Sunt deja câteva zile de la debutul anului școlar 2024-2025, marcate acestea în primul rând de pregătirile pentru debutul efectiv al cursurilor, activități cu atât mai intense cu cât data începerii acestora, 9 septembrie, este devansată în raport cu tradiția sistemului educațional românesc. Dar cum ne-am obișnuit de mult cu incapacitatea decidenților de a oferi un cadru de stabilitate școlii românești, fie doar și printr-o structură a anului școlar care să prioritizeze nevoile educaționale, înainte de toate activitatea la catedră, ne vom opri în aceste rânduri nu atât la problemele educației, cât la așteptările care îi marchează debutul.
Desigur, având în vedere cine suntem, vom avea în vedere în primul rând așteptarea relativă la „calendarul” creșterilor salariale obținute în urma grevei generale de anul trecut. Onorată în integralitate până în prezent, creșterea veniturilor în educație presupune însă și o ultimă etapă, care ar trebui să fie onorată în orizontul anului 2025: apariția unei noi legi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și acordarea prin aceasta a salariilor de încadrare negociate în 2023 (diferența dintre salariile aflate în prezent în plată și maximul din viitoarea lege de salarizare).
Creșterilor salariale le urmează, prin impactul major pe care îl pot avea, estimările privind apariția unor noi planuri-cadru, cel puțin pentru învățământul liceal, iar corelat apariția unor noi programe școlare. Deși este greu de spus la acest moment care va fi „paradigma” acestora, mai ales ținând seama de predispoziția decidenților de a asculta mai pe toată lumea cu excepția celor de la catedră, având în vedere unele „scăpări”, este de estimat că ne așteaptă o luptă și în această privință.
Mai mult sau mai puțin vizibilă, dar devenită aproape permanentă, este și „lupta” pentru menținerea titularizării, atacurile la adresa acesteia fiind tot mai frecvente, chiar dacă este unul dintre puținele elemente de stabilitate pentru sistemul educațional românesc.
Am spune însă că ne-am obișnuit cu avalanșa de măsuri „luate după ureche” și că în haosul tot mai accentuat vom face tot ce se poate pentru ca, pe cât se poate, școala să-și vadă de scopul său major. Cu siguranță, definirea acestuia ar putea suscita polemici, dar rămânem convinși că acesta nu poate avea de-a face cu o „stare de bine” care pe zi ce trece aduce tot mai mult cu un „bunul plac” al orișicui...
Deși realitatea nu face decât să ne confirme modul de „operare” al decidenților, un bun exemplu fiind recentele decizii privind derularea examenelor naționale. Probe orale mutate la începutul anului (adică aproximativ două săptămâni în care activitatea școlară curentă va fi bulversată în multe dintre școli), câte o zi liberă după fiecare probă scrisă (într-o perioadă oricum supraaglomerată), vizualizarea lucrărilor înainte de depunerea contestațiilor (măsură potențial generatoare a unui volum imens de activitate), sunt câteva exemple, fără a uita de „ajutorul” oferit de justiție în acest sens, ultimul exemplu fiind decizia menținerii notei mai mari în urma unei contestații (ceea ce va îndemna probabil pe fiecare candidat să depună contestație, neavând nimic de pierdut, iar de aici o recorectare a majorității lucrărilor).
În același sens al unui haos tot mai accentuat se înscrie și elaborarea recentă a profilului profesorului și a standardelor didactice (de către o comisie atinsă din plin de o presupusă extincție a celor de la catedră), confundată aceasta cu ideile aruncate prin media cu privire la o salarizare pe criterii de competență. Istericalele generate și mai ales susținute de diferiții actori cu precădere non-educaționali, iar aici ne gândim cu precădere la „sursa ta de informații din domeniul educațional”, dar fără să ignorăm la fel de dezinformatele rețele sociale, s-au dovedit fără acoperire, discuțiile pe această temă între actorii relevanți fiind încă departe de a fi demarat într-un mod cât de cât consistent...
