Cadrele didactice care au gradul didactic I și peste 25 de ani vechime în învățământ BENEFICIAZĂ de reducere normei didactice de predare cu două ore săptămânal.
Am fost sesizați cu privire la faptul că există situații în care s-a transmis verbal unităților de învățământ că, în prezent, cadrele didactice cu gradul didactic I și peste 25 de ani vechime în învățământ nu ar mai beneficia de reducerea normei didactice de predare-învățare-evaluare cu 2 ore săptămânal, astfel că acestea nu mai pot depune cererile în vederea valorificării dreptului în cauză.
Privitor la acest aspect, vă rugăm să aveți în vedere următoarele:
1) Art. 9 alin. (8) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2025-2026 (aprobată prin O.M.E. nr. 7495/02.12.2024) prevede: ”(8) Cadrele didactice care beneficiază de reducerea normei didactice de predare, fără diminuarea salariului, conform prevederilor legale în vigoare, depun cereri în perioada constituirii normei didactice de predare pentru personalul didactic de predare titular propriu. Cadrele didactice încadrate ca urmare a derulării etapelor de mobilitate a personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2025-2026, pot depune cereri la începutul lunii septembrie, până la data începerii cursurilor. Orele eliberate se ocupă numai pe perioadă determinată în etapele ulterioare ale mobilității personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar, conform prevederilor prezentei Metodologii. După începerea cursurilor, consiliile de administrație din unitățile de învățământ pot aproba cereri privind reducerea normei didactice de predare a cadrelor didactice în condițiile art. 207 alin. (12) din Legea nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, cu avizul ISJ/ISMB.”
2) Potrivit CALENDARULUI mobilității personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2025-2026 (prevăzut în Anexa nr. 19 la Metodologia-cadru mai sus menționată), constituirea posturilor/catedrelor, la nivelul unităților de învățământ se realizează în perioada 08-23 ianuarie 2025.
3) Art. XXVIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare din domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene prevede expres: „Până la intrarea în vigoare a prevederilor art. 207 alin. (11), Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023, cu modificările ulterioare, beneficiază de reducerea normei didactice de predare-învățare-evaluare cu două ore săptămânal, la cerere, fără diminuarea salariului personalului didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I”.
4) Prorogarea, la data de 31.12.2024, prin art. LI alin.(1) lit. g), din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, a aplicării dispozițiilor art. 207 alin (11) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, până la începutul anului școlar 2026-2027, NU CONDUCE LA CONCLUZIA că personalul didactic de predare cu gradul didactic I și peste 25 de ani vechime în învățământ nu mai beneficiază de reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, întrucât prin O.U.G. nr. 156/2024 NU AU FOST ABROGATE DISPOZIȚIILE EXPRESE ALE ART. XXVIII din O.U.G nr. 115/2023 ( în condițiile în care, atunci când legiuitorul delegat a dorit să abroge, prin O.U.G. nr. 156/2024, anumite acte normative, a dispus expres abrogarea acestora – a se vedea art. LVIII, art. LX, art. LXIV pct. 3, pct. 7 pct.8 etc).
Atâta timp cât O.U.G. nr. 115/2023 nu a dispus măsuri doar pe parcursul anului 2024 (ceea ce rezultă atât din preambul, cât și din conținutul său normativ), iar prevederile art. XXVIII din aceasta NU AU FOST ABROGATE EXPRES prin O.UG. nr. 156/2024, ÎN PREZENT SUNT ÎN CONTINUARE ÎN VIGOARE ȘI APLICABILE dispozițiile art. XXXVIII din O.U.G. nr. 115/2023.
În consecință, până la data intrării în vigoare a prevederilor art. 2027 alin (11) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, BENEFICIAZĂ de reducere normei didactice de predare cu două ore săptămânal cadrele didactice care au gradul didactic I și peste 25 de ani vechime în învățământ.
În aceste condiții, vă rugăm să atenționați conducerile unităților de învățământ că au obligația respectării prevederilor legale privind reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal pentru cadrele didactice care au gradul didactic I și peste 25 ani vechime în învățământ și că trebuie să țină cont de cererile depuse în acest sens, în etapa constituirii posturilor/catedrelor la nivelul unităților de învățământ ce e desfășoară în prezent.
Ca urmare a discuțiilor generate de apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, referitor la decontarea cheltuielilor de NAVETĂ, facem următoarele precizări.
