Măsurile preconizate a fi adoptate de actualul Guvern al României, cu susținerea coaliției formate după alegerile prezidențiale, sunt deja publice și cunoscute.
Indiferent de motivațiile care stau la baza acestor măsuri, acestea se limitează la a lovi înainte de toate în nivelul de trai al celor mai mulți dintre noi, salariați, pensionari și familiile acestora.
Discuțiile purtate de sindicate cu premierul Bolojan și cu diferiții reprezentanți ai Guvernului în cursul zilei de azi (4 iulie) în cadrul diferitelor structuri de dialog social, Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social și Consiliul Economic și Social înainte de toate, cu scopul de a se sublinia impactul negativ al acestor măsuri, nu au reușit să determine în niciun fel, în pofida avizelor negative date, renunțarea sau revenirea asupra acestora.
Concluzia tuturor discuțiilor purtate, așa cum s-a desprins și în cadrul Consiliului Liderilor F.S.E. „Spiru Haret”, derulat pe mai bine de o jumătate de zi, este că la ora actuală Guvernul României, prin premierul Bolojan, nu este dispus să asculte niciun fel de argumente și nici să adopte măsuri menite să stimuleze cu adevărat ratele de colectare la bugetul de stat.
Confirmând ca principiu de acțiune ignorarea oricărui dialog social veritabil, atitudinea premierului României a fost rezumată de exclamația „Protestați, că-i dreptul vostru!”, subliniindu-se astfel că măsurile vor fi adoptate indiferent de reacțiile sindicatelor.
Ca atare, luni, 7 iulie, când se preconizează asumarea răspunderii pe măsurile ce urmează a fi adoptate, structurile sindicale vor organiza o zi de proteste, în primul rând pichetarea Parlamentului României și a sediilor partidelor din coaliție.
Dintre măsurile preconizate a fi adoptate în educație (subiectiv, premierul Bolojan pare să fie afectat de o anumită „traumă” în raport cu educația), posibil domeniul care va cunoaște cele mai importante reduceri financiare, sunt de amintit:
1. creșterea normei didactice cu 2 ore, inclusiv prin includerea în posturile din învățământul primar a 2 ore de educație remedială (până la debutul anului școlar 2029-2030);
2. reducerea cuantumului remunerației pentru plata cu ora, prin raportare nu la norma didactică, ci la timpul de lucru (1/160);
3. creșterea numărului de copii în cadrul formațiunilor de studiu;
4. reducerea degrevărilor de normă didactică pentru personalul de conducere (maxim 30% din norma crescută) și personalul de îndrumare și control (maxim 50% din norma crescută), fiind instituită totodată interdicția de a derula ore în regim de plata cu ora sau la cumul pentru aceste categorii de personal;
5. coborârea pragului maxim până la care se acordă vouchere de vacanță și indemnizație de hrană la 6000 lei net;
6. creșterea pragurilor relative la numărul de educabili începând cu care o unitate școlară poate dobândi personalitate juridică;
7. restructurarea sistemului de burse cu scopul reducerii sumelor totale alocate în acest scop etc.
Din informațiile deținute, pregătirea implementării unora dintre măsurile amintite a început deja, tot în cursul zilei de azi (vineri, 04 iulie) având loc o videoconferință a Ministerului Educației și Cercetării cu inspectorii școlari generali, existând semnale că zilele următoare vor fi elaborate și ordinele de ministru aferente, iar directorii vor fi rechemați din concedii pentru a modifica încadrarea personalului propriu.
Ținând cont de natura măsurilor, de modul în care acestea sunt adoptate și de consecințele dominant negative atât în ceea ce privește veniturile salariaților din educație, dar și în ceea ce privește educația propriu-zisă, organizațiile sindicale din educație, alături de celelalte structuri sindicale naționale, vor iniția și vor derula toate acțiunile permise de lege, mergând până la greva generală (legală în actualele condiții chiar și în situația existenței unor contracte colective de muncă) dacă va fi nevoie.
Dragi colegi,
Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment crucial pentru viitorul învățământului românesc și, implicit, pentru viitorul nostru, al angajaților din învățământ. Ceea ce Guvernul și Ministerul Educației și Cercetării propun nu este doar un set de măsuri politice, ci reglementări care vor influența direct salarizarea noastră, condițiile de muncă, finanțarea educației și chiar statutul și demnitatea profesiei didactice. NOI am ajuns pentru EI doar niște cifre într-o filă contabilă.