Și am putea continua, dar ne-am învârti, având în minte avalanșa de măsuri preconizate (cam pe câte nu s-a reușit a fi implementate în ultimele trei decenii), în aceleași orizonturi ale nesiguranței... Dar poate că un lucru, prin prisma „festivalului” electoral care ne așteaptă în ultima parte a anului, este sigur: dincolo de „simpatiile” politice, dincolo de „adevărurile” care ne sunt oferite valuri-valuri pe toate canalele posibile și chiar dincolo de idiosincraziile personale, personalul de educație va trebui să meargă la vot și să-și acorde votul cu multă, cu foarte multă chibzuință. În rest, reiterăm urarea unui an școlar plin de satisfacții și împliniri!
Miercuri, 18 septembrie 2024, a avut loc ședința comună a Consiliilor Liderilor Sindicatului Învățământ Preuniversitar (S.I.P.) Județul Hunedoara și Federației Sindicatelor din Educație (F.S.E.) „Spiru Haret”.
La ședință au participat 147 lideri ai grupelor sindicale din unitățile de învățământ din județul Hunedoara, lideri de zonă, președintele, consilierul juridic al organizației, alături de aceștia fiind prezenți membrii Comitetului de Supraveghere C.A.R. (I.F.N.) S.I.P. Județul Hunedoara, precum și membrii Comisiilor de cenzori S.I.P. Județul Hunedoara și C.A.R. (I.F.N.) SIP Județul Hunedoara.
De asemenea, în partea a doua a ședinței s-au alăturat și 50 de lideri ai organizațiilor județene din țară afiliate la Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, prezenți la Deva pentru ședința Consiliului Liderilor și Biroului Executiv F.S.E. „Spiru Haret”.
Ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarea problematică: informare privind probleme profesionale și sindicale; prezentarea situațiilor financiare; probleme organizatorice; probleme diverse, ridicate de liderii de sindicat prezenți.
Materiale suport folosite în cadrul ședinței au fost: Buletin informativ Magister nr. 46, informare F.S.E. „Spiru Haret”, evoluția salariilor în ultimul an, împuternicire lider sindical, adresă atribuții lider sindical, cerere de înscriere – model, notă de transfer – model, situații financiare iunie 2024, situații financiare iulie 2024, situații financiare august 2024, situații statistice privind evoluția numărului de membri – august 2024, calendar școlar.
În cadrul ședințelor s-a insistat în special pe următoarele aspecte:
1. Așteptări la început de an școlar
Având în vedere ceea ce suntem (organizație sindicală), pe primul loc se situează așteptarea relativă la „calendarul” creșterilor salariale: până acum suntem în grafic; urmează o creștere pentru personalul administrativ aplicată de la 1 septembrie și noua lege a salarizării cu aplicare începând, sperăm noi, de anul viitor.
2. Noul R.O.F.U.I.P.
Au fost semnalate cele mai relevante noutăți. Acestea sunt prezentate și în paginile 2 și 5 din buletinul informativ și, ca noutate, a fost publicat codul QR prin scanarea căruia se accesează întregul Regulament publicat pe site-ul organizației.
3. Statul elevului
Prin Ordinul Ministrului Educației 5707/2024 se aprobă un nou Statut care cuprinde o serie de elemente de noutate.
4. Alte informații de interes:
- declarația de interese: obligatorie pentru personalul didactic de predare; termen depunere 31 decembrie;
- adeverința medicală, certificatul de cazier judiciar și de integritate ce trebuie depuse la început de an școlar: adeverința medicală de la medicul de medicina muncii la care este arondată unitatea; evaluarea se poate realiza prin invitarea medicului în unitate; cazierul judiciar se poate obține în 3-5 minute online; în ceea ce privește certificatul de integritate, Federația a cerut Ministerului simplificarea procedurii;
- prima de carieră didactică/profesională: s-a prelungit perioada de utilizare până la 31 octombrie 2024; pentru colegii ale căror cardurile nu au fost alimentate, există promisiunea rezolvării situației până la finalul anului;
- majorarea numărului de posturi în educație: noile posturi sunt prevăzute pentru creșe, profesori de sprijin pentru copiii cu CES, informaticieni pentru laboratoarele inteligente achiziționate prin PNNR.
5. Prezent și viitor în activitatea sindicatelor din educație
Președintele Federației, dl. Marius Nistor, a făcut o amplă prezentare a contextului sindical actual, precum și „amenințărilor” posibile în anul 2025.