Articolul este lung și „tehnic” așa că vom începe cu:
CONCLUZII
1. De decontarea cheltuielilor de navetă beneficiază cadrele didactice și personalul didactic auxiliar din unitățile de învățământ (cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată).
2. Decontarea cheltuielilor de navetă se realizează pentru personalul didactic atât din mediul rural, cât și din mediul urban:
a) fie prin decontarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun – AUTO, CFR, naval,
b) fie prin decontarea contravalorii biletelor pe respectivul mijloc de transport în comun,
c) fie prin decontarea carburantului la valoarea unui abonament pentru ruta respectivă sau pentru distanțe similare.
3. Obligația decontării cheltuielilor de navetă revine angajatorului (care face plata efectivă) și administrației publice locale (care prevede în buget și alocă unităților de învățământ fondurile necesare decontării cheltuielilor de transport ale personalului didactic care are locul de muncă în altă localitate decât cea de domiciliu/reședință).
4. Nu există nicio prevedere legală care să dea posibilitatea administrației locale să deconteze preferențial cheltuielile de navetă (de exemplu, pe considerentul tarifului, numai pe anumite mijloace de transport sau numai cu anumite firme de transport, agreate de autorități).
Singura excepție o constituie dispoziția de la alin. (8) al art. 7 din Normele metodologice: „(8) Se interzice decontarea cheltuielilor cu efectuarea navetei cu autoturismul proprietate personală, pentru cadrele didactice și personalul didactic auxiliar, atunci când acestea au asigurate servicii de transport gratuit cu autovehiculele destinate transportului de persoane deținute/asigurate de către autoritățile administrației publice locale sau de către unitatea de învățământ, iar orarul mijloacelor de transport nu diferă cu mai mult de 2 ore de orarul/programul beneficiarului.”
5. De decontarea cheltuielilor de navetă beneficiază în continuare și personalul didactic din unitățile conexe, în conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 8 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2015:
„Art. 8. Prezentele norme metodologice se aplică, în mod corespunzător, și personalului didactic și didactic auxiliar angajat în unitățile de învățământ pentru activități extrașcolare și unitățile conexe din învățământul preuniversitar de stat, finanțarea pentru sumele necesare decontării navetei asigurându-se, în acest caz, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării Științifice.”
6. De decontarea cheltuielilor de navetă beneficiază și cadrele didactice de sprijin și itinerante care își desfășoară activitatea la una sau mai multe unități de învățământ sau la domiciliul/reședința elevilor, astfel cum se prevede expres la art. 53 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă Unic La Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (înregistrat la M.M.S.S.-D.D.S. sub nr. 1199 /05.07.2023 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 1/26.07.2023):
„(3) Cadrele didactice de sprijin și itinerante care își desfășoară activitatea la una sau mai multe unități de învățământ sau la domiciliul/reședința elevilor, indiferent de regimul de mediu, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport, în măsura în care își desfășoară activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu/reședință.”
7. În ceea ce privește personalul administrativ (nedidactic), până la aplicarea dispozițiilor art. 139 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 198/2023 [care reglementează decontul navetei pentru tot personalul din învățământ – prevedere inserată în urma repetatelor demersuri sindicale], există doar posibilitatea decontării navetei reglementată prin contractele colective de muncă - la nivel de unitate / de grup de unități (în măsura în care există) sau de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar. În acest sens, C.C.M.U.N.S.N.C.I.P. înregistrat la M.M.S.S.-D.D.S. sub nr. 1199/05.07.2023 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 1/26.07.2023 prevede:
„Art. 53. (1) Personalului din învățământ care își desfășoară activitatea în altă localitate decât localitatea de domiciliu/reședință i se decontează cheltuielile de navetă la și de la locul de muncă, de către autoritățile administrației publice locale, la solicitarea consiliului de administrație al unității/instituției prevăzute în Anexa nr. 3.
(2) În cazul în care nu există mijloace de transport în comun pentru localitățile prevăzute la alin. (1), transportul angajaților se poate asigura cu microbuzele care realizează transportul elevilor, pe rutele de transport ale elevilor.”
