Dragi elevi, părinți și studenți,
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” și Federația Națională Sindicală „ALMA MATER”, în semn de revoltă față de prevederile Legii nr. 141/2025 referitoare la sistemul educațional ce provoacă în învățământ o criză fără precedent în ultimii 35 de ani, organizează în data de 8 septembrie 2025 PICHETAREA sediului Guvernului României, urmată de un MARȘ DE PROTEST până la Palatul Cotroceni.
Acțiunile noastre urmăresc să atragă atenția asupra obligativității soluționării problemelor cu care se confruntă personalul din învățământul preuniversitar și superior, precum și asupra faptului că salariații din educație resping măsurile politice pentru diminuarea deficitului bugetar adoptate de Guvern, cu efecte negative asupra sistemului de învățământ, dar în primul rând asupra beneficiarilor educației.
Pe 8 septembrie, în loc să ne aflăm la catedră pentru a sărbători începutul școlii, noi, profesorii, vom ieși în stradă pentru viitorul educației și pentru viitorul României.
Nu suntem în stradă pentru salarii mai mari, ci pentru condiții mai bune în desfășurarea actului educațional, pentru DREPTATE. Suntem în stradă deoarece Guvernul a luat o serie de măsuri care ne afectează direct munca și, implicit, educația pe care o oferim:
Dragi elevi, părinți și studenți,
Este evident că măsurile de „eficientizare” aplicate în domeniul învățământului prin Legea nr. 141/2025 vor avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung, afectând direct calitatea educației și statutul profesional și social al angajaților din învățământ și viitorul beneficiarilor primari.
Protestul nostru este un protest pentru stoparea acestor măsuri abuzive, prin care arătăm că nu suntem de acord ca învățământul și cercetarea din România să fie în continuare subfinanțate și desconsiderate. Trebuie să îi convingem pe guvernanți: cheltuielile pentru educația sunt o INVESTIȚIE, nu un cost.
Vrem ca elevii și studenții să aibă parte de cele mai bune condiții pentru a învăța și a se dezvolta. Vrem să fie pregătiți pentru o lume modernă și competitivă, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără o educație solidă și fără profesori motivați.
Vă rugăm să înțelegeți importanța luptei noastre și să ne fiți alături, întrucât este în joc și viitorul vostru, al tinerelor generații care se formează și se vor forma în sistemul educațional.
Anul aceasta, pentru noi prima zi nu va avea aceeași însemnătate. Vă rugăm să nu ne blamați pe noi pentru această decizie de a boicota prima zi de școală. De vină este Guvernul, care, prin măsurile luate, a arătat că nu-i pasă de NOI, de VOI, de ȘCOALA ROMÂNEASCĂ.
Din aceste motive, vă rugăm să nu participați anul acesta la festivități golite de conținut și să vă alăturați protestului nostru din 8 septembrie 2025.
Vă mulțumim!
După amplul protest din data de 8 septembrie 2025 – peste 20.000 de salariați din învățământ, elevi și studenți au mărșăluit în București și alte mii au pichetat prefecturile din țară, iar în unitățile de învățământ, cu puține excepții, deschiderea anului școlar a fost boicotată – se pare că prim-ministrul Ilie Bolojan și ministrul educației, Daniel David, continuă să ignore problemele generate de măsurile din Legea nr. 141/2025.
Nici faptul că, în multe unități de învățământ, a continuat boicotarea activităților didactice în data de 9 septembrie, nu i-a impresionat pe cei care pot remedia măsurile luate prin Legea 141/2025 și care au afectat profund sistemul educațional.
În aceste condiții, acțiunile de protest vor continua!
În perioada imediat următoare, forurile de conducere ale celor trei federații din învățământ vor propune membrilor de sindicat calendarul și formele următoarelor acțiuni de protest, astfel gândite încât să aibă un impact maxim, dar cu sacrificii minime pentru elevi și studenți. În funcție de rezultate, periodic, vom actualiza tipul și calendarul acțiunilor de protest.
Opinia publică trebuie să înțeleagă faptul că revolta dascălilor nu este pentru că aceștia ar fi pierdut „privilegii” – așa cum afirmă, în mod fals, unii decidenți – ci pentru salvarea învățământului românesc!
Nu este o lozincă, este o realitate!
Elevii și studenții acestei țări merită să beneficieze de un sistem educațional de calitate, așa cum îl au cei din alte state membre ale Uniunii Europene!
Colegiul Național al Liderilor F.S.L.I.
Colegiul Liderilor F.S.E. „SPIRU HARET“,
Consiliul Național de Conducere F.N.S. „ALMA MATER“
București, 11.09.2025
MATERIALE ATAȘATE
Comunicat
Luni 8 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ referitor la ocupare posturi, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă rapoartele de doctorat aferente lunii august 2025 pentru inspectori școlari/directori unități de învățământ.
2. Se prezintă situația numărului de ore în catedră pentru directori/directori adjunct din unități de învățământ.
3. Se aprobă numirea unu inspector școlar pentru monitorizarea activității directorilor de grădinițe.
4. Se prezintă soluția pentru transferul unui elev din clasa a IX-a de la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” Hunedoara.
Se propune transmiterea către unitatea școlară..
5. Se aprobă cererea de pensionare pentru limită de vârstă a unui cadru didactic, începând cu data de 01.09.2025.
6. Se aprobă constituirea comisiei de etică de la nivelul I.S.J. Hunedoara, conform deciziei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Un titlu pe care istoria l-a reținut, cel care deschidea celebrul text prin care Zola „cutremura” Franța aflată în prag de secol XX, și care rămâne astăzi încă inspirator. Desigur, nici măcar nu îndrăznim să visăm la a deranja pe cât au făcut-o cuvintele sale, dar pare că adevărul continuă să aibă nevoie de acuzați...
