Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” – organizații sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar – vă solicită să dispuneți, în regim de urgență, revocarea Circularei nr. 26564/17.04.2026, aprobată de secretarul de stat Sorin Ion, referitoare la transmiterea datelor privind reducerea cheltuielilor de personal în anul 2026 față de anul 2025, pentru inspectoratele școlare și unitățile de educație extrașcolară.
Domnule Ministru,
În primul rând, vă rugăm să observați că Circulara nr. 26564/17.04.2026 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor obligatorii ale art. 4 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (înregistrat la M.M.F.T.S.S.-U.P.D.S.P.S. sub nr. 1104/09.07.2025 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 5/14.08.2025), în condițiile în care federațiile sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar nu au fost consultate anterior emiterii acesteia.
În plus, deși în conținutul Circularei nr. 26564/17.04.2026 se invocă prevederile art. XLIX din O.U.G. nr. 7/2026 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale, prin solicitarea de a se raporta cu celeritate datele privind reducerea cheltuielilor de personal se încalcă însăși prevederile exprese ale art. XLIX din O.U.G. nr. 7/2026 care exceptează de la măsura reducerii cheltuielilor de personal din cadrul UNITĂȚILOR și INSTITUȚIILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE STAT.
Vă rugăm să aveți în vedere că legiuitorul nu a exceptat doar unitățile de învățământ preuniversitar, ci a exceptat TOATE UNITĂȚILE ȘI INSTITUȚIILE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE STAT.
În ceea ce privește unitățile de educație extrașcolară, redăm prevederile Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează aceste unități:
- potrivit art. 19 lit. c), unitățile de educație extrașcolară din sistemul național de învățământ (cluburile sportive școlare, palatele și cluburile copiilor, Palatul Național al Copiilor din București și centrele județene de excelență/Centrul Municipiului București pentru Excelență) fac parte din rețeaua școlară;
- pct. 47 din Anexa la lege: „47. Rețeaua școlară națională reprezintă totalitatea unităților de învățământ preuniversitar și a unităților de educație extrașcolară acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, cuprinse în sistemul național de învățământ preuniversitar.”
- pct. 50 din Anexa la lege: „50. Sistemul național de învățământ preuniversitar este constituit din totalitatea unităților de învățământ de stat, particular și confesionale, precum și a unităților de educație extrașcolară, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, în cadrul de organizare prevăzut de prezenta lege.”
Din prevederile legale mai sus redate rezultă că unitățile de educație extrașcolară sunt parte a sistemului național de învățământ preuniversitar și sunt parte componentă a rețelei școlare, deci sunt unități din învățământul preuniversitar de stat.
Faptul că, potrivit art. 145 din Legea nr. 198/2023, Ministerul Educației și Cercetării asigură finanțarea unităților pentru activități extrașcolare nu constituie un argument pentru a dispune unităților de educație extrașcolară să ia măsuri de reducere a cheltuielilor de personal.
În ceea ce privește inspectoratele școlare, acestea sunt în mod evident instituții care funcționează în învățământul preuniversitar – a se vedea în acest sens dispozițiile art. 3 lit. s), art. 53, art. 63 alin. (5) rap. la alin. (1), art. 78 alin. (3), art. 115 alin. (2) lit. j), art. 119 alin. (1) etc. din Legea nr. 198/2023.
În consecință, unitățile de educație extrașcolară și inspectoratele școlare fac parte din categoria UNITĂȚILOR ȘI INSTITUȚIILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR, astfel că sunt exceptate de la măsura reducerii cheltuielilor de personal în anul 2026.
Pentru aceste considerente, se impune, în regim de urgență, revocarea Circularei nr. 26564/17.04.2026.
După cum bine se cunoaște, începând cu luna martie educația are un nou ministru. Având în vedere munca aproape sisifică în identificarea unui astfel de „doritor” pe care cel care este așezat la butoanele Guvernului a trebuit să o facă, ne întrebam pe atunci dacă acest fapt va fi de vreun ajutor sistemului educațional. Între timp, s-a clarificat și răspunsul: NU, ba chiar dimpotrivă.
