Primul răspuns la care ne vom gândi auzind o astfel de întrebare, cu precădere în cazul celor care s-au mai dedulcit cu cele ale literaturii, nu poate fi decât unul singur: să numere steagurile!
Desigur, deși suntem înclinați să-i dăm dreptate lui Caragiale cam în toate cele care privesc societatea românească, poate nu este bine să ne plasăm de-a dreptul în turmentatele complicații din „O scrisoare pierdută”. Nu de alta, dar prefectul, prin lege, are atribuțiile sale precis determinate, iar printre acestea și aceea de a facilita și a asigura desfășurarea dialogului social între organizațiile sindicale, cele patronale și autoritățile administrației publice centrale și locale.
Clar și la obiect... dar numai în măsura în care în țara noastră litera legii nu ar conta cu precădere pentru „mujici”, în rest lucrurile aducând mai curând cu număratul steagurilor la care făceam trimitere mai sus.
Într-o astfel de atmosferă „moftologică” pare că funcționează și Instituția Prefectului din județul nostru, „foncția foncție” crezându-se a aduce după sine și viziunea asupra problemelor „de la care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării”.
Și totuși, onor „dăscălimea” hunedoreană, cam copleșită de „machiavelicurile” pe care le îndură cu nesfârșită răbdare, prin „faliții” sindicaliști, a găsit de cuviință să bage de seamă că „progresul” mult așteptat aduce din ce în ce mai mult cu „caii verzi pe păreți”.
Dar care sunt „cestiunile arzătoare la ordinea zilii” prin care sindicatele au îndrăznit să conteste epitropia prefecturală? Lista este lungă, dar dintre „mofturile” deranjante ar fi de amintit următoarele: neaplicarea integrală a dispozițiilor legale în ceea ce privește salarizarea și acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, ignorarea unor sentințe judecătorești, discrepanțele salariale din educație, neplata orelor suplimentare etc.
„Infame” solicitări, ar fi de gândit dacă este să luăm în calcul refuzul convocării Comisiei de dialog social de la nivelul Instituției Prefectului Județul Hunedoara, din care strigă doar „enteresul și iar enteresul”.
Sincer, în cele din urmă, nu are-a face. „Delicatețurile” pe care onorabilul ocupant de funcție le poate revizui, dar fără a schimba ceva sau le poate schimba, dar fără să le revizuiască or fi esențiale, dar poate doar în cele ale „politichiei”...
Dar poate că „unde nu înțelegem noi politica”, bieți „nifiliști” colportori în ale educațiunii. Ce-ar mai fi atunci de făcut? Ne-ajută tot domnul Caragiale: „luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă...” Adică „răsboiul”. Cât despre întrebarea din titlu, dați dumneavoastră un răspuns... „Moftangiilor!”
Sindicatul Învățământului Preuniversitar Județul Hunedoara continuă demersurile specifice și va picheta sediul Instituției Prefectului Județul Hunedoara miercuri, 22 martie 2023, între orele 13:00 -15:00.
Dezinteresul actualei guvernări privind
- finanțarea decentă a sistemului educațional,
- aplicarea integrală a dispozițiilor Legii cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice,
- acordarea majorărilor salariale în sistemul de învățământ
conduce la producerea unui dezechilibru social și ne aduce în imposibilitatea asigurării unui trai decent.
Suntem astfel determinați să mergem mai departe cu planul acțiunilor sindicale, până la rezolvarea problemelor cu care salariații din educație se confruntă.
Considerăm că finanțarea corespunzătoare a sistemului educațional și motivarea resursei umane din învățământ reprezintă condiții esențiale pentru a avea un sistem de educație performant în România.
Cerem de urgență Guvernului României să găsească soluții la următoarele:
a) rezolvarea problemei aplicării integrale a dispozițiilor Legii – cadru nr. 153/2017 pentru toate categoriile de salariați din învățământ, astfel încât toate categoriile de salariați din sistemul educațional să beneficieze de salariul de bază prevăzut de această lege pentru anul 2022;
b) identificarea unor soluții pentru creșterea veniturilor personalului didactic auxiliar;
c) adoptarea, în regim de urgență, a normativelor pentru personalul nedidactic și personalul didactic auxiliar, având în vedere că normativele care se aplică sunt din anul 1998;
d) aplicarea regulamentelor privind acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, întrucât salariații din învățământ sunt singurele categorii de bugetari care nu beneficiază de acordarea acestor sporuri;
e) în noua lege de salarizare, grila propusă trebuie să poziționeze personalul din învățământ pe o treaptă superioară celei actuale în ierarhia funcțiilor bugetare, în raport de importanța socială a activității prestate;
f) remedierea anomaliilor actuale în ceea ce privește salarizarea celor care ocupă funcții de conducere, îndrumare și control, având în vedere că, după ce veniturile acestora au rămas nemodificate în ultimii patru ani, se constată că acestea sunt inferioare salariaților care ocupă funcții de execuție;
g) instituirea, prin lege, a regulii indexării anuale a salariilor personalului plătit din fonduri publice, cu rata inflației;
h) plata suplimentară a personalului din unitățile/instituțiile de învățământ nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile;
i) plata orelor suplimentare efectuate de personalul didactic auxiliar și nedidactic.
