Joi, 12 noiembrie, ca urmare a unei invitații relativ oficiale, S.I.P. Județul Hunedoara a participat, prin trei reprezentanți, la o acțiune din cadrul proiectului „Dialog social transparent, deschis și participativ”. Derulată la Hotel Sarmis din Deva, acțiunea, proiectată pe durata a două zile, a fost dedicată reprezentanților partenerilor sociali, precum și reprezentanților instituțiilor publice care colaborează cu aceștia în domeniul relațiilor de muncă, ocupării, protecției sociale și dialogului social.
Evenimentul a debutat cu luările de cuvânt a reprezentanților celor implicați, într-un fel sau altul, în dialogul social, după cum urmează: Maria Ștefănie – Instituția Prefectului Județul Hunedoara, Georgeta Angelica Tomuța – AJOFM Hunedoara, Adrian-Florin Bozdog – ITM Hunedoara, Dumitru Sandu – ISJ Hunedoara, Alexandra Braica – Camera Deputaților, Pencea Claudia – Senatul României și Angelica Săbiescu, managerul de proiect.
Iar aici s-a cam încheiat și participarea reprezentanților S.I.P. Județul Hunedoara, lămuriți fiind de „consistența” dialogului social astfel inițiat... prezența reprezentanților sindicali, oricum aceștia în număr mic, dar și a angajatorilor, chiar dacă aceștia prezenți, din câte s-a dat de înțeles, într-un număr destul de mare, fiind dezirabilă mai curând la nivelul de umplere al sălii (oricum, relativ improprie, fără să mai intrăm în detalii).
Totuși, pentru a nu rămâne doar la reiterarea „dezamăgirilor” legate de modul în care dialogul social este înțeles și practicat de la înălțimea diferitelor scaune, vom puncta pe scurt și unele aspecte ale luărilor de cuvânt din această primă parte a evenimentului.
Astfel, deschiderea a revenit doamnei Maria Ștefănie, trecută de pe funcția de inspector școlar general pe cea de prefect, care a apreciat că dialogul social este extraordinar de relevant pentru o societate echilibrată (adevăr grăind, chiar dacă percepția structurată de-a lungul anilor cam contrazice, local, o astfel de afirmație), acesta, începând cu disponibilitatea de a asculta (din nefericire, cel mai adesea formal vărsată într-un „dialog al surzilor”), netrebuind privit doar ca o obligație procedurală (experiența interorganizațională ne-a arătat cel mai adesea că chiar și o astfel de derulare este departe de modul concret în care acest dialog se realizează). Apreciind o cunoaștere a importanței relațiilor de colaborare (din experiență, constând cu precădere în comunicarea mai mult decât formală, cel mai adesea exclusiv verbală, a unor fragmente de decizii/hotărâri/rapoarte/măsuri etc.), a exprimat convingerea că toată lumea încearcă să optimizeze dialogul social (chiar dacă cel mai adesea ne-ar ajunge degetele din dotarea personală pentru a număra fie doar și respectarea normelor procedurale ale unor relații interorganizaționale), prin dialog putându-se identifica soluții pentru orice problemă (covârșitor, „soluții” comunicate înainte de supunerea la vot și „soluții” constant penalizatoare ale salariaților din educație).
Iar lucrurile au continuat cam într-un același stil, cu nenumărate „osanale” aduse diferitelor instituții, centrale sau deconcentrate ale statului, pe de o parte, angajatorilor, pe de altă parte, cu sindicatele, ca să nu mai vorbim de angajați, uitate uneori sau cu menționări aruncate așa în treacăt. De notat totuși și o excepție, cea a domnului Bozdog, care s-a adresat în primul rând, după cum ar fi normal într-un dialog social real, sindicatelor și patronatelor, ceilalți părând să uite în permanență, dacă au știut-o vreodată că rolul lor primordial este acela de facilitatori, iar abia după aceea acela de administratori ai diferitelor domenii.
Dar ce să facem? Dacă la o întâlnire dedicată dialogului social ni se subliniază deosebita relevanță a elevilor, fără măcar a șopti vreun cuvânt despre cei care se „ostenesc” cu aceștia, dacă ni se reafirmă importanța învățământului dual (pe care, cel puțin la nivelul județului nostru, nu am reușit să îl percepem până în prezent decât ca un eșec peste care tot încercăm să tragem preșul) într-un astfel de context, dacă aprecierile la adresa sindicatelor puteau fi interpretate cel puțin ca „malițioase”, este de înțeles de ce singurii cărora nu li s-au „descoperit” cuvintele sunt sindicatele și patronatele.
