Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET“, în numele membrilor de sindicat ale căror interese le reprezintă, condamnă cele două declarații recente ale domnului ministru al educației, Daniel David prin care le recomandă părinților, elevilor și cadrelor didactice să-i raporteze pe acei profesori care răspândesc informații false, precum și cea referitoare la plasarea responsabilității pentru eșecurile sistemului de învățământ (între care analfabetismul funcțional) aproape exclusiv în sarcina cadrelor didactice.
În ceea ce privește prima afirmație, oricine își pune niște întrebări: La ce informații false răspândite de profesori s-o fi gândit domnul ministru? Cui trebuie trimise aceste raportări? Prin ce metode colegii se vor urmări între ei? Asta înseamnă că în sistemul de învățământ ministrul dorește să se revină la o metoda comunistă, anume aceea de a avea informatori în unitățile de învățământ.
Nu, Domnule ministru! Modul cum cadrele didactice își desfășoară activitatea trebuie urmărit de directorul unității de învățământ și de inspectoratul școlar de specialitate!
Și cealaltă declarație a domnului ministru a provocat consternare și revoltă în rândul cadrelor didactice. Dacă această afirmație, conform căreia, principala cauză a analfabetismului funcționa în rândul elevilor este lipsa de pregătire a cadrelor didactice ar fi fost făcută de persoană din afara sistemului, poate trecea neobservată. Dar când această afirmație este făcută de ministrul educației, cel care ar trebui să știe că această problemă are cauze multiple, este grav. Înainte să facă aceste declarații, domnul ministru ar fi trebuit să se uite la măsurile luate chiar de dumnealui în mandatul actual, care, de fapt, creează premisele creșterii analfabetismului funcțional și al abandonului școlar. Mai mult, este de o ironie amară și o inconsecvență flagrantă ca tocmai o personalitate provenită din mediul academic – rectorul celei mai „titrate“ universități din România – să vorbească despre calitatea slabă a corpului didactic, în condițiile în care a contribuit la formarea și pregătirea profesională inițială a multora dintre profesorii de astăzi.
Domnule Ministru, dacă pregătirea profesorilor este deficitară, cine poartă responsabilitatea pentru calitatea formării inițiale oferite de universitățile din România, inclusiv de aceea pe care ați condus-o? Sistemul universitar, aflat sub jurisdicția Ministerului Educațieiși Cercetării, produce absolvenți care devin, ulterior, profesorii de care vorbiți. A acuza cadrele didactice înseamnă, implicit, a pune la îndoială și a devaloriza munca celor care i-au format, inclusiv a dumneavoastră. Nu cumva sistemul universitar, prin presiuni de-a lungul timpului, a distrus liceele pedagogice, care formau educatori și învățători de valoare, obligând viitorii profesori să urmeze facultăți și masterate, multe doar pe hârtie, fără o minimă practică pedagogică?
Cadrele didactice din România lucrează, de foarte mult timp, într-un sistem subfinanțat, birocratic și supus reformelor haotice. A ignora cauzele sistemice și a reduce totul la „incompetența” profesorilor este o încercare de a devia atenția publică de la problemele structurale și de la măsurile „de criză“ pe care dumneavoastră le-ați implementat în ultimele luni.
Subfinanțarea cronică, salariile demotivante, lipsa stabilității, „respectul“ arătat de clasa politică, programele școlare depășite, toate acestea nu atrag tineri valoroși către profesia didactică. La ora actuală, școala românească se poate „lăuda“ cu clase supra-aglomerate, lipsa resurselor didactice moderne și a personalului auxiliar (psihologi, consilieri școlari etc.).
Domnule ministru, responsabilitatea pentru starea sistemului de învățământ, care este o problemă de securitate națională – după cum chiar Președintele României a recunoscut – revine în primul rând Guvernului și Ministerului Educației și Cercetării, care stabilesc bugetul, politicile și cadrul legislativ. Însă, până acum, actualul Executiv nu a făcut altceva decât să lovească în singurul sistem care poate aduce plusvaloare pe termen mediu și lung. Prin deciziile luate, dumneavoastră și colegii din Guvern, ați scos din sistem mii de cadre didactice suplinitoare bine pregătite, persoane care urmau să ocupe posturile eliberate de cei care vor ieși la pensie.
Vă invităm, Domnule ministru, să fiți dumneavoastră, măcar pentru o zi, profesorul de sprijin (profesor care nu există nicăieri în România) într-o clasă unde sunt și trei copii cu cerințe educaționale speciale. După o astfel de zi, puteți veni și comenta.