„Electrocutați” aproape în permanență de „marile adevăruri” enunțate de ocupantul celui mai important scaun de pe General Berthelot, la care „luatul gurii pe dinainte” pare să fie o „competență” îndelung exersată, ni s-a adus recent la cunoștință că una dintre marile probleme ale educației românești este lipsa de onestitate a liderilor de sindicat în raporturile acestora cu ministerul. „Indivizii” aceștia, pe de o parte discută cu ministerul, iar pe de altă parte tot dau în judecată, înglodând ministerul și țara în datorii.
Ce să zicem? Ne-am ferit și ne ferim să aducem în discuție în context sindical (ne)demna noastră clasă politică (o formulare care trebuie luată doar în simplitatea diferențelor de opinie relativ la competențele dovedite), limitându-ne, indiferent de specia politică aparținătoare, la a pune problema diferitelor decizii și măsuri. Și totuși, parcă lucrurile ar mai trebui să se schimbe: cu fiecare apolitic urcat într-o funcție (personajul aflat în discuție reclamându-se și el din încrengătura apoliticilor) lucrurile s-au politizat și mai abitir, fesul interesului, fie el doar legat de menținerea scaunului propriu, sfidând nu numai logica, ci și bunul-simț.
Așadar, încercând să ne dumirim asupra acuzațiilor ministeriale, ne-am adus aminte că onestitatea are de-a face cu cinstea, credibilitatea sau onorabilitatea, o virtute care constă în a susține adevărul, în a fi decent, precaut, rezonabil și just (echitabil). Oho! Grea virtute... Dar poate că exemplele ne vor lămuri pe cât se poate de bine.
Iar unul recent ține de solicitarea făcută undeva în după-amiaza zilei de vineri, 17 aprilie, (cam așa se adoptă toate măsurile „relevante” la Ministerul Educației) ca instituțiile din educație aflate în finanțarea ministerului educației (inspectorate școlare, palate și cluburi ale copiilor, cluburi sportive etc.) să reducă cheltuielile de personal cu 10%, cu un termen de rezolvare luni, 20 aprilie. De unde până unde? Galvanizat probabil de „bolojanul” de la Palatul Victoria și de articolul XLIX al deja faimoasei ordonanțe de urgență nr. 7/2026, „onorabilul” domn, copleșit mai mult ca sigur de datoria fixării pe cât se poate de bine a scaunului ministerial în podeaua biroului, a aruncat pe piață propria sa logică, în așa mod că de acum „din” înseamnă „de”... Sunteți deja în ceață, nu-i așa? Lăsând de-o parte faptul că ceața se cam instaurează după fiecare măsură adoptată în educație, amintindu-ne că știm încă a citi, iar textul ordonanței este unul public, concluzia noastră ni se pare suficient de „onestă”: ordonanța amintită exceptează de la reducerea cheltuielilor de personal „unitățile și instituțiile DIN învățământul de stat”, ceea ce, nu numai în opinia noastră, ci și a consilierilor juridici consultați, ba chiar a unor case de avocatură cărora li s-a cerut o poziție juridică, acoperă tot ceea ce „mișcă” în învățământul de stat. Dar surpriză: ministerialii din educație înțeleg că „DIN” se referă doar la „unitățile și instituțiile DE învățământ”.
