunească cerințele pentru a deveni membri ai corpului în una dintre cele aproape duzini (probabil exagerăm puțin aici, dar na, oameni suntem) de sesiuni de selecție pentru acesta. Dar nu, de fapt selecția devine mai riguroasă atunci când o faci nu dintre cei selectați deja la un alt nivel, ci doar în măsura selectezi dintr-o „grămadă” de selectați și neselectați.
Cum logicii i s-a făcut milă de noi și nu ne-a trăsnit, ne-am oxigenat spre 99% și am purces mai departe pe meandrele înțelegerii. Așa că am citit câteva rânduri mai departe că „managerul trebuie să fie capabil să definească profilul cerut pentru viitoarele cadre didactice și să motiveze cadrele didactice pentru performanță înaltă, să identifice bunele practici și să recunoască inovația și să utilizeze tehnologiile moderne de informare și comunicare”.
Ne-am tras singuri o palmă, încercând să ne readucem pe calea cea bună. Obiectivele propuse se arată de fapt de maximă importanță, iar toată cârcoteala noastră nu-și are locul. Este drept, printre stelele verzi s-au strecurat niște șoapte care aminteau de politici educaționale, de „motivații” amânate sine die și de utilizarea a ceva ce se tot promite că va veni de când a început covidul să miște prin lume, dar care probabil se va întâmpla doar când acesta va fi devenit oale și ulcele.
Bățoși deja, le-am ignorat. Deciși să ieșim din băltoaca părerilor noastre, trebuie să vedem cine, ce și cum.
Licență plus definitivare plus cel puțin cinci ani de vechime în învățământ. Extraordinar! „Săritura cu prăjina” va deveni mai accesibilă ca oricând în istoria educației românești. Desigur, ar fi o problemă cu definirea profilului de mai sus, când cel mai probabil nu ți-ai definitivat încă propriul profil, dar cum până și în artă se poartă naivul și disonanțele, poate că a venit vremea ca și aici să dăm dovadă de ceva mai multă creativitate (extinsă, desigur, și pentru celelalte funcții, mai înalte, de prin sistemul educațional, doar că aici prăjina trebuie să fie măcar de gradul II).
Și gata! S-a rezolvat problema! Portița din grădină odată deschisă (fără totuși să ni se indice amplasarea geografico-politică a acesteia, deși nu este chiar greu de imaginat), educația românească va urca pe înalte culmi de progres nebănuit în edificarea societății viitoare multilateral selectată și digitalizată.
Am încercat, la final, măcar să ne pieptănăm, fiindcă, am uitat să precizăm, „arși” de problemă ne-am afundat în vâltoarea acesteia. Nu am reușit nici măcar atât, nu știm cum dinții instrumentului adecvat cam ducându-se pe apa sâmbetei, așa că am rămas, o altă vorbă, puțin adusă din condei, și nepieptănați și cu banii luați (adevărul că nu ni s-au dat, iar dacă motivația dedicării pe cele mai înalte culmi de performanță a fost asigurată, se preconizează, apropo de o altă ardentă problemă, relativă la visul tot mai îndepărtat al pensionării, și să rămânem veșnici acolo).