Către MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
DOMNULUI MINISTRU MIHAI DIMIAN
Stimate Domnule Ministru,
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” – organizații sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar – vă adresează rugămintea de a dispune ACHITAREA ÎN CEL MAI SCURT TIMP a tranșei aferente anului 2026 din drepturile bănești dispuse prin hotărârile judecătorești, cuvenite salariaților din învățământ și pentru care nu s-a realizat plata.
Potrivit informațiilor primite, la nivelul țării există următoarele situații:
1) salariați care nu au primit nimic, deoarece drepturile cuvenite acestora depășesc valoarea de 10.000 lei/beneficiar, astfel că plata a fost condiționată de efectuarea unui audit cu privire la sumele cuvenite potrivit hotărârilor judecătorești;
2) salariați care, de asemenea, nu au primit nimic, deoarece unitățile de învățământ fie nu au calculat, fie nu au comunicat necesarul de plată în termenul impus de minister;
3) salariați care au primit doar o parte din drepturile cuvenite, deoarece sumele alocate au fost insuficiente.
Domnule Ministru,
Neplata drepturilor dispuse prin hotărârile judecătorești în favoarea salariaților aflați în situațiile de mai sus este lipsită de fundament legal, discriminatorie și contravine dispozițiilor aplicabile în materia executării hotărârilor judecătorești. Astfel:
În calitate de ordonator principal de credite pentru sumele acordate de la bugetul de stat cu titlul de drepturi salariale sau diferențe de drepturi salariale, Ministerul Educației și Cercetării TREBUIE SĂ ASIGURE PLATA INTEGRALĂ A DREPTURILOR SALARIALE care se cuvin salariaților din sistemul educațional potrivit hotărârilor judecătorești, în raport de tranșa anuală care trebuie plătită (calculată în funcție de anul pronunțării hotărârii judecătorești).
Vă rugăm să aveți în vedere că, potrivit art. 435 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești definitive constituie titlu executoriu și sunt obligatorii față de părțile din proces. Totodată, nerespectarea unei hotărâri judecătorești săvârșită prin neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor este infracțiune, incriminată de art. 287 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
În același timp, prin art. 35 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (înregistrat la M.M.F.T.S.S.-U.P.D.S.P.S. sub nr. 1104/09.07.2025 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 5/14.08.2025) unitățile/instituțiile din învățământul preuniversitar sunt obligate să calculeze și să transmită inspectoratului școlar și/sau ordonatorului principal de credite sumele necesare pentru plata drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive. Totodată, constituie abatere disciplinară [potrivit art. 38 alin. (4) din același contract colectiv], refuzul de a se calcula sumele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.
Astfel, unitatea de învățământ obligată prin titlu/titluri executoriu/executorii trebuie să asigure plata integrală a tranșei care se cuvine beneficiarilor, iar Ministerul Educației și Cercetării trebuie să aloce fondurile necesare – nu să creeze discriminare între salariați, prin măsuri de amânare a plății sumelor cuvenite, pe o perioadă nedeterminabilă din acest an.
Faptul că Ministerul Educației și Cercetării a dispus plata acestor diferențe salariale în luna aprilie, odată cu plata drepturilor salariale aferente lunii martie, a fost opțiunea acestuia de a nu aștepta finele anului 2026 (data limită pentru plata tranșelor din hotărârile judecătorești, stabilită prin art. XXIII din Legea nr. 141/2025 coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.M.E.C. nr. 3226/2026 privind stabilirea procedurii de efectuare a plății titlurilor executorii de către unitățile/instituțiile din învățământul preuniversitar de stat în anul 2026 ), dar nu poate constitui un motiv pentru prejudicierea salariaților din învățământ care beneficiază de mai multe tipuri de drepturi salariale acordate prin hotărâri judecătorești și care se află în ultimii ani de plată eșalonată (ceea ce a determinat cuantumul mare al sumelor de încasat).
Reamintim că există salariați din învățământul preuniversitar care beneficiază, în baza mai multor hotărâri judecătorești, de:
- plata majorărilor/creșterilor salariale prevăzute de art. 4, art. 5 alin. (1), art. 7 și art. 8 din Anexa nr. I cap. I lit. B „Reglementări specifice personalului didactic din învățământ", respectiv art. 15 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
- plata salariului de bază cuvenit prin utilizarea tranșelor de vechime în învățământ, instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2017;
- plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în calcul a indemnizației de hrană;
- plata indemnizației de concediu de odihnă pentru activitatea desfășurată în baza unui contract individual de muncă încheiat în regim de plata cu ora;
- plata sporului pentru condiții de muncă etc.