Fără să ne propunem să tranșăm aici această problemă, preocupați de carențele de onestitate de care sindicaliștii cam dau dovadă în opinia ministrului, vom trece la problema generală: da, este adevărat că sindicatele ridică problemele cu care se confruntă sistemul educațional, cu precădere salariații acestuia, ocupanților de scaune din minister, după care aduc în fața instanțelor de judecată respectivele probleme, solicitând tranșarea de către acestea a „dreptății”. Și o nouă surpriză (cu un alt „adresant”, evident): instanțele de judecată cam dau dreptate salariaților. Cel puțin așa stau lucrurile dacă este să cercetăm zecile și sutele de mii de procese intentate și pierdute. Iar cum onestitatea nu se cumpără simplu de la piață, după cum pare să sugereze domnul ministru (care se plângea mai zilele trecute că nu i se recunosc „meritele” în administrarea treburilor educației), ne-am întreba ce anume este onest? Să negi un drept acordat de lege sau să-l câștigi în instanța de judecată?
De altfel, procesele câștigate de sindicate au provocat supărare mare actualului „trecător” ministerial. Într-atât de mare că județele în care sunt cei mai lipsiți de onestitate lideri, adică cele mai multe procese câștigate, s-a trimis pentru a n-a oară (n-am făcut o numărătoare, dar cifra există pe la cei responsabili) onor „sperietoarea” de funcții mai mărunte, respectiv faimosul audit. „Verificarea modului de întocmire a întâmpinărilor, apelarea hotărârilor judecătorești și asigurarea legalității modului de calcul și plată a sumelor rezultate din punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești în anul 2024” este pomposul titlu al operațiunii de control, fiecare director de școală fiind obligat să răspundă „scurt pe doi” la nu mai puțin de 38 de întrebări legate direct de tematică. De acord, controalele sunt unul din atributele instituționale, dar de aici și până la a cere „camioane” de hârtii, multe dintre acestea pline cu copii ale dosarelor de instanță (???), parcă distanța este una destul de mare.
Onești, vom cere doar ca lucrurile să rămână în cadrul legal... pentru a nu fi nevoie de o urmărire legală. Se va întâmpla astfel? Semnele nu sunt prea îmbucurătoare, dar nici nu au cum să fie având în vedere oceanul de ipocrizie în care par să se cam arunce bucuroși nevoie mare toți cei băgați în seamă cu vreo funcție...
Iar cu cât funcția este mai sus, cu atât și lumea pare să înceapă a se învârti nu pe măsura naturii, ci pe măsura „Sorilor” atât de incandescenți. Sau cel puțin cam așa se poartă cei în cauză, actualul ministru ale educației având suficiente valențe de prototip în această privință. Spunem aceasta, găsind o justificare și mai profundă titlului acestor rânduri, fiindcă ne-au revenit în minte și recentele simulări ale examenelor naționale...
Cunoașteți, desigur, faptul că acestea s-au derulat pe fondul unor proteste ale salariaților din educație, ceea ce a făcut ca în aproape toate comisiile să fie prezenți, vorba aceea, „și cățel și purcel”, dar într-un număr mic cei cu catalogul, adică cei care ar fi trebuit de fapt să fie prezenți. Dând dovadă de o maximă onestitate, „trecătorul” nostru a lucrat zi și noapte până când lauda de sine l-a adus la un procent aproape de maxim în ceea ce privește organizarea simulărilor. Lucrurile s-au mai încurcat, evident, atunci când s-a pus problema corecturii lucrărilor, care nu mai putea fi făcută de doamna contabilă, de doamna secretară, de doamna bibliotecară sau de cine mai știe cine (de aici și prelungirea termenelor de publicare a rezultatelor). Fără să ne batem capul cu unele afirmații precum că notele obținute par să fi fost date adesea de deosebit de buni (ne)specialiști, vom reuși însă să identificăm destul de repede sincopa „reală” care a afectat bunul mers al acestor activități: profesorii de logică... Așa zice domnul ministru: „nu am pregătit și profesorii pentru a corecta această logică”.
