Reprezentând o constantă a manifestărilor dedicate zilei de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, acestea derulate sub genericul „Săptămâna educației”, vineri, 9 octombrie 2026, a avut loc lansarea volumelor selectate în cadrul ediției din acest an, a XIII-a, a Concursului de manuscrise „Magister”.
Lansarea volumelor, a căror prezentare a fost realizată de doamna Simona Țene, inspector școlar pentru limba și literatura română la I.S.J. Hunedoara, s-a realizat într-un cadru festiv la Galeria Națională de Artă „Forma” din Deva, în prezența autorilor, a reprezentanților S.I.P. Județul Hunedoara în calitate de inițiatori și organizatori ai concursului, dar și în prezența unui numeros public.
Beneficiind de colaborarea Editurii Karina, prin Alin Bonța, volumele laureate ale acestei ediții a concursului, în cadrul celor trei secțiuni, au fost:
Secțiunea „Literatură”
- volumul de poezie „Catedra dintre lumină și rană”, autor Doina Bălțat;
- volumul de poezie „Îngerii lucrează în schimburi?”, autor Mihai Marc;
Secțiunea „Tratate/Studii”
- volumul de critică literară „Sub semnul lecturii”, autor Doina Bălțat;
- volumul „Karate-Do. Drumul caracterului”, coord. Marius Liviu Biji
Secțiunea „Didactica”
- volumul „CooLit – Literatura română pentru liceeni în 600 de întrebări”, autor Anamaria Muntean;
- volumul „Între teatru și comunicare didactică”, autor Florina Poenaru.
Vineri, 9 octombrie 2026, în cadrul manifestărilor denumite generic „Săptămâna educației”, dedicate acestea zilei de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, a avut loc, la sala „Spiru Haret” de la I.S.J. Hunedoara, în organizarea S.I.P. Județul Hunedoara, conferința/dezbatere „Educația este putere”.
La lucrările Conferinței au participat aproximativ 180 persoane: lideri de sindicat, directori, inspectori, cadre didactice și invitați.
De asemenea, au fost prezenți în calitate de invitați o serie de reprezentanți ai administrației publice centrale, județene și locale:
Széll Lörincz – Instituția Prefectului Județul Hunedoara - prefect;
Alin Adam Țambă – Consiliul Județean Hunedoara - vicepreședinte;
Radu Trifon – Episcopia Devei și Hunedoarei – părinte consilier eparhial;
Natalia Intotero – Parlamentul României - deputat P.S.D.;
Ilie Toma – Parlamentul României - deputat P.S.D.;
Tiberiu Claudiu Barstan – Parlamentul României - deputat A.U.R.;
Pollyanna Hannellore Hangan – Parlamentul României - deputat U.S.R.;
Anamaria Gavrilă – Parlamentul României - deputat P.O.T.;
Vasilică Potecă – Parlamentul României - senator A.U.R;
Călin Petru Marian – Parlamentul României - senator P.N.L.;
Emil Ioan Rîșteiu – Primăria Simeria – primar;
Furdui Ovidiu Ilie – Primăria Crișcior – primar.
Maria Ștefănie – Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara – inspector școlar general.
Conferința, dorită de către S.I.P. Județul Hunedoara ca un prilej de a aduce față în față oameni politici, decidenți hunedoreni și salariați din educație, a debutat în conținutul său prin prezentarea materialului suport intitulat „Educația este putere.” (atașat prezentului articol). Prin acesta, cu referire directă la problemele educației hunedorene și nu numai, pornindu-se de la multiplele semnificații ale „puterii” educației, inclusiv puterea sindicală dovedită în 2023, dar și în acest an prin blocarea unei legi a salarizării injuste, s-a solicitat oamenilor politici și decidenților să se poziționeze în raport cu sloganul global UNICEF din acest an, și anume „Alături de profesori”, adresându-se direct următoarea întrebare:
Oameni politici, dar și decidenți, sunteți gata să fiți, prin fapte și mai ales bugete, „Alături de profesori”, alături de educație și de puterea sa, sau veți continua să vă temeți de puterea educației, indiferent de aspectul adus în discuție?
