Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a implementat împreună cu societatea emitentă, Pluxee, o procedură privind înlocuirea cardurilor pierdute, furate, nefuncționale sau emise cu date incorecte.
Conform procedurii, angajații din școli care au pierdut sau nu mai pot folosi cardurile de primă de carieră și de carieră profesională din diverse motive, pot primi unele noi. Aceștia trebuie să contacteze compania prin telefon sau email.
„Reprezentanții emitentului cardului Pluxee vor prelua solicitările, vor prelucra informațiile și ulterior se va plasa comanda pentru înlocuirea suporturilor electronice.
Pentru a se emite carduri noi, beneficiarii O.U.G. nr. 58/2023 privind unele măsuri pentru acordarea unei prime de carieră didactică pentru personalul didactic și didactic auxiliar, precum și unei prime de carieră profesională pentru personalul administrativ din învățământul de stat pot contacta Pluxee:
• număr de telefon: 021 207 27 27;
• adresă de email: socialplus.ro@pluxeegroup.com.”
Documente atașate
Adresa Pluxee către Ministerul Educației și Cercetării
Ca urmare a sesizărilor primite din partea organizațiilor afiliate, cu adresa Federației Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” nr. 368/01.04.2025, am solicitat Ministerului Educației și Cercetării un punct de vedere privind frecvența depunerii certificatului de cazier judiciar și a certificatului/adeverinței de integritate comportamentală de către personalul didactic, în conformitate cu prevederile Metodologiilor-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2025-2026, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de la art. 168 alin. (7) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare
Prin adresa nr. 26504/09.04.2025, Ministerul Educației și Cercetării – Direcția Generală Management, Carieră Didactică și Rețea Școlară în Învățământul Preuniversitar ne-a comunicat că „Prezentarea certificatului de cazier judiciar și a certificatului/adeverinței de integritate comportamentală (...) este reglementată de metodologiile-cadru privind mobilitatea (...), respectiv în perioadele prevăzute în Calendarul mobilității personalului didactic de predare pentru:
- încadrarea personalului didactic de predare la nivelul unităților de învățământ;
- modificarea duratei contractului individual de muncă din durată determinată de un an în contract individual de muncă pe durata de viabilitate a postului/catedrei, conform prevederilor art. 180 din Legea nr. 198/2023 (...);
- înscrierea/validarea înscrierii la concursul național de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar;
- înscrierea la concursul județean, respectiv testarea organizată la nivel județean pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate;
- înregistrarea cererilor privind repartizarea candidaților pe perioadă determinată în baza rezultatelor obținute la concursurile naționale, sesiunile anterioare (maximum 6 sesiuni anterioare);
- înregistrarea cererilor privind angajarea în regim de plata cu ora a personalului didactic asociat și pensionat;
- în perioadele de înscriere la orice etapă a mobilității personalului didactic de predare care presupun încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată/nedeterminată la nivelul unei unități de învățământ.”
Adresa M.E.C. confirmă punctul de vedere exprimat de reprezentanții F.S.E. „SPIRU HARET” pe această problemă: obligarea personalului didactic de predare titular de a depune certificatul de cazier judiciar și certificatul/adeverința de integritate comportamentală la fiecare 6 luni – pe motiv că cele anterioare și-au pierdut valabilitatea – este lipsită de fundament.
Faptul că respectivele certificate au valabilitate de 6 luni nu înseamnă că trebuie depuse de 2 ori pe an, ci că, atunci când sunt depuse (în situațiile și perioadele stabilite de metodologia-cadru și calendarul mobilității personalului didactic), acestea trebuie să fie valabile (să fie în interiorul termenului de 6 luni de la eliberare).
Marți, 8 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se prezintă Procedura operațională referitoare la fișele posturilor din cadrul I.S.J. Hunedoara. Se amână până la ședința viitoare pentru verificare.
2. Se aprobă reînmatricularea unui elev la Școala Gimnazială ”Dr. Aurel Vlad” Orăștie.
3. Se respinge transferul unui elev de la școala profesională, clasa a IX-a, la Liceul de Arte ”Sigismund Toduță” Deva, începând cu anul școlar 2025/2026, deoarece nu permite legislația transferul elevilor de la școala profesională la liceu.
4. Se aprobă lista excepții plata cu ora, cadre didactice, luna martie 2025, conform Anexei 2.
5. Se aprobă rapoartele de doctorat ale inspectorilor școlari și directori unități de învățământ, luna martie 2025.
6. Se respinge închirierea unei garsoniere din sediul I.S.J. Hunedoara.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
Înainte chiar să vă dumiriți asupra a ceea ce vă propune în conținutul său acest articol, v-ați întrebat probabil ce înseamnă „țiți”? Dacă vom preciza că acest cuvânt este luat din vocabularul unui băiețel care nu a împlinit încă doi ani și pentru care încă laptele matern este de departe alimentul preferat, ați înțeles tot ceea ce trebuia să înțelegeți.