De asemenea, revenim cu solicitarea de convocare a Comisiei de dialog social de la nivelul Instituției Prefectului Județul Hunedoara.
În cazul în care solicitările noastre rămân fără rezolvare, angajații din educație vor continua cu următoarele acțiuni de protest:
1. Marș de protest I.S.J. Hunedoara – Prefectura Hunedoara și pichetarea sediului Prefecturii în 29.03.2023;
2. Pichetarea sediului Guvernului și a sediilor prefecturilor în luna aprilie 2023;
3. Miting și marș de protest desfășurat în București în luna mai 2023;
4. Declanșarea grevei generale în ultima decadă a lunii mai;
5. Alte acțiuni specifice.
Luni, 20 martie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Solicitări din partea unităților de învățământ, după cum urmează:
a. se aprobă solicitările din partea unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se acordă aviz transfer pentru 1 elev de la Liceul Tehnologic „Transilvania” Deva la Colegiul Național „Decebal” Deva, filologie bilingv franceză.
2. Se aprobă Procedura privind gestionarea situațiilor procesuale și trimiterea unei adrese în școli cu modele de anexe.
3. Se discută cazul unui elev și se propune evaluarea acestuia la nivelul școlii și sesizarea DGASPC pentru a fi luat în evidență.
4. Nu se va transmite la M.E. o informare cu privire la problemele discutate în cadrul Comisiei paritare de la nivelul I.S.J. Hunedoara.
5. Nu se vor face state de plată în afara EDUSAL pentru punerea în executare a sentințelor civile referitoare la plata sporului pentru condiții vătămătoare.
6. Nu este nevoie de avizul I.S.J. Hunedoara pentru învoirea unui număr de 160 de persoane din unitățile de învățământ din județ, lideri de grupe sindicale, pentru a participa la Consiliul liderilor S.I.P. Județul Hunedoara.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
O comparație poate nu tocmai reușită ținând seama de ceea ce se întâmplă nu departe de noi, dar totuși poate nimerită dacă este să luăm în calcul ceea ce se întâmplă prin educația românească. Exemplele sunt numeroase și lucrurile se derulează cam de fiecare dată la fel, într-atât că „agresorul” nu este mult prea greu de identificat în chiar instituția care, în principiu, ar ghida și veghea la bunul său mers. Evident, la modul general este vorba despre Ministerul Educației și frecvent de deconcentratele județene, dar la modul particular de indivizii cățărați prin diferitele funcții și mai ales de „voluntarii” dornici să-și demonstreze priceperea în ampla luptă de gherilă.
„Conflictul” care macină educația nu este unul nou, ci unul deja intrat în rutină, fiind declanșat undeva pe la finalul anilor ʼ90, moment începând cu care diferiții diriguitori ai domeniului au dat lovitură după lovitură întru „eradicarea” problemelor. N-a interesat și nu interesează victimele colaterale, dar mai ales „ruinele” lăsate în urmă. Fiindcă doar cu așa ceva am mai putea compara educația românească la momentul prezent: un oraș de mari dimensiuni, distrus în mare parte, dar printre dărâmăturile căruia își continuă existența cei care nu prea au unde să se ducă, în cazul nostru elevi și profesori.
Iar acestea în timp ce luptele continuă, până la absurdul situației în care nu se mai știe cine cu cine se războiește. Desigur, punctual, se poate observa cine sunt agresorii și mai ales care le este ținta. În prezent, de altfel și motivația acestui articol, ultima „operațiune specială” a condus la o modificare a structurii anului școlar. Sau vorba vine, fiindcă în prezent este imposibil să te dumirești cum va arăta viitorul an școlar.