De asemenea, a fost prezentat și conținutul mapei conferinței (atașat prezentului articol), acesta aducând în discuție principalele probleme ale sistemului educațional:
- trendul negativ al progresului României în ceea ce privește obiectivul „Educație de calitate”, în ultimii ani înregistrându-se mai curând o creștere a decalajului în raport cu mediile Uniunii Europene;
- trendul descendent al rezultatelor obținute la testările internaționale, dar și în cazul examenelor naționale, cumulate acestea cu ratele mari ale abandonului școlar și absenteismului;
- subfinanțarea constantă și acutizată a școlii românești, cea mai redusă la nivelul Uniunii Europene, indiferent dacă sunt considerate fondurile publice sau fondurile private;
- supraaglomerarea colectivelor de elevi, desființarea sistematică a unităților de învățământ din mediul rural, ratele mici de cuprindere în învățământul obligatoriu;
- supraaglomerarea timpului de lucru al cadrelor didactice, care depășește curent 40 de ore/săptămână, tendință accentuată de creșterea normei didactice, dar și de atribuirea a tot mai multe sarcini administrative;
- amenințările relative la asigurarea resursei umane calificate în sistemul educațional prin prisma reducerii veniturilor salariaților din educație, coroborat cu proiectele vehiculate în acest an cu privire la legea salarizării, toate acestea confirmând fără drept de apel dezinteresul clasei politice și nu numai pentru educație.
Pe parcursul conferinței, alternând cu luările de poziții ale oamenilor politici și decidenților educaționali au fost punctate de către salariații din educația hunedoreană și alte probleme, dintre care se pot aminti:
- datoria oamenilor politici și a decidenților de a face ceva concret și adecvat realității pentru învățământ, nu dictat doar de interese politice și contabile;
- bulversările aduse calendarului școlar în fiecare an și necesitatea de a reveni la un calendar școlar clar și precis (cursuri 15 septembrie-15 iunie), fără a se da posibilitatea modificării acestuia potrivit altor interese;
- birocratizarea excesivă a procesului didactic, ultimul pas fiind cel care impune existența unui portofoliu personal de dimensiuni considerabile, și transformarea profesorului în funcționar public, asistent social, statistician etc.
- fragmentarea normei didactice în multe cazuri în mult prea multe școli și lipsa personalului calificat etc.
Luările de poziție? Printre multe altele, următoarele (fără a preciza nominal pe cei care le-au susținut):
- în ultimii ani s-au făcut pași importanți pentru modernizarea școlilor, dar nu trebuie uitat că în centrul priorităților educației trebuie să fie profesorul ca cel care are puterea de a face educația;
- avem adesea impresia că suntem niște cobai, ceea ce se resimte nu doar în mediul educațional;
- în măsura în care copiii sunt cea mai importantă resursă a României trebuie să o dovedim și printr-un buget public adecvat;
- inadecvarea tăierilor care au afectat sistemul educațional sub actuala guvernare, după ce în prealabil au fost adoptate legi ale educației cu un proces minim de consultare;
- multe dintre măsurile adoptate la nivelul Parlamentului sunt „deturnate” de către diferitele nivele ale executivului;
- suntem părtași și vinovați pentru eșecul educației, dar la fel cum unii dintre noi ar trebui să plece acasă, la fel ar trebui să plece acasă și profesorii care nu își fac treaba;
- școala românească insistă prea mult pe memorare, fără a prioritiza gândirea critică și capacitatea de utilizare a cunoștințelor;
- se ignoră „elefantul din cameră”: salarizarea, dar și celelalte așa-zis reforme din ultimii ani, în realitate aberații;
- problema proiectului legislativ relativ la introducerea uniformelor școlare, prilej cu care chiar s-a cerut un vot al sălii (în proporție covârșitoare în favoarea introducerii acestora) etc.
Desigur, întâlnirea a fost presărată de inevitabilele dispute ale oamenilor politici, care, la modul general și aproape fără excepție, și-au arătat susținerea pentru educație. Mai mult, problemele educației au fost punctate incisiv, cumva inedit într-un astfel de context, chiar și de factorii decidenți locali (în pofida faptului că deciziile curente sunt într-o anumită măsură antagonice cu astfel de poziționări).
Întâlnirea s-a finalizat prin sublinierea faptului că salariații și sindicatele din educație știu foarte bine ceea ce vor. Problema ar fi cu cei care creează legile, pe de o parte, cu cei care iau decizii întru aplicarea lor, pe de altă parte. Aici ar fi nevoie să se gândească foarte profund la ceea ce este de făcut întru binele educației, iar nu întru satisfacerea intereselor de partid, protejarea scaunului propriu sau salvgardarea obiectivelor bugetar-contabilicești.
