O veche vorbă românească spune că „în boul care trage, în ăla se dă cu biciul”. Și am decis să începem această addenda la articolul având ca temă ședința Comisiei de Dialog Social de la nivelul Instituției Prefectului Județul Hunedoara derulată vineri, 12 decembrie, cu aceste cuvinte, deși nu o să ne aplecăm asupra înțelesului proverbului, lăsându-l pe măsura minții fiecăruia dintre noi, pe care îl apreciem destul de ilustrativ pentru pocinoagele care ni se pun pe seamă.
Nu vom relua întreaga conjunctură, ci ne vom opri doar asupra obrintiturilor care de vineri încoace s-au tot accentuat, până ce astăzi au reușit să se spargă, stropind mai peste tot prin județ. Pricina acestora, pe când „educația... arde și doamnele de vârsta a n-a se pieptănă”, au fost în primul rând cifrele comunicate de S.I.P. Județul Hunedoara cu privire la efectele Legii nr. 141/2025 în educația hunedoreană.
Prinse în materialul prezentat la întâlnirea de la Instituția Prefectului, dar și în ultimul număr din buletinul informativ Magister, cifrele în cauză sunt rezultatul unor simple adunări (după cum am învățat și noi la școală să le facem – informații suplimentare cu privire la modul în care am realizat aceste operații se pot obține de la învățătorii/profesorii care ne-au făcut onoarea de a ne învăța cele puține câte le știm) a datelor comunicate de către fiecare unitate de învățământ, la solicitarea S.I.P. Județul Hunedoara.
Dar cifrele „reale” cică ar exista sau cel puțin asta înțelegem dintr-o hârtie ultimativă trimisă de I.S.J. Hunedoara către sindicat. Ce să zicem? Să punem la îndoială, deși nu le-am văzut încă (cu rugămintea că dacă le-ați observat pe undeva comunicate/publicate, să ne spuneți și nouă, mai mici și mai neștiutori din fire scăpându-se informațiile în cauză)? Am putea, fiindcă temeiurile invocate, celebrele EDUSAL și SIIIR, numai ca exemple de bune practici nu pot fi amintite (probabil am publica o adevărată enciclopedie dacă ar fi să colectăm toate „supărările” în această privință, dar ce credibilitate am putea recunoaște pe acolo dacă nici măcar membrii de sindicat nu sunt ținuți minte de la o lună la alta – sau poate că...), dar nu o să o facem. Totuși, ar fi timpul pentru o plimbare pe promenadă în momentul în care ni se cere să precizăm „dacă datele prezentate au fost corelate sau verificate prin raportare la evidențele oficiale existente în aplicațiile naționale gestionate de Ministerul Educației și Cercetării”, fiind evident că „de la Ana la Caiafa” este cale lungă („că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă”), dar și chiar dacă ne-am pune pe drum, ceea ce noi am și făcut, Ana, a se citi „Președinte”, și Caiafa, a se citi „Minister/ISJ”, rătăcind cine știe pe unde și rămânând cu promisiunile neonorate.
Chestionarul, fiindcă despre un astfel de „biet” document este vorba, a fost lansat de S.I.P. Județul Hunedoara, concordant cu celelalte organizații sindicale din țară la solicitarea federațiilor sindicale, cu prilejul realizării recensământului membrilor de sindicat, constituindu-se în anexă la acesta. Rezultatele nu au fost comunicate mult prea des invocatei „opinii publice”, sperietoarea de serviciu, ci membrilor de sindicat și unor factori responsabili în stabilirea politicilor educaționale, fiind evident, dincolo de „elucubrațiile” vehiculate în diferite sfere precum că în educație ne-am scălda doar în lapte, din nefericire nu alături de Cleopatra, și am mânca doar ambrozie zeiască, la fel de nefericiți că nu în mărețul Olimp, că lucrurile sunt departe de „rozul” care pare să încânte privirile celor care nu se coboară la nivelul marțafoilor de rând, care doar se plâng și iar se plâng...
