Referitor la problema (ne)decontării navetei personalului din învățământul preuniversitar facem următoarele precizări.
I. Prevederi legale aplicabile
1. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările ulterioare, prevede, între altele:
„Art. 127. În domeniul educației, autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
(...) k) asigură personalului didactic care nu dispune de locuință în unitatea administrativ-teritorială decontarea cheltuielilor de transport;”.
Art. 139 alin. (2) lit. d): „(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per antepreșcolar/preșcolar/elev, după cum urmează: (...) d) cheltuieli de transport pentru personalul din învățământul preuniversitar care nu dispune de locuință în unitatea administrativ-teritorială unde are postul.”.
Într-adevăr, dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 198/2023 vor putea fi aplicate cel mai devreme începând cu data de 01.09.2027, astfel cum se prevede expres la art. XLIII alin. (1) lit. f) din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare: „Art. XLIII (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, aplicabilitatea unor dispoziții prevăzute în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 (...) se prorogă după cum urmează: f) prevederile art. 139 alin. (2) lit. d), alin. (3) și (7) se prorogă până la începutul anului școlar 2027-2028;”.
[Reamintim că prorogarea acestui text de lege a fost anterior dispusă prin alte ordonanțe de urgență privind măsuri fiscal-bugetare, respectiv: art. LI alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 156/2024 – până la 01.09.2026 și art. XXVI alin. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 115/2023 – până la 01.09.2025.]
În consecință, în prezent sunt aplicabile prevederile art. 127 lit. k) din Legea nr. 198/2023, text neprorogat nici de Legea nr. 141/2025 și nici de O.U.G. nr. 156/2024, respectiv 115/2023 (practic, în prezent suntem în aceeași situație ca și anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 156/2024).
2. Art. 1 alin. (3) din Ordinul ministrului educației nr. 6072/2023 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii aplicabile la nivelul sistemului național de învățământ preuniversitar și superior (emis în temeiul prevederilor art. 248 alin. (2) din Legea nr. 198/2023), cu modificările ulterioare: „Până la elaborarea metodologiilor, regulamentelor și a altor acte normative necesare pentru punerea în aplicare a Legii nr. 198/2023 se aplică dispozițiile privind organizarea, funcționarea sistemului de învățământ preuniversitar și desfășurarea procesului de învățământ aflate sau intrate în vigoare la data de 1 septembrie 2023.”
3. Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor pentru naveta la și de la locul de muncă a cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 569/2015, care detaliază procedura și condițiile de decontare a navetei, inclusiv atribuțiile concrete ale autorităților administrației publice locale.
Dispozițiile Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 569/2015 rămân aplicabile, în ceea ce privește decontarea cheltuielilor pentru naveta personalului didactic, având în vedere atât prorogarea intrării în vigoare a dispozițiilor art. 139 alin. (2) din Legea nr. 198/2023, prin art. XLIII alin. (1) lit. f) din Legea nr. 141/2025, respectiv art. LI alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 156/2024, cât și dispozițiile privitoare la măsurile tranzitorii aplicabile în sistemul de învățământ preuniversitar până la elaborarea tuturor actelor normative și actelor administrative de punere în aplicare a dispozițiilor Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023 [respectiv art. 248 alin. (2) din lege și art. 1 alin. (3) din O.M.E. nr. 6072/2023].
4. Art. 35 alin. (1) lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (înregistrat la M.M.F.T.S.S.-U.P.D.S.P.S. sub nr. 1104/09.07.2025 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 5/14.08.2025):
„(1) Personalul din învățământ beneficiază, conform prevederilor legale în vigoare, și de următoarele drepturi:
a) decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, pentru personalul didactic care are domiciliul sau reședința în afara localității unde se află sediul unității/instituției prevăzute în Anexa nr. 3;”.
II. Concluzii:
1. De decontarea cheltuielilor de navetă beneficiază cadrele didactice și personalul didactic auxiliar din unitățile de învățământ (cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată).
