Către MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
DOMNULUI MINISTRU MIHAI DIMIAN
Stimate Domnule Ministru,
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” – organizații sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar – vă adresează rugămintea de a dispune ACHITAREA ÎN CEL MAI SCURT TIMP a tranșei aferente anului 2026 din drepturile bănești dispuse prin hotărârile judecătorești, cuvenite salariaților din învățământ și pentru care nu s-a realizat plata.
Potrivit informațiilor primite, la nivelul țării există următoarele situații:
1) salariați care nu au primit nimic, deoarece drepturile cuvenite acestora depășesc valoarea de 10.000 lei/beneficiar, astfel că plata a fost condiționată de efectuarea unui audit cu privire la sumele cuvenite potrivit hotărârilor judecătorești;
2) salariați care, de asemenea, nu au primit nimic, deoarece unitățile de învățământ fie nu au calculat, fie nu au comunicat necesarul de plată în termenul impus de minister;
3) salariați care au primit doar o parte din drepturile cuvenite, deoarece sumele alocate au fost insuficiente.
Domnule Ministru,
Neplata drepturilor dispuse prin hotărârile judecătorești în favoarea salariaților aflați în situațiile de mai sus este lipsită de fundament legal, discriminatorie și contravine dispozițiilor aplicabile în materia executării hotărârilor judecătorești. Astfel:
În calitate de ordonator principal de credite pentru sumele acordate de la bugetul de stat cu titlul de drepturi salariale sau diferențe de drepturi salariale, Ministerul Educației și Cercetării TREBUIE SĂ ASIGURE PLATA INTEGRALĂ A DREPTURILOR SALARIALE care se cuvin salariaților din sistemul educațional potrivit hotărârilor judecătorești, în raport de tranșa anuală care trebuie plătită (calculată în funcție de anul pronunțării hotărârii judecătorești).
Vă rugăm să aveți în vedere că, potrivit art. 435 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești definitive constituie titlu executoriu și sunt obligatorii față de părțile din proces. Totodată, nerespectarea unei hotărâri judecătorești săvârșită prin neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor este infracțiune, incriminată de art. 287 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
În același timp, prin art. 35 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (înregistrat la M.M.F.T.S.S.-U.P.D.S.P.S. sub nr. 1104/09.07.2025 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 5/14.08.2025) unitățile/instituțiile din învățământul preuniversitar sunt obligate să calculeze și să transmită inspectoratului școlar și/sau ordonatorului principal de credite sumele necesare pentru plata drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive. Totodată, constituie abatere disciplinară [potrivit art. 38 alin. (4) din același contract colectiv], refuzul de a se calcula sumele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.
Astfel, unitatea de învățământ obligată prin titlu/titluri executoriu/executorii trebuie să asigure plata integrală a tranșei care se cuvine beneficiarilor, iar Ministerul Educației și Cercetării trebuie să aloce fondurile necesare – nu să creeze discriminare între salariați, prin măsuri de amânare a plății sumelor cuvenite, pe o perioadă nedeterminabilă din acest an.
Faptul că Ministerul Educației și Cercetării a dispus plata acestor diferențe salariale în luna aprilie, odată cu plata drepturilor salariale aferente lunii martie, a fost opțiunea acestuia de a nu aștepta finele anului 2026 (data limită pentru plata tranșelor din hotărârile judecătorești, stabilită prin art. XXIII din Legea nr. 141/2025 coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.M.E.C. nr. 3226/2026 privind stabilirea procedurii de efectuare a plății titlurilor executorii de către unitățile/instituțiile din învățământul preuniversitar de stat în anul 2026 ), dar nu poate constitui un motiv pentru prejudicierea salariaților din învățământ care beneficiază de mai multe tipuri de drepturi salariale acordate prin hotărâri judecătorești și care se află în ultimii ani de plată eșalonată (ceea ce a determinat cuantumul mare al sumelor de încasat).