Da, subliniem încă odată ceea ce este de subliniat, temeiul cu care de altfel s-au cerut și datele, că efectele aplicării Legii nr. 141/2025 sunt negative, că măsurile au lovit puternic în salariații din învățământ, că ceea ce s-a făcut nu arată decât dezinteres și dispreț față de educație. „Zbârlirea” noastră (ca să nu utilizăm termeni mai neaoși), prin colectarea și publicarea datelor în cauză, motivată inițial de toate încercările politrucilor de a acoperi pe cât se poate de mult țambalul cu batistele din dotare, nu a avut vreun alt scop. Că datele nu au la bază o cercetare statistică făcută ca la carte, ba chiar s-ar putea să se fi strecurat erori (pentru asta invocam în titlu „mea maxima culpa”)? Nu ne-am propus să ne dăm doctoratul în această privință, așa că nu ne-au preocupat nici definițiile operaționale, nici procedurile de validare și nici corelările cu cine mai știe ce, după cum nu ne-a preocupat nici ce s-a înțeles din itemii chestionarului (ca să dăm glas unei alte acuze „estimări” de „eșaloanele superioare” la adresa celor ce se zdrobesc prin școli) ci doar să arătăm că salariații din educație muncesc mult și sunt plătiți prost, ba cu acest an școlar tot mai prost. Asta este ceea ce contează și asta nu credem că o poate nega cineva care a rămas cât de cât lucid. În rest, trăncăneală și obrintituri stropind.
Cu speranța că nu ni se vor cere definițiile și procedurile urmărite pentru fiecare dintre cuvintele de mai sus (deși am fost tentați să facem acest lucru în cazul de față), am încheia totuși cu un autentic „Ce-am avut și ce-am pierdut!”... pe tonuri de soprană.
Vineri, 12 decembrie, începând cu orele 12:00, s-a derulat, la sediul Instituției Prefectului – Județul Hunedoara, o ședință a Comisiei de Dialog Social a județului Hunedoara. Întâlnirea, solicitată de S.I.P. Județul Hunedoara prin C.N.S.L.R. Frăția-Hunedoara, cu scopul inițial de a prezenta și discuta impactul măsurilor fiscal-bugetare (Legea nr. 141/2025) în educație, a inclus în cele din urmă pe ordinea de zi și următoarele puncte: serviciile medicale pentru persoanele neasigurate începând cu data de 01.08.2025, problemele cu care se confruntă cadrele militare în urma aplicării Legii nr. 223/2025 privind pensiile militare de stat, precum și termenele de închidere pentru minele Lupeni și Lonea, respectiv problema termocentralei Paroșeni și a grupului de gaz ce ar trebui realizat în cadrul acesteia.
La întâlnire, la care s-a solicitat și prezența parlamentarilor care reprezintă județul Hunedoara, în legătură directă cu problemele din educație, alături de reprezentanții din partea sindicatului au participat:
- domnul Constantin Fulga (prefectul județului Hunedoara), domnul Lörincz Széll (subprefect al județului Hunedoara) și domnul Marius Muntean (secretar general al Instituției Prefectului – Județul Hunedoara), din partea Instituției Prefectului;
- domnul Alin Țambă (vicepreședinte al Consiliului Județean Hunedoara), din partea Consiliului Județean;
- doamna Adriana Almășan (inspector școlar general adjunct) și doamna Camelia Beșleagă (inspector școlar), din partea Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara;
- domnul Vasilică Potecă (Senatul României), doamna Natalia Intotero (Camera Deputaților), doamna Pollyanna-Hanellore Hangan (Camera Deputaților), domnul Ilie Toma (Camera Deputaților) și domnul Tiberiu Claudiu Bârstan (Camera Deputaților).
S.I.P. Județul Hunedoara a prezentat, ca prim punct pe ordinea de zi, situația generată în învățământul hunedorean de prevederile măsurilor de austeritate adoptate de Guvernul României, deja anticipată în cadrul întâlnirii din luna iulie și confirmată între timp de studiul realizat de organizația județeană la nivelul unităților de învățământ hunedorean (materialul, care pe de o parte reia informațiile legate de anticiparea efectelor, iar pe de altă parte subliniază efectele exclusiv negative generate, este atașat acestui articol).
