Joi, 12 noiembrie, ca urmare a unei invitații relativ oficiale, S.I.P. Județul Hunedoara a participat, prin trei reprezentanți, la o acțiune din cadrul proiectului „Dialog social transparent, deschis și participativ”. Derulată la Hotel Sarmis din Deva, acțiunea, proiectată pe durata a două zile, a fost dedicată reprezentanților partenerilor sociali, precum și reprezentanților instituțiilor publice care colaborează cu aceștia în domeniul relațiilor de muncă, ocupării, protecției sociale și dialogului social.
Evenimentul a debutat cu luările de cuvânt a reprezentanților celor implicați, într-un fel sau altul, în dialogul social, după cum urmează: Maria Ștefănie – Instituția Prefectului Județul Hunedoara, Georgeta Angelica Tomuța – AJOFM Hunedoara, Adrian-Florin Bozdog – ITM Hunedoara, Dumitru Sandu – ISJ Hunedoara, Alexandra Braica – Camera Deputaților, Pencea Claudia – Senatul României și Angelica Săbiescu, managerul de proiect.
Iar aici s-a cam încheiat și participarea reprezentanților S.I.P. Județul Hunedoara, lămuriți fiind de „consistența” dialogului social astfel inițiat... prezența reprezentanților sindicali, oricum aceștia în număr mic, dar și a angajatorilor, chiar dacă aceștia prezenți, din câte s-a dat de înțeles, într-un număr destul de mare, fiind dezirabilă mai curând la nivelul de umplere al sălii (oricum, relativ improprie, fără să mai intrăm în detalii).
Totuși, pentru a nu rămâne doar la reiterarea „dezamăgirilor” legate de modul în care dialogul social este înțeles și practicat de la înălțimea diferitelor scaune, vom puncta pe scurt și unele aspecte ale luărilor de cuvânt din această primă parte a evenimentului.
Astfel, deschiderea a revenit doamnei Maria Ștefănie, trecută de pe funcția de inspector școlar general pe cea de prefect, care a apreciat că dialogul social este extraordinar de relevant pentru o societate echilibrată (adevăr grăind, chiar dacă percepția structurată de-a lungul anilor cam contrazice, local, o astfel de afirmație), acesta, începând cu disponibilitatea de a asculta (din nefericire, cel mai adesea formal vărsată într-un „dialog al surzilor”), netrebuind privit doar ca o obligație procedurală (experiența interorganizațională ne-a arătat cel mai adesea că chiar și o astfel de derulare este departe de modul concret în care acest dialog se realizează). Apreciind o cunoaștere a importanței relațiilor de colaborare (din experiență, constând cu precădere în comunicarea mai mult decât formală, cel mai adesea exclusiv verbală, a unor fragmente de decizii/hotărâri/rapoarte/măsuri etc.), a exprimat convingerea că toată lumea încearcă să optimizeze dialogul social (chiar dacă cel mai adesea ne-ar ajunge degetele din dotarea personală pentru a număra fie doar și respectarea normelor procedurale ale unor relații interorganizaționale), prin dialog putându-se identifica soluții pentru orice problemă (covârșitor, „soluții” comunicate înainte de supunerea la vot și „soluții” constant penalizatoare ale salariaților din educație).
Iar lucrurile au continuat cam într-un același stil, cu nenumărate „osanale” aduse diferitelor instituții, centrale sau deconcentrate ale statului, pe de o parte, angajatorilor, pe de altă parte, cu sindicatele, ca să nu mai vorbim de angajați, uitate uneori sau cu menționări aruncate așa în treacăt. De notat totuși și o excepție, cea a domnului Bozdog, care s-a adresat în primul rând, după cum ar fi normal într-un dialog social real, sindicatelor și patronatelor, ceilalți părând să uite în permanență, dacă au știut-o vreodată că rolul lor primordial este acela de facilitatori, iar abia după aceea acela de administratori ai diferitelor domenii.
Dar ce să facem? Dacă la o întâlnire dedicată dialogului social ni se subliniază deosebita relevanță a elevilor, fără măcar a șopti vreun cuvânt despre cei care se „ostenesc” cu aceștia, dacă ni se reafirmă importanța învățământului dual (pe care, cel puțin la nivelul județului nostru, nu am reușit să îl percepem până în prezent decât ca un eșec peste care tot încercăm să tragem preșul) într-un astfel de context, dacă aprecierile la adresa sindicatelor puteau fi interpretate cel puțin ca „malițioase”, este de înțeles de ce singurii cărora nu li s-au „descoperit” cuvintele sunt sindicatele și patronatele.
