Mobilitatea personalului
Prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 6.695/2025 a fost aprobată Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2026-2027.
Metodologia reglementează:
a) condițiile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învățământul preuniversitar;
b) organizarea și desfășurarea etapelor de mobilitate a personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar;
c) recrutarea, selecția și angajarea personalului didactic de predare în învățământul preuniversitar, precum și eliberarea din funcție a personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar.
Cu alte cuvinte, toți cei interesați de constituirea normelor, completarea acestora, reducerile de activitate, pretransferul la cerere, detașări, concursul național etc. pot consulta prevederile legale aici:
https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=36&e=2026
Planul de școlarizare 2026-2027
În această perioadă se proiectează planul de școlarizare pentru anul școlar următor, 2026-2027.
Astfel, joi, 22 ianuarie 2026, a avut loc ședința Comitetului Local de Dezvoltarea a Parteneriatului Social de la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Toate detaliile privind planul de școlarizare pentru clasele a noua sunt postate aici:
https://nou.siphd.ro/?a=3455&t=2026
Sintetic, s-a aprobat următorul număr de clase pe zone și unități de învățământ:
Deva: 24 clase (5 pentru Colegiul Național „Decebal”, 5 pentru Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria”, câte3 clase pentru Colegiul Tehnic „Transilvania”, Liceul Tehnologic „D. Hurmuzescu”, Liceul Tehnologic „G. Moisil”, câte 2 clase pentru Liceul cu Program Sportiv „Cetate” și Liceul de Artă „S. Toduță” și o clasă pentru Liceul Teoretic „Teglaș Gabor);
Hunedoara 15 clase (4 pentru Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, câte 3 clase pentru Colegiul Național „T. Lalescu”, Colegiul Economic „E. Gojdu”, Liceul Tehnologic „C. Bursan”, 2 clase pentru Liceul Tehnologic „M. Corvin);
Petroșani 12 clase (câte 3 clase pentru fiecare liceu);
Orăștie 10 clase (4 pentru Colegiul Național „Aurel Vlaicu”, câte 3 pentru Liceul Tehnologic „N. Olahus” și Liceul Tehnologic Agricol „A. Borza” Geoagiu);
Hațeg 8 clase (7 pentru Liceul Teoretic „I.C. Brătianu”, 1 pentru Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ecaterina” Prislop)0 pentru Liceul „prof. Bora Tit Liviu” Baru);
Brad 6 clase (4 pentru Liceul Teoretic „A. Iancu” Brad și 2 pentru Liceul Tehnologic „Crișan” Crișcior);
Lupeni 6 clase (3 pentru Liceul Teoretic „M. Eliade” și 3 pentru Liceul Tehnologic);
Vulcan 4 clase (Liceul Tehnologic „M. Viteazu);
Petrila 4 clase (Colegiul Tehnic „C. Brâncuși);
Simeria 3 clase (Liceul Tehnologic Transport Feroviar „A. Saligny”);
Călan 3 clase Liceul Tehnologic „O. Densușianu”);
Ilia 3 clase (Liceul Teoretic „S. Dragomir”);
Uricani 2 clase (Liceul Tehnologic „Retezat”).
În aceste zile se finalizează demersurile relative la elaborarea și aprobarea planurilor de școlarizare pentru anul școlar 2025-2026, ceea ce înseamnă, într-o atmosferă departe de a fi plăcută, numeroase noi probleme cu care sistemul educațional preuniversitar se confruntă.
Dăruiți cu o guvernare caracterizată de un profund dezinteres față de traiul „muritorilor de rând”, educația românească, inclusiv cea hunedoreană, continuă să încaseze lovitură după lovitură într-un „război” (chiar dacă nedeclarat) prin care politicul pare să-și propus ca daunele să fie pe cât se poate de mari.
Cunoaștem cu toții măsurile adoptate în detrimentul educației prin Legea nr. 141/2025 și alte acte normative, efectele negative fiind departe de a se fi epuizat. Un aspect major al acestor efecte se relevă, după cum apreciam deja, în aceste zile, creșterea numărului de elevi la clasă (în răspăr cu majoritatea politicilor educaționale europene), cumulată aceasta cu o reducere a numărului de educabili, conducând la reduceri substanțiale în ceea ce privește numărul claselor și implicit a numărului posturilor din sistemul educațional (estimările inițiale ale sindicatelor în această privință se dovedesc pe zi ce trece tot mai corecte, chiar dacă pe când erau făcute politicul, dar nu numai, atribuia acestora o viziune catastrofică).