Reamintim că există salariați din învățământul preuniversitar care beneficiază, în baza mai multor hotărâri judecătorești, de:
- plata majorărilor/creșterilor salariale prevăzute de art. 4, art. 5 alin. (1), art. 7 și art. 8 din Anexa nr. I cap. I lit. B „Reglementări specifice personalului didactic din învățământ", respectiv art. 15 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
- plata salariului de bază cuvenit prin utilizarea tranșelor de vechime în învățământ, instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2017;
- plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în calcul a indemnizației de hrană;
- plata indemnizației de concediu de odihnă pentru activitatea desfășurată în baza unui contract individual de muncă încheiat în regim de plata cu ora;
- plata sporului pentru condiții de muncă etc.
Multe dintre aceste hotărâri sunt la achitarea ultimei tranșe de eșalonare, de 35% din valoarea titlului executoriu, astfel încât diferențele salariale cuvenite (fără inflație și dobânda legală penalizatoare acordată de instanță) depășesc suma de 10.000 de lei/salariat beneficiar.
În aceste condiții, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET”, vă solicită ca, în regim de urgență, să dispuneți PLATA INTEGRALĂ A DIFERENȚELOR DE DREPTURI SALARIALE CARE SE CUVIN TUTUROR SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, potrivit hotărârilor judecătorești definitive, ÎN CUANTUMUL CUVENIT, în raport de tranșa care trebuie achitată în anul 2026, concomitent cu ALOCAREA SUMELOR necesare pentru achitarea integrală a tranșelor aferente anului 2026 din titlurile executorii, astfel cum au dispus instanțele judecătorești, inclusiv acolo unde, din eroare, salariaților li s-au achitat sume conform O.U.G. nr. 48/2022).
Cunoaștem cu toții motivațiile care ne-au condus la organizarea acestui referendum, deosebit de succint ele putând fi rezumate în „scăderea drastică a veniturilor în educație”... precum și amenințările care se profilează, bine cunoscute și acestea, cel puțin din informările transmise de organizația sindicală...
Și totuși! Afectând până în prezent aproape în exclusivitate profesorii și ocupanții de funcții de conducere, ținând seama de rezultatele referendumului, ar fi de sesizat în primul rând că solidaritatea a devenit un termen poate mult prea complex pentru a mai suscita emoție la fiecare dintre noi. Astfel, încercând să înțelegem reacțiile colegilor din nedidactic, din auxiliar, din învățământul preșcolar și primar, dar fără a uita personalul de conducere, în majoritate negative în raport cu ideea declanșării unei greve generale (fără niciun fel de personalizare aici, raportat la o anumită școală sau zonă), singura idee care ar putea fi luată în calcul s-ar lega îndeaproape de „capra vecinului”, poate nu pe moarte, dar cu siguranță suferindă, care pur și simplu nu interesează! (Desigur, cunoaștem toate așa-zisele „argumente” (care amestecă indistinct pierderea banilor, a vechimii, a pensiei, a gradelor didactice și a orice vă mai trece prin cap), dar credem că explicațiile oferite au „înțepat” fără drept de apel toate aceste baloane de săpun , în măsura în care, firește, dorim să vedem acest lucru.) Este cu atât mai greu de înțeles atitudinea colegilor care au refuzat pur și simplu să exprime o opțiune în cadrul referendumului... ca și cum motivațiile care au condus la declanșarea referendumului le-ar fi total străine. Știm că nu este cazul, „plângerile” fiind frecvente și acute, exprimate în mod direct, dar mai ales pe rețelele sociale, reclamând mai ales... lipsa de acțiune!