2. Decontarea cheltuielilor de navetă se realizează pentru personalul didactic atât din mediul rural, cât și din mediul urban:
a) fie prin decontarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun – auto, CFR, naval;
b) fie prin decontarea contravalorii biletelor pe respectivul mijloc de transport în comun,
c) fie prin decontarea carburantului la valoarea unui abonament pentru ruta respectivă sau pentru distanțe similare.
3. Obligația decontării cheltuielilor de navetă revine angajatorului (care face plata efectivă) și administrației publice locale (care prevede în buget și alocă unităților de învățământ fondurile necesare decontării cheltuielilor de transport ale personalului didactic care are locul de muncă în altă localitate decât cea de domiciliu/reședință).
La acest punct, subliniem faptul că, potrivit art. 6 din Normele aprobate prin HG nr. 569/2015, în vederea asigurării fondurilor necesare decontării cheltuielilor cu efectuarea navetei cadrelor didactice în bugetele de venituri și cheltuieli ale autorităților administrației publice locale:
- ordonatorii de credite ai unităților de învățământ au obligația de a transmite ordonatorului principal de credite al bugetului local, până la data de 1 noiembrie a fiecărui an, pentru anul bugetar următor, o solicitare fundamentată a sumelor necesare;
- la nivelul ordonatorului principal de credite se verifică, se analizează și se centralizează solicitările tuturor unităților de învățământ de pe raza unității administrativ-teritoriale, în vederea stabilirii nivelului creditelor bugetare ce vor fi aprobate în buget, necesare finanțării cheltuielilor cu efectuarea navetei cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat;
- în cursul anului, până la data de 1 noiembrie, ordonatorii de credite ai unităților de învățământ actualizează solicitarea de finanțare inițială, în funcție de modificările intervenite ca urmare a începerii unui nou an școlar și în funcție de necesități, procedează la rectificare bugetară în condițiile legii în vederea majorării sau diminuării, după caz, a creditelor bugetare destinate finanțării acestor cheltuieli.
4. Nu există nicio prevedere legală care să dea posibilitatea administrației locale să deconteze preferențial cheltuielile de navetă (de exemplu, pe considerentul tarifului, numai pe anumite mijloace de transport sau numai cu anumite firme de transport, agreate de autorități).
III. Referitor la discuțiile apărute în spațiul public – privitoare la faptul că Tribunalul Ialomița (prin Sentința nr. 962/04.12.2025, dosar nr. 911/98/2025) a respins o cerere de chemare în judecată având ca obiect decontarea cheltuielilor de navetă – subliniem că acesta nu are drept consecință nedecontarea sumelor reprezentând cheltuieli de transport la și de la locul de muncă pentru personalul didactic, deoarece :
- sentința respectivă a produs efecte doar între părțile din proces, nefiind opozabilă niciunui alt angajat (cadru didactic sau personal didactic auxiliar) din învățământul preuniversitar;
- sentința în cauză a fost atacată cu apel, iar Curtea de Apel București (consecventă practicii anterioare, de a pronunța hotărâri favorabile personalului didactic în materia decontării navetei – prin Decizia nr. 3217/02.06.2026 – a admis apelul, a schimbat în parte sentința fondului și a obligat unitatea de învățământ la „decontarea către reclamanți a cheltuielilor de transport pentru perioada ianuarie 2025-iunie 2025 (inclusiv)”;
- sentința Tribunalului Ialomița era oricum singulară, în condițiile în care practica unitară a instanțelor de judecată, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2023, a fost să dea câștig de cauză organizațiilor sindicale, în reprezentarea membrilor de sindicat, în litigiile având ca obiect decontarea navetei pentru personalul didactic (cadre didactice și personal didactic auxiliar) – a se vedea în acest sens, de exemplu, practica recentă a Tribunalului Bistrița-Năsăud (Sentința nr. 131/12.02.2026, dosar nr. 3672/112/2024), Tribunalului Timiș (Sentința nr. 344/05.03.2026, dosar nr. 2503/30/2025), a Tribunalului Olt (Sentința nr. 301/01.04.2026, dosar nr. 2084/104/2025) și a Tribunalului București (Sentința civilă nr. 5588/02.06.2026, dosar nr. 44798/3/2025) prin care pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de navetă începând cu luna ianuarie 2024, în perioada de aplicabilitate a acelorași dispoziții legale anterior citate.