Cu alte cuvinte, nu am avut decât o reconfirmare, de unde și scurtimea participării (nici aceasta una singulară, însăși oficialitățile, în majoritate, dispărând pe nesimțite în pauza de după această primă parte), a adevăratului chip al dialogului social (experiența mai mult decât vastă pe relația cu ISJ Hunedoara oferind posibilități incredibile în acest sens), respectiv acela în care conținutul acestuia se reduce la pălăvrăgeala, concretă sau legislativă, despre dialogul social. În rest, realitatea ne-a arătat și ne arată că mai întotdeauna singurul dialog social eficient este acela de pe „poziții de forță” din partea salariaților, adică acelea în care aceștia conștientizează, prin sindicate, că „Împreună suntem puternici!”.
În perioada 9-11 noiembrie 2026, în conformitate cu prevederile statutare și cu motivații în starea învățământului preuniversitar românesc, s-au derulat lucrările Consiliului Liderilor F.S.E. „Spiru Haret”, S.I.P. Județul Hunedoara fiind prezent la aceste lucrări prin doi reprezentanți.
Debutul întâlnirii a reiterat în primul rând parcursul educației preuniversitare din ultimii ani, pornind de la măsurile antieducaționale adoptate de guvernarea Bolojan și de la ministeriatul domnului Daniel-Ovidiu David, ministrul care nu s-a obosit vreodată să coboare în stradă, în pofida zecilor de proteste care „i-au bătut în ușă”, trecând prin interimatul domnului Bolojan la educație, ministrul despre care nu prea se știe dacă a călcat în minister în cele două luni în care a asumat această funcție și ajungând la Mihai Dimian, cel care din mare „revoluționar” în timpul grevei din 2023 s-a metamorfozat într-un „surd” instituțional deosebit de eficient, „gustul” rămas după aproape toate întâlnirile fiind acela al vorbirii unor limbi total diferite.
A urmat „ruperea căruței” și intrarea într-un interimat generalizat, lung acesta, dar care în cele din urmă s-a soldat cu marele eșec al „împărțirii a două paie la cinci măgari”, respectiv de la mult-negata și până la mult-dezbătuta lege a salarizării, în realitate marea „noutate” a acestei legi fiind aceea de a reduce și mai mult veniturile salariaților din educație, până la pierderea a cam tot ceea ce se câștigase prin greva generală din 2023.
Interimatul recent finalizat a adus o nouă echipă guvernamentală, la educație având chiar un duet, învățământul preuniversitar ajungând să beneficieze de un ministru delegat. Primele întâlniri în noul context politic au fost mai curând unele de tatonare și de comunicare, din partea sindicală, a realelor probleme ale sistemului educațional românesc, desigur nu fără a recepta și „entuziasmele” noilor diriguitori în ale educației.
Pornind de la „marele sfat” al mai vechilor diriguitori, prilej cu care au fost rearanjate și tablourile cu miniștrii educației post-revoluționare (nu mai puțin de 35 în cam tot atâția ani), trecând prin „visul umed” al reorganizării inspectoratelor școlare potrivit prevederilor legale („umezeala” provenind din ruptura dintre realitatea în care ne bălăcim și necesitățile unei astfel de reforme, respectiv bani mulți și mai multe mii de posturi), trecând și prin „explozia stelară” a debirocratizării (deși la ora actuală mai în toate școlile se realizează un proces intens de dublare a portofoliului personal al cadrelor didactice, alături de formatul fizic fiind impusă și o existență electronică), bifând unele întâlniri pe tema violenței școlare (care a suscitat declarații „înălțătoare” a angajării a mii de paznici și a mii de consilieri de toate felurile), perplecși ascultând și diferitele „basme” despre încă în curs de desfășurare concurs pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct (lozinca „depolitizării” a prins foarte bine, deși mai toată lumea din sistem știe că este vorba, prin acest concurs, la modul general, doar despre o justificare mascată a politizării), am putea să tot trecem în revistă nesfârșita listă a problemelor văzute de ocupanții actuali de scaune.