Încă nu vă blocați, că ajungem imediat la final... Prin urmare, ar fi de subliniat poate, onest, că întârzierea corecturii s-a datorat refuzului celor calificați de a corecta lucrările în contextul protestelor sindicale, iar nu faptului că profesorii nu sunt pregătiți să corecteze logica. Dar credem că problema domnului ministru este mai curând alta și se leagă de „ACEASTĂ” logică. Profesori de logică, capabili să corecteze la logică, se mai găsesc, dar oricât am căutat nu am reușit să găsim persoane competente pentru a corecta în logica ministerială. Dar cine știe, poate că o puternică misiune de audit pe această temă va rezolva problema, propunerea noastră fiind ca prin chestionarele și documentațiile solicitate să fie educate și verificate competențele de logică ale întregului personal de conducere, îndrumare și control, precum și ale personalului didactice auxiliar, căci cine știe, s-ar putea ca la vară să fie nevoie de... corectori la ACEASTĂ logică.
În rest, spor la învățat onestitatea electro-logicii ministeriale!
Miercuri, 22 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi a fost înscrisă următoarea problemă:
I. Revenire la măsurile referitoare la reducerea cheltuielilor de personal, conform adresei MEC nr. 26564/17.04.2026
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă revenirea asupra hotărârii Consiliului de Administrație I.S.J. Hunedoara din data de 20.04.2026, cu următoarele măsuri:
- pentru Palatul Copiilor Deva: reducerea cheltuielilor privind salariile cu 8.844 lei din plata cu ora;
- pentru Clubul Sportiv Școlar Petroșani: reducerea indemnizației de hrană pentru 3 persoane, reducerea sporului de doctorat, reducerea a 3 posturi didactice;
- pentru Centrul Județean de Excelență Hunedoara: reducerea sumei din plata cu ora;
- pentru Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara: se completează macheta cu suma de 24.611 lei care se recuperează din FUNAS – din concedii medicale din lunile februarie și martie;
- pentru Clubul Sportiv Școlar Hunedoara: reducerea plății cu ora pentru 2,6 posturi și reducerea plății cu ora la titulari.
Cunoaștem nepăsarea profundă a clasei politice față de salariați. Și poate nu ar fi atât o problemă dacă ea nu s-ar accentua până la a trece în dispreț răzbunător de fiecare dată când „parveniților” democratic în funcții le ajunge la îndemână abuzul de putere.
Exemplele nu lipsesc, încălcările legislației în vigoare fiind la ordinea zilei, de unde și miile de procese pe care organizațiile sindicale le inițiază și le câștigă întru apărarea drepturilor membrilor de sindicat. Iar în cazurile extreme ajungi, vorba românească, să cam „mori cu... în mână”, dreptatea, fiindcă despre ea ar fi vorba, dovedindu-se un concept aproape imposibil de înțeles de „onorabilii” decidenți.
Cu alte cuvinte, progresul în ierarhia diferitelor funcții publice pare să se însoțească în mod inevitabil cu analfabetism legislativ și social tot mai accentuat, într-atât că reverberațiile asurzitoare mai sunt doar cele ale unui manelism deosebit de ipocrit.
Surzenia administrativ-guvernamentală la huiduielile pe care se străduie să le acopere dând „muzica” și mai tare este pe deplin ilustrată de un recent ordin al ministrului educației, și anume O ME nr. 4517/2023, act normativ adoptat „pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 81/A/2024 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul 3694/221/2022”. Da, ați citit bine: „maneaua”, urmând să devină imediat destul de clar de ce am încadra actul în cauză într-o mai puțin onorabilă categorie, ministerială are un scop deosebit de precis, maculând până la capăt o epopee care durează deja de mai mult de cinci ani.
Recapitulând rapid, este vorba despre încercările S.I.P. Județul Hunedoara de a determina respectarea legii în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții de muncă în educația județeană. Da, avem o legislație în această privință, destul de complicată de altfel (ca mai în majoritatea cazurilor în care este vorba de a da ceva și celui de la „șaibă”). Totuși, fără să aspirăm la măcar o trecătoare privire admirativă din partea lui Sisif, există în județul Hunedoara beneficiari ai acestui drept începând cu 2018 (salariați ai I.S.J. Hunedoara), în prezent fiind în curs demersuri juridice relative la alte trei unități de învățământ.