Cu alte cuvinte, nu am avut decât o reconfirmare, de unde și scurtimea participării (nici aceasta una singulară, însăși oficialitățile, în majoritate, dispărând pe nesimțite în pauza de după această primă parte), a adevăratului chip al dialogului social (experiența mai mult decât vastă pe relația cu ISJ Hunedoara oferind posibilități incredibile în acest sens), respectiv acela în care conținutul acestuia se reduce la pălăvrăgeala, concretă sau legislativă, despre dialogul social. În rest, realitatea ne-a arătat și ne arată că mai întotdeauna singurul dialog social eficient este acela de pe „poziții de forță” din partea salariaților, adică acelea în care aceștia conștientizează, prin sindicate, că „Împreună suntem puternici!”.
În perioada 9-11 noiembrie 2026, în conformitate cu prevederile statutare și cu motivații în starea învățământului preuniversitar românesc, s-au derulat lucrările Consiliului Liderilor F.S.E. „Spiru Haret”, S.I.P. Județul Hunedoara fiind prezent la aceste lucrări prin doi reprezentanți.
Debutul întâlnirii a reiterat în primul rând parcursul educației preuniversitare din ultimii ani, pornind de la măsurile antieducaționale adoptate de guvernarea Bolojan și de la ministeriatul domnului Daniel-Ovidiu David, ministrul care nu s-a obosit vreodată să coboare în stradă, în pofida zecilor de proteste care „i-au bătut în ușă”, trecând prin interimatul domnului Bolojan la educație, ministrul despre care nu prea se știe dacă a călcat în minister în cele două luni în care a asumat această funcție și ajungând la Mihai Dimian, cel care din mare „revoluționar” în timpul grevei din 2023 s-a metamorfozat într-un „surd” instituțional deosebit de eficient, „gustul” rămas după aproape toate întâlnirile fiind acela al vorbirii unor limbi total diferite.
A urmat „ruperea căruței” și intrarea într-un interimat generalizat, lung acesta, dar care în cele din urmă s-a soldat cu marele eșec al „împărțirii a două paie la cinci măgari”, respectiv de la mult-negata și până la mult-dezbătuta lege a salarizării, în realitate marea „noutate” a acestei legi fiind aceea de a reduce și mai mult veniturile salariaților din educație, până la pierderea a cam tot ceea ce se câștigase prin greva generală din 2023.
Interimatul recent finalizat a adus o nouă echipă guvernamentală, la educație având chiar un duet, învățământul preuniversitar ajungând să beneficieze de un ministru delegat. Primele întâlniri în noul context politic au fost mai curând unele de tatonare și de comunicare, din partea sindicală, a realelor probleme ale sistemului educațional românesc, desigur nu fără a recepta și „entuziasmele” noilor diriguitori în ale educației.
Pornind de la „marele sfat” al mai vechilor diriguitori, prilej cu care au fost rearanjate și tablourile cu miniștrii educației post-revoluționare (nu mai puțin de 35 în cam tot atâția ani), trecând prin „visul umed” al reorganizării inspectoratelor școlare potrivit prevederilor legale („umezeala” provenind din ruptura dintre realitatea în care ne bălăcim și necesitățile unei astfel de reforme, respectiv bani mulți și mai multe mii de posturi), trecând și prin „explozia stelară” a debirocratizării (deși la ora actuală mai în toate școlile se realizează un proces intens de dublare a portofoliului personal al cadrelor didactice, alături de formatul fizic fiind impusă și o existență electronică), bifând unele întâlniri pe tema violenței școlare (care a suscitat declarații „înălțătoare” a angajării a mii de paznici și a mii de consilieri de toate felurile), perplecși ascultând și diferitele „basme” despre încă în curs de desfășurare concurs pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct (lozinca „depolitizării” a prins foarte bine, deși mai toată lumea din sistem știe că este vorba, prin acest concurs, la modul general, doar despre o justificare mascată a politizării), am putea să tot trecem în revistă nesfârșita listă a problemelor văzute de ocupanții actuali de scaune.