Multe dintre aceste hotărâri sunt la achitarea ultimei tranșe de eșalonare, de 35% din valoarea titlului executoriu, astfel încât diferențele salariale cuvenite (fără inflație și dobânda legală penalizatoare acordată de instanță) depășesc suma de 10.000 de lei/salariat beneficiar.
În aceste condiții, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET”, vă solicită ca, în regim de urgență, să dispuneți PLATA INTEGRALĂ A DIFERENȚELOR DE DREPTURI SALARIALE CARE SE CUVIN TUTUROR SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, potrivit hotărârilor judecătorești definitive, ÎN CUANTUMUL CUVENIT, în raport de tranșa care trebuie achitată în anul 2026, concomitent cu ALOCAREA SUMELOR necesare pentru achitarea integrală a tranșelor aferente anului 2026 din titlurile executorii, astfel cum au dispus instanțele judecătorești, inclusiv acolo unde, din eroare, salariaților li s-au achitat sume conform O.U.G. nr. 48/2022).
Cunoaștem cu toții motivațiile care ne-au condus la organizarea acestui referendum, deosebit de succint ele putând fi rezumate în „scăderea drastică a veniturilor în educație”... precum și amenințările care se profilează, bine cunoscute și acestea, cel puțin din informările transmise de organizația sindicală...
Și totuși! Afectând până în prezent aproape în exclusivitate profesorii și ocupanții de funcții de conducere, ținând seama de rezultatele referendumului, ar fi de sesizat în primul rând că solidaritatea a devenit un termen poate mult prea complex pentru a mai suscita emoție la fiecare dintre noi. Astfel, încercând să înțelegem reacțiile colegilor din nedidactic, din auxiliar, din învățământul preșcolar și primar, dar fără a uita personalul de conducere, în majoritate negative în raport cu ideea declanșării unei greve generale (fără niciun fel de personalizare aici, raportat la o anumită școală sau zonă), singura idee care ar putea fi luată în calcul s-ar lega îndeaproape de „capra vecinului”, poate nu pe moarte, dar cu siguranță suferindă, care pur și simplu nu interesează! (Desigur, cunoaștem toate așa-zisele „argumente” (care amestecă indistinct pierderea banilor, a vechimii, a pensiei, a gradelor didactice și a orice vă mai trece prin cap), dar credem că explicațiile oferite au „înțepat” fără drept de apel toate aceste baloane de săpun , în măsura în care, firește, dorim să vedem acest lucru.) Este cu atât mai greu de înțeles atitudinea colegilor care au refuzat pur și simplu să exprime o opțiune în cadrul referendumului... ca și cum motivațiile care au condus la declanșarea referendumului le-ar fi total străine. Știm că nu este cazul, „plângerile” fiind frecvente și acute, exprimate în mod direct, dar mai ales pe rețelele sociale, reclamând mai ales... lipsa de acțiune!
„Ne vom scărpina în cap” și vom merge mai departe, ignorând epidemia de ipocrizie (manifestată chiar la modul în care unii dintre cei mai vocali „reclamatori” ai situației dezastruoase sunt „fentatorii” de la boicotul simulărilor examenelor naționale, relevați după aceea ca „negaționiști” ai grevei) care pare să ne năpădit. Apreciem acest lucru cu atât mai mult cu cât limitarea la observarea „paiului din ochiul celuilalt” și revoltele sau adevăratele războaie... doar virtuale (concretizate cel mult în abandonarea chiar a celor care îi chemau la acțiune) par să fi devenit „competențe” cu mult mai larg răspândite la nivel național decât la nivel județean. Dar poate că este cu mult mai bine să lăsăm cifrele să vorbească:
| Centralizator date referendum privind declanșarea grevei generale | ||||||
| Zona | Nr. membri sindicat | Număr repon-denți | Număr neparti-cipanți | DA | NU | Pondere opțiuni DA |
| Deva | 1029 | 615 | -414 | 371 | 244 | 36,05% |
| Hunedoara | 776 | 704 | -72 | 424 | 280 | 54,63% |
| Petroșani | 548 | 488 | -60 | 309 | 179 | 56,38% |
| Brad | 387 | 323 | -64 | 179 | 144 | 46,25% |
| Hațeg | 356 | 331 | -25 | 249 | 82 | 69,94% |
| Orăștie | 335 | 317 | -18 | 170 | 147 | 50,74% |
| Rural | 271 | 267 | -4 | 194 | 73 | 71,58% |
| Lupeni | 228 | 207 | -21 | 135 | 72 | 59,21% |