„TEHNIC”
Art. LI din O.U.G. nr. 156/2024 prorogă aplicarea mai multor dispoziții cuprinse în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările ulterioare, între care și pe cele ale art. 139 alin. (2) lit. d) din lege, după cum urmează:
„(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, aplicabilitatea unor dispoziții prevăzute în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023, cu modificările și completările ulterioare, se prorogă după cum urmează:
(…) f) prevederile art. 139 alin. (2) lit. d), alin. (3) și (7) se prorogă până la începutul anului școlar 2026-2027;”.
Art. 139 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 198/2023 prevede: „(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per antepreșcolar/preșcolar/elev, după cum urmează: (...) d) cheltuieli de transport pentru personalul din învățământul preuniversitar care nu dispune de locuință în unitatea administrativ-teritorială unde are postul.”
[Aplicarea textului respectiv era oricum deja prorogată până la data de 01.09.2025, efect al dispozițiilor art. XXVI alin. 1 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023: „Începând cu data intrării în vigoare a acesteia, aplicabilitatea prevederilor art. 139 alin. (2) lit. d), alin. (3), (7) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023, cu modificările ulterioare, se prorogă până la începutul anului școlar 2025-2026.”.]
În același timp însă, art. 127 lit. k) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 prevede:
„Art. 127. În domeniul educației, autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
(...) k) asigură personalului didactic care nu dispune de locuință în unitatea administrativ-teritorială decontarea cheltuielilor de transport;”.
O.U.G. nr. 156/2024 nu prorogă și art. 127 lit. k) din Legea nr. 198/2023, astfel că în prezent suntem în aceeași situație ca și anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 156/2024.
În consecință, în materia decontării cheltuielilor de transport pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, sunt incidente în continuare aceleași dispoziții aplicabile și în anul anterior, respectiv:
1. Art. 127 lit. k) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările ulterioare, anterior citat – autoritățile administrației publice locale neputându-se prevala de dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. d), prorogat, pentru a justifica nedecontarea cheltuielilor de navetă ale personalului didactic.
2. Art. 1 alin. (3) din Ordinul ministrului educației nr. 6072/2023 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii aplicabile la nivelul sistemului național de învățământ preuniversitar și superior (emis în temeiul prevederilor art. 248 alin. (2) din Legea nr. 198/2023), cu modificările ulterioare: „Până la elaborarea metodologiilor, regulamentelor și a altor acte normative necesare pentru punerea în aplicare a Legii nr. 198/2023 se aplică dispozițiile privind organizarea, funcționarea sistemului de învățământ preuniversitar și desfășurarea procesului de învățământ aflate sau intrate în vigoare la data de 1 septembrie 2023.”
3. Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor pentru naveta la și de la locul de muncă a cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 569/2015, care detaliază procedura și condițiile de decontare a navetei, inclusiv atribuțiile concrete ale autorităților administrației publice locale.
Dispozițiile Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 569/2015 rămân aplicabile, în ceea ce privește decontarea cheltuielilor pentru naveta personalului didactic, având în vedere atât prorogarea intrării în vigoare a dispozițiilor art. 139 alin. (2) din Legea nr. 198/2023, prin art. LI alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 156/2024, cât și dispozițiile privitoare la măsurile tranzitorii aplicabile în sistemul de învățământ preuniversitar până la elaborarea tuturor actelor normative și actelor administrative de punere în aplicare a dispozițiilor Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023 [respectiv art. 248 alin. (2) din lege și art. 1 alin. (3) din O.M.E. nr. 6072/2023].
Comisia paritară de la nivelul I.S.J. Hunedoara... și nu numai
La solicitarea S.I.P. Județul Hunedoara, miercuri, 22 ianuarie 2025, la sediul I.S.J. Hunedoara s-a derulat ședința Comisiei paritare de la nivelul I.S.J. Hunedoara.
Motivată în primul rând de tergiversările sistematice cu care I.S.J. Hunedoara abordează anumite probleme, ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarele:
1. expertizarea locurilor de muncă din cadrul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, având în vedere faptul că de la data emiterii Buletinului de determinare nr. 99/13.12.2021, emis de Direcția de Sănătate Publică Hunedoara, au trecut 36 luni;
2. decontarea navetei pentru personalul didactic și didactic auxiliar din cadrul I.S.J. Hunedoara;
3. lipsa răspunsului la adresa nr. 4164/05.11.2024 prin care am solicitat informații referitoare la sumele folosite de I.S.J. Hunedoara începând cu luna mai/iunie 2024 pentru înlăturarea factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea și integritatea fizică și psihică și îmbunătățirea condițiilor de muncă, precum și la achizițiile și reparațiile ce au implicat folosirea acestor sume.