Mai concret, oprindu-ne la învățământul liceal, acolo unde efectele sunt cele mai vizibile, ceea ce nu înseamnă că nu există pe toate ciclurile de școlarizare, și particularizând la nivelul județului Hunedoara, reducerea numărului de potențiali absolvenți de clasa a VIII-a cu mai bine de 300 și creșterea numărului de elevi la clasă au condus la aprobarea de către I.S.J. Hunedoara a unui număr de 100 de clase de învățământ liceal pentru anul școlar 2026-2027.
Evident, acordarea a doar 100 de clase, în raport cu solicitările făcute, și anume de 113 clase, a fost receptată, pe bună dreptate, deosebit de negativ, generând supărări, revolte... și demersuri, mai mult sau mai puțin publice, de a determina o revenire asupra numărului de clase aprobat pentru unele unități de învățământ. Supărări îndreptățite, indiferent de natura sau de prestigiul respectivelor școli, dar care par să-și rateze adevăratele „ținte” în manifestarea lor.
Suntem de acord că frecvent diriguitorii județeni ai învățământului se dovedesc mai patroni decât patronii sau că pozițiile publice (unde cel mai bun exemplu este recentul „tămbălău” suscitat de publicarea de către sindicat al efectelor măsurilor antieducaționale ale guvernului Bolojan) neagă adesea realitatea de la „firul ierbii”. Susținem de asemenea toate acele colective de colegi care încearcă să arate că, având în vedere plusvaloarea pe care o oferă din punct de vedere educațional, acordarea unui număr inferior de clase în raport cu solicitările formulate nu este corectă.
Totuși, nu putem să nu constatăm faptul că incorectitudinea acuzată își ratează oarecum „ținta”. Supărarea, și trebuie să fim supărați, este de adresat guvernanților, iar lupta trebuie să fie împotriva aberantelor măsuri adoptate de aceștia. Știm că demersurile sindicatelor au fost ignorate de către o parte dintre colegi, ba chiar au fost luate în zeflemea (am putea să ne amintim episodul boicotării deschiderii anului școlar și să insistăm pe faptul că supărările sunt mai accentuate chiar pe unde boicotarea a cam fost... boicotată), dar înțelegând chiar și motivațiile mai mult decât egoiste, vom reaminti ceea ce reprezintă esența tuturor acțiunilor sindicale: câștigul veritabil este doar acela de care putem beneficia dacă nu toți, cel puțin cea mai mare parte dintre noi. Iar în spiritul acestei idei nu vom sprijini în niciun fel acele „căderi” care maschează de fapt atacul la adresa altor unități sau forme de învățământ.
Soluția la problema planului de școlarizare este de altfel una deosebit de simplă: o simplă reducere a numărului de elevi la clasă cu 2 locuri ar asigura imediat necesitățile existente. Nu mai vorbim de o reducere mai substanțială (care ne-ar plasa mai aproape de mediile europene), cu beneficii evidente și în ceea ce privește calitatea educației.
Dar trăim în țara în care trăim și mai ales avem guvernanții pe care îi avem (orice discriminare pe criterii de „culoare” în această privință este partizană și neîntemeiată), așa încât soluțiile simple, dar mai ales cele care rezolvă cu adevărat problemele vor fi refuzate întotdeauna, singura cale practicabilă în beneficiul tuturor dovedindu-se aceea a încercării impunerii lor. Ceea ce nu se poate întâmpla, după cum au dovedit-o mișcările de protest din 2023, doar dacă toți cei care înțeleg că mai binele propriu nu poate decurge cu adevărat decât din mai binele comun acționează împreună.
Altfel spus, ținând seama de astfel de aspecte, dar și de toate cele care nu fac decât să „mai arunce câte o mână de țărână” peste educație, rezolvarea acestor probleme și nu numai va depinde de implicarea noastră, a tuturor, în protestele care vor urma în șirul celor deja realizate și care probabil vor culmina, după „pohta” marilor noștri „conducători”, cu o nouă grevă generală. Creșterea normei didactice, creșterea numărului de elevi la clasă, reducerea salarizării pentru plata cu ora etc., toate acestea pot fi date înapoi în măsura în care înțelegem că reușita depinde de fiecare dintre noi într-o acțiune comună.
Luni, 2 februarie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se prezintă memoriile depuse de către Primăria Municipiului Deva, Liceul de Arte „Sigismund Toduță” Deva, părinți ale elevilor de la Liceul de Arte referitor la propunerile planului de școlarizare pentru anul școlar 2026/2027.