Documente atașate:
- Incitare Conferința „Educația este putere”
- Mapa Conferinței „Educația este putere”
Luni, 12 octombrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație (C.A.) al Inspectoratului Școlar Județean (I.S.J.) Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. 1. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
2. Se aprobă raportul de funcționare a claselor peste/sub efective.
II.
1. Se aprobă rapoartele de activitate doctorală a directorilor unităților de învățământ.
2. Se aprobă lista alertelor din programul EduSal conform Anexelor 2 și 3.
3. Se aprobă pensionarea la limită de vârstă a unui cadru didactic de la Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuși” Petrila, începând cu data de 01.11.2026.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Punct de vedere al Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” a fost exprimat la ședința cu directorii de la Inspectoratul Școlar al municipiului București de președintele Federației, dl. Marius Nistor.
„Pot să vă spun că mă uitam aseară, am văzut un titlu de film foarte interesant – chestia aia cu „Furios și Iute”, pot să vă spun că am venit foarte furios aici. Am încercat să mă calmez și să vă spun exact cum văd eu lucrurile în momentul de față. Dacă eram mai tânăr, într-adevăr, genul acesta de acțiuni m-ar fi impresionat: aranjamente florale în sală, toți directorii în straie de sărbătoare, invitați de marcă aici în sală, avem niște rapoarte extraordinare, avem cifre formidabile, statistici care ne arată cât de bine funcționează învățământul bucureștean, respectiv învățământul românesc. Presupun că toată chestia asta face parte din starea de normalitate pe care ne-o prezenta Ministerul Educației la începutul anului școlar, mai ales pe 8 septembrie. Dar cred că că normalitatea nu este aceasta. Normalitatea cred că o simțim cu toții.
Aici vi se adresează mulțumiri, toată lumea vă apreciază, dar mulțumirile acelea sunt transformate prin ceea ce constatați în fiecare zi în viața pe care o aveți în unitățile de învățământ preuniversitar. Realitatea și adevărata normalitate este cea pe care o vedem din declarații publice, ale celor care au putere de decizie, ale celor care nu ne mulțumesc, în presă în niciun caz, ba din contră. Pe unii îi acuză că ocupă niște funcții fără concurs, chipurile doar pe criterii politice, iar pe ceilalți că sunt vinovați de creșterea fără precedent a analfabetismului funcțional și a abandonului școlar. Poate că suntem vinovați și de violența care se manifestă în unitățile de învățământ preuniversitar… Câte declarații de genul acesta nu ați văzut? Câte declarații de genul acesta n-au apărut în mass-media și pe posturile de televiziune? Mai ales pe posturile de televiziune?
Câte acuzații n-au curs la adresa corpului profesional și, vedeți, asta este diferența dintre normalitatea prezentată cu ocazia unei astfel de acțiuni și normalitatea pe care o știm noi.
Spunea domnul Ghigiu, la un moment dat, că ar trebui să fim prioritate națională. Domnul Ghigiu, păi suntem prioritate națională, am constatat-o. Anul acesta am constatat-o! Suntem primii care ne-am adus contribuția, nu pentru că am vrut, ci pentru că așa ați decis dumneavoastră la reducerea formidabilă cu 0,00 nu știu cât, a deficitului bugetar. Și atunci clar, ne simțim într-adevăr prioritate națională.
Când cineva a pus o întrebare, «dar de ce ați început cu Educația»? răspunsul a fost la fel de formidabil: Pentru că de la educație se poate tăia cel mai ușor. Și adevărul e că atunci când ai un ministru care acceptă aceste lucruri și le susține, pentru că este un program politic, și domnia sa nu încalcă acest lucru, ce mai avem de spus?!
Domnule inspector școlar general, să nu vă supărați pe mine și nici stimați invitați, dar mulțumeați la un moment dat distinșilor colegi ai noștri care ocupă funcții de mare responsabilitate în Parlamentul României. Aș fi dorit să am posibilitatea să le mulțumesc pentru faptul că nu și-ar fi dat votul pe măsurile asumate pe Legea 141. N-am avut această posibilitate, dar sper să am posibilitatea să vă mulțumesc atunci când veți vota prorogarea acelor măsuri asumate pe această lege. Atunci când veți vota revenirea la norma didactică de predare, așa cum a fost ea inițial, atunci când veți reveni pe modul în care se face plata cu ora în sistemul de învățământ preuniversitar, atunci când vom rediscuta alocările de burse pentru elevi și când vom mai discuta și despre degrevările celor pe care, chipurile, în spatele cărora punem soarta unităților școlare, a zecilor de mii de salariați din învățământ și, bineînțeles, a sutelor de mii de elevi. Atunci, da, o să fiu primul care o să vă mulțumească. Deocamdată, aștept, sper să nu așteptăm prea mult.