IV. În ceea ce privește decontarea navetei pentru personalul administrativ (nedidactic), sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) din C.C.M.U.N.S.N.C.I.P., potrivit cărora:
„(1) Personalului din învățământ care își desfășoară activitatea în altă localitate decât localitatea de domiciliu/reședință i se decontează cheltuielile de navetă la și de la locul de muncă, de către autoritățile administrației publice locale, la solicitarea consiliului de administrație al unității/instituției prevăzute în Anexa nr. 3, în condițiile legii.”
V. Pentru a veni în sprijinul membrilor de sindicat navetiști și al unităților de învățământ la care aceștia sunt încadrați, anexăm prezentei:
- Model de cerere din partea unității pentru alocarea sumei necesare decontării cheltuielilor de navetă;
- Pentru personalul didactic: model de înștiințare privind sumele necesare, model de cerere lunară de decont, model de declarație pe proprie răspundere;
- Pentru personalul administrativ: model de înștiințare privind sumele necesare, model de cerere lunară de decont, model de declarație pe proprie răspundere.
Materiale atașate (click pentru descărcare):
- model înștiințare privind sumele necesare (personal didactic)
- model cerere (personal didactic)
- model declarație deținere proprietate (personal didactic)
- model înștiințare privind sumele necesare (personal administrativ)
- model cerere (personal administrativ)
- model declarație deținere proprietate (personal administrativ)
O victorie cu gust amar…
sau despre zeloți și mileiști autohtoni
Suntem în preajma unui nou an școlar, unul care se anunță deja ca greu și zbuciumat. Ca și cel pe care tocmai l-am trăit, anticiparea din debutul celui abia trecut cum că va sta sub semnul „austerității, minciunilor și ... al protestelor” confirmându-se cu vârf și îndesat. Am avut parte din toate acestea, iar lucrurile nu par să se fi încheiat, în pofida blocării deocamdată a mult-discutatei legi a salarizării în sistemul public.
Un fapt îmbucurător, dar care nu ar trebui să ne oprească din a auzi tot mai frecventele clamări care vehiculează o nețărmurită admirație pentru un individ ajuns la putere prin Argentina, Javier „Drujbă” Milei pe numele și supranumele sale, și ale sale „mari” reforme. Exemplu preferat al liberalilor și useriștilor români, este privit aproape cu adulație de indivizi ziși politicieni preocupați însă mai curând de averile celor mai avuți decât de cei care se mai recunosc încă români. „Marcator”, se spune, al unui mare succes: eficiența abordării de tip „drujbă” în ceea ce privește cheltuielile publice. Copiată aceasta, este drept într-un stil ceva mai „șmecheresc”, și de cel care va rămâne în posteritate drept „Ilie Sărăcie” (aflat într-o concurență acerbă pentru „cel mai bun din parcare” cu „Piticul atomic” sau „Premierul-zero”), abordarea a reușit în Argentina să triumfe împotriva inflației, ba chiar să genereze o creștere economică (speranțele și amintitului confrate mioritic). De apreciat la o primă vedere, dar în realitate un avertisment sumbru despre unde pot duce abordările libertariano-progresiste (iar aici citiți ce trebuie raportat la politica românească). „Marile succese” sunt în fapt rezultatele unui colaps deliberat și orchestrat al veniturilor populației, salariile și pensiile fiind într-atât de zdrobite încât partea din „plăcinta” națională (cunoscută sub numele de „P.I.B.”) s-a tot și se tot micșorează pentru cetățeanul de rând. Instituționalizarea unor salarii și pensii mici, a unui nivel de trai redus la minim și „modernizarea muncii” (a se citi creșterea numărului de ore de muncă și dereglementarea legislativă în sensul revenirii la un statut al muncii aducând cu cel din secolul XIX) sunt adevăratele unelte ale „marii victorii”.