| Simeria | 217 | 202 | -15 | 124 | 78 | 57,14% |
| Vulcan | 215 | 211 | -4 | 128 | 83 | 59,53% |
| Călan | 187 | 177 | -10 | 92 | 85 | 49,19% |
| Petrila | 183 | 180 | -3 | 102 | 78 | 55,73% |
| Uricani | 70 | 65 | -5 | 33 | 32 | 47,14% |
| TOTAL | 4802 | 4087 | -715 | 2510 | 1577 | 52,30% |
raportat la numărul de membri
| Centralizator date referendum privind declanșarea grevei generale - F.S.E. „Spiru Haret” | |||||
| Nr. membri sindicat | Număr repondenț | Număr neparticipanți | DA | NU | Pondere opțiuni DA |
| 61812 | 36901 | -24911 | 14191 | 22710 | 22,93% |
Vom remarca faptul că la nivelul federației doar două organizații
județene au trecut pragul de 50% (Harghita și Hunedoara)
Desigur, ar fi multe de comentat, dar apreciem că nu prea mai sunt multe... de spus. Indiferent de cât de dificile devin încercările de a rezolva problemele deja existente și totodată de a stopa noile amenințări care se profilează la adresa salariaților din educație, indisponibilitatea la dialog a guvernanților, capcanele manipulatorii în care cad unii dintre noi, ipocrizia unora dintre colegi, teama altora, dezimplicarea, dezinteresul, opțiunile politice și orice am mai putea enumera drept cauze ne-au condus la imposibilitatea declanșării în acest moment a unui conflict de muncă radical. Și chiar dacă singură o grevă generală ne putea aduce în situația unei reeditări a succesului din 2023 în promovarea și apărarea drepturilor salariaților din educație, lupta trebuie să continue. Reușita este însă strict condiționată, cu atât mai evident în actualul context, doar de implicarea fiecăruia dintre noi.
Colegiile Liderilor Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federației Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” au analizat rezultatele referendumului intern privind oportunitatea declanșării grevei generale în învățământul preuniversitar începând cu data de 25 mai 2026.
În urma centralizării opțiunilor exprimate de membrii de sindicat, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile obiective și statutare pentru declanșarea acestui protest. Concret, din totalul membrilor celor două federații, procentul celor care au votat „DA” la referendumul pentru declanșarea grevei generale este de 19,2%.
Acest rezultat, insuficient pentru inițierea unei acțiuni de o asemenea amploare, este, în principal, efectul contextului politic generat de demiterea Guvernului Bolojan – o situație imposibil de anticipat la momentul inițierii consultării.
Mulți dintre colegii care au votat „DA” pentru greva generală au demonstrat că sunt gata de luptă. Însă, în același timp, pe toate canalele de comunicare, am primit și am ascultat cu atenție mesajele venite din teritoriu. Există o îngrijorare reală și perfect întemeiată: o grevă declanșată acum, fără a avea la masa negocierilor un Guvern cu puteri depline, va rămâne fără niciun rezultat.
Cu toate acestea, nemulțumirile angajaților din sistemul educațional sunt pe deplin legitime și rămân de actualitate. Colegiile Liderilor celor două federații reafirmă angajamentul de a prezenta oficial lista de revendicări noului Guvern, imediat după învestirea acestuia. Și nu numai: vom continua presiunile în Parlament și îi vom aduce aminte încă o dată Președintelui Nicușor Dan că are o restanță față de noi.
Avertizăm pe această cale că, în situația extrem de probabilă în care viitorul Executiv va fi refractar la problemele care afectează grav învățământul preuniversitar – atât salariații, cât și beneficiarii primari – acțiunile de protest vor fi reluate. Acestea se vor desfășura conform unui nou calendar, stabilit exclusiv în urma consultării membrilor noștri.
Educația din România traversează una dintre cele mai profunde crize din ultimii 35 de ani. Doar prin unitate și solidaritate putem impune soluționarea problemelor din acest domeniu strategic, iar forța sindicatelor din educație stă astăzi, mai mult ca oricând, în implicare și susținere din partea tuturor membrilor.
Colegiile liderilor
F.S.L.I. și F.S.E. „SPIRU HARET”
14 mai 2026
Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!