Spuneați la un moment dat că «știm problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ preuniversitar». Și dacă știm ce? Asta ne ajută pe noi, toți cei care suntem aici și pe cei care sunt unitățile de învățământ preuniversitar, să se simtă mai bine? Vă spun că nu, nu este suficient să știm, toți știu treaba asta. Pe mine mă interesează ce facem ca să reparăm niște nedreptăți. Ce facem ca să nu mai raportăm sistemul de învățământ în permanență doar la costuri și la resursă umană. „Vă încadrați la alocațiile asigurate de Ministerul de Finanțe și numărul de posturi aprobat. Nu ne interesează cum funcționează școala” – cel puțin așa spun factorii decidenți. Asta mi-aș dori foarte mult.
Ministrul Educației a declarat, și chiar i-am spus când l-am văzut în sală, îmi spunea domnul inspector general să nu fiu dur, dar nu pot să nu spun, ne spunea domnia sa următorul lucru: „măsurile de austeritate, dragi colegi, absolut necesare, au încetat odată cu măsuri asumate prin Legea 141”. Și vreau să vă întreb pe dumneavoastră mai credeți așa ceva? (din sală se aude „Nuuu”)
Păi parcă-mi aduc aminte că recent a apărut ordonanța 52, aia care amână hotărâre judecătorești în învățământul preuniversitar până în 2026. Nu este tot o măsură de sancțiune? Nu este tot o discriminare care este menținută în sistemul de învățământ preuniversitar – unii cu drepturile luate pe ordonanța 48, acolo unde Guvernul n-a umblat, și alții cu hotărâri judecătorești care trebuie să mai aștepte un an. Și ne spuneți aici că au încetat sau ni se spune aici că au încetat măsurile de austeritate îndreptate împotriva noastră? Nu mai credem așa ceva!
Și poate vă întrebați la un moment dat de ce sunt furios. Păi, știți și dumneavoastră, că doar veniți din școli. Ce s-a întâmplat în ultima vreme cu EduSal-ul? Au scăzut veniturile, nu salariile, într-adevăr, au scăzut veniturile. Sporul de uzură neuropsihică, chipurile, s-a calculat în mod eronat, s-au diminuat veniturile cu sume de la 50 lei până la 200 lei. Nu? Și facem și noi adresă oficială către Ministerul Educației și solicităm o explicație. O explicație absolut normală, că în momentul în care modifici EduSal-ul și afectezi veniturile trebuie să spui și de ce. Și după săptămâni de tăcere primim răspunsul astăzi – mulțumim celor de la Edupedu – în care nu mă interesează conținutul, nu mă interesează ce anume spune ministerul despre Curtea de Conturi, mă deranjează finalul: «Federațiile sindicale au știut». Ce am știut domnule secretar de stat, că sunteți aici și veți fi într-un fel paratrăsnet? Ce am știut? Și mă obligați în momentul de față să spun niște lucruri care trebuiesc cunoscute. Când a apărut această problemă sunteți primul pe care l-am sunat. Erați în drum către Timișoara. Mai știți ce mi-ați spus atunci? Că nu știți și că o să vă informați, că aveți doar, așa, niște presupuneri. L-am sunat pe domnul Păunică, nu a răspuns la telefon. De fapt, domnul Păunică nu mai răspunde de multă vreme la telefon. L-am sunat pe domnul Daniel David și i-am spus următorul lucru: nu este treaba mea, ca sindicat, să dau notă explicativă de ce anume a apărut acea modificare a EduSal-ului. Cel care a făcut-o, el trebuie să explice. Și domnul ministru, care la fel nu era prea bine informat, ne-a promis că se va informa și că este absolut corect să fie înștiințate unitățile școlare despre ce s-a întâmplat. Noi nu puteam să ne dăm cu presupusul, mai ales că era un control al Curții de Conturi.