Sună cunoscut toate acestea? Cu siguranță. Limbajul nu este același, dar măsurile luate sau încercate sunt suficient de străvezii pentru a nu exista umbră de îndoială în ceea ce privește modelul. Începând cu reducerile drastice ale cheltuielilor publice (cu precădere în domenii vitale precum educația și sănătatea, dar fără a leza „scurgerile” bugetare atâta vreme cât nu este vorba de salarii, pensii sau responsabilitate socială), încercările de destructurare a instituțiilor statului (nu pentru o mai bună funcționare, ci pentru un transfer al controlului din public în privat sau chiar mai simplu adesea, pe modelul „pleacă ai voștri ca să vină ai noștri”) și mergând până la recent eșuata lege a salarizării.
În această ultimă privință, am înclina mai întâi să spunem că o parte a clasei politice românești s-a mai trezit la realitate, ba chiar ne-am dori o astfel de trezire care să scoată România din fruntea topurilor cu creșterea marilor averi și a acumulărilor de capital și poate să o urce de pe ultimele poziții în ceea ce privește salarizarea, pensiile și nivelul de trai. Nu de alta, dar „fantasticul” P.I.B. despre care ni se tot povestește ar permite cu vârf și îndesat. Ne-am dori, o repetăm, deși eșecul acestei legi pare a se datora mai curând (doar?) presiunilor sindicale (din educație și sănătate, respectiv domeniul public), beneficiare acestea, trebuie să o recunoaștem, de anumite jocuri politice al căror scop rămâne încă neclar. Evident, ar fi de dorit ca cei care au blocat proiectul așa-zisei legi a salarizării în domeniul public, o lege a sărăcirii în fapt, să o fi făcut convinși că și cei de rând merită să trăiască și ei mai bine, dar avem încă rezerve în acest sens.
Iar motivele sunt destul de simple: chiar dacă la nivel general s-a blocat această lege menită să ne facă mai săraci, zbaterea cotidiană își păstrează ritmul, pe zi ce trece mai tăindu-se câte ceva. Iar începutul de an școlar pare să vină cu o intensificare a măsurilor menite să mai distrugă și ceea ce mai funcționează. Fără îndoială, ne gândim la nenumăratele inițiative de încadrare în subfinanțarea programată a sistemului educațional, în prezent fiind în curs „adecvarea” personalului didactic auxiliar și administrativ la numărul de formațiuni de studiu și numărul de copii/elevi. Inițiată și aceasta, ca multe altele, prin tot felul de circulare și adrese (multe abuzând de o interpretare „creativă” a legii), venerate acestea mai ceva ca textele sfinte de către tot ocupantul de funcție, chiar dacă prin fiecare dintre acestea responsabilitatea efectivă este pusă în cârca executantului ținător de scaun, se purcede la înfăptuirea sa. Cu alte cuvinte, va urma un nou „măcel”, pompos îmbrăcat în sintagma „încadrarea în buget”, actanți fiind zeloții isejiști întru zelotificarea celor care diriguiesc la firul ierbii, se spune, bunul mers al școlilor (în realitate „terorizați” cu proiectatul concurs de scaune din acest an). Oarecum de înțeles zelul, având în vedere criticile ministeriale relative la faptul că educația hunedoreană numără cei mai puțini copii/elevi pe cap de personal didactic auxiliar, respectiv pe cap de personal administrativ, bucurându-se totodată de un loc eminent în depășirea bugetului alocat. De înțeles, de acord, dar numai în măsura în care tot ceea ce contează este scaunul propriu, indiferent care ar fi acela, fiindcă altfel ne-am putea gândi că situația educației hunedorene este cea mai bună în ceea ce privește încadrarea cu personal (în realitate insuficient, în pofida bălmăjelilor lemnoase cu care ministerialii împroașcă isejiștii, iar aceștia directorii), totodată dovedind fără drept de apel că celebrul „cost per capita” este de fapt un instrument de degradare programată a educației.
