Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
După cum, desigur, cunoașteți, încă de la suspendarea cursurilor în luna martie, au fost unități de învățământ și inspectorate școlare care au avansat ideea încheierii de acte adiționale la contractele individuale de muncă ale cadrelor didactice, pentru schimbarea locului și felului muncii – muncă de la domiciliu + telemuncă, prin aplicarea dispozițiilor art. 108-110 din Codul muncii și ale Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. La momentul respectiv, au fost transmise puncte de vedere, acolo unde ni s-a solicitat, prin care am arătat că nu se impune încheierea de acte adiționale, nefiind întrunite condițiile legale în acest sens, lămurindu-se astfel problema.
În prezent, ca urmare a apariției O.M.E.C. nr. 4135/2020 privind aprobarea INSTRUCȚIUNII pentru crearea și/sau întărirea capacității sistemului de învățământ preuniversitar prin învățare on-line – prin care se reglementează inclusiv actualizarea fișelor posturilor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, cu atribuții referitoare la activitățile de învățare on-line – se acreditează din nou ideea încheierii unor acte adiționale, inclusiv retroactiv (respectiv din luna martie), pentru modificarea felului și locului muncii.
În cele ce urmează, vom arăta de ce NU TREBUIE încheiate acte adiționale la contractele individuale de muncă ale cadrelor didactice, pornind de la prevederile legale aplicabile în materie și având în vedere situația de fapt.
Astfel:
I. Cursurile din unitățile de învățământ preuniversitar au fost suspendate în data de 11 martie 2020.
Ulterior, prin Decretul nr. 195/2020, a fost instituită starea de urgență pe întreg teritoriul României, cu o durată de 30 de zile. La art. 49 din Anexa nr. 1 la Decret (Măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă), se stipulează: „Art. 49. Pe durata stării de urgență, cursurile din toate unitățile și instituțiile de învățământ se suspendă.”
Prin Decretul nr. 240/2020, starea de urgență a fost prelungită cu încă 30 de zile, la art.
77 și 78 din Anexa nr. 1 dispunáºndu-se:
„Art. 77. Pe durata stării de urgență, se suspendă toate activitățile didactice ce impun prezența fizică a antepreșcolarilor, preșcolarilor, elevilor și studenților în unitățile și instituțiile de învățământ.
Art. 78. Pe durata stării de urgență, unitățile de învățământ preuniversitar organizează, în măsura posibilităților, desfășurarea de activități din planurile de învățământ, în format online. Derularea acestor activități, precum și modul de recuperare a elementelor care nu pot fi parcurse în această perioadă se stabilesc de către Ministerul Educației și Cercetării.”
Ministerul Educației și Cercetării, în calitate de organ al administrației publice centrale care coordonează și controlează sistemul național de învățământ, este cel care trebuie să stabilească modalitatea de desfășurare a activității la nivelul unităților de învățământ, sub toate aspectele.
Ori, Ministerul Educației nu a emis niciun act administrativ cu caracter normative prin care să dispună încheierea de acte adiționale la contractele individuale de muncă ale cadrelor didactice. Dacă Ministerul Educației ar fi intenționat să fie încheiate sute de mii de acte adiționale la contractele individuale de muncă, ar fi dispus acest lucru prin Instrucțiunea aprobată prin OMEC nr. 4135/2020. Cum nu a făcut-o, rezumându-se doar la actualizarea fișelor postului, nu se pune problema încheierii de acte adiționale.
II. Prestarea activității în regim de telemuncă se realizează numai în condițiile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Cităm din cuprinsul actului normativ:
„Art. 2 În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) telemuncă - forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor;
b) telesalariat - orice salariat care desfășoară activitatea în condițiile prevăzute la lit. a). Art. 5 alin. (2) În cazul activității de telemuncă, contractul individual de muncă conține,
în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, următoarele: a) precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă; b) perioada și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator; c) locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, convenite de părți; d) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului; e) modalitatea de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesalariat; f) responsabilitățile părților convenite în funcție de locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, inclusiv responsabilitățile din domeniul securității și sănătății în muncă în conformitate cu prevederile art. 7 și 8; g) obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la locul desfășurării activității de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, după caz; h) obligația angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispozițiile din reglementările legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil și/sau regulamentul intern, în materia protecției datelor cu caracter personal, precum și obligația telesalariatului de a respecta aceste prevederi; i) măsurile pe care le ia angajatorul pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaților și care asigură acestuia posibilitatea de a se întâlni cu colegii în mod regulat; j) condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă.