În timp ce EI își văd liniștiți de treabă, de sinecurile politice, pe NOI ne obligă să suportăm costurile exceselor lor, diminuându-ne veniturile.
Printre măsurile anunțate este și cea conform căreia ar urma să crească norma didactică de predare cu maximum 2 ore, lucru pe care îl respingem, având în vedere consecințele acesteia. Măsura este propusă în contextul în care, în sistemul de învățământ preuniversitar, sunt mulți colegi care, peste cele 18 ore de predare efectivă, mai au și ore de învățare remedială, ore de pregătire suplimentară pentru concursuri/olimpiade, ore de consiliere, precum și activități extracurriculare/extrașcolare, de întocmire a dosarelor pentru burse sociale etc.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm:
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI nu sunt capabili sau nu vor să stopeze evaziunea fiscală?
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI și-au angajat rudele și pilele pe salarii de zeci de mii de euro?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să beneficieze de pensii speciale?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu avionul la clasa business?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să-și deconteze chiria de la bugetul de stat?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu automobile cumpărate de la bugetul de stat?
DE CE NOI TREBUIE SĂ SUFERIM PENTRU BUNĂSTAREA LOR?
Dragi colegi,
Puterea noastră stă în unitate și în acțiuni comune. Fragmentarea și apatia nu ne vor aduce niciun beneficiu. Acum este momentul să fim mai solidari ca niciodată, să lăsăm deoparte orice divergențe minore și să ne concentrăm pe obiectivul comun: un învățământ de calitate, respectat și finanțat corespunzător.
Nu trebuie să ne temem să ne facem vocea auzită! Să cerem răspunsuri la întrebările de mai sus politicienilor locali, parlamentarilor din circumscripțiile noastre! Să ne arătăm nemulțumirea și în mediul online împotriva celor cu putere de decizie!
Trebuie ca, prin presiunea pusă de NOI, să-i determinăm pe EI să ia toate măsurile necesare pentru ca învățământul să nu fie afectat.
Sperăm ca EI să identifice măsurile și sursele corecte, care să conducă la diminuarea deficitului bugetar, astfel încât să nu fim tot NOI sacrificații „de serviciu”!
Dacă guvernanții nu vor înțelege importanța educației, trebuie o mobilizare masivă din partea noastră, a tuturor celor din învățământ, pentru demararea unor acțiuni de protest de amploare.
Dragi colegi,
Așa cum ați aflat, Guvernul României a luat decizia să adopte, în regim de urgență, proiectul de lege privind unele măsuri fiscale.
Acest act normativ prevede, printre altele:
De asemenea, personalul de conducere va beneficia de degrevare doar pentru maxim 30% din norma de 20 de ore, iar personalul de îndrumare și control pentru maxim 50% din aceeași normă. În plus, mai puțini colegi vor beneficia de vouchere de vacanță și indemnizație de hrană, deoarece raportarea se va face la salariul de 6000 de net, și nu la cel de 8000 de lei net, cât este în prezent.
Cele trei federații din învățământ au solicitat, în ultima perioadă, mai multe autorizații pentru pichetarea sediului Guvernului, ale sediilor partidelor aflate la guvernare și a sediului Parlamentului. Însă, așa cum am precizat, Guvernul intenționează să aprobe în regim de urgență acest proiect de lege.
Din această cauză, singura noastră posibilitate pentru a trage un semnal de alarmă este pichetarea sediului Parlamentului luni, 7 iulie, între orele 1100-1300. Dacă acest proiect va fi adoptat în această zi, celelalte pichetări pentru care am obținut aprobare nu-și vor mai avea rostul.
Acesta nu este doar un simplu protest, ci este un moment crucial în care vocea noastră trebuie să fie auzită!
Este foarte important ca să fim prezenți într-un număr cât mai mare (am solicitat autorizație pentru 2000 de persoane).
Împreună putem transmite un mesaj puternic. Nu putem sta deoparte în timp ce drepturile noastre sunt puse în pericol!
Acest protest este doar începutul. Trebuie să ne mobilizam pentru următoarele acțiuni de protest pe care, după cum stau lucrurile, vom fi obligați să le organizăm.
Descriind sintetic modul în care se învăța meserie la „fabrica de popi de la Fălticeni”, cuvintele lui Creangă, în brambureala politico-socială în care rătăcim, par mai actuale ca niciodată, până într-acolo că viața de fiecare zi, una care pare să fi abandonat de mult în derularea sa orice logică, nu face decât să le confirme aproape la fiecare pas.