Dar să ne bucurăm de victoria obținută (lăsând de-o parte pentru moment norma didactică crescută, plata cu ora anemică, reduceri de venituri, reduceri de activitate, prime de carieră didactică cu care nu prea ai ce face, manuale lipsă, standarde de evaluare inaplicabile etc.), cu atât mai mult atunci când guvernanții, dintre care mulți nu au călcat pe la un loc de muncă adevărat în viața lor sau dacă au făcut-o vreodată au dat de mult uitării o astfel de „înjosire” existențială, iar „pensia” și-o programează prin Monaco sau Dubai, clamează că eșecul legii salarizării în domeniul public se datorează „șantajiștilor sindicali”. Parcă ți se încarcă inima de energie și voie bună. Din păcate, revenind la realitate, „victoria” este doar una de etapă. Obținută cu foarte mare greutate, ținând seama de o anumită dezimplicare a membrilor de sindicat (lipsa apetenței pentru mișcări de protest, acceptarea îngăduitoare a măsurilor reductive, a comasărilor/reducerilor de clase și școli etc.), este doar un pas, lupta guvernanților întru organizarea „scurgerilor” banului public în alte buzunare fiind doar amânată pentru ultima parte a acestui an.
Oricum, „șantajiști sindicali” sună foarte bine venind din partea celor care ne conduc, deși de dorit ar fi ca „șantajul” să îmbrace cămașa forței, una suficient de mare pentru ca aberanți de genul care produc astfel de sintagme sau care țin să precizeze că „bugetarii și pensionarii nu produc nimic, ci doar generează costuri, fiind paraziți care își vor omorî curând gazda, sugând prea mult sânge” să-și găsească, oricât de necreștinește sună, obștescul sfârșit... politic și social. Din nefericire, incapacitatea salariaților din mediul privat de a se organiza, de a-și apăra și promova propriile interese (faptul că aproape o treime dintre ei sunt plătiți la salariul minim, chiar și acesta departe de posibilitățile pe care le oferă P.I.B.-ul României, se datorează chiar acestei incapacități de organizare sindicală) și subminarea permanentă a sindicatelor din domeniul public, ne plasează destul de departe de o astfel de forță. Ceea ce nu înseamnă că lupta nu se poate sau nu ar mai trebui dusă...
Fiind conștienți că la întrebarea „ce te-ar face să dai votul unui politician care prin ideologie și program îți spune că nu-l interesează amărâții de salariați și pensionari, ci cei care „duc în spate” România spre culmi de bunăstare și progres?” nu vom reuși să dăm vreun răspuns, după cum rămân la fel de misterioase bălmăjelile antisindicale având în vedere că doar prin faptul că mai rezistăm în aceste organizații ne este un pic mai bine, pornim cu încredere în noul an școlar, încredere că va trebui să luptăm... și o vom face indiferent de numărul zeloților și mileiștilor ieșiți în cale.
Un an școlar pe cât se poate de fructuos!
Marți, 6 octombrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație (C.A.) al Inspectoratului Școlar Județean (I.S.J.) Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Detașare în interesul învățământului
II. Solicitări de la unități de învățământ
III. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I.
Se aprobă deciziile de încetare contract pentru 4 directori și 1 director adjunct și deciziile de numire pentru noii directori/director adjunct.
II.
1. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform anexei.
III.
1. Se aprobă reducerea de posturi, începând cu data de 01.11.2026, conform adresei Compartimentului salarizare al I.I.J. Hunedoara.
2. Se aprobă anexele 2 și 3 excepții Edusal.
3. Se aprobă constituirea unei comisii de analiză pentru 7 posturi din cadrul I.S.J. Hunedoara.
4. Se prezintă, spre informare, OMEC 5729/2026 referitor la numărul de posturi aprobate pentru anul școlar 2026/2027.
5. Se prezintă, spre informare, adresa DSP pentru neconformitate apă potabilă în localitățile Lăpugiu de Jos, Lunca Cernii de Jos și Brănișca.
6. Se prezintă Procedura operațională referitor la monitorizarea acordării burselor școlare.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Avocatul Alexandru Bajdechi, specialist în dreptul muncii și legislației educaționale, a declarat la un post TV că „sindicatele din educație nu vor putea declanșa grevă în următorii doi ani pentru că nu le-ar permite contractul colectiv de muncă semnat în această toamnă”.