Suntem, trebuie să o recunoaștem, la capătul unei perioade obositoare, greva generală abia suspendată având darul să solicite din partea multora dintre noi o implicare mult peste normele obișnuințelor de zi cu zi.
Totuși, am făcut-o! Deși, pe alocuri, lucrurile par să nu se oprească aici. Și nici măcar nu este vorba în primul rând despre rezultatele grevei generale și de concretizarea acestora.
Nu, nu vom insista asupra lor în rândurile de față, ci ceea ce ne preocupă aici este mult utilizatul, aproape terfelitul drept la opinie.
Cu alte cuvinte, cel în baza căruia atât în timpul grevei, dar mai ales acum, când ar fi trebuit să revenim la normalitate, sunt formulate o mulțime de acuzații, cu precădere la adresa liderilor de sindicat, a sindicatului în general.
Membri de sindicat, lideri de sindicat mai mari sau mai mici, nesindicaliști, inspectori, directori, mămici, avocați, politicieni și mulți alții, în proporții însemnate fără nicio legătură cu sindicatul, oricare ar fi acela, printre aceștia și cei din sistemul educațional, cu toții s-au ridicat în a perora tot felul de acuzații.
Fără să încercăm aici să „demontăm” nici măcar vreuna dintre acestea, vom afirma pe cât se poate de tranșant că dreptul la opinie nu înseamnă „hai să ne dăm cu părerea!”.
Dreptul la opinie nu anulează înțelegerea, competența sau valoarea, nu are legătură cu mioriticul „Gică contra”, dar mai ales nu anulează morala.
Este adevărat că în zilele pe care le trăim dimensiunea morală a ajuns să-și piardă încetul cu încetul contururile, ba chiar nu puțini sunt cei care cred că este o meteahnă, până într-acolo că lucrurile devin progresiv agasante, maligne de-a dreptul și încep să dea semne că devin apocaliptice...
În junglă, fiecare animal are „dreptatea” sa, dată de puterea sau șiretenia specifice, dar, după cum încearcă să ne învețe școala, în societate lucrurile stau cu totul altfel, dreptatea, mai ales în sensul de „a avea dreptate”, ține de cu totul alte aspecte. Inclusiv, între acestea, de respect și de demnitate, adică de noblețe în atitudini și comportament, autoritate morală, corectitudine și alte „bagatele” de acest gen.
Unele pe care totuși, le prețuim, într-atât că în „efervescența” acuzatorie a ultimelor zile am fi tentați să dăm glas acuzelor pe care le-ar putea clama pretutindeni organizația sindicală (evident, dacă aceasta nu ar fi a noastră, a tuturor).
Atunci ne-am putea gândi...
Să acuzăm pe toți cei care, deși nu au făcut o singură zi de grevă, sunt cei mai acerbi critici ai deciziei de încetare a grevei și a sindicatului?
Să acuzăm pe toți cei care ar fi făcut grevă până la capăt sau cu orice preț, deși nu pot numi în niciun fel respectivul capăt sau prețul suprem dispuși să-l plătească?
Să acuzăm pe toți cei are au devenit peste noapte specialiști în salarizare, chiar dacă de fiecare dată când sunt probleme cu aceasta locul unde se sună este cu precădere sindicatul?
Să acuzăm pe toți cei care se proclamă deținători ai „adevărului”, deși privit îndeaproape acesta se arată pescuit din marele ocean al minciunii și manipulării?
Să acuzăm pe toți cei care copleșesc cu întrebări, dar își astupă urechile ori de câte ori primesc răspunsuri?
Să acuzăm pe toți cei care își insultă colegii, oricare ar fi aceia, doar pentru că opinia le este alta decât cea proprie?
Să acuzăm pe toți cei care reclamă respect și corectitudine, dar fără să încerce ca prin actele și cuvintele lor să dovedească așa ceva?
Să acuzăm pe toți cei care, deși se doresc trăitori într-o democrație, calcă în picioare orice manifestare a acesteia?
Să acuzăm pe toți cei care după ce abia și-au recâștigat demnitatea se înghesuie să o piardă prin câteva click-uri și vorbe aruncate în vânt?
Să acuzăm pe toți cei care din spatele unui ecran strigă „trădare!”, dar fără să poată arăta cu degetul vreuna din hicleniile celor așezați în tagma perfizilor?...
Ne vom opri, chiar dacă am putea continua, pentru a ne pune totuși, nouă înșine, o întrebare: De ce ar fi sindicatul mai îndreptățit să acuze decât toți cei care, sinceri și responsabili, s-ar putea regăsi în postura de „acuzați”?
Răspunsul este unul deosebit de simplu: „probele”, garantat ne sunt la îndemână!
Dar nu vom da glas cu adevărat „acuzațiilor” de mai sus. Apreciem că este mult mai bine rămânem la acel „Uniți suntem puternici!”, redescoperit în această grevă de mulți dintre noi, uitând sau ignorând că el este cel care a făcut-o în cele din urmă posibilă, dar mai ales că aceste cuvinte sunt cele care sintetizează de câteva decenii rezistența și continuitatea mișcării sindicale.
Iar greva, în pofida aparentei înghesuieli de pe banca „acuzaților”, a reușit! Iar de aici mulțumirile noastre, adresate înainte de toate tuturor celorlalți.