„Ne vom scărpina în cap” și vom merge mai departe, ignorând epidemia de ipocrizie (manifestată chiar la modul în care unii dintre cei mai vocali „reclamatori” ai situației dezastruoase sunt „fentatorii” de la boicotul simulărilor examenelor naționale, relevați după aceea ca „negaționiști” ai grevei) care pare să ne năpădit. Apreciem acest lucru cu atât mai mult cu cât limitarea la observarea „paiului din ochiul celuilalt” și revoltele sau adevăratele războaie... doar virtuale (concretizate cel mult în abandonarea chiar a celor care îi chemau la acțiune) par să fi devenit „competențe” cu mult mai larg răspândite la nivel național decât la nivel județean. Dar poate că este cu mult mai bine să lăsăm cifrele să vorbească:
| Centralizator date referendum privind declanșarea grevei generale | ||||||
| Zona | Nr. membri sindicat | Număr repon-denți | Număr neparti-cipanți | DA | NU | Pondere opțiuni DA |
| Deva | 1029 | 615 | -414 | 371 | 244 | 36,05% |
| Hunedoara | 776 | 704 | -72 | 424 | 280 | 54,63% |
| Petroșani | 548 | 488 | -60 | 309 | 179 | 56,38% |
| Brad | 387 | 323 | -64 | 179 | 144 | 46,25% |
| Hațeg | 356 | 331 | -25 | 249 | 82 | 69,94% |
| Orăștie | 335 | 317 | -18 | 170 | 147 | 50,74% |
| Rural | 271 | 267 | -4 | 194 | 73 | 71,58% |
| Lupeni | 228 | 207 | -21 | 135 | 72 | 59,21% |
| Simeria | 217 | 202 | -15 | 124 | 78 | 57,14% |
| Vulcan | 215 | 211 | -4 | 128 | 83 | 59,53% |
| Călan | 187 | 177 | -10 | 92 | 85 | 49,19% |
| Petrila | 183 | 180 | -3 | 102 | 78 | 55,73% |
| Uricani | 70 | 65 | -5 | 33 | 32 | 47,14% |
| TOTAL | 4802 | 4087 | -715 | 2510 | 1577 | 52,30% |
raportat la numărul de membri
| Centralizator date referendum privind declanșarea grevei generale - F.S.E. „Spiru Haret” | |||||
| Nr. membri sindicat | Număr repondenț | Număr neparticipanți | DA | NU | Pondere opțiuni DA |
| 61812 | 36901 | -24911 | 14191 | 22710 | 22,93% |
Vom remarca faptul că la nivelul federației doar două organizații
județene au trecut pragul de 50% (Harghita și Hunedoara)
Desigur, ar fi multe de comentat, dar apreciem că nu prea mai sunt multe... de spus. Indiferent de cât de dificile devin încercările de a rezolva problemele deja existente și totodată de a stopa noile amenințări care se profilează la adresa salariaților din educație, indisponibilitatea la dialog a guvernanților, capcanele manipulatorii în care cad unii dintre noi, ipocrizia unora dintre colegi, teama altora, dezimplicarea, dezinteresul, opțiunile politice și orice am mai putea enumera drept cauze ne-au condus la imposibilitatea declanșării în acest moment a unui conflict de muncă radical. Și chiar dacă singură o grevă generală ne putea aduce în situația unei reeditări a succesului din 2023 în promovarea și apărarea drepturilor salariaților din educație, lupta trebuie să continue. Reușita este însă strict condiționată, cu atât mai evident în actualul context, doar de implicarea fiecăruia dintre noi.
Colegiile Liderilor Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federației Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” au analizat rezultatele referendumului intern privind oportunitatea declanșării grevei generale în învățământul preuniversitar începând cu data de 25 mai 2026.
În urma centralizării opțiunilor exprimate de membrii de sindicat, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile obiective și statutare pentru declanșarea acestui protest. Concret, din totalul membrilor celor două federații, procentul celor care au votat „DA” la referendumul pentru declanșarea grevei generale este de 19,2%.
Acest rezultat, insuficient pentru inițierea unei acțiuni de o asemenea amploare, este, în principal, efectul contextului politic generat de demiterea Guvernului Bolojan – o situație imposibil de anticipat la momentul inițierii consultării.
Mulți dintre colegii care au votat „DA” pentru greva generală au demonstrat că sunt gata de luptă. Însă, în același timp, pe toate canalele de comunicare, am primit și am ascultat