Măsurile preconizate a fi adoptate de actualul Guvern al României, cu susținerea coaliției formate după alegerile prezidențiale, sunt deja publice și cunoscute.
Indiferent de motivațiile care stau la baza acestor măsuri, acestea se limitează la a lovi înainte de toate în nivelul de trai al celor mai mulți dintre noi, salariați, pensionari și familiile acestora.
Discuțiile purtate de sindicate cu premierul Bolojan și cu diferiții reprezentanți ai Guvernului în cursul zilei de azi (4 iulie) în cadrul diferitelor structuri de dialog social, Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social și Consiliul Economic și Social înainte de toate, cu scopul de a se sublinia impactul negativ al acestor măsuri, nu au reușit să determine în niciun fel, în pofida avizelor negative date, renunțarea sau revenirea asupra acestora.
Concluzia tuturor discuțiilor purtate, așa cum s-a desprins și în cadrul Consiliului Liderilor F.S.E. „Spiru Haret”, derulat pe mai bine de o jumătate de zi, este că la ora actuală Guvernul României, prin premierul Bolojan, nu este dispus să asculte niciun fel de argumente și nici să adopte măsuri menite să stimuleze cu adevărat ratele de colectare la bugetul de stat.
Confirmând ca principiu de acțiune ignorarea oricărui dialog social veritabil, atitudinea premierului României a fost rezumată de exclamația „Protestați, că-i dreptul vostru!”, subliniindu-se astfel că măsurile vor fi adoptate indiferent de reacțiile sindicatelor.
Ca atare, luni, 7 iulie, când se preconizează asumarea răspunderii pe măsurile ce urmează a fi adoptate, structurile sindicale vor organiza o zi de proteste, în primul rând pichetarea Parlamentului României și a sediilor partidelor din coaliție.
Dintre măsurile preconizate a fi adoptate în educație (subiectiv, premierul Bolojan pare să fie afectat de o anumită „traumă” în raport cu educația), posibil domeniul care va cunoaște cele mai importante reduceri financiare, sunt de amintit:
1. creșterea normei didactice cu 2 ore, inclusiv prin includerea în posturile din învățământul primar a 2 ore de educație remedială (până la debutul anului școlar 2029-2030);
2. reducerea cuantumului remunerației pentru plata cu ora, prin raportare nu la norma didactică, ci la timpul de lucru (1/160);
3. creșterea numărului de copii în cadrul formațiunilor de studiu;
4. reducerea degrevărilor de normă didactică pentru personalul de conducere (maxim 30% din norma crescută) și personalul de îndrumare și control (maxim 50% din norma crescută), fiind instituită totodată interdicția de a derula ore în regim de plata cu ora sau la cumul pentru aceste categorii de personal;
5. coborârea pragului maxim până la care se acordă vouchere de vacanță și indemnizație de hrană la 6000 lei net;
6. creșterea pragurilor relative la numărul de educabili începând cu care o unitate școlară poate dobândi personalitate juridică;
7. restructurarea sistemului de burse cu scopul reducerii sumelor totale alocate în acest scop etc.
Din informațiile deținute, pregătirea implementării unora dintre măsurile amintite a început deja, tot în cursul zilei de azi (vineri, 04 iulie) având loc o videoconferință a Ministerului Educației și Cercetării cu inspectorii școlari generali, existând semnale că zilele următoare vor fi elaborate și ordinele de ministru aferente, iar directorii vor fi rechemați din concedii pentru a modifica încadrarea personalului propriu.
Ținând cont de natura măsurilor, de modul în care acestea sunt adoptate și de consecințele dominant negative atât în ceea ce privește veniturile salariaților din educație, dar și în ceea ce privește educația propriu-zisă, organizațiile sindicale din educație, alături de celelalte structuri sindicale naționale, vor iniția și vor derula toate acțiunile permise de lege, mergând până la greva generală (legală în actualele condiții chiar și în situația existenței unor contracte colective de muncă) dacă va fi nevoie.
Dragi colegi,
Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment crucial pentru viitorul învățământului românesc și, implicit, pentru viitorul nostru, al angajaților din învățământ. Ceea ce Guvernul și Ministerul Educației și Cercetării propun nu este doar un set de măsuri politice, ci reglementări care vor influența direct salarizarea noastră, condițiile de muncă, finanțarea educației și chiar statutul și demnitatea profesiei didactice. NOI am ajuns pentru EI doar niște cifre într-o filă contabilă.