Din discuțiile purtate sunt de reținut:
1. Potrivit declarațiilor verbale, I.S.J. Hunedoara a demarat demersurile pentru realizarea unei noi expertizări a locurilor de muncă din aparatul propriu...
În această privință, S.I.P. Județul Hunedoara a reiterat obligația angajatorului de a solicita realizarea unei astfel de expertizări în timp util, ceea ce nu s-a întâmplat la nivelul I.S.J. Hunedoara, fapt care cumulat cu dispozitivele sentințelor opozabile în această speță (printre altele, acordarea sporului și pe viitor) face ca decizia de încetare a acordării sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare să intre în sfera ilegalității.
2. I.S.J. Hunedoara nu realizează decontul navetei pentru personalul didactic și didactic auxiliar, motivațiile invocate fiind absența unor prevederi exprese legate de detașarea în interesul învățământul (care este totuși o formă de detașare, legislația prevăzând dreptul de decont al navetei în acest caz) și faptul că instituția nu este finanțată de o unitate administrativ teritorială, ci de Ministerul Educației...
Ținând seama de lipsa de conținut a unor astfel de argumente, S.I.P. Județul Hunedoara va iniția în perioada următoare acțiuni în instanță pentru recuperarea sumelor aferente (desigur, cei îndreptățiți trebuie să împuternicească nominal sindicatul în această speță).
3. Răspunsul dat de I.S.J. Hunedoara a arătat doar că a trimis mai multe adrese în acest sens Ministerului Educației, fără să poată justifica întârzierea mult peste termenele legale, deși pentru conceperea unui răspuns la adresa S.I.P. Județul Hunedoara a fost constituită și o comisie...
S.I.P. Județul Hunedoara a informat că așteaptă în continuare respectarea legii în ceea ce privește furnizarea informațiilor solicitate, existând hotărârea de a le obține indiferent de modul în care I.S.J. Hunedoara va fi constrâns la aceasta.
Fără a uita că majoritatea unităților de învățământ din județul Hunedoara sunt și ele relativ în culpă în ceea ce privește realizarea evaluărilor pentru stabilirea condițiilor de muncă periculoase sau vătămătoare aferente locurilor de muncă (preferând să ignore legea, în pofida informărilor și solicitărilor repetate realizate de S.I.P. Județul Hunedoara),
subliniind că decontul navetei se realizează în aceleași condiții de până acum („ordonanța trenuleț” doar a reiterat prorogarea unei măsuri deja prorogate de la intrarea în vigoare a noii legi a educației),
lectura rândurilor de mai sus sugerează deja un fel de dialog al surzilor (evident, conținutul efectiv al ședinței a fost ceva mai „abundent”), în care una dintre părți solicită respectarea legii, iar cealaltă se tot „rătăcește” (clamând însă în permanență dorința de a apuca pe calea cea bună) pe cărări doar de ea știute.
Așa încât, la final, ținând cont de toate acestea, mai c-am pleca în pustii exclamând un „Dezcipează-i Doamneʼ, că nu se mai poate!”, dar ar însemna doar să renunțăm și la cei din urmă neuroni pe care reușim să ni-i mai numărăm și să ne credem loviți de cine știe ce misiune divină (nu că nu s-ar întâmpla chiar și pe la case foarte mari), așa că vom rămâne la demersurile noastre de a încerca să „peticim” pe cât se poate aplicarea legislației, devenită adesea în mâinile „onorabililor” decidenți, oricare ar fi ei, o biată cârpă de șters pe jos.
Ne-am obișnuit de mult cu ceea ce vehiculează majoritatea mass-mediei românești, majoritatea politicienilor și majoritatea „oamenilor de bine” care vor ca „lucrurile să fie bine făcute!” Ideile vehiculate până dincolo de sațietate au acreditat încetul cu încetul că opinia publică și societatea românească nu-și dorește, ba chiar nu visează la nimic altceva decât la o societate în care fiecare individ aspiră la a fi celebrul „pistolar” din și mai renumitul Vest sălbatic. Capitalismul pur („sălbatic” se vede dintr-o altă zonă) a devenit astfel motorul mai tuturor deciziilor privind viitorul României, la o primă vedere totul orbitând (cu nemăsurată voie bună) în jurul piedestalului pe care s-a ridicat statuia „întreprinzătorului” mai ceva ca în vremurile pe când se preamăreau „eroii” fabricați prin laboratoarele comuniste.