Art. 7. Angajatorul are următoarele obligații specifice privind securitatea și sănătatea în muncă a telesalariatului: a) să asigure mijloacele aferente tehnologiei informației și comunicațiilor și/sau echipamentele de muncă sigure necesare prestării muncii, cu excepția cazului în care părțile convin altfel; b) să instaleze, să verifice și să întrețină echipamentul de muncă necesar, cu excepția cazului în care părțile convin altfel; c) să asigure condiții pentru ca telesalariatul să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de desfășurare a activității de telemuncă și utilizării echipamentelor cu ecran de vizualizare: la angajare, la schimbarea locului de desfășurare a activității de telemuncă, la introducerea unui nou echipament de muncă, la introducerea oricărei noi proceduri de lucru”.
Deci, prestarea de către salariat a activității în forma telemuncă presupune o serie de obligații ale angajatorului – detaliate explicit în textul de lege – obligații pe care unitățile de învățământ nu le pot îndeplini. Acesta este și motivul pentru care, prin Decretul nr. 240/2020 și prin O.M.E.C. nr. 4135/2020 s-a reglementat organizarea de către unitățile de învățământ, pe durata stării de urgență, a desfășurării de activități din planurile de învățământ, în format on-line, doar în măsura posibilităților, urmând ca acestea să realizeze planuri de recuperare și planuri remediale pentru elevii care în perioada suspendării cursurilor nu au putut participa, din motive obiective, la activitățile de învățare on-line, ce vor fi aplicate imediat după reluarea cursurilor.
Mai mult, la art. 5 alin. (2) sunt enumerate o serie de clauze care trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în contracte și care, în situația dată, sunt imposibil a fi respectate [a se vedea, în acest sens, lit. d), f) și g)].
În consecință, apreciem că unitățile de învățământ nu pot solicita cadrelor didactice consimțământul în vederea încheierii unor acte adiționale la contractele individuale de muncă pentru desfășurarea activității în regim de telemuncă, nefiind întrunite condițiile Legii nr. 81/2018.
III. Munca la domiciliu își are consacrarea legislativă în dispozițiile art. 108-110 din Codul muncii, dintre care le evidențiem pe cele ale art. 109, potrivit cărora:
„Art. 109. Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă și conține, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3), următoarele:
a) precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului;
c) obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.”
Din textul mai sus citat, rezultă că, dacă am accepta ideea muncii desfășurate la domiciliu, ar fi nevoie de încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, act care se supune rigorilor legislației în vigoare:
1. încheiere în formă scrisă, cu acordul ambelor părți și semnarea de către acestea – aceasta este o procedură nerealistă în acest moment și irealizabilă, prin raportare la ordonanțele militare care restricționează circulația persoanelor, salariații în cauză nebeneficiind de adeverințe de la angajator pentru a se putea deplasa la unitățile de învățământ;
2. înregistrare în Revisal cu cel puțin o zi anterior modificării [în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) lit. e) si art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind Registrul general de evidență a salariaților]; nu se pune problema retroactivității actelor adiționale.
În consecință, și sub aceste aspecte, nu se pune problema modificării contractelor individuale de muncă ale cadrelor didactice.
IV. Actualizarea fișei postului nu presupune încheierea unui act adițional: fișa postului este anexă la contractul individual de muncă și este elaborată în conformitate cu fișa- cadru aprobată prin O.M.E.C.T.S. nr. 6143/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Vă rugăm să observați că Instrucțiunea aprobată prin O.M.E.C. nr. 4135/2020 prevede, în primul rând, obligația Ministerului Educației de a actualiza „actele normative care reglementează fișa postului cadrelor didactice și evaluarea acestora, incluzând atribuții specifice și indicatori de performanță, referitori la proiectarea, realizarea și evaluarea activităților de învățare on-line” [art. 6 alin. (3)] și abia apoi obligația unităților de a actualiza „fișele posturilor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, cu atribuții referitoare la activitățile de învățare on-line” [art. 8 lit. l)].
În plus, așa cum am arătat la pct. I, nicăieri în Instrucțiune nu se instituie obligativitatea pentru unitățile de învățământ să încheie acte adiționale.
Pentru toate aceste considerente, în absența unor dispoziții exprese ale Ministerului Educației și Cercetării și a modificării cadrului legislativ, apreciem că modificarea contractelor individuale de muncă ale cadrelor didactice care desfășoară activitate de predare on-line este nu doar inoportună, ci și lipsită de suport legal.