În urmarea acestui prim moment, a fost dat cuvântul reprezentanților Parlamentului României. Din nefericire, în pofida faptului că toți aceștia și-au exprimat sprijinul pentru sistemul educațional, fiind aici de apreciat aproape exclusiv intervenția doamnei Natalia Intotero, discuțiile au degenerat cu rapiditate în exprimarea fricțiunilor politice existente între formațiunile politice reprezentate, ba chiar în anumite reproșuri făcute sindicatelor (care fie nu înțeleg „nevoile” țării, fie nu își „acordă” protestele cu diferitele interese politice).
Confruntați cu o organizare relativ defectuoasă, dar și cu tendințele de denaturare ale conținutului întâlnirii, reprezentanții S.I.P. Județul Hunedoara, nu înainte de a sublinia aceste aspecte, au părăsit sala.
Concluzii? După cum se cunoaște deja, iar această întâlnire nu a făcut decât să reconfirme acest lucru, suntem singuri în încercarea de a readuce învățământul preuniversitar pe un făgaș al normalității, în primul rând pentru salariații din educație, dar totodată pentru întreg sistemul educațional, așa încât, ca și până în prezent, succesul sau insuccesul acțiunilor întreprinse în acest sens depind și vor depinde integral de unitatea și hotărârea cu care membrii de sindicat vor decide să-și promoveze și să-și apere drepturile.
Mea maxima culpa
... pe tonuri de soprană
O veche vorbă românească spune că „în boul care trage, în ăla se dă cu biciul”. Și am decis să începem această addenda la articolul având ca temă ședința Comisiei de Dialog Social de la nivelul Instituției Prefectului Județul Hunedoara derulată vineri, 12 decembrie, cu aceste cuvinte, deși nu o să ne aplecăm asupra înțelesului proverbului, lăsându-l pe măsura minții fiecăruia dintre noi, pe care îl apreciem destul de ilustrativ pentru pocinoagele care ni se pun pe seamă.
Nu vom relua întreaga conjunctură, ci ne vom opri doar asupra obrintiturilor care de vineri încoace s-au tot accentuat, până ce astăzi au reușit să se spargă, stropind mai peste tot prin județ. Pricina acestora, pe când „educația... arde și doamnele de vârsta a n-a se pieptănă”, au fost în primul rând cifrele comunicate de S.I.P. Județul Hunedoara cu privire la efectele Legii nr. 141/2025 în educația hunedoreană.
Prinse în materialul prezentat la întâlnirea de la Instituția Prefectului, dar și în ultimul număr din buletinul informativ Magister, cifrele în cauză sunt rezultatul unor simple adunări (după cum am învățat și noi la școală să le facem – informații suplimentare cu privire la modul în care am realizat aceste operații se pot obține de la învățătorii/profesorii care ne-au făcut onoarea de a ne învăța cele puține câte le știm) a datelor comunicate de către fiecare unitate de învățământ, la solicitarea S.I.P. Județul Hunedoara.
Dar cifrele „reale” cică ar exista sau cel puțin asta înțelegem dintr-o hârtie ultimativă trimisă de I.S.J. Hunedoara către sindicat. Ce să zicem? Să punem la îndoială, deși nu le-am văzut încă (cu rugămintea că dacă le-ați observat pe undeva comunicate/publicate, să ne spuneți și nouă, mai mici și mai neștiutori din fire scăpându-se informațiile în cauză)? Am putea, fiindcă temeiurile invocate, celebrele EDUSAL și SIIIR, numai ca exemple de bune practici nu pot fi amintite (probabil am publica o adevărată enciclopedie dacă ar fi să colectăm toate „supărările” în această privință, dar ce credibilitate am putea recunoaște pe acolo dacă nici măcar membrii de sindicat nu sunt ținuți minte de la o lună la alta – sau poate că...), dar nu o să o facem. Totuși, ar fi timpul pentru o plimbare pe promenadă în momentul în care ni se cere să precizăm „dacă datele prezentate au fost corelate sau verificate prin raportare la evidențele oficiale existente în aplicațiile naționale gestionate de Ministerul Educației și Cercetării”, fiind evident că „de la Ana la Caiafa” este cale lungă („că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă”), dar și chiar dacă ne-am pune pe drum, ceea ce noi am și făcut, Ana, a se citi „Președinte”, și Caiafa, a se citi „Minister/ISJ”, rătăcind cine știe pe unde și rămânând cu promisiunile neonorate.