Nu ar ajuta însă la mai nimic. În realitate, în ultima perioadă, s-a reușit cu greu evitarea unei rectificări bugetare mult mai drastice a bugetului educației, una care punea în pericol însăși salariile până la finalul acestui an, și se derulează o luptă destul de grea în limitarea politicilor „reducționiste” la care educația continuă să fie supusă. Sunt frumoase „sforăitoarele” declarații despre alocații bugetare capabile să coboare raiul pe pământul educațional, când în realitate nu prea se aprobă niciun fel de organizare a concursurilor de ocupare a posturilor vacante, posturile vacante neocupate sunt tăiate în număr tot mai mare de la o săptămână la alta, iar festivalul comasărilor continuă într-o veselie instituțională generalizată (la nivelul județului Hunedoara, ultima măsură de acest gen, în absența oricărui dialog social pe această temă, este aceea a comasării cluburilor sportive, pe de o parte, palatelor și cluburilor copiilor pe de altă parte, hazlia motivație fiind aceea a asigurării unor servicii educaționale de nivel superior, deși, de exemplu în cazul cluburilor sportive, elevii acestora nu vor putea participa în urma unei astfel de reorganizări la nicio competiție, fiind necesară mai întâi o derulare completă a procesului de relegitimare).
Intermezzo: poate că ne înșelăm într-o anumită măsură, dar, la nivel județean, tot participând la ședințe în care se dezbat măsuri de reducere, nu ne-am putut îndepărta impresia, oricât ne-am ostenit în această privință, că astfel de măsuri cam „fericesc” pe cei prezenți din partea instituției diriguitoare la nivel județean în ale educației, ba chiar pe alocuri având impresia că putem citi dacă nu o anumită „ură”, cel puțin un anumit dispreț la adresa celor care trebăluiesc prin școli.
În realitate, revenind la conținutul ședinței, ne aflăm doar în etapa entuziasto-declarativă de la începutul oricărei guvernări, într-un moment în care nici măcar nu se știe cum va arăta bugetul anului viitor și într-o tradiție în care „mânuitorii” banilor, începând cu celebrul personaj din minister (al cărui nume nu-l vom aminti aici, dar pe care credem că îl știe toată lumea) căruia prea puțin îi pasă de „viniturile” care se tot perindă pe scaunul de ministru, își văd de treburile lor. Desigur, entuziasmul este atât de debordant încât avem până și „sclipiri” de genul celor care se gândesc să numească drept consilieri ministeriali pentru învățământul preuniversitar extraordinari specialiști precum Staș (veșnicul reformator pentru care corpul profesoral este format cu precădere din leneși și incompetenți) sau Szekely (vajnicul promotor al finlandizării educației, desigur pe taxe care numără multe mii de euro)...
Între timp? Pe lângă „orgiile” desființărilor și anihilărilor de toate genurile, cohorte de corpuri de control și de audituri, care controlează ceea ce au controlat controalele precedente în căutarea unor teme pentru controale viitoare, la ora actuală ținta principală fiind sentințele judecătorești. Neinteresând pe nimeni că acestea, de ordinul multor mii de-a lungul anilor doar în județul Hunedoara, reprezintă tot atâtea încălcări ale legii, preocuparea principală este tăierea pe cât se poate a tot ceea ce se poate, fie de ordin legal, fie obținut prin sentință judecătorească, până la „elucubrații” de genul solicitărilor de a depune întâmpinări împotriva unor hotărâri judecătorești aflate deja în plată de 2-3 ani. Din fericire, aberația de gândire a corpurilor de control instrumentate de sinistrul finanțist din minister și de diferiții ciraci juriști și auditori, cu discipoli fideli mai prin fiecare județ, mai primește când și când și câte o „palmă” zdravănă, cum ar fi cea a imputării de către Curtea de Conturi unor primării a sumelor cheltuite cu avocații și procesele pentru decontul navetei, apreciindu-se că legislația este clară, că decontul trebuia realizat și că nu se impuneau cheltuieli suplimentare cu procesele (fiind deosebit de tentant să solicităm Curții de Conturi o vizită pe această temă, cea a proceselor cerute a fi duse până în pânzele albe în pofida evidentei încălcări a legii, și pe la instituțiile diriguitoare în ale educației).
Concluzii? Problemele reale ale educației sunt cunoscute, cel puțin la nivelul organizațiilor sindicale, fiind totodată permanent aduse în atenția autorităților centrale sau locale. Lipsesc însă disponibilitatea reală pentru dialog și identificare a unor soluții viabile, dar mai ales disponibilitatea de alocare a resurselor necesare. Evident nimic nou, așa încât, dincolo de semnalarea problemelor, momentul actual, din punct de vedere sindical, este acela al unei așteptări a soluțiilor identificate de actualii guvernanți, indiferent de nivel, urmând ca în funcție de acestea să fie identificate cele mai adecvate reacții. Conștienți că puterea noastră constă în acțiunea unitară a salariaților din educație, timpul trebuie să fie totodată unul al strângerii rândurilor pentru viitoarele lupte care inevitabil vor trebui date.
