Dragi colegi,
După cum cunoașteți, până la ora actuală guvernanții nu au reușit să identifice soluțiile menite să dezamorseze conflictul de muncă din educație, oferta realizată în cadrul negocierilor de duminică abia putând fi caracterizată și doar praf în ochi.
Ca atare, este necesar să rămânem fermi pe poziții, să continuăm greva generală declanșată, până în prezent aceasta bucurându-se, atât la nivel național, cât și la nivel județean de o largă participare.
Cunoaștem presiunile care se exercită „în subteran” în ceea ce privește ieșirea din grevă de către anumiți responsabili de la nivel central și local, în pofida declarațiilor oficiale ale Ministerului Educației sau ale I.S.J. Hunedoara, ultima dintre acestea vizând convingerea responsabililor cu operarea în ReviSal de a ieși din grevă pentru a opera suspendarea contractelor individuale de muncă.
Așa cum am precizat în informările transmise, o astfel de suspendare, de drept și nu din interes personal cum sugerează materialul transmis în teritoriu de Ministerul Educației, nu reprezintă, din punct de vedere legal, o urgență, după cum nu este imperioasă ieșirea din grevă nici pentru a realiza inspecțiile școlare (cel puțin câtă vreme contractele de muncă nu sunt suspendate), nici pentru a merge în excursiile achitate deja etc., toate acestea înscriindu-se în logica de subminare a acțiunii de protest.
Ca atare, subliniem încă o dată faptul că succesul sau insuccesul acțiunii declanșate, respectiv obținerea unei îmbunătățiri a veniturilor salariaților din educație corespunzător importanței sociale a acestui domeniu, depinde de fiecare dintre noi, și anume de măsura în care vom reuși să rezistăm presiunilor exercitate.
Mulțumim pe această cale tuturor celor care, membri de sindicat sau nu, au intrat și rămân în grevă, conștienți că este singura cale rămasă pentru a obține ceea ce ne-am propus, prin aceasta dând dovadă de solidaritatea și colegialitatea ce ar trebui să ne caracterizeze. Mulțumim totuși și celor care, refuzând participarea la greva generală sau abandonându-și pe parcurs colegii, ba chiar încearcă demobilizarea participanților, ne conving fără drept de apel în ceea ce privește absența calităților mai sus menționate.
Uniți suntem puternici!
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” și Federația Națională Sindicală „ALMA MATER“, în numele salariaților din învățământ ale căror drepturi și interese le reprezintă, au respins ieri, 21 mai 2023, așa-zisa ofertă a Guvernului României.
NU avem nevoie de ajutoare sociale!
NU suntem asistați social!
AVEM nevoie de salarii decente!
NU am decis să facem grevă peste noapte!
NU facem jocuri politice!
ESTE greva oamenilor școlii, este greva celor peste 200.000 de angajați din învățământ, care s-au săturat de nepăsarea guvernanţilor. Este greva celor care spun răspicat: AȘA NU SE MAI POATE!
ACUM, mai mult ca oricând, este important să dăm dovadă de unitate.
Le mulţumim pentru susţinere şi înţelegere părinţilor şi elevilor!
Atenție, însă, la manipulările și dezinformările de pe rețelele sociale și cele care apar în spaţiul public pe anumite site-uri! Facem apel atât la jurnalişti, cât şi la membrii de sindicat să verifice informațiile la nivelul organizațiilor sindicatele teritoriale sau la federaţiile reprezentative din învăţământ!
De aproape doi ani tragem semnale de alarmă, organizăm acțiuni de protest. Din anul 2021 și până în prezent, când s-a luat decizia declanșării grevei, am avut următoarele acțiuni de protest:
• 6 decembrie 2021 – am depus la Registratura Guvernului 163.000 de petiții ale angajaților din învățământ prin care aceștia au solicitat majorarea în regim de urgență a salariilor;
• 20-22 decembrie 2021 – am pichetat sediul Guvernului României;
• 13 ianuarie 2022 – am pichetat sediul Guvernului României;
• 19 ianuarie 2022 – am organizat o grevă de avertisment de două ore;
• 25 mai 2022 – am organizat un miting de protest în Piața Victoriei;
• 1 februarie 2023 – am pichetat sediul Guvernului României;
• 21 februarie 2023 – am anunțat, prin intermediul unui comunicat de presă, că vom declanșa greva generală;
• 29 martie 2023 – am pichetat sediul Guvernului României;
• 25-26 aprilie 2023 – am pichetat sediul Guvernului României;
• 10 mai 2023 – am organizat un marș de protest la care au participat peste 15.000 de angajați din învățământ;
• 17 mai 2023 – am organizat o grevă de avertisment de două ore.
Atenționăm Guvernul României că, dacă în perioada imediat următoare nu se implică serios în soluționarea problemelor care fac obiectul grevei generale din învățământ şi nu vine cu propuneri care să fie acceptate de membrii de sindicat, salariaţii din educaţie sunt hotărâți ca, în paralel cu greva generală, să iasă masiv în stradă.
Marți, 30 mai a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările din partea unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se prezintă raportul referitor la profesorii de sprijin și elevi cu CES. Se vor face demersuri la ME pentru suplimentarea posturilor profesorilor de sprijin.
2. Se respinge solicitarea de desfășurare cursuri online pentru un elev, pe motiv de arest la domiciliu, deoarece nu există bază legală.