Federațiile sindicale solicită public ministrului educației să înceteze atacurile la adresa personalului din învățământ, care nu sunt, de fapt, decât o încercare de mascare a haosului creat prin măsurile impuse. Lăsați declarațiile ostile și modificați de urgență Legea nr. 141/2025!
Dacă tot vreți să mai declarați ceva, vă supunem atenției următorul enunț:
„Îmi cer scuze pentru haosul creat și îmi depun demisia!“
Profesorii nu sunt „țapii ispășitori“ ai unei crize pe care nu ei au generat-o. Ei sunt partenerii esențiali în soluționarea crizei și merită respect, sprijin și resurse, nu acuzații nedrepte!
Avocatul Alexandru Bajdechi, specialist în dreptul muncii și legislației educaționale, a declarat la un post TV că „sindicatele din educație nu vor putea declanșa grevă în următorii doi ani pentru că nu le-ar permite contractul colectiv de muncă semnat în această toamnă”.
Trecând peste întrebările legitime pe care ni le punem, puțin nedumeriți, („ce interese are domnul avocat în această speță?”, „de ce oare această problemă este reluată în anumite momente?”), dar și peste inexactitatea cu contractul colectiv de muncă (care a fost semnat în iulie și nu în această toamnă), încercăm să oferim răspunsuri la mai multe probleme de actualitate.
Putem declanșa greva generală
„Legea Dialogului Social ne permite să declanșăm acțiuni de protest chiar dacă s-a semnat contractul colectiv de muncă. Atâta vreme cât oamenii noștri își dau acordul, această acțiune poate să aibă loc. Avocatul care a făcut acele afirmații se află într-o gravă eroare. Ar trebui să citească mai bine Legea Dialogului Social, care ne interzice să declanșăm acțiune de protest pe drepturi de natură salarială, însă ne permite să facem grevă împotriva politicilor Guvernului. Ceea ce, probabil, se va și întâmpla”.
„Noi, dacă vom declanșa grevă generală, vom avea o acțiune împotriva politicilor sociale adoptate de Guvern, vom protesta pe ceea ce prevede Legea Dialogului Social. Contractul colectiv de muncă nu are nicio legătură. Și vă spunem și motivul: acesta se referă la condițiile de muncă, nu la creșteri salariale și nici la politicile de austeritate ale Legii Bolojan, politici îndreptate împotriva salariaților din învățământ”.
„Avocații aceștia care apar așa, din meandrele concretului, nici nu știm dacă sunt avocați. Și nici nu ne interesează. Discuția întreagă este o ciorbă reîncălzită, iar noi ne-am cam săturat de gargarisme de genul ăsta”.
Imaginea actuală a educației în România indusă și de comentariile politicienilor
„Suntem înjurați de toată lumea pentru că ne cerem drepturile stabilite prin lege. Interesul care se ascunde în spatele unor astfel de declarații rostogolite în presă este să se sădească neîncredere în organizațiile sindicale. Și așa suntem înjurați de toată lumea. Suveraniștii dau în noi pentru că nu ieșim în stradă la comanda lor, pesediștii sunt supărați pe noi pentru că nu le-a ieșit pasența la alegeri, liberalii vor avea și ei motivele lor de nemulțumire, că nu li se cântă-n strună. Nu ne interesează ce gândesc unii și alții, de stânga, de dreapta sau de centru”.
„În perioada în care pichetam Ministerul Educației profesorii erau apostrofați de trecători, jigniți și arătați cu degetul. Treceau pe lângă noi în mașini luxoase și ne strigau: «Așa vă trebuie, că l-ați votat pe Nicușor». Ăștia erau Suveraniștii. Apoi, veneau alții: «Mai duceți-vă la muncă, Domnule, că aveți vacanță prea mare și prea puține zile de activitate». Cam asta este părerea unei părți a societății civile, o părere care este indusă de ceea ce au comentat politicienii de fiecare dată la adresa corpului profesoral. Că avem vacanțe prea mari, că nu muncim 8 ore pe zi... Dar noi nu muncim în fabrică, la șaibă. Noi muncim cu creierul și muncim cu câte 20 de copii deodată”.
„Cei care, în 2023, erau în opoziție și aveau tot interesul ca greva profesorilor să continue la nesfârșit, acum, când au ajuns la putere, spun cu totul altceva: «Dom’le, știți, vi s-a dat prea mult atunci și uite, creșterile salariale nu sunt sustenabile». Când au fost corecți? În 2023 sau în 2025? Deci, ne-am cam săturat de altfel de indivizi. Politica se face după cum bate vântul. Dar avem o veste pentru domniile lor: noi nu facem politică. Nu ne interesează așa ceva. Ne interesează să menținem drepturile câștigate pentru colegii noștri și, dacă se poate, să obținem condiții mult mai bune pentru ei”.