Ca de obicei, s-a reiterat că în contextul actual este important:
- să verificăm informațiile la care avem acces, cu precădere cele pe teme sindicale și profesionale;
- să fim „rezervați” în privința comentariilor sindicale și profesionale de pe rețelele de socializare;
- să folosim în primul rând informațiile primite din surse sigure (lideri, sindicat, federație);
- să manifestăm încredere în organizația sindicală, acțiunile întreprinse de aceasta fiind întotdeauna conforme, după cum s-a dovedit, scopului existenței sale.
Totodată, menținem următoarele solicitări adresate tuturor membrilor de sindicat:
- să solicite în scris orice drept care li se cuvine conform legislației în vigoare; solicitarea se înregistrează la compartimentul secretariat din unitate;
- să respingă solicitările care nu au un suport legal din partea conducerii unității sau I.S.J.; dacă există astfel de cazuri, vă rugăm informați organizația sindicală;
- să sprijine activitatea liderului de sindicat, inclusiv prin participarea la ședințele de sindicat și realizarea în timp util a diferitelor documente.
Toate materialele utilizate în cadrul ședinței se regăsesc pe site (https://nou.siphd.ro/), la rubrica S.I.P. HUNEDOARA / Activitate / Consiliul Liderilor (link direct: https://nou.siphd.ro/?a=3122&t=2024).
Marți, 17 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă revizuirea procedurilor operaționale privind efectuarea inspecțiilor școlare și selecția metodiștilor.
2. Se aprobă pensionarea unui cadru didactic în timpul anului școlar.
3. Se aprobă componența comisiei de etică de pe lângă Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, conform deciziei anexate.
4. Se aprobă/reconfirmă componența Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
5. Se acordă aviz proiectului Școlii Gimnaziale „Constantin Daicoviciu” Beriu privind transportul elevilor.
6. Se acordă aviz pentru funcționarea provizorie a unei școli private din Simeria.
7. Se aprobă plata cu ora pentru directorii și directorii adjuncți, conform anexei.
8. Se respinge cererea de transfer a unui elev din clasa a IX-a.
9. Se aprobă statul de funcții al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, valabil de la data de 1 octombrie 2024.
10. Se respinge cererea Fundației pentru tineret Timiș privind încheierea unui parteneriat, referitor la desfășurarea unei acțiuni de educație civică pentru alegeri cu elevii.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Înainte chiar să vă dumiriți asupra a ceea ce vă propune în conținutul său acest articol, v-ați întrebat probabil ce înseamnă „țiți”? Dacă vom preciza că acest cuvânt este luat din vocabularul unui băiețel care nu a împlinit încă doi ani și pentru care încă laptele matern este de departe alimentul preferat, ați înțeles tot ceea ce trebuia să înțelegeți.
În regulă, veți spune, dar care ar fi legătura? Simplă, în ce ne privește. Astfel, recent a fost reactivată, în mass-media mai întâi, că în prezent politica educațională se realizează primordial la televizor, inițiativa transferării întregului patrimoniu și a întregului personal ale unităților de învățământ pentru activități extrașcolare (palatele și cluburile copiilor) la autoritățile administrației publice locale. Spunem „a fost reluată” fiindcă ea nu este nouă, fiind vehiculată inițial în mai tristele guvernări ce au însoțit și „ne-au îngropat” în criza din 2008. Desigur, la momentul actual este la fel de adevărat că au fost „reșapați” mulți dintre politicienii acelor vremuri (fără a uita de „dependințele” acestora), dar cu precădere au fost revopsite și prezentate ca noi-nouțe ideile (cu toată „târla” lor de interese).
Extraordinarul adevăr de la care s-a redeclanșat povestea a fost acela că „s-a dovedit că ministerul nu poate gestiona eficient aceste entități pe întreg teritoriul”, în așa mod că, exemplul concret, Baza sportivă „Cireșarii” a trebuit igienizată și curățată de factori externi (recte ministrul și cei de pe la universitatea păstorită, actual de la distanță). Scurt spus, o variație pe vechiul refren al „statului prost administrator”.