Chestionarul, fiindcă despre un astfel de „biet” document este vorba, a fost lansat de S.I.P. Județul Hunedoara, concordant cu celelalte organizații sindicale din țară la solicitarea federațiilor sindicale, cu prilejul realizării recensământului membrilor de sindicat, constituindu-se în anexă la acesta. Rezultatele nu au fost comunicate mult prea des invocatei „opinii publice”, sperietoarea de serviciu, ci membrilor de sindicat și unor factori responsabili în stabilirea politicilor educaționale, fiind evident, dincolo de „elucubrațiile” vehiculate în diferite sfere precum că în educație ne-am scălda doar în lapte, din nefericire nu alături de Cleopatra, și am mânca doar ambrozie zeiască, la fel de nefericiți că nu în mărețul Olimp, că lucrurile sunt departe de „rozul” care pare să încânte privirile celor care nu se coboară la nivelul marțafoilor de rând, care doar se plâng și iar se plâng...
Da, subliniem încă odată ceea ce este de subliniat, temeiul cu care de altfel s-au cerut și datele, că efectele aplicării Legii nr. 141/2025 sunt negative, că măsurile au lovit puternic în salariații din învățământ, că ceea ce s-a făcut nu arată decât dezinteres și dispreț față de educație. „Zbârlirea” noastră (ca să nu utilizăm termeni mai neaoși), prin colectarea și publicarea datelor în cauză, motivată inițial de toate încercările politrucilor de a acoperi pe cât se poate de mult țambalul cu batistele din dotare, nu a avut vreun alt scop. Că datele nu au la bază o cercetare statistică făcută ca la carte, ba chiar s-ar putea să se fi strecurat erori (pentru asta invocam în titlu „mea maxima culpa”)? Nu ne-am propus să ne dăm doctoratul în această privință, așa că nu ne-au preocupat nici definițiile operaționale, nici procedurile de validare și nici corelările cu cine mai știe ce, după cum nu ne-a preocupat nici ce s-a înțeles din itemii chestionarului (ca să dăm glas unei alte acuze „estimări” de „eșaloanele superioare” la adresa celor ce se zdrobesc prin școli) ci doar să arătăm că salariații din educație muncesc mult și sunt plătiți prost, ba cu acest an școlar tot mai prost. Asta este ceea ce contează și asta nu credem că o poate nega cineva care a rămas cât de cât lucid. În rest, trăncăneală și obrintituri stropind.
Cu speranța că nu ni se vor cere definițiile și procedurile urmărite pentru fiecare dintre cuvintele de mai sus (deși am fost tentați să facem acest lucru în cazul de față), am încheia totuși cu un autentic „Ce-am avut și ce-am pierdut!”... pe tonuri de soprană.
Luni, 15 decembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă soluția de amânare a susținerii gradelor didactice I și II, an școlar 2025-2026, conform Anexei 2.
2. Se aprobă Procedura operațională referitor la simularea județeană a examenului de Bacalaureat și Evaluare Națională.
3. Se prezintă Procedura operațională referitor la evaluarea directorilor pentru prelungirea mandatelor de director. Se prezintă și varianta numirilor prin detașare în interesul învățământului. Se alege ca Procedura să stea la baza prelungirii contractelor de management.