Trecând peste întrebările legitime pe care ni le punem, puțin nedumeriți, („ce interese are domnul avocat în această speță?”, „de ce oare această problemă este reluată în anumite momente?”), dar și peste inexactitatea cu contractul colectiv de muncă (care a fost semnat în iulie și nu în această toamnă), încercăm să oferim răspunsuri la mai multe probleme de actualitate.
Putem declanșa greva generală
„Legea Dialogului Social ne permite să declanșăm acțiuni de protest chiar dacă s-a semnat contractul colectiv de muncă. Atâta vreme cât oamenii noștri își dau acordul, această acțiune poate să aibă loc. Avocatul care a făcut acele afirmații se află într-o gravă eroare. Ar trebui să citească mai bine Legea Dialogului Social, care ne interzice să declanșăm acțiune de protest pe drepturi de natură salarială, însă ne permite să facem grevă împotriva politicilor Guvernului. Ceea ce, probabil, se va și întâmpla”.
„Noi, dacă vom declanșa grevă generală, vom avea o acțiune împotriva politicilor sociale adoptate de Guvern, vom protesta pe ceea ce prevede Legea Dialogului Social. Contractul colectiv de muncă nu are nicio legătură. Și vă spunem și motivul: acesta se referă la condițiile de muncă, nu la creșteri salariale și nici la politicile de austeritate ale Legii Bolojan, politici îndreptate împotriva salariaților din învățământ”.
„Avocații aceștia care apar așa, din meandrele concretului, nici nu știm dacă sunt avocați. Și nici nu ne interesează. Discuția întreagă este o ciorbă reîncălzită, iar noi ne-am cam săturat de gargarisme de genul ăsta”.
Imaginea actuală a educației în România indusă și de comentariile politicienilor
„Suntem înjurați de toată lumea pentru că ne cerem drepturile stabilite prin lege. Interesul care se ascunde în spatele unor astfel de declarații rostogolite în presă este să se sădească neîncredere în organizațiile sindicale. Și așa suntem înjurați de toată lumea. Suveraniștii dau în noi pentru că nu ieșim în stradă la comanda lor, pesediștii sunt supărați pe noi pentru că nu le-a ieșit pasența la alegeri, liberalii vor avea și ei motivele lor de nemulțumire, că nu li se cântă-n strună. Nu ne interesează ce gândesc unii și alții, de stânga, de dreapta sau de centru”.
„În perioada în care pichetam Ministerul Educației profesorii erau apostrofați de trecători, jigniți și arătați cu degetul. Treceau pe lângă noi în mașini luxoase și ne strigau: «Așa vă trebuie, că l-ați votat pe Nicușor». Ăștia erau Suveraniștii. Apoi, veneau alții: «Mai duceți-vă la muncă, Domnule, că aveți vacanță prea mare și prea puține zile de activitate». Cam asta este părerea unei părți a societății civile, o părere care este indusă de ceea ce au comentat politicienii de fiecare dată la adresa corpului profesoral. Că avem vacanțe prea mari, că nu muncim 8 ore pe zi... Dar noi nu muncim în fabrică, la șaibă. Noi muncim cu creierul și muncim cu câte 20 de copii deodată”.
„Cei care, în 2023, erau în opoziție și aveau tot interesul ca greva profesorilor să continue la nesfârșit, acum, când au ajuns la putere, spun cu totul altceva: «Dom’le, știți, vi s-a dat prea mult atunci și uite, creșterile salariale nu sunt sustenabile». Când au fost corecți? În 2023 sau în 2025? Deci, ne-am cam săturat de altfel de indivizi. Politica se face după cum bate vântul. Dar avem o veste pentru domniile lor: noi nu facem politică. Nu ne interesează așa ceva. Ne interesează să menținem drepturile câștigate pentru colegii noștri și, dacă se poate, să obținem condiții mult mai bune pentru ei”.
Referendum pentru grevă generală
„O eventuală grevă va fi programată nu acum, ci atunci când va fi cazul. Adică, într-un moment sensibil pentru guvernanți. Dacă am declanșa-o acum, domnul Bolojan ar spune mersi, căci ar mai face niște economii la fondul de salarii. Prin urmare, greva se va declanșa atunci când îi va durea cel mai rău”.