Desigur, într-o economie de piață, precum cea pe care tot încercăm să o construim, a spune „întreprinzător” înseamnă a spune „interes”, iar confundarea acestor noțiuni este perfect legală. Dar legitimă? Poate, dacă am da crezare tuturor ideilor la care făceam trimitere în debutul acestor rânduri, ar trebui să răspundem, pe cât putem de repede, afirmativ. Totuși, dacă am sta puțin pe gânduri, poate răspunsul cel mai adecvat ar fi următorul: depinde!
Punând deoparte anumite conotații ale termenului, cu precădere cele consficate politic și juridic, acest „depinde” este de înțeles prin semnificația mai largă și mai originară a ceea ce „legitimitate” înseamnă: „o valoare prin care ceva sau cineva este recunoscut și acceptat ca fiind corect și potrivit”.
Mai mult, dacă ar fi să constatăm că interesul urmărit cam are obiceiul, cu o atât de mare frecvență în societatea noastră (de aici, am spune, și caracterul său tot mai fracturat), să se realizeze pe seama celorlalți, tot ceea ce am putea răspunde ar fi o respingere hotărâtă a ideii de legitimitate.
Mergem prea departe? Posibil sau... depinde pe cine întrebi!
Cu alte cuvinte, o problemă de cercetat. Ceea ce se mai întâmplă și la modul serios și profesionist, adică cel care nu prea poate fi depistat în ceea ce ni se tot oferă în mass-media, ne încântă politicienii sau „își fac auzite vocile” cei care lucrează cei întru propășirea propriilor interese. Iar cu aceasta ajungem și la motivația acestei lungi introduceri: recent, fundația Friedrich-Ebert-Stiftung (FES), cea mai veche fundație politică din Germania, cu o bogată tradiție în democrație socială care merge înapoi până la înființarea sa în 1925 și care își datorează fondarea și misiunea moștenirii politice a omonimului său Friedrich Ebert, primul președinte german ales democratic, a publicat studiul „Atitudini și valori de tip progresist în România”, chiar titlul articolului nostru.
Motivația acestui studiu a fost una simplă: evoluția României, după intrarea în Uniunea Europeană, este cel puțin satisfăcătoare, mai ales dacă este să ne gândim la „marele” P.I.B., de pe un neonorant penultim loc la momentul aderării ajungând astăzi să lăsăm în urmă mai mult de o jumătate de duzină de țări, unele dintre ele chiar cu „vechime” mai mare în ale capitalismului. Totuși, ceea ce nu spun astfel de statistici, constată autorii studiului, este că ele ignoră modul în care dezvoltarea este distribuită în societate.
Aparent, de la mare distanță, întreaga „flotă” românească (dând uitării faptul că cea reală a fost „scufundată” în întregime) pare să navigheze „cu toate pânzele sus”. Dar, în măsura în care nu vom fi satisfăcuți de o astfel de privire (superficială) și ne vom apropia, vom constata repede că numeroase ambarcațiuni, în special cele mici, dar multe dintre cele de mărime medie, s-au scufundat, navighează în alte flote sau, în cel mai bun caz, reușesc să se mai mențină pe linia de plutire doar „dând din greu la pompe”.
Explicit, ne-a fost mai bine, dar nu la toți! Pornind de la decalajele economice (fiindcă, orice s-ar spune, am fi de acord cu o mai veche vorbă cum că „munca l-a făcut pe om”, dar epoca în care trăim, dincolo de „basmele” de la televizor, ne arată fără drept de apel că munca nu este mai niciodată suficientă) și mergând până la cele educaționale (intrând într-o zonă tabu, conținutul studiului subliniază un adevăr abia șoptit, dar totuși evident în primul rând prin masivele resurse bugetare deturnate în această direcție, și anume acela că dezvoltarea învățământului privat are o contribuție însemnată la „naufragiul” pe care l-au încercat și îl încearcă mulți dintre români), unora dintre noi le-a fost și le este din ce în ce mai greu...