4. Se prezintă solicitarea de transfer a unui elev la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” Hunedoara.
5. Se aprobă prelungirea folosirii programului de secretariat „Registra” pentru 3 luni, până la aprobarea bugetului.
6. Se prezintă oferta „ADSERVIO” pentru I.S.J. Hunedoara. Nu se consideră oportun acest parteneriat.
7. Se aprobă acordurile de oportunitate pentru 6 proiecte europene pentru modernizare.
8. Se aprobă raportul (verbal) urmare a verificărilor efectuate la Palatul Copiilor Deva.
9. Se aprobă pensionarea unui cadru didactic pentru limită de vârstă.
10. Se informează despre solicitarea adresată conducerii S.I.P Județul Hunedoara referitor la cei 17 itemi – consecințele aplicării L 141/2025, material prezentat în data de 12.12.2025 la Comisia de Dialog Social.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA – CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Gubernationem habemus! Într-adevăr, după lungi străduințe, absolut nejustificate în raport cu ceea ce a ieșit ar spune cârtitorii, prin mila cine știe cui, am fost „fericiți” cu un nou guvern. Nu ne vom întreba „Și la ce bun?”, ținând cont că prin măsurile anunțate pare să existe o inexorabilă voință de a da lucrurile în urmă cu ceva mai bine de 15 ani (fără să fie o surpriză faptul că multe dintre ideile de acum reprezintă o reșapare a celor de atunci, având în vedere că multe dintre figurile actuale aflate în prim plan acum s-au format la „școala” de atunci), ci, într-o abordare pozitivă vom încerca doar să aducem în discuție unele dintre ideile cu care noii decidenți și-au asumat să plece la drum. Iar mai precis ne vom referi la două dintre acestea, unele care privesc în mod direct educația...
Norma didactică și timpul de lucru de 40 de ore
Problemă aflată aproape pe buzele tuturor, cei din învățământ speriați de reducerea unor venituri și așa departe de a sublinia importanța permanent clamată a educației, ceilalți bucuroși că indivizii aceia care muncesc doar 18 ore pe săptămână vor fi puși în sfârșit la treabă (puteți acompania aici cu hăhăitul din acele vremuri mai de demult, scos de un celebru politician, „tătucă” pentru o parte dintre cei de acum) și vor munci și ei 40 de ore ca toată lumea.
Capacitatea redusă de înțelegere aici (în primul rând dacă luăm în calcul titlurile din presă și declarațiile politicienilor) pare împinsă la extrem. Da, norma de predare la profesori este de 18 ore/săptămână (excluzând educatorii și învățătorii, care sunt normați pe post), dar acestea sunt doar activitățile didactice, ceea ce ne plasează undeva în medie, sistemele educaționale europene fiind deosebit de diverse (minimul ar fi de 14 ore, iar maximul de 24 de ore).
De fapt, întrebarea decisivă (evitată însă atât de politicieni, cât și de „marii specialiști” în educație) aici ar fi dacă aceste ore se cer a fi pregătite, cu atât mai mult cu cât educația românească suferă în continuare de o penurie cruntă de resurse educaționale. Probabil am mobilat școlile, am înghesuit, cu sau fără cap, și aparatură din cea mai diversă prin sălile de clasă, dar dacă cineva crede că predatul se rezumă doar la atât este cel puțin... știți dumneavoastră cum. Lecțiile se cer proiectate și pregătite, testele se cer create și apoi corectate, materialele didactice ce urmează a fi utilizate se cer inventate sau măcar identificate etc. Ceea ce înseamnă timp. Mai puțin la un cadru didactic cu experiență, dar destul de mult la un debutant. Care ar fi acel timp? Cel puțin o jumătate de oră pentru fiecare oră de curs, fără să mai aducem în discuție numărul tot mai mare al copiilor cu cerințe educative speciale, caz în care am vorbi despre minim o jumătate de oră/copil.
Mergem mai departe... Dirigenție și consiliere, elevi și părinți, sunt activități derulate curent, mari consumatoare de timp, pornind de la un minim, am aprecia, de două ore pe săptămână și oprindu-ne, după caz, cine știe unde... Intermezzo: „Dragi părinți, directori, inspectori, primari și tot ceea se mai nimerește, nu mai sunați și nu mai înroșiți WhatsApp-ul până târziu în noapte!”
Activități de formare? Sunt obligatorii, iar un calcul elementar, deși lipsa competențelor în matematică se vede mai la tot pasul (ilustrativă în acest sens fiind ideea școlii de la 8 la 17, o simplă scădere arătând că ar fi vorba de 9 ore/zi și de 48 de ore/săptămână - dar gura păcătosului adevăr grăiește, cam acolo fiind în prezent timpul real de lucru al unui cadru didactic), ar arăta că înseamnă minim 1,5-2 ore pe săptămână.