Referendum pentru grevă generală
„O eventuală grevă va fi programată nu acum, ci atunci când va fi cazul. Adică, într-un moment sensibil pentru guvernanți. Dacă am declanșa-o acum, domnul Bolojan ar spune mersi, căci ar mai face niște economii la fondul de salarii. Prin urmare, greva se va declanșa atunci când îi va durea cel mai rău”.
„Când i-a durut cel mai rău în 2023? Înainte de examene! Scenariul este foarte posibil să se repete la anul, în prag de Evaluare Națională și Bacalaureat. Tot ce este posibil. Pentru că nu au făcut niciun pas înapoi. Toate măsurile care sunt dispuse în momentul de față nu fac decât să amplifice nemulțumirea colegilor noștri”.
„Colegii din teritoriu vor decide dacă ieșim sau nu în stradă. Oamenii trebuie să voteze dacă sunt de acord sau nu. Apoi, datele se centralizează: dacă numărul voturilor pentru organizarea grevei depășește procentul de 50% plus unu, declanșăm protestele. Nimic nu ne mai poate sta în cale”.
Manipularea, reaua voință și reaua credință complică lucrurile
„Recomandăm tuturor cadrelor didactice să nu mai plece urechea la ce se discută în online, pe rețelele de socializare, iar dacă au întrebări, nelămuriri să le adreseze sindicatelor. Este vorba de așa zisele grupuri de pe Facebook ale profesorilor, dar care nu prea au legătură cu profesorii. Aici sunt înscriși și părinți, și elevi, și persoane răuvoitoare infiltrate chiar de partidele politice pentru a agita apele, pentru a manipula”.
„Nu vă lăsați manipulați! Este dezamăgitor când vedem cât de ușor să lasă păcăliți oamenii din sistem, oameni cu studii superioare, oameni care ar trebui să recunoască manipularea și să nu-i cadă pradă. Vine cineva și spune că nu avem voie, legal, să facem grevă, iar lumea îl crede. Aici e problema. Că nu trebuie să mai credem tot ce spun unii și alții, oameni care nu fac parte din sistem și care, unii, chiar au interese să semene neîncredere și zâzanie”.
„Ceri și alte păreri, te interesezi, eventual, cine e omul care le emite? Îl cunoști? Ce-l califică să spună ceea ce spune? Mulți încearcă să manipuleze grosolan urmărind, de fapt, propriile interese. Au anumite scopuri, au anumite orientări politice. Colegii noștri ar trebui să discearnă, să observe ce este și ce nu este în regulă.
Nici Facebook-ul, nici Instagram-ul, nici TikTok-ul nu ne vor rezolva problemele. Doar noi suntem în măsură să facem asta”.
Cel mai rău ministru al Educației
„Pe el nu-l interesează că-i cer sindicatele demisia. A spus clar: a fost numit ministru de către o coaliție de partide și numai premierul îi poate demite, în nici un caz sindicatele. Nu-l interesează nici că în momentul de față toată lumea este nemulțumită de sistemul de învățământ preuniversitar. V-o spun cu toată sinceritatea, deși n-am folosit niciodată această expresie: este cel mai urât ministru al educației. Un ministru care fuge de profesori, care refuză să discute cu ei, care îi evită”.
„Efectele legii austerității îndreptate împotriva învățământului preuniversitar se vor simți din plin peste un an sau doi, când vom avea o problemă majoră în ceea ce privește deficitul de resursă umană”.
„Au tăiat din plata cu ora. Și au constatat că le-au plecat profesorii. Când le-am spus noi atunci nu au crezut. Când de la 100 și ceva de lei la plata cu ora cobori la 33, maximum 40 de lei, care crezi că va fi reacția oamenilor? Când plătești dascălul ca pe un zilier, ce reacție poate exista?”.
Promisiunea Președintelui
„Președintele să-și țină promisiunea! Așteptăm un semn și din partea președintelui țării, Nicușor Dan, care ne-a promis (în timpul mitingului din 08 septembrie, că după două luni de la implementarea Legii Bolojan se va întâlni cu sindicatele și va analiza efectele aplicării legii 141. Noi așteptăm invitația domniei sale. Până acum nu am primit nici un semn, deși cele două luni au trecut. Sper să nu fi uitat. Dar, dacă a uitat, o să avem grijă să-i amintim noi”.