În timp ce EI își văd liniștiți de treabă, de sinecurile politice, pe NOI ne obligă să suportăm costurile exceselor lor, diminuându-ne veniturile.
Printre măsurile anunțate este și cea conform căreia ar urma să crească norma didactică de predare cu maximum 2 ore, lucru pe care îl respingem, având în vedere consecințele acesteia. Măsura este propusă în contextul în care, în sistemul de învățământ preuniversitar, sunt mulți colegi care, peste cele 18 ore de predare efectivă, mai au și ore de învățare remedială, ore de pregătire suplimentară pentru concursuri/olimpiade, ore de consiliere, precum și activități extracurriculare/extrașcolare, de întocmire a dosarelor pentru burse sociale etc.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm:
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI nu sunt capabili sau nu vor să stopeze evaziunea fiscală?
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI și-au angajat rudele și pilele pe salarii de zeci de mii de euro?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să beneficieze de pensii speciale?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu avionul la clasa business?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să-și deconteze chiria de la bugetul de stat?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu automobile cumpărate de la bugetul de stat?
DE CE NOI TREBUIE SĂ SUFERIM PENTRU BUNĂSTAREA LOR?
Dragi colegi,
Puterea noastră stă în unitate și în acțiuni comune. Fragmentarea și apatia nu ne vor aduce niciun beneficiu. Acum este momentul să fim mai solidari ca niciodată, să lăsăm deoparte orice divergențe minore și să ne concentrăm pe obiectivul comun: un învățământ de calitate, respectat și finanțat corespunzător.
Nu trebuie să ne temem să ne facem vocea auzită! Să cerem răspunsuri la întrebările de mai sus politicienilor locali, parlamentarilor din circumscripțiile noastre! Să ne arătăm nemulțumirea și în mediul online împotriva celor cu putere de decizie!
Trebuie ca, prin presiunea pusă de NOI, să-i determinăm pe EI să ia toate măsurile necesare pentru ca învățământul să nu fie afectat.
Sperăm ca EI să identifice măsurile și sursele corecte, care să conducă la diminuarea deficitului bugetar, astfel încât să nu fim tot NOI sacrificații „de serviciu”!
Dacă guvernanții nu vor înțelege importanța educației, trebuie o mobilizare masivă din partea noastră, a tuturor celor din învățământ, pentru demararea unor acțiuni de protest de amploare.
Dragi colegi,
Așa cum ați aflat, Guvernul României a luat decizia să adopte, în regim de urgență, proiectul de lege privind unele măsuri fiscale.
Acest act normativ prevede, printre altele:
De asemenea, personalul de conducere va beneficia de degrevare doar pentru maxim 30% din norma de 20 de ore, iar personalul de îndrumare și control pentru maxim 50% din aceeași normă. În plus, mai puțini colegi vor beneficia de vouchere de vacanță și indemnizație de hrană, deoarece raportarea se va face la salariul de 6000 de net, și nu la cel de 8000 de lei net, cât este în prezent.
Cele trei federații din învățământ au solicitat, în ultima perioadă, mai multe autorizații pentru pichetarea sediului Guvernului, ale sediilor partidelor aflate la guvernare și a sediului Parlamentului. Însă, așa cum am precizat, Guvernul intenționează să aprobe în regim de urgență acest proiect de lege.
Din această cauză, singura noastră posibilitate pentru a trage un semnal de alarmă este pichetarea sediului Parlamentului luni, 7 iulie, între orele 1100-1300. Dacă acest proiect va fi adoptat în această zi, celelalte pichetări pentru care am obținut aprobare nu-și vor mai avea rostul.
Acesta nu este doar un simplu protest, ci este un moment crucial în care vocea noastră trebuie să fie auzită!
Este foarte important ca să fim prezenți într-un număr cât mai mare (am solicitat autorizație pentru 2000 de persoane).
Împreună putem transmite un mesaj puternic. Nu putem sta deoparte în timp ce drepturile noastre sunt puse în pericol!
Acest protest este doar începutul. Trebuie să ne mobilizam pentru următoarele acțiuni de protest pe care, după cum stau lucrurile, vom fi obligați să le organizăm.