Am mai discutat și cu alți secretari de stat și ne-au spus „aveți răbdare, aveți răbdare până apare raportul final al Curții de Conturi și atunci vom veni și cu explicațiile de rigoare”. Și care au fost explicațiile de rigoare? Ceea ce a apărut în Edupedu în momentul de față?
Numai simplul fapt că ne acuzați că știam… știam ce? Credeți că cei de la Curtea de Conduri ne-au contactat pe noi, federațiile sindicale, să ne spună care sunt erorile din EduSal? Este inadmisibil! Este o palmă pe care ați dat-o partenerilor sociali și nu trebuie să vă mirați că vom fi în continuare în fața Ministerului Educației și că vom cere în continuare același lucru: demisia celui care nu este acum în sală, dar poate va reveni după ședința de coaliție, o demisie de onoare. (ropote de aplauze în sală)
Și mai stau să mă gândesc la următorul lucru: deci în patria domnului Păunică și a EduSal-ului, care este suveran, când nu poți face o singură plată eronată, ca apare bulină roșie, puteți să-mi spuneți și mie cum a apărut această eroare vizavi de sporul de uzură neuropsihică? Nu s-a prins nici domnul Păunică, nu s-a prins, nici EduSal-ul, iar acum noi suportăm consecințele? Dar o să vă spun punctul meu de vedere: unii își imaginează că este o eroare acolo, că s-a calculat spor la spor. Că vedeți, domnule, cei cu gradație de merit și dirgenție au băgat frumos cele două beneficii salariale, le-au băgat în salariul de bază și au calculat, chipurile, sporul de uzură neuropsihică. Păi, dacă citiți Legea 153, și asta vom susține în permanență, nici gradația, nici dirigenția nu sunt sporuri, sunt majorări salariale și așa au fost gândite din start, iar ceea ce faceți în momentul de față îl considerăm un abuz, care trebuie corectat.
Sunt multe de spus. Spuneați, domnule secretar de stat, și vă apreciez pentru treaba aceasta, „cei din afara sistemului acuză de multe ori că directorii sunt numiți pe criterii politice”. Cei care nu știu, și vă apreciez pentru treaba aceasta. Dar v-ați consultat și cu domnul Bolojan? Știți de ce, și repet acest lucru, la o întâlnire pe care am avut-o în Consiliul Național Tripartit, ridicând problema degrevărilor pentru dumneavoastră, ca inspectori și directori. Știți ce mi-a spus domnul Bolojan? – și nu eram singurul în sală – «haideți, domnule, lăsați-mă cu directorii, că ce nu o să mai aibă la plata cu ora sau nu o să mai aibă degrevări, vor rămâne pe funcții pentru că sunt doritori de funcții și au pe cineva în spate». Deci, când cineva vine și vă mulțumește pentru ceea ce faceți, să vă gândiți că în realitate, în spatele acelor uși, tot ei vor gândi la modul următor că sunteți doar niște doritori de funcții, care veți accepta absolut orice doar pentru a rămâne pe funcțiile în cauză.
Și eu aș vrea să vă spun următorul lucru: dacă nu ați fi dumneavoastră, dacă nu ar fi și unii din Ministerul Educației, nu toți, dacă nu ar fi unii din ISMB, dacă nu ar fi miile de colegi ai noștri, cadre didactice de predare și chiar colegii noștri administrativi și cadre didactice auxiliare, școala românească s-ar aduce de râpă cu adevărat. Dumneavoastră meritați toate aprecierile.
Îmi aduc aminte că m-au invitat elevii la acea gală unde trebuie să fac parte din juriu, care notează și stabilește profesorul de nota 10. Nu pot să-mi apreciez colegii, nu pot să fac diferențe între ei, dar pentru faptul că încă mai avem un învățământ de stat funcțional, vi se datorează și li se datorează în cea mai mare măsură. Și indiferent cât veți fi acuzați de toate relele din învățământul preuniversitar, să nu uite nimeni niciodată: deciziile n-au fost niciodată la dumneavoastră, deciziile n-au fost niciodată la noi, deciziile au fost în altă parte. Iar cei care au decis și cei care n-au adus în această situație nu au răspuns niciodată, răspundem doar noi. Și cred că este vremea să spunem Stop!. Și dacă vreți să aflați principalele probleme: birocratizarea, finanțarea, lăsați-ne să facem exact meseria pe care ne-am ales-o și pentru care avem vocație. Atâta tot!”.