Activități administrative? Fără număr, constatăm imediat, pornind de la zecile de comisii din fiecare școală (sunt necesare ore întregi numai pentru enumerarea tuturor hârtiilor care trebuie realizate), trecând prin raportările pentru orișice, solicitate de orișicine, și ajungând la cam tot ceea ce vă trece prin cap, inclusiv distribuția de lapte, cornuri, mere, mese calde, până într-acolo că un minim de 3-4 ore/săptămână ar ține de o abordare deosebit de lejeră.
Activități metodice, activități remediale, activități de pregătire pentru performanță, activități extrașcolare, activități extracurriculare, activități de reprezentare, activități festive etc. etc. etc. Pe toate acestea cine le mai numără?
Facem o adunare (pe un minim)? 18 ore (norma didactică) + 9 ore (pregătire activități de predare) + 2 ore (formare continuă și activități metodice) + 3 ore (activități de dirigenție și consiliere) + 4 ore (activități administrative) + 4 ore (activități educative complementare)... și s-au cam terminat cele 40 de ore, fiind departe de a acoperi întreaga activitate a unui cadru didactic.
Urâtă treabă! Parcă munceam pe cât se poate de puțin, până într-acolo că dacă am sta să calculăm cu sinceritate, ar cam trebui să tot fim plătiți suplimentar (iar o ponderare din acest punct de vedere a lucrurilor, îndepărtează repede și acuzele legate de faptul că numărul zilelor de școală este mic în România: în ansamblu, cadrele didactice din România nu muncesc nici pe departe mai puțin decât colegii lor europeni, ba cel mai probabil lucrurile stau exact pe dos ).
Și am putea continua cu toate aceste aspecte, dar ați înțeles esențialul: optați pentru ce credeți dintre expresiile din prima parte a titlului, deși, după mintea noastră, ar trebui luate cum omnibus (să sperăm că ne mai amintim în mod corect ceva latină).
Plata cu ora
În această privință, prima ideea care ne-a trecut prin cap se leagă de o disciplină încă inexistentă, dar poate de dezvoltat ținând seama de brambureala care caracterizează unele minți, și anume matematica ignoranței. Având în minte confuzia sistematică dintre plata cu ora pentru orele de curs realizate peste norma obligatorie de predare și personalul didactic încadrat la plata cu ora, cei care nu au în spate o normă de bază, am face tot câteva calcule elementare...
La ora actuală, o oră de curs plătită în regim la plata cu ora se determină prin raportarea salariului la numărul de ore aferent normei de predare. Adică, pentru a lua un exemplu, un salariu de 8000 lei brut se va împărți la 72 în cazul profesorilor (18 ore/săptămână x 4 săptămâni), ceea ce revine la aproximativ 110 lei/oră de curs. Corect am spune, fiind vorba despre o aceeași activitate. Apelând însă la habarnismul devenit politică de stat, vom împărți la 160 (40 ore/săptămână x 4 săptămâni), ceea ce înseamnă fix 50 de lei.
Și poate unele cadre didactice vor accepta că munca lor nu valorează nici măcar cât cea a unui necalificat sau a unui pierde vară care mai mișcă și el câte ceva când și când (deși, dacă vor lua în calcul propria demnitate, este drept că terfelită atât de politicieni, cât și de mai întreaga societate, refuzul în a mai realiza vreo oră dincolo de norma de predare ar trebui să fie unanim), dar este evident că nu va mai veni nimeni să predea toate acele ore care nu pot fi acoperite nici măcar la plata cu ora peste norma de predare. În definitiv, de ce ar accepta cineva să fie plătit cu mai puțin de salariul minim pe economie (50 lei x 72 ore maxim înseamnă „fantastica” sumă de 3600 lei brut). Dur, probabil va face trimitere la anumite operațiuni de introducere a ceva în diverse locuri mai sensibile...
V-ați cam lămurit? Cu certitudine, fără să mai insistăm și asupra altor măsuri preconizate (deși nu ne putem abține din a aduce în discuție una de-a dreptul hilară: cine Scaraoțchi va mai conduce școlile dacă directorii vor fi degrevați nu din norma de predare ci din restul programului lucru?). De unde și a doua parte a titlului, un sofism evident (amfibolie), care ne permite să cam încheiem aici. Urâta educație…