Deși temele aduse în discuție în rândurile precedente sunt generoase, iar o analiză a lor ar putea înghiți numeroase tomuri, ne vom opri aici din comentariile noastre pentru a prezenta doar câteva dintre cele constatate prin acest studiu (o perspectivă cu atât mai adecvată fiind accesibilă printr-o lectură integrală a sa – procentele amintite în ceea ce urmează sunt cele ale răspunsurilor „integrale” în sensul respectiv, fără a-i lua în calcul pe cei care pun lucrurile sub semnul „posibilității”):
1. Este o obligație a statului:
- să ofere tuturor acces la serviciile de sănătate (92,1% dintre respondenți), să ofere un standard de viață decent pentru vârstnici (90.9%), să ofere ajutor financiar elevilor și studenților din familii cu venit mic (88,4%) etc.
- să crească cheltuielile bugetare pentru: educație (92,8%), sănătate (91,4%), pensiile de vârstă (87,7%), reducerea sărăciei (77,6%), cultură și artă (72,3%) etc.
2. De unde și percepția multora dintre cetățeni că perioada postrevoluționară ne-a făcut să pierdem lucruri precum: siguranța locului de muncă (78,7%), siguranța publică (73,8%), disponibilitatea locuințelor (73,2%), egalitatea dintre oameni (68,7%), relațiile dintre oameni (66,1%) etc.
3. Totuși, în pofida unor astfel de poziții ale majorității membrilor societății, trecerea prin „filtrul” politic va arăta că procentul celor care se autoidentifică pe dreapta politică este mai mare (26,8%) decât al celor care se autoidentifică la stânga (18,3%), pe centru plasându-se o valoare mediană (21,3%), ceea constituie, credem noi, un paradox, ținând seama de precedentele două puncte și de faptul că politicile puternic de dreapta sunt sursa multora dintre derapajele existente.
4. O astfel de autoidentificare politică și, implicit de gir dat politicilor care merg pe liniile respective, se poate observa cu ușurință în consecințele sale în alte atitudini, cum ar fi cea cu privire la impozitare, 73% dintre respondenți apreciind că toată lumea ar trebui să plătească același impozit, indiferent de venit și doar 23% apreciind că impozitele plătite de cei cu venituri mai mari ar trebui să fie mai mari (iar asta împotriva modului în care se întâmplă lucrurile în majoritatea țărilor europene și a studiilor care au arătat că efectele impozitării egale sunt preponderent negative și având darul de a accentua inegalitățile sociale).
Iar dacă ar fi să pătrundem și mai adânc în „măruntaiele” studiului, ale cercetării, ar fi de subliniat și faptul că puținele procente care se arată în dezacord cu „cerințele” sociale mai sus enumerate provin cu precădere din zona veniturilor mari și foarte mari, a celor cu statut social de nivel superior etc.
Ținând seama de toate aspectele puse în evidență, studiul conchide că „Percepțiile privind justiția socială și rolul statului reflectă o susținere majoritară pentru o mai mare intervenție a statului în viața economică și social și pentru mai multă solidaritate socială. Aceste date sugerează că este necesară o regândire a politicilor fiscale, economice și sociale din ultimele decenii. Cu toate astea, încrederea scăzută în instituțiile democrației reprezentative, cuplată cu percepția conform căreia statul ar trebui să își reducă per ansamblu cheltuielile constituie o vulnerabilitate și chiar un obstacol pentru orice efort care își propune un rol mai activ al statului în asigurarea bunăstării cetățenilor. Demersul de reconfigurare a unei societăți mai juste trebuie însoțit de un efort de reformare și democratizare a instituțiilor statului, care să crească încrederea cetățeanului în acestea.”
În ce ne privește, ajungând și la finalul acestor rânduri, ar fi de spus că nu am reușit să ajungem la o concluzie propriu-zisă (proprie, urmând să o desprindeți pe a dumneavoastră în măsura în care vă veți apleca asupra acestui studiu), ci am rămas doar cu o întrebare: trăim într-un stat confiscat („trecut pe persoană fizică”), cu o societate într-atât de manipulată că „ar ști ce vrea, dar nu este de acord cu ceea ce își dorește”?
Numărul
curent |
Titlul
documentului |
Dimensiune
(octeți) |
Extensia
documentului |
Data
atașării |
1 |
Atitudini și valori de tip progresist în România
studiu realizat de Fundația Friedrich Ebert (FES), 2022 |
4.693.404 | APPLICATION/PDF | 2022-06-03 14:51:05 |