În pofida însă câștigului de cauză obținut în instanțele de judecată, inclusiv plata curentă a acestui drept, Ministerul Educației a refuzat sistematic să pună în aplicare sentințele opozabile, sumele cuvenite fiind obținute doar retroactiv. Așa că a fost nevoie de încă un demers, iar în pofida perplexității judecătorilor cu privire la manelistele reacții ministeriale, a fost finalizat în mod pozitiv și acesta. Concret, S.I.P. Județul Hunedoara a obținut o sentință favorabilă prin care Ministerul Educației este obligat să modifice programul de salarizare EDUSAL așa încât să devină posibilă plata curentă a acestui drept.
Credeți că lucrurile au ajuns la capăt? Nicidecum. „Cireașa de pe tort”, refrenul dacă vreți, pentru a rămâne în orizontul deschis, reprezentată de ordinul mai sus menționat, ne împinge din răsputeri în cel mai crunt absurdistan. Țineți-vă bine: EDUSALUL va fi deblocat doar pentru salariații pentru care există sentințe (cu alte cuvinte, singurul mod în care se poate obține acest drept statuat de lege este judecata), aceștia nominalizați expres în ordinul în cauză. Iar în ciuda lui Sisif, fiindcă tot l-am adus în discuție, consilierului juridic al inspectoratului școlar, căruia i se oferă cu acest prilej acces securizat în aplicație, va introduce LUNAR datele sentințelor civile pronunțate (număr sentință civilă și dată de pronunțare, număr și dată dosar, CNP membru de sindicat), datele buletinelor de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, precum și multe altele, tot lunar urmând să realizeze un raport relativ la datele introduse etc. Lună de lună, ca și cum, în viziunea ministerului, lumea se tot cere a fi recreată...
Crud adevăr, dar cam așa stau lucrurile: în loc ca Ministerul Educației să se preocupe de respectarea legilor existente, de exemplu să ceară socoteală tuturor unităților de învățământ care nu au derulat procedurile de acordare a acestui spor, deși un astfel de demers reprezintă o obligație, încearcă să demonstreze pe toate căile posibile că „zăhărelul” nu este pentru toată lumea (salariații din minister beneficiază de acest spor, acordat acesta printr-un simplu ordin de ministru). Dar ce să ne mirăm, că se întâmplă la case și mai mari?
Vă mai aduceți aminte de ochelarii de vedere și de decontarea contravalorii acestora? Probabil că da, dacă este să avem în vedere faptul că întrebările în această privință revin periodic. Zilele acestea Guvernul României s-a învrednicit să bage în seamă acest lucru elaborând normele metodologice privind decontarea dispozitivelor de corecție speciale, cele care lipseau pentru concretizarea prevederilor legale. O veste bună s-ar putea spune... dar numai în măsura în care nu vă apucați să citiți și actul normativ în cauză. Fiindcă, dacă vă pune cumva cel amintit în titlu să faceți o astfel de greșeală cu siguranță veți lovi cu basca de pământ (în pofida vremurilor de mai tristă amintire implicate). Chichițele, procedurile și demersurile necesare, întinse pe două pagini și jumătate, l-ar lăsa și pe cel rătăcit prin junglă să iasă la liman față de cel care ar încerca, în limita „extraordinarei” sume de 500 de lei, să solicite un astfel de decont. Curat murdar!
Ce ar mai fi de spus? Nenumărate! Dar ne vom opri aici, mulțumind din inimă Ministerului Educației, Guvernului României și tuturor celor care deosebit de serviabili compun „corul” susținătorilor în „maneaua disprețului profund” pentru reconfirmarea repetată a unui adevăr mereu evident: „pălmași” fiind, binele ni se oferă doar pe măsura eforturilor și luptei comune pentru mai bine.