3. Se aprobă pensionarea anticipată a unui cadru didactic, începând cu data 01.09.2023.
4. Se aprobă pensionarea la limită de vârstă a unui cadru didactic, începând cu data 01.09.2023.
5. Se solicită o detașare în interesul învățământului, ca urmare a sentinței judecătorești.
6. Se acordă aviz pentru eliberarea duplicatelor actelor de studii:
a. Diplomă de bacalaureat, promoția 2002.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE
Descriind sintetic modul în care se învăța meserie la „fabrica de popi de la Fălticeni”, cuvintele lui Creangă, în brambureala politico-socială în care rătăcim, par mai actuale ca niciodată, până într-acolo că viața de fiecare zi, una care pare să fi abandonat de mult în derularea sa orice logică, nu face decât să le confirme aproape la fiecare pas.
Credeți că exagerăm? Pare la o primă vedere, dar vă garantăm că fără umbră de îndoială „ne-am prins urechile” în încercările noastre de a înțelege de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă, de a înțelege cum nici una dintre problemele cu care se confruntă educația nu își găsește rezolvarea, deși ele sunt cunoscute și arhicunoscute de toată lumea.
Dar să ne explicăm...
După cum bine cunoașteți, începutul acestui an nu a fost prea darnic cu salariații din educație (și nu numai), chiar dacă promisiunile au fost și sunt multe, ba chiar tot stă pe țeavă și o nouă lege a educației menită, cel puțin declarativ, să reașeze lucrurile pe o traiectorie cât se poate de bună. Situația totuși tulbure în care ne bălăcim, foarte departe de „piscinele” prin care par să se scalde guvernanții (de la cei mai mari și până la mai mărunții din teritoriu), a determinat sindicaliștii din educație să încerce să intervină pe cât se poate în procesul de elaborare al noilor legi ale educației, „cârpind” ceea ce se poate cârpi înainte ca găurile să se tot lărgească, pe de o parte, pe de altă parte fiind demarate o serie de acțiuni de protest prin care să se sublinieze că veniturile din educație abia de-ți permit să trăiești de azi pe mâine.
Toate bune, veți spune, până la urmă aceasta fiind menirea organizațiilor sindicale: să tragă de mânecă atunci când „vorbitorul” pare să fie pe lângă subiect. Și am tot tras și tragem...
Dar știți toate acestea. De altfel, scopul acestui articol nu este să vă reamintească astfel de lucruri, ci doar să vă povestim despre perplexitatea care ne-a reamintit cuvintele lui Creangă.
Mai precis? Dezbateri, ședințe, comisii, comitete, pichete, marșuri, negocieri... sunt activitățile derulate în acest început de an, numeroase, în toate acestea întâlnindu-ne cu diferiți ocupanți de funcții în care nu poți ajunge decât pe scara „politichiei”. Iar în toate, mai devreme sau mai târziu, ne-am trezit cam într-o aceeași situație, și anume că cei care fac legile, cei care decid, cei care, în cele din urmă, prin ceea ce fac, ignoră problemele, ba chiar le creează sau le amplifică, ne-au chestionat „cu profundă mânie proletară” într-o privință la care nici nu vă duce gândul: de ce sindicatele nu rezolvă...? Ce anume? Problemele din educație, creșterea salariilor, respectarea legii, reducerea vârstei de pensionare și cam tot ce vă mai poate trece prin cap.
Adică, mai pe șleau, cel îndreptățit și abilitat să rezolve astfel de lucruri (fiecare pe „moșia” lui, ori de cine este vorba: deputați, senatori, prefecți, inspectori școlari generali etc.) ne cere nouă, sindicaliști pârliți, să rezolvăm ceea ce stă în puterea sa să rezolve, dar nu o face. Cu alte cuvinte, pe când ne plângem de ignorarea/nerespectarea legii răspunsul primit este „nu ne asumăm așa ceva” (adică respectarea legii), dar „voi sindicatele ce faceți să se respecte legea”; pe când strigăm că proiectele de legi sunt pline de inutilități care nu rezolvă mai nimic, ba chiar vor genera noi și noi probleme, suntem întrebați de ce sindicatele nu intervin pentru modificarea acelor aspecte de chiar cei care fac legea; pe când arătăm că salariile din educație sunt pe atât de mici că ar trebui să ne mutăm prin cine știe ce țară de mâna a șaptea suntem nevoiți să liniștim „hohotele de plâns” cu privire la propriile salarii chiar ale celor care au puterea să le crească; pe când arătăm cu degetul politizarea tot mai adânc implementată în educație, suntem criticați de chiar oamenii politici că nu ne opunem acesteia; pe când ne lamentăm că nu mai avem niciun instrument prin care să ținem sub ascultare elevii, darămite ca aceștia să mai învețe câte ceva, ni se reproșează că nu reușim să-i ținem sub ascultare și să-i facem să învețe de chiar cei care după aceea ne dau în cap cu drepturile și statutul elevului, copilului, omului, universului...
Iar exemplele ar putea continua. Dar credem că ați înțeles ceea ce era de înțeles, mai ales că titlul nostru, cuvintele lui Creangă ar fi stat deosebit de bine în gura unuia dintre cele mai celebre personaje literare, și anume Don Quijote de La Mancha.