Nu ar ajuta însă la mai nimic. În realitate, în ultima perioadă, s-a reușit cu greu evitarea unei rectificări bugetare mult mai drastice a bugetului educației, una care punea în pericol însăși salariile până la finalul acestui an, și se derulează o luptă destul de grea în limitarea politicilor „reducționiste” la care educația continuă să fie supusă. Sunt frumoase „sforăitoarele” declarații despre alocații bugetare capabile să coboare raiul pe pământul educațional, când în realitate nu prea se aprobă niciun fel de organizare a concursurilor de ocupare a posturilor vacante, posturile vacante neocupate sunt tăiate în număr tot mai mare de la o săptămână la alta, iar festivalul comasărilor continuă într-o veselie instituțională generalizată (la nivelul județului Hunedoara, ultima măsură de acest gen, în absența oricărui dialog social pe această temă, este aceea a comasării cluburilor sportive, pe de o parte, palatelor și cluburilor copiilor pe de altă parte, hazlia motivație fiind aceea a asigurării unor servicii educaționale de nivel superior, deși, de exemplu în cazul cluburilor sportive, elevii acestora nu vor putea participa în urma unei astfel de reorganizări la nicio competiție, fiind necesară mai întâi o derulare completă a procesului de relegitimare).
Intermezzo: poate că ne înșelăm într-o anumită măsură, dar, la nivel județean, tot participând la ședințe în care se dezbat măsuri de reducere, nu ne-am putut îndepărta impresia, oricât ne-am ostenit în această privință, că astfel de măsuri cam „fericesc” pe cei prezenți din partea instituției diriguitoare la nivel județean în ale educației, ba chiar pe alocuri având impresia că putem citi dacă nu o anumită „ură”, cel puțin un anumit dispreț la adresa celor care trebăluiesc prin școli.
În realitate, revenind la conținutul ședinței, ne aflăm doar în etapa entuziasto-declarativă de la începutul oricărei guvernări, într-un moment în care nici măcar nu se știe cum va arăta bugetul anului viitor și într-o tradiție în care „mânuitorii” banilor, începând cu celebrul personaj din minister (al cărui nume nu-l vom aminti aici, dar pe care credem că îl știe toată lumea) căruia prea puțin îi pasă de „viniturile” care se tot perindă pe scaunul de ministru, își văd de treburile lor. Desigur, entuziasmul este atât de debordant încât avem până și „sclipiri” de genul celor care se gândesc să numească drept consilieri ministeriali pentru învățământul preuniversitar extraordinari specialiști precum Staș (veșnicul reformator pentru care corpul profesoral este format cu precădere din leneși și incompetenți) sau Szekely (vajnicul promotor al finlandizării educației, desigur pe taxe care numără multe mii de euro)...
Între timp? Pe lângă „orgiile” desființărilor și anihilărilor de toate genurile, cohorte de corpuri de control și de audituri, care controlează ceea ce au controlat controalele precedente în căutarea unor teme pentru controale viitoare, la ora actuală ținta principală fiind sentințele judecătorești. Neinteresând pe nimeni că acestea, de ordinul multor mii de-a lungul anilor doar în județul Hunedoara, reprezintă tot atâtea încălcări ale legii, preocuparea principală este tăierea pe cât se poate a tot ceea ce se poate, fie de ordin legal, fie obținut prin sentință judecătorească, până la „elucubrații” de genul solicitărilor de a depune întâmpinări împotriva unor hotărâri judecătorești aflate deja în plată de 2-3 ani. Din fericire, aberația de gândire a corpurilor de control instrumentate de sinistrul finanțist din minister și de diferiții ciraci juriști și auditori, cu discipoli fideli mai prin fiecare județ, mai primește când și când și câte o „palmă” zdravănă, cum ar fi cea a imputării de către Curtea de Conturi unor primării a sumelor cheltuite cu avocații și procesele pentru decontul navetei, apreciindu-se că legislația este clară, că decontul trebuia realizat și că nu se impuneau cheltuieli suplimentare cu procesele (fiind deosebit de tentant să solicităm Curții de Conturi o vizită pe această temă, cea a proceselor cerute a fi duse până în pânzele albe în pofida evidentei încălcări a legii, și pe la instituțiile diriguitoare în ale educației).
Concluzii? Problemele reale ale educației sunt cunoscute, cel puțin la nivelul organizațiilor sindicale, fiind totodată permanent aduse în atenția autorităților centrale sau locale. Lipsesc însă disponibilitatea reală pentru dialog și identificare a unor soluții viabile, dar mai ales disponibilitatea de alocare a resurselor necesare. Evident nimic nou, așa încât, dincolo de semnalarea problemelor, momentul actual, din punct de vedere sindical, este acela al unei așteptări a soluțiilor identificate de actualii guvernanți, indiferent de nivel, urmând ca în funcție de acestea să fie identificate cele mai adecvate reacții. Conștienți că puterea noastră constă în acțiunea unitară a salariaților din educație, timpul trebuie să fie totodată unul al strângerii rândurilor pentru viitoarele lupte care inevitabil vor trebui date.