Motivația articolului de față, pe care nu ne-am fi dorit să-l scriem, privește un curent de opinie care, în pofida succesului mișcărilor sindicale de anul trecut, oricât de paradoxal pare acest lucru, iese tot mai mult la iveală. Principalele idei vehiculate țin de comparația salarizării din educație cu cea existentă în alte domenii, cele mai frecvent aduse în discuție fiind sănătatea (cu precădere de colegi profesori) și justiția (cu precădere de colegi din rândul personalului didactic auxiliar, în special ocupanți ai unor posturi care au legătură cu informatica), deși nu ar fi de ignorat nici „reproșurile” care compară între ele categoriile de personal din educație.
Fără să aducem în discuție o anumită „prestanță” pe care profesia, pe de o parte, domeniul pe de altă parte, le pretind din partea noastră (dar la care se renunță adesea foarte ușor, cu precădere pe rețelele sociale), fără să luăm în calcul numărul de salariați (în sănătate și asistență socială mai mare ca în educație cu aproximativ 100.000, deși din numărul total doar aproximativ 70.000 dintre aceștia sunt medici; în justiție aproximativ 20.000 salariați, din care aproximativ 7.000 de judecători și procurori, respectiv aproximativ 700 de specialiști în informatică), dar și fără să luăm în calcul sporurile și drepturile specifice fiecărui domeniu (deși aici ar fi marea problemă a sistemului de salarizare din România, dar fără să existe posibilitatea comparării condițiilor specifice de muncă), vom aduce în discuție câteva exemple (încercarea fiind de a compara poziții relativ asemănătoare, dar fiind totodată conștienți că sunt numeroase alte condiții care induc anumite diferențe).
Astfel, bazându-ne pe Legea nr. 153/2017 a salarizării personalului plătit din fonduri publice, indemnizația de încadrare a unui judecător cu grad de judecătorie și vechime de peste 20 de ani (nivelul maxim pe acest grad) este de 17.250 (coeficient 6.90), salariul de bază al unui medic specialist este de aproximativ 12.300 lei la gradația 5, iar un cadru didactic cu studii superioare, gradul I, gradația 5 va atinge în acest an un salariu de bază de 10.410 lei, urmând ca nivelul maxim potrivit negocierilor de anul trecut să fie de 12.300 lei (în anul 2024 se primește 50% din diferența dintre salariile de bază din decembrie 2023 și nivelul de salarizare negociat).
Oprindu-ne și asupra altor categorii de personal din cadrul fiecărui sistem, am aduce în discuție poziția de specialist IT în cadrul instanțelor și parchetelor, gradul I, peste 20 de ani vechime, cu un salariu de bază, gradația 5, de aproximativ 8.900 lei, un informatician gradul IA, gradația 5, din sistemul educațional are un salariu de încadrare de 8.702 lei (cel mai mare salariu de bază din cadrul personalului didactic auxiliar, funcții de execuție), iar un asistent medical, servicii de urgență, cu studii superioare, gradația 5, are un salariu de bază de aproximativ 5.700 lei.
Ce putem constata, fiind evident că proporțiile se păstrează și în ceea ce privește celelalte funcții? Foarte repede, cel puțin două concluzii...
Faptul că diferențele de salarizare între personalul specialist (potrivit domeniului) și cel auxiliar (subliniind că în cazul justiției ar fi trebuit să luăm în calcul probabil funcția de grefier, dar salarizarea acestora este inferioară celei a informaticienilor) sunt evidente și normale, în sistemul educațional înregistrându-se cea mai mică dintre acestea.
Faptul că salarizarea din sistemul educațional este la nivel particular comparabilă cu salarizarea din sănătate (la nivel general, salarizarea medie din educație depășește net salarizarea din sănătate, ponderea personalului specialist fiind mult mai mare), nefiind realistă, oricât de cinic ar suna o astfel de afirmație, o comparație cu sistemul juridic (după cum ține de utopic și aspirația la o egalizare a salarizării între personalul de specialitate și cel auxiliar sau între cel auxiliar și cel administrativ).
Dincolo de acestea rămân desigur situațiile particulare, aspirațiile personale și nivelul general al veniturilor din fiecare domeniu (motivate, după cum precizam, de condiții specifice) care, fiecare sau toate laolaltă, pot conduce la instalarea unei stări de nemulțumire. Dar parțiala justificare pe care am putea-o recunoaște nu întemeiază în niciun fel respingerea fără drept de apel și mai ales devalorizarea a ceea ce am reușit împreună.