Se propune o ședință în data de 04.04.2026 cu toți factorii implicați.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Joi, 27 februarie, în sala „Spiru Haret” de la sediul I.S.J. Hunedoara, în organizarea acestei instituții, motivată de proiectele de planuri-cadru pentru liceu lansate în dezbatere publică la începutul lunii februarie (consultarea publică urmând a se încheia în 6 martie 2025), s-a derulat ceea ce s-a dorit a fi o... dezbatere.
Întrunirea, care a reunit, alături de organizatori, cadre didactice din toate unitățile de învățământ liceal din județul Hunedoara, s-a bucurat de prezența unor reprezentanți din partea Ministerului Educației și Cercetării (Mircea Bertea, consilier al ministrului educației), Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație (Gabriel Vrânceanu, șeful serviciului Dezvoltare curriculum), mediului universitar (Anca Guță, Universitatea din Petroșani; Sorin Rațiu, Universitatea Politehnică Timișoara), elevilor și părinților, dar și din structurile organizatorice ale S.I.P. Județul Hunedoara (numărul total al participanților a depășit 200 de persoane).
Fără a se ieși din atmosfera în care s-au derulat inclusiv dezbaterile organizate de Ministerul Educației și Cercetării la nivel național (așa cum s-ar desprinde din feed-back-ul obținut de la participanții la aceste dezbateri), cea mai mare parte a celor trei ore și jumătate pe care s-au întins „discuțiile” a fost ocupată în primul rând cu prezentarea proiectelor de planuri-cadru, presărate acestea cu mulțumiri și aprecieri relative la diferiții factori interesați (este drept, cu o oarecare ignorare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, lucru nu într-atât de surprinzător având în vedere și minima cooptare a acestora în procesul de elaborare a acestor proiecte).
Ideea majoră a acestei prime părți deosebit de extinse a „dezbaterii” a fost aceea că „avem nevoie de planuri-cadru noi”, chiar dacă argumentele în favoarea unei astfel de necesități stringente sunt cam absente și nimeni nu a realizat o cercetare serioasă a rezultatelor implementării unor planuri-cadru noi în învățământul gimnazial, „reformarea” învățământului liceal fiind gândită, cel puțin declarativ, în continuarea acestora.
Desigur, nu au lipsit în această primă parte nici celelalte idei amintite și reamintite în permanență din momentul lansării acestei consultări publice:
1. Aprecierile față echipa care a elaborat noile planuri-cadru...
Abandonând „festivismul”, rezultatele procesului de elaborare, prin prisma duratei și a „noutăților” aduse, sunt greu de justificat într-o notă pozitivă, modificările, având în minte și „promisiunile” de revenire asupra unor aspecte, fiind relativ modeste (oarecum simplificator, s-ar putea spune că au fost eliminate anumite discipline sau redus numărul de ore pentru a face loc unei decizii la nivelul elevului și a școlii).
2. Elevii sunt actorii principali ai acestei reforme...
Fără să ne ascundem după deget, ar fi de subliniat totuși că educația este realizată de cadrele didactice, iar elevii sunt beneficiarii acesteia, succesul sau insuccesul oricărei „reforme” educaționale (ne menținem ghilimelele, nefiind încă oferite contraargumente consistente împotriva afirmației că toate reformele educaționale postrevoluționare au eșuat în cele din urmă) depinzând într-o mare măsură de implicarea acestora.
3. Schimbare fără precedent în sistemul de educație din România...
O privire retrospectivă asupra evoluțiilor postrevoluționare din educația românească va arăta foarte repede că aproape niciuna dintre ideile proiectelor de planuri-cadru nu este nouă, „curajul” frecvent amintit fiind unul greu de dovedit, mai ales dacă avem în minte măsurile implementate prin „reforma Marga”. Acestea, mult mai consistent elaborate, au și funcționat timp de un an școlar, după care întregul proces a fost progresiv abandonat, în primul rând pe considerente... financiare.
4. Nu se mai dorește prorogarea unor prevederi legale...
Aceasta ar fi o dorință cel puțin salutară, dacă nu am vedea aici o doză consistentă de... ipocrizie, în condițiile în care o mare parte a legii învățământului preuniversitar adoptată în 2023 este prorogată, cu precădere chiar acele măsuri care ar avea darul să motiveze cadrele didactice în înhămarea la o căruță plasată adesea înaintea boilor (din motivații evident financiare).