Luni, 16 noiembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație (C.A.) al Inspectoratului Școlar Județean (I.S.J.) Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Acordare aviz conform rețea școlară pentru anul școlar 2027-2028
II. Solicitări de la unități de învățământ
III. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă raportul referitor la acordarea avizului conform rețelei școlare pentru anul școlar 2026-2027, conform Anexei 1.
II. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 2.
III. Diverse:
1. Se aprobă școlarizarea la domiciliu.
2. Se prezintă, spre informare, OMEC nr. 6056/12.11.2026 referitor la numărul de posturi aprobate.
3. Se aprobă respingerea plângerii prealabile a S.I.P. Județul Hunedoara referitor la reorganizarea cluburilor sportive școlare din județ.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Avocatul Alexandru Bajdechi, specialist în dreptul muncii și legislației educaționale, a declarat la un post TV că „sindicatele din educație nu vor putea declanșa grevă în următorii doi ani pentru că nu le-ar permite contractul colectiv de muncă semnat în această toamnă”.
Trecând peste întrebările legitime pe care ni le punem, puțin nedumeriți, („ce interese are domnul avocat în această speță?”, „de ce oare această problemă este reluată în anumite momente?”), dar și peste inexactitatea cu contractul colectiv de muncă (care a fost semnat în iulie și nu în această toamnă), încercăm să oferim răspunsuri la mai multe probleme de actualitate.
Putem declanșa greva generală
„Legea Dialogului Social ne permite să declanșăm acțiuni de protest chiar dacă s-a semnat contractul colectiv de muncă. Atâta vreme cât oamenii noștri își dau acordul, această acțiune poate să aibă loc. Avocatul care a făcut acele afirmații se află într-o gravă eroare. Ar trebui să citească mai bine Legea Dialogului Social, care ne interzice să declanșăm acțiune de protest pe drepturi de natură salarială, însă ne permite să facem grevă împotriva politicilor Guvernului. Ceea ce, probabil, se va și întâmpla”.
„Noi, dacă vom declanșa grevă generală, vom avea o acțiune împotriva politicilor sociale adoptate de Guvern, vom protesta pe ceea ce prevede Legea Dialogului Social. Contractul colectiv de muncă nu are nicio legătură. Și vă spunem și motivul: acesta se referă la condițiile de muncă, nu la creșteri salariale și nici la politicile de austeritate ale Legii Bolojan, politici îndreptate împotriva salariaților din învățământ”.
„Avocații aceștia care apar așa, din meandrele concretului, nici nu știm dacă sunt avocați. Și nici nu ne interesează. Discuția întreagă este o ciorbă reîncălzită, iar noi ne-am cam săturat de gargarisme de genul ăsta”.
Imaginea actuală a educației în România indusă și de comentariile politicienilor
„Suntem înjurați de toată lumea pentru că ne cerem drepturile stabilite prin lege. Interesul care se ascunde în spatele unor astfel de declarații rostogolite în presă este să se sădească neîncredere în organizațiile sindicale. Și așa suntem înjurați de toată lumea. Suveraniștii dau în noi pentru că nu ieșim în stradă la comanda lor, pesediștii sunt supărați pe noi pentru că nu le-a ieșit pasența la alegeri, liberalii vor avea și ei motivele lor de nemulțumire, că nu li se cântă-n strună. Nu ne interesează ce gândesc unii și alții, de stânga, de dreapta sau de centru”.
„În perioada în care pichetam Ministerul Educației profesorii erau apostrofați de trecători, jigniți și arătați cu degetul. Treceau pe lângă noi în mașini luxoase și ne strigau: «Așa vă trebuie, că l-ați votat pe Nicușor». Ăștia erau Suveraniștii. Apoi, veneau alții: «Mai duceți-vă la muncă, Domnule, că aveți vacanță prea mare și prea puține zile de activitate». Cam asta este părerea unei părți a societății civile, o părere care este indusă de ceea ce au comentat politicienii de fiecare dată la adresa corpului profesoral. Că avem vacanțe prea mari, că nu muncim 8 ore pe zi... Dar noi nu muncim în fabrică, la șaibă. Noi muncim cu creierul și muncim cu câte 20 de copii deodată”.
„Cei care, în 2023, erau în opoziție și aveau tot interesul ca greva profesorilor să continue la nesfârșit, acum, când au ajuns la putere, spun cu totul altceva: «Dom’le, știți, vi s-a dat prea mult atunci și uite, creșterile salariale nu sunt sustenabile». Când au fost corecți? În 2023 sau în 2025? Deci, ne-am cam săturat de altfel de indivizi. Politica se face după cum bate vântul. Dar avem o veste pentru domniile lor: noi nu facem politică. Nu ne interesează așa ceva. Ne interesează să menținem drepturile câștigate pentru colegii noștri și, dacă se poate, să obținem condiții mult mai bune pentru ei”.