În regulă, veți spune, dar care ar fi legătura? Simplă, în ce ne privește. Astfel, recent a fost reactivată, în mass-media mai întâi, că în prezent politica educațională se realizează primordial la televizor, inițiativa transferării întregului patrimoniu și a întregului personal ale unităților de învățământ pentru activități extrașcolare (palatele și cluburile copiilor) la autoritățile administrației publice locale. Spunem „a fost reluată” fiindcă ea nu este nouă, fiind vehiculată inițial în mai tristele guvernări ce au însoțit și „ne-au îngropat” în criza din 2008. Desigur, la momentul actual este la fel de adevărat că au fost „reșapați” mulți dintre politicienii acelor vremuri (fără a uita de „dependințele” acestora), dar cu precădere au fost revopsite și prezentate ca noi-nouțe ideile (cu toată „târla” lor de interese).
Extraordinarul adevăr de la care s-a redeclanșat povestea a fost acela că „s-a dovedit că ministerul nu poate gestiona eficient aceste entități pe întreg teritoriul”, în așa mod că, exemplul concret, Baza sportivă „Cireșarii” a trebuit igienizată și curățată de factori externi (recte ministrul și cei de pe la universitatea păstorită, actual de la distanță). Scurt spus, o variație pe vechiul refren al „statului prost administrator”.
Trecând peste lipsa de logică a argumentării domnului ministru, n-am aflat nimic despre motive și cauze, fiindcă evident spusele sale sunt doar un mod retoric de evitare a problemei. Nu de alta, dar dacă incompetența ministerului este cu adevărat cauza, n-am înțelege de ce mai este ministru sau de ce mai există minister al educației? (Basmul cu greaua moștenire nu prea funcționează aici, fiindcă cu cât ne întoarcem mai mult în timp, cu atât am descoperi că lucrurile mergeau ceva mai bine.)
În realitate motivația este mult prea simplă pentru ca politicienii și guvernanții noștri să o ia în calcul: lipsa finanțării, iar de aici a personalului și a dotărilor. Asemănător cu ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în întreg sistemul educațional.
Dar nu, nu putem aduce în discuție banii fiindcă în momentul acela ai cam încheiat orice discuție. Vom lăsa adevărata cauză a celor mai multe dintre neajunsurile educației românești în urmă și ne vom concentra pe „soluții”, respectiv una singură: transferul către administrația publică locală...
Și gata! Cu asta am scăpat de problemă, bașca de patrimoniu, de personal și mai ales de multe dureri de cap (plus „fericirile” unuia și altuia dintre prieteni). Chiar așa? Ținând seama că până în prezent procesul de descentralizare în sistemul educațional românesc nu a oferit niciun rezultat pozitiv, în situația în care cedarea devine efectivă, se poate trece deja la organizarea prohodului. Iar în ce ne privește, exemplele nu ne lipsesc. Iar cele mai strigătoare la cer, fiindcă acolo faptele s-au consumat și răsconsumat, sunt creșele și taberele școlare.
Primul dintre aceste jafuri pe seama sistemului educațional, cel care a privit creșele, a fost uitat de mult. Cine își mai amintește că inițial acestea au fost ale învățământului, într-un număr mare și funcționale? Au fost cedate la un alt moment administrațiilor locale, care s-a întrecut pe sine în desființări și valorificări de patrimoniu, până nu a mai rămas aproape nimic. Au venit după aceea ceva bani europeni și sporadic au mai fost înființate, pe ici pe colo, de la zero și crescute cu „mare grijă” (ca debușee pentru pcr-ul nemuritor). Cu alte cuvinte, un eșec crunt, care acum se dorește remediat și va fi, chiar în pofida subfinanțării caracteristice sistemului educațional. Probabil, la un alt moment, educația le va returna administrațiilor locale, pentru a reface „oportunitățile” locale.
Un alt jaf, la fel de mare, a fost cel al taberelor școlare, și ele transferate din grija educației, până acolo că în scurt timp au fost șterse din existență (este drept, unele „reanimate” ca extraordinare inițiative private și astfel argumente pentru demolarea în continuare a sistemului public). Iar lista ar putea continua, fie că ne gândim la transportul școlar, menit să mascheze masivele desființări de școli (mergând până la „hazliile” situații, nu puține, în care școala abia ieșită din reabilitare s-a închis, devenind astfel o extraordinară generatoare de venituri).
De fapt, fiecare dintre aceste „inițiative” întru propășirea educației a avut drept scop, tiparul este evident, pe de o parte, eliminarea unor cheltuieli bugetare directe, oricum insuficiente, dar pe de altă parte, transferuri consistente de patrimoniu și de finanțare „oamenilor de bine”. Iar procesul continuă, ba chiar se perfecționează, mergând și mai adânc. Probabil ne gândim la un același lucru: recenta bulversare a structurii anului școlar (oricum decisă de mulți ani mai curând în funcție de nevoile celor din turism, iar nu pe considerente educaționale) și „evacuarea” evaluărilor sumative din școală, până acolo că profesorul rămâne un fel de supraveghetor-organizator (prost plătit), „treaba” (în toate sensurile) făcând-o alții.
Ce-am avut și ce-am pierdut? Puțin câte puțin, educația. Că de bani și de interes din partea decidenților oricum nu a avut parte. Iar povestea, ținând seama de „pastilele” ministeriale zilnice, dar și de „soluțiile” găsite peste noapte de cine trebuie, pare să devină una fără de sfârșit, multe alte ghiulele fiind pregătite pentru a fi trase-n tunurile celor care „ne” vor tot binele din lume.