5. O reașezare a educației pe autonomie și flexibilitate...
Ideea, care ar merita din plin sprijinul factorilor implicați, apreciem că are șanse deosebit de mici de concretizare, istoria ultimelor decenii arătând fără drept de apel că în absența unei finanțări adecvate a educației, orice idee, indiferent cât de bună, nu reușește să genereze rezultate pozitive (desigur, există câteva excepții, notabilă fiind aceea a susținerii examenelor naționale). Astfel, poate fi deosebit de frumos să vorbim despre un învățământ realizat, pe partea de decizie a elevului, pe grupe, cu opționale atractive, dar aproape imposibil de implementat în orizontul frazei-poruncă „cu încadrarea în bugetul alocat” (cea căreia nu i-a rezistat și nu îi rezistă mai nicio prevedere legală)...
Și am putea continua, dar credem că este suficient de clar spiritul în care s-a derulat prima parte a „dezbaterii”, mult prea „consistentă” în opinia noastră (semnalăm totuși că întinderea sa a fost redusă în raport cu intenția inițială, renunțându-se la unele prezentări).
Iar cu siguranță nu am uitat de studiul realizat (C.J.R.A.E. Hunedoara) cu privire la percepțiile și așteptările elevilor în ceea ce privește proiectele planurilor-cadru, dar, scuzată să ne fie percepția, apreciem că își găseau mai puțin locul în acest context statistici relative la ceea ce se dorește a fi introdus sau scos din acestea.
În dezbaterea propriu-zisă (după aprecierea noastră, cel mult o treime din durata pe care s-a derulat întâlnirea), cum probabil era de așteptat, s-a insistat pe argumentarea prezenței anumitor discipline/ore și anumite reașezări a acestora, cu precădere în învățământul tehnologic, fiind totuși subliniate și anumite „amenințări” (amintite acestea în parte în rândurile de mai sus) care ar putea submina „succesul” implementării.
În încheiere, nu vom nega aportul potențial pozitiv al unor astfel de întâlniri (cel puțin în măsura în care ele au un conținut adecvat titulaturii sub care sunt puse, lucru greu de observat însă până în prezent), deși impresia generală în raport cu întregul proces al adoptării noilor planuri-cadru este aceea că s-a stabilit o țintă unică, dar în lipsa unei gândiri a întregului context educațional. Iar aici avem în minte în primul rând contextul financiar, adevăratul hop al oricărei reforme în educația românească, dar nu numai, calitatea programelor (elaborate și acestea de comisii mai mult sau mai puțin misterioase), a manualelor (rigidizate prin politicile duse în anumite tipare, dar și „subțiate” pe considerente financiare – în măsura în care nu confundăm programa cu manualul, sunt totuși lucruri diferite a „enumera” conținuturi în două pagini sau a trata o problemă în opt pagini), „modelizarea” strictă a examenelor naționale, dificultățile cu care se realizează practica școlară în învățământul tehnologic, lipsa resurselor educaționale („dotarea” este doar primul pas, insuficient însă în raport cu concretizarea actului educațional) etc. fiind doar câteva dintre problemele care își cer o rezolvare.
Dar cine știe, poate că ultimele dezbateri programate (4 martie la Timișoara și 6 martie dezbatere on-line, la care ar fi de adăugat cea organizată de F.S.E. „Spiru Haret” la București în data de 5 martie) vor reuși să fie într-o mai mare măsură ceea ce se doresc a fi.
DOCUMENTE ATAȘATE
Prezentarea planurilor cadru – liceu – filiera teoretică
Prezentarea planurilor cadru – liceu – filiera vocațională
Prezentarea planurilor cadru – liceu – filiera tehnologică
Studiu CJRAE
|
Numărul
curent |
Titlul
documentului |
Dimensiune
(octeți) |
Extensia
documentului |
Data
atașării |
| 1 | Prezentarea planurilor cadru - liceu - filiera teoretică | 1.586.612 | APPLICATION/PDF | 2025-03-04 09:34:36 |
| 2 | Prezentarea planurilor cadru - liceu - filiera vocațională | 2.394.452 | APPLICATION/PDF | 2025-03-04 09:35:52 |
| 3 | Prezentarea planurilor cadru - liceu - filiera tehnologică | 1.695.126 | APPLICATION/PDF | 2025-03-04 09:37:07 |
| 4 | Studiu CJRAE | 370.363 | APPLICATION/PDF | 2025-03-04 09:37:50 |