Trecând peste lipsa de logică a argumentării domnului ministru, n-am aflat nimic despre motive și cauze, fiindcă evident spusele sale sunt doar un mod retoric de evitare a problemei. Nu de alta, dar dacă incompetența ministerului este cu adevărat cauza, n-am înțelege de ce mai este ministru sau de ce mai există minister al educației? (Basmul cu greaua moștenire nu prea funcționează aici, fiindcă cu cât ne întoarcem mai mult în timp, cu atât am descoperi că lucrurile mergeau ceva mai bine.)
În realitate motivația este mult prea simplă pentru ca politicienii și guvernanții noștri să o ia în calcul: lipsa finanțării, iar de aici a personalului și a dotărilor. Asemănător cu ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în întreg sistemul educațional.
Dar nu, nu putem aduce în discuție banii fiindcă în momentul acela ai cam încheiat orice discuție. Vom lăsa adevărata cauză a celor mai multe dintre neajunsurile educației românești în urmă și ne vom concentra pe „soluții”, respectiv una singură: transferul către administrația publică locală...
Și gata! Cu asta am scăpat de problemă, bașca de patrimoniu, de personal și mai ales de multe dureri de cap (plus „fericirile” unuia și altuia dintre prieteni). Chiar așa? Ținând seama că până în prezent procesul de descentralizare în sistemul educațional românesc nu a oferit niciun rezultat pozitiv, în situația în care cedarea devine efectivă, se poate trece deja la organizarea prohodului. Iar în ce ne privește, exemplele nu ne lipsesc. Iar cele mai strigătoare la cer, fiindcă acolo faptele s-au consumat și răsconsumat, sunt creșele și taberele școlare.
Primul dintre aceste jafuri pe seama sistemului educațional, cel care a privit creșele, a fost uitat de mult. Cine își mai amintește că inițial acestea au fost ale învățământului, într-un număr mare și funcționale? Au fost cedate la un alt moment administrațiilor locale, care s-a întrecut pe sine în desființări și valorificări de patrimoniu, până nu a mai rămas aproape nimic. Au venit după aceea ceva bani europeni și sporadic au mai fost înființate, pe ici pe colo, de la zero și crescute cu „mare grijă” (ca debușee pentru pcr-ul nemuritor). Cu alte cuvinte, un eșec crunt, care acum se dorește remediat și va fi, chiar în pofida subfinanțării caracteristice sistemului educațional. Probabil, la un alt moment, educația le va returna administrațiilor locale, pentru a reface „oportunitățile” locale.
Un alt jaf, la fel de mare, a fost cel al taberelor școlare, și ele transferate din grija educației, până acolo că în scurt timp au fost șterse din existență (este drept, unele „reanimate” ca extraordinare inițiative private și astfel argumente pentru demolarea în continuare a sistemului public). Iar lista ar putea continua, fie că ne gândim la transportul școlar, menit să mascheze masivele desființări de școli (mergând până la „hazliile” situații, nu puține, în care școala abia ieșită din reabilitare s-a închis, devenind astfel o extraordinară generatoare de venituri).
De fapt, fiecare dintre aceste „inițiative” întru propășirea educației a avut drept scop, tiparul este evident, pe de o parte, eliminarea unor cheltuieli bugetare directe, oricum insuficiente, dar pe de altă parte, transferuri consistente de patrimoniu și de finanțare „oamenilor de bine”. Iar procesul continuă, ba chiar se perfecționează, mergând și mai adânc. Probabil ne gândim la un același lucru: recenta bulversare a structurii anului școlar (oricum decisă de mulți ani mai curând în funcție de nevoile celor din turism, iar nu pe considerente educaționale) și „evacuarea” evaluărilor sumative din școală, până acolo că profesorul rămâne un fel de supraveghetor-organizator (prost plătit), „treaba” (în toate sensurile) făcând-o alții.
Ce-am avut și ce-am pierdut? Puțin câte puțin, educația. Că de bani și de interes din partea decidenților oricum nu a avut parte. Iar povestea, ținând seama de „pastilele” ministeriale zilnice, dar și de „soluțiile” găsite peste noapte de cine trebuie, pare să devină una fără de sfârșit, multe alte ghiulele fiind pregătite pentru a fi trase-n tunurile celor care „ne” vor tot binele din lume.