(Sursa: https://www.libertatea.ro
Citatele aparțin domnului Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, și au fost extrase din articolul publicat în data de 11.11.2025:
Autor: Laura Macavei)
Luni, 11 noiembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ referitor la ocupare posturi, conform Anexei 1 și suplimentare locuri, conform Anexei 2.
II. Diverse:
1. Se aprobă 2 cereri de pensionare pentru limită de vârstă a unor cadre didactice, începând cu data de 31.12.2025.
2. Se aprobă cererea de pensionare la cerere a unui cadru didactic.
3. Se aprobă lista persoanelor excepții plata cu ora, conform Anexei 3.
4. Se aprobă rapoartele de doctorat pentru inspectori școlari și directori de unități de învățământ.
5. Se aprobă rapoartele de procedură.
6. Se aprobă raportul e privind execuția bugetară pentru trimestrul III 2025.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE.
Concretizând o inițiativă mai veche a diferitelor cohorte de specialiști în educație, afirmați cu precădere în mass-media sau pe la noptatecele ședințe de partid, asumată aceasta de instituția care ar trebui să se îngrijească de educație și mai puțin de poftele unora și altora, respectiv de Ministerul Educației, a fost adoptat ordinul de ministru nr. 3864/31.05.2021 pentru aprobarea Metodologiei de acordare a feedbackului privind activitatea de predare, învățare și evaluare în învățământul preuniversitar.
După cum se cunoaște, aceasta nu este prima încercare de acest gen a diriguitorilor din educație (după cum nu este, în pofida naivității, ipocrită sau nu, cu care se declamă acest lucru mai ales în mass-media, prima reglementare cu privire la acordarea de feedback în ceea ce privește activitatea didactică – de exemplu, reglementarea este cuprinsă și verificată în sistemul de asigurare și evaluare a calității educației de foarte mulți ani), ultima dintre aceste încercări fiind cea de anul trecut, abandonată în cele din urmă la presiunea sindicatelor din educație.
De ce totuși această insistență? Răspunsul banal și simplu, deși poate nemulțumitor, spune că aceasta este lumea în care trăim. Dacă este să folosim expresii ceva mai complicate, ținând de limbajul de lemn mult uzitat (este drept, nu se mai numește astfel, ci vorbim despre „political correctness” și alte englezisme adunate de pe ici, de pe colo), nu poate fi vorba decât despre scopul creșterii „calității procesului educațional și a rezultatelor acestuia”.
Oricum, avem acest ordin, modificat față de versiunile propuse până în prezent în sensul că încearcă să descrie cu adevărat o procedură de feedback, iar nu diferite forme de evaluare, la care, din nefericire, visează încă mulți dintre cei pentru care educația nu este decât un serviciu printre multe altele (este drept, agitația fiind întreținută din plin de mass-media, unde nu puține au fost dezbaterile organizate în jurul ideii că „elevii vor da note profesorilor”, care, desigur, nu are nimic de-a face cu ceea ce instituie ordinul în cauză). Astfel, „fișa de feedback semestrial” conține 16 enunțuri afirmative, în fiecare caz elevul trebuind să exprime măsura propriului acord pe o scală de la mică măsură la foarte mare măsură. Finalul fișei oferă posibilitatea educabilului să exprime și o dorință legată de disciplina pentru care realizează completarea, precum și posibilitatea de a transmite un mesaj profesorului de la respectiva disciplină.
Cu alte cuvinte, judecând cu calm, nu este vorba decât despre un chestionar de satisfacție, asemănător cu cele deja utilizate deja în unitățile de învățământ (unele dintre acestea mult mai stufoase, mergând până la multe zeci de întrebări și enunțuri, în unele cazuri exagerat de insinuante și iscoditoare). Practic, acest ordin, dincolo de comentariile și interpretările mai mult sau mai puțin deplasate, poate reprezenta o încercare de a uniformiza o practică deja prezentă. Și asta ar trebui să rămână, având în vedere că metodologia la care fișa de feedback semestrial este anexă este suficient de restrictivă pentru a nu lăsa portițe diferitelor abuzuri, respectiv:
În concluzie, avem un ordin care instituie un proces de colectare a feedbackului, proces care nu se constituie într-o amenințare la adresa cadrelor didactice, ci în măsura în care înțelepciunea va ghida realizarea sa, ar putea fi chiar de ajutor. Desigur, vom reuși să vedem astfel de aspecte, în măsura în care ne vom desprinde din atmosfera manipulatoare și ipocrită care ne asaltează din/în diferitele medii de comunicare.