Credeți că exagerăm? Pare la o primă vedere, dar vă garantăm că fără umbră de îndoială „ne-am prins urechile” în încercările noastre de a înțelege de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă, de a înțelege cum nici una dintre problemele cu care se confruntă educația nu își găsește rezolvarea, deși ele sunt cunoscute și arhicunoscute de toată lumea.
Dar să ne explicăm...
După cum bine cunoașteți, începutul acestui an nu a fost prea darnic cu salariații din educație (și nu numai), chiar dacă promisiunile au fost și sunt multe, ba chiar tot stă pe țeavă și o nouă lege a educației menită, cel puțin declarativ, să reașeze lucrurile pe o traiectorie cât se poate de bună. Situația totuși tulbure în care ne bălăcim, foarte departe de „piscinele” prin care par să se scalde guvernanții (de la cei mai mari și până la mai mărunții din teritoriu), a determinat sindicaliștii din educație să încerce să intervină pe cât se poate în procesul de elaborare al noilor legi ale educației, „cârpind” ceea ce se poate cârpi înainte ca găurile să se tot lărgească, pe de o parte, pe de altă parte fiind demarate o serie de acțiuni de protest prin care să se sublinieze că veniturile din educație abia de-ți permit să trăiești de azi pe mâine.
Toate bune, veți spune, până la urmă aceasta fiind menirea organizațiilor sindicale: să tragă de mânecă atunci când „vorbitorul” pare să fie pe lângă subiect. Și am tot tras și tragem...
Dar știți toate acestea. De altfel, scopul acestui articol nu este să vă reamintească astfel de lucruri, ci doar să vă povestim despre perplexitatea care ne-a reamintit cuvintele lui Creangă.
Mai precis? Dezbateri, ședințe, comisii, comitete, pichete, marșuri, negocieri... sunt activitățile derulate în acest început de an, numeroase, în toate acestea întâlnindu-ne cu diferiți ocupanți de funcții în care nu poți ajunge decât pe scara „politichiei”. Iar în toate, mai devreme sau mai târziu, ne-am trezit cam într-o aceeași situație, și anume că cei care fac legile, cei care decid, cei care, în cele din urmă, prin ceea ce fac, ignoră problemele, ba chiar le creează sau le amplifică, ne-au chestionat „cu profundă mânie proletară” într-o privință la care nici nu vă duce gândul: de ce sindicatele nu rezolvă...? Ce anume? Problemele din educație, creșterea salariilor, respectarea legii, reducerea vârstei de pensionare și cam tot ce vă mai poate trece prin cap.
Adică, mai pe șleau, cel îndreptățit și abilitat să rezolve astfel de lucruri (fiecare pe „moșia” lui, ori de cine este vorba: deputați, senatori, prefecți, inspectori școlari generali etc.) ne cere nouă, sindicaliști pârliți, să rezolvăm ceea ce stă în puterea sa să rezolve, dar nu o face. Cu alte cuvinte, pe când ne plângem de ignorarea/nerespectarea legii răspunsul primit este „nu ne asumăm așa ceva” (adică respectarea legii), dar „voi sindicatele ce faceți să se respecte legea”; pe când strigăm că proiectele de legi sunt pline de inutilități care nu rezolvă mai nimic, ba chiar vor genera noi și noi probleme, suntem întrebați de ce sindicatele nu intervin pentru modificarea acelor aspecte de chiar cei care fac legea; pe când arătăm că salariile din educație sunt pe atât de mici că ar trebui să ne mutăm prin cine știe ce țară de mâna a șaptea suntem nevoiți să liniștim „hohotele de plâns” cu privire la propriile salarii chiar ale celor care au puterea să le crească; pe când arătăm cu degetul politizarea tot mai adânc implementată în educație, suntem criticați de chiar oamenii politici că nu ne opunem acesteia; pe când ne lamentăm că nu mai avem niciun instrument prin care să ținem sub ascultare elevii, darămite ca aceștia să mai învețe câte ceva, ni se reproșează că nu reușim să-i ținem sub ascultare și să-i facem să învețe de chiar cei care după aceea ne dau în cap cu drepturile și statutul elevului, copilului, omului, universului...
Iar exemplele ar putea continua. Dar credem că ați înțeles ceea ce era de înțeles, mai ales că titlul nostru, cuvintele lui Creangă ar fi stat deosebit de bine în gura unuia dintre cele mai celebre personaje literare, și anume Don Quijote de La Mancha.