Astfel, au dispărut peste noapte (cel puțin cam așa se văd lucrurile de la „distanță”, fiindcă cele câteva ieșiri pe această temă ale ministrului, incoerente de altfel, plus că s-a mai arătat cu degetul înspre elevi și părinți – altfel, la ordinea zilei astfel de intervenții „profesioniste”, singura noastră mirare fiind că de a această dată nu am avut în discuție și ceva firme sau măcar vreo cameră de comerț), semestrele. Nu că s-ar fi pus ceva în loc. Cel puțin nu în ordinul de ministru, care în conținutul său relevant se reduce la o enumerare alternantă de perioade alocate cursurilor cu vacanțe școlare. „Modulele de învățare” mult trâmbițate s-au pierdut pe drum, deși mult mai de crezut ar fi ideea că habar nu are nimeni cum ar putea fi organizate, așa că au scos un ordin „la plesneală” și mai văd ei până în toamnă cum stau lucrurile.
„Mitraliate” fiind semestrele, au căzut la datorie și tezele, plus alte câteva amănunte, dar s-a obținut o victorie „epocală” prin introducerea unei noi săptămâni de „brambureală” nefinanțată: „Săptămâna verde”. Cerându-ne totuși scuze pentru aprecierea mai puțin academică exprimată precedent de la acei colegi care se dau peste cap, de unii singuri, pentru ca aceste perioade să nu fie doar niște „semi-vacanțe”, apreciem că lucrurile vor sta și cu aceasta așa cum stau cu „Săptămâna altfel”, adică va fi „aprofundată” până la nivel de măiestrie competența „tăierii timpului la câini”.
Și cam asta-i tot (ziua liberă de 5 octombrie, număratul săptămânilor de școală și descentralizarea câtorva posibilități sunt deja cunoscute) ceea ce s-a putut vedea din acest ultim asalt asupra educației. Nu rămâneți perplecși, așa cum am rămas noi, ci încercați să vă puneți imaginația la contribuție. De exemplu, vă puteți gândi la cohorte întregi de veterani, supraviețuitori de prin celelalte lupte (împotriva) educației, înarmați cu tehnică militar-educațională de ultimă oră, care prin „sacrificiul” de care au dat dovadă, au făcut posibilă o astfel de strălucită victorie. Una care, mai mult ca sigur, este doar de etapă, asaltul continuând până va cădea și ultima redută...
Cam asta ar fi! Puțin și aproape fără de conținut? Aveți dreptate, dar degeaba îți înfigi sabia prin paiațele de paie, că aceasta ajunge până în partea cealaltă, dar fără ca înalții specialiști doctele paiațe să pățească ceva. Nu ne putem pune cu astfel de „eroi”, deși poate că s-ar mai fi găsit și alte propuneri pentru a schimba ceva (indiferent ce anume). Oricum, una ne-a plăcut în mod extrem: am putea dedica fiecare săptămână a anului școlar pentru ceva (Săptămâna chiulului, Săptămâna cafelei, Săptămâna mărțișorului, Săptămâna de dinaintea ultimei săptămâni de școală, Săptămâna simulării, Săptămâna de după simulare, Săptămâna balului etc.), fapt care ar rezolva majoritatea problemelor cu care se confruntă educația, ba chiar ne-a putea gândi la victoria finală...
Așadar, până la următoarea victorie/înfrângere (depinde pe unde vă învârtiți și cam ce stofă aveți, , agresor, dar și mai probabil victimă) puteți lectura, dacă nu ați făcut-o deja, ordinul de ministru atașat articolului. Nu vă speriați că acesta este prea scurt și că veți termina mult prea repede. Sunt în curs multe alte „operațiuni speciale”...
P.S.
O „păsărică”, pamfletară de felul său, ne-a șoptit că „marele luptător” al modificării structurii anului școlar (care, dacă este să luăm în calcul modul cum arată potrivit ordinului de ministru, aduce mai mult cu o „curcă beată”) este domnul Radu Szekely, ilustrul specialist în „finlandisme”, dar mai ales eminent „profesionist în ale educației”, chiar dacă CV-ul său arată că singurul său contact veritabil cu educația românească a fost în perioada septembrie 1997 - iunie 2000 (perioadă în care se recunoaște „profesor” , chiar dacă, în mod ciudat, locul de muncă indicat este „Inspectoratul Școlar General al Județului Sibiu”, realizând „predarea la nivel de școala primară, școala gimnazială, școli profesionale și licee serale”). Este „drept”, licența în filologie vine abia prin 1999...
Numărul
curent |
Titlul
documentului |
Dimensiune
(octeți) |
Extensia
documentului |
Data
atașării |
1 |
O ME nr. 3505/2022
privind structura anului şcolar 2022-2023 |
507.687 | APPLICATION/PDF | 2022-04-05 17:01:08 |