„Când i-a durut cel mai rău în 2023? Înainte de examene! Scenariul este foarte posibil să se repete la anul, în prag de Evaluare Națională și Bacalaureat. Tot ce este posibil. Pentru că nu au făcut niciun pas înapoi. Toate măsurile care sunt dispuse în momentul de față nu fac decât să amplifice nemulțumirea colegilor noștri”.
„Colegii din teritoriu vor decide dacă ieșim sau nu în stradă. Oamenii trebuie să voteze dacă sunt de acord sau nu. Apoi, datele se centralizează: dacă numărul voturilor pentru organizarea grevei depășește procentul de 50% plus unu, declanșăm protestele. Nimic nu ne mai poate sta în cale”.
Manipularea, reaua voință și reaua credință complică lucrurile
„Recomandăm tuturor cadrelor didactice să nu mai plece urechea la ce se discută în online, pe rețelele de socializare, iar dacă au întrebări, nelămuriri să le adreseze sindicatelor. Este vorba de așa zisele grupuri de pe Facebook ale profesorilor, dar care nu prea au legătură cu profesorii. Aici sunt înscriși și părinți, și elevi, și persoane răuvoitoare infiltrate chiar de partidele politice pentru a agita apele, pentru a manipula”.
„Nu vă lăsați manipulați! Este dezamăgitor când vedem cât de ușor să lasă păcăliți oamenii din sistem, oameni cu studii superioare, oameni care ar trebui să recunoască manipularea și să nu-i cadă pradă. Vine cineva și spune că nu avem voie, legal, să facem grevă, iar lumea îl crede. Aici e problema. Că nu trebuie să mai credem tot ce spun unii și alții, oameni care nu fac parte din sistem și care, unii, chiar au interese să semene neîncredere și zâzanie”.
„Ceri și alte păreri, te interesezi, eventual, cine e omul care le emite? Îl cunoști? Ce-l califică să spună ceea ce spune? Mulți încearcă să manipuleze grosolan urmărind, de fapt, propriile interese. Au anumite scopuri, au anumite orientări politice. Colegii noștri ar trebui să discearnă, să observe ce este și ce nu este în regulă.
Nici Facebook-ul, nici Instagram-ul, nici TikTok-ul nu ne vor rezolva problemele. Doar noi suntem în măsură să facem asta”.
Cel mai rău ministru al Educației
„Pe el nu-l interesează că-i cer sindicatele demisia. A spus clar: a fost numit ministru de către o coaliție de partide și numai premierul îi poate demite, în nici un caz sindicatele. Nu-l interesează nici că în momentul de față toată lumea este nemulțumită de sistemul de învățământ preuniversitar. V-o spun cu toată sinceritatea, deși n-am folosit niciodată această expresie: este cel mai urât ministru al educației. Un ministru care fuge de profesori, care refuză să discute cu ei, care îi evită”.
„Efectele legii austerității îndreptate împotriva învățământului preuniversitar se vor simți din plin peste un an sau doi, când vom avea o problemă majoră în ceea ce privește deficitul de resursă umană”.
„Au tăiat din plata cu ora. Și au constatat că le-au plecat profesorii. Când le-am spus noi atunci nu au crezut. Când de la 100 și ceva de lei la plata cu ora cobori la 33, maximum 40 de lei, care crezi că va fi reacția oamenilor? Când plătești dascălul ca pe un zilier, ce reacție poate exista?”.
Promisiunea Președintelui
„Președintele să-și țină promisiunea! Așteptăm un semn și din partea președintelui țării, Nicușor Dan, care ne-a promis (în timpul mitingului din 08 septembrie, că după două luni de la implementarea Legii Bolojan se va întâlni cu sindicatele și va analiza efectele aplicării legii 141. Noi așteptăm invitația domniei sale. Până acum nu am primit nici un semn, deși cele două luni au trecut. Sper să nu fi uitat. Dar, dacă a uitat, o să avem grijă să-i amintim noi”.
(Sursa: https://www.libertatea.ro
Citatele aparțin domnului Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, și au fost extrase din articolul publicat în data de 11.11.2025:
Autor: Laura Macavei)