Referendum pentru grevă generală
„O eventuală grevă va fi programată nu acum, ci atunci când va fi cazul. Adică, într-un moment sensibil pentru guvernanți. Dacă am declanșa-o acum, domnul Bolojan ar spune mersi, căci ar mai face niște economii la fondul de salarii. Prin urmare, greva se va declanșa atunci când îi va durea cel mai rău”.
„Când i-a durut cel mai rău în 2023? Înainte de examene! Scenariul este foarte posibil să se repete la anul, în prag de Evaluare Națională și Bacalaureat. Tot ce este posibil. Pentru că nu au făcut niciun pas înapoi. Toate măsurile care sunt dispuse în momentul de față nu fac decât să amplifice nemulțumirea colegilor noștri”.
„Colegii din teritoriu vor decide dacă ieșim sau nu în stradă. Oamenii trebuie să voteze dacă sunt de acord sau nu. Apoi, datele se centralizează: dacă numărul voturilor pentru organizarea grevei depășește procentul de 50% plus unu, declanșăm protestele. Nimic nu ne mai poate sta în cale”.
Manipularea, reaua voință și reaua credință complică lucrurile
„Recomandăm tuturor cadrelor didactice să nu mai plece urechea la ce se discută în online, pe rețelele de socializare, iar dacă au întrebări, nelămuriri să le adreseze sindicatelor. Este vorba de așa zisele grupuri de pe Facebook ale profesorilor, dar care nu prea au legătură cu profesorii. Aici sunt înscriși și părinți, și elevi, și persoane răuvoitoare infiltrate chiar de partidele politice pentru a agita apele, pentru a manipula”.
„Nu vă lăsați manipulați! Este dezamăgitor când vedem cât de ușor să lasă păcăliți oamenii din sistem, oameni cu studii superioare, oameni care ar trebui să recunoască manipularea și să nu-i cadă pradă. Vine cineva și spune că nu avem voie, legal, să facem grevă, iar lumea îl crede. Aici e problema. Că nu trebuie să mai credem tot ce spun unii și alții, oameni care nu fac parte din sistem și care, unii, chiar au interese să semene neîncredere și zâzanie”.
„Ceri și alte păreri, te interesezi, eventual, cine e omul care le emite? Îl cunoști? Ce-l califică să spună ceea ce spune? Mulți încearcă să manipuleze grosolan urmărind, de fapt, propriile interese. Au anumite scopuri, au anumite orientări politice. Colegii noștri ar trebui să discearnă, să observe ce este și ce nu este în regulă.
Nici Facebook-ul, nici Instagram-ul, nici TikTok-ul nu ne vor rezolva problemele. Doar noi suntem în măsură să facem asta”.
Cel mai rău ministru al Educației
„Pe el nu-l interesează că-i cer sindicatele demisia. A spus clar: a fost numit ministru de către o coaliție de partide și numai premierul îi poate demite, în nici un caz sindicatele. Nu-l interesează nici că în momentul de față toată lumea este nemulțumită de sistemul de învățământ preuniversitar. V-o spun cu toată sinceritatea, deși n-am folosit niciodată această expresie: este cel mai urât ministru al educației. Un ministru care fuge de profesori, care refuză să discute cu ei, care îi evită”.
„Efectele legii austerității îndreptate împotriva învățământului preuniversitar se vor simți din plin peste un an sau doi, când vom avea o problemă majoră în ceea ce privește deficitul de resursă umană”.
„Au tăiat din plata cu ora. Și au constatat că le-au plecat profesorii. Când le-am spus noi atunci nu au crezut. Când de la 100 și ceva de lei la plata cu ora cobori la 33, maximum 40 de lei, care crezi că va fi reacția oamenilor? Când plătești dascălul ca pe un zilier, ce reacție poate exista?”.
Promisiunea Președintelui
„Președintele să-și țină promisiunea! Așteptăm un semn și din partea președintelui țării, Nicușor Dan, care ne-a promis (în timpul mitingului din 08 septembrie, că după două luni de la implementarea Legii Bolojan se va întâlni cu sindicatele și va analiza efectele aplicării legii 141. Noi așteptăm invitația domniei sale. Până acum nu am primit nici un semn, deși cele două luni au trecut. Sper să nu fi uitat. Dar, dacă a uitat, o să avem grijă să-i amintim noi”.
(Sursa: https://www.libertatea.ro
Citatele aparțin domnului Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, și au fost extrase din articolul publicat în data de 11.11.2025:
Autor: Laura Macavei)