Luni, 16 noiembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație (C.A.) al Inspectoratului Școlar Județean (I.S.J.) Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Acordare aviz conform rețea școlară pentru anul școlar 2027-2028
II. Solicitări de la unități de învățământ
III. Diverse
În cadrul ședinței au fost discutate următoarele aspecte:
I. Se aprobă raportul referitor la acordarea avizului conform rețelei școlare pentru anul școlar 2026-2027, conform Anexei 1.
II. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 2.
III. Diverse:
1. Se aprobă școlarizarea la domiciliu.
2. Se prezintă, spre informare, OMEC nr. 6056/12.11.2026 referitor la numărul de posturi aprobate.
3. Se aprobă respingerea plângerii prealabile a S.I.P. Județul Hunedoara referitor la reorganizarea cluburilor sportive școlare din județ.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Greva generală a fost suspendată. Totodată, adrenalina care ne-a mobilizat în cele trei săptămâni a început să revină la cote normale, așa încât apreciem că a venit momentul unui minim bilanț cu privire la rezultate, dar acest lucru luând în considerare și modul în care acestea au devenit posibile. Vom începe astfel cu începutul...
ianuarie 2023 – debutul anului aduce pentru salariații din învățământ creșteri salariale minime (până în 5%, prin atingerea grilelor de salarizare prevăzute de Legea nr. 153/2017, doar pentru personalul didactic), sporuri blocate prin ordonanța privind unele măsuri financiare din decembrie, fără nici-un orizont de majorare a veniturilor în anul 2023, guvernanții continuând să ignore atât degradarea nivelului de trai datorită inflației cu două cifre, cât și problemele majore cu care se confruntă sistemul educațional;
februarie 2023 – revendicările salariaților din educație (între acestea, în primul rând aplicarea integrală a Legii nr. 153/2017, acordarea tuturor sporurilor potrivit legislației în vigoarea și adoptarea unui act normativ care să repoziționeze salariații din educație în ierarhia funcțiilor bugetare potrivit importanței acestui domeniu) rămân fără răspuns, în pofida numeroaselor încercări ale sindicatelor de a intra într-un dialog concret, într-un proces de negociere, ceea ce aduce în discuție pe finalul lunii posibilitatea declanșării în luna mai a grevei generale;
martie 2023 – protestele, în special sub forma pichetărilor, comisiilor de dialog social și a solicitărilor adresate guvernanților, se intensifică, dar fără ca cei responsabili să arate o cât de mică disponibilitate pentru educație;
aprilie 2023 – protestele devin și mai frecvente, valabilitatea contractului colectiv de muncă încetează (singura situație în care greva generală poate fi declanșată, legislația românească în domeniu interzicând de asemenea o astfel de acțiune pentru adoptarea unei legi) și se realizează referendumul pentru declanșarea grevei generale începând cu 22 mai;
mai 2023 – în 17 mai, după un miting masiv la București în 10 mai, fiind evident că guvernanții nu doresc rezolvarea nici uneia dintre revendicările sindicale, se lansează ultimul avertisment, și anume greva de avertisment de două ore (4956 participanți în județul Hunedoara), anunțându-se, în baza rezultatelor referendumului (la nivelul județului Hunedoara 4404 membri de sindicat s-au pronunțat pentru, iar 173 au fost împotrivă) declanșarea grevei generale;
22 mai 2023 – începe greva generală, 5216 dintre salariații din educația hunedoreană regăsindu-se în grevă în prima zi a acesteia (pe durata sa participarea crescând până la un maxim de 5319), în ziua suspendării sale, după nenumărate alte acțiuni de protest derulate în țară (în județ o pichetare și două marșuri/mitinguri de protest), respectiv 12 iunie 2023, în județul Hunedoara numărându-se încă în grevă 4613 membri de sindicat (cu un trend, trebuie să o recunoaștem, tot mai descendent), ceea ce a plasat județul în permanență pe unul dintre primele locuri ale participanților la acest protest (mediile naționale, din nefericire, au fost constant și relevant sub cotele atinse la nivel de județ).
Aceasta ar fi o trecere în revistă succintă și rapidă a parcursului suspendat în data de 12 iunie, lăsând de-o parte tergiversările și bâlbâielile guvernamentale, numeroasele consultări în „ceas de noapte”, discuțiile nesfârșite, acuzațiile aruncate grăbit în toate direcțiile și toate celelalte pe care le-am trăit cu toții în această perioadă, acestea fiindu-ne, mai mult sau mai puțin, cunoscute.
Ce s-a obținut? Pornind de la 0, fiindcă asta era oferta guvernamentală pentru acest an, s-a ajuns la următoarele:
1. acceptarea, prin ordonanță de urgență, a principiului de salarizare revendicat de sindicate pentru educație, respectiv stabilirea salarizării pentru profesorul debutant cu studii superioare la nivelul salariului mediu pe economie și realizarea în concordanță a grilelor de salarizare pentru întreg personalul din învățământ în viitoarea lege a salarizării (asumată a fi finalizată în această vară, negocierile pe marginea sa fiind demarate);
2. acordarea, prin ordonanță de urgență, începând cu 1 ianuarie 2024, pentru întreg personalul din învățământ, a unei creșteri salariale de 50% din diferența între salariile care vor fi în plată la finalul anului și cuantumurile salariale ce vor fi prevăzute în viitoarea lege de salarizare;
3. creștere salarială imediată (începând cu 1 iunie) cu 1.300 lei a salariilor de bază pentru toate funcțiile didactice (ceea ce conduce la creșteri salariale la salariile de încadrare cuprinse între 23% și 31%, la care se adaugă influențele venite dinspre diferitele drepturi de natură salarială de care se beneficiază) și cu 400 de lei pentru toate funcțiile nedidactice (creștere salarială care se cumulează cu cea provenită din aplicarea legii de salarizare în vigoare);
4. deblocarea Legii nr. 153/2017, prin ordonanță de urgență, fapt de care a beneficiat întreg sistemul bugetar, în cazul sistemului educațional fiind vorba de aplicarea integrală pentru personalul nedidactic a grilelor de salarizare prevăzute de Legea nr. 153/2017;
5. acordarea, prin ordonanță de urgență, a unor prime pentru dezvoltarea carierei, cu ocazia zilei de 5 octombrie (până în anul 2027), din fonduri europene, cuantumul acestora urmând să fie de 1.500 lei pentru toate funcțiile didactice și de 500 lei pentru funcțiile nedidactice.
Acestea sunt, la o primă vedere, câștigurile majore. Totuși, chiar dacă ideile apar doar în documente precum declarația politică publicată în Monitorul Oficial sau în preambulul unor acte normative, nu se poate trece sub tăcere faptul că guvernanții și societatea românească au ajuns să conștientizeze cu adevărat că educația are nevoie de mult mai multă atenție decât cea pe care s-au obișnuit să o acorde.
Lista celor amintite mai sus ca rezultate ale mișcărilor de protest care au culminat cu greva generală poate fi extinsă, între cele care se schițează a fi acceptate și rezolvate de partea guvernamentală putându-se enumera:
1. majorarea cuantumurilor sumelor ce se acordă pentru participarea la examenele naționale cu 25%;
2. acordarea degrevării de norma didactică, proporțional, și directorilor de grădinițe cu program normal de lucru;
3. rezolvarea problemei indemnizațiilor personalului de conducere, îndrumare și control în așa mod ca acestea să fie plasate peste funcțiile de execuție;
4. posibilitatea recuperării activităților aferente lunii iunie care nu s-au derulat pe durata grevei generale;
5. acceptarea unei îmbunătățiri a condițiilor de muncă, prin prevederi cuprinse în contractul colectiv de muncă negociat, cum ar fi calcularea indemnizației de concediu luând în calcul indemnizația de hrană, plata salariului și a indemnizației de hrană pentru salariații care lucrează în zilele libere, instituirea zilei de 5 iunie ca zi nelucrătoare etc.
6. includerea unor prevederi în favoarea salariaților din educație în viitoarea lege a învățământului preuniversitar (aflată în prezent la Curtea Constituțională), fără a se putea preciza la momentul actual termene concrete de aplicare.
Este mult, este puțin? Greu de apreciat, dar un lucru este sigur: diferența dintre 0 și toate cele enumerate nu poate fi ignorată.
De ce totuși semnul de întrebare din titlul acestui articol? Probabil intuiți deja răspunsul, fiindcă el se leagă de situația paradoxală în care se regăsește sindicatul la finalul unor acțiuni de protest care au determinat modificări relativ semnificative pentru salariații din educație, și anume faptul că unii colegi, puțini este drept, decid în aceste zile să părăsească organizația sindicală, respectiv cea prin care am reușit să obținem toate cele precizate mai sus. Fără a ne crampona prea mult de ideea că „orice faptă bună se pedepsește”, care în unele cazuri pare să fi devenit un principiu de viață, le vom ura succes în a-și apăra și promova de unii singuri drepturile sau, după caz, susținuți de anumite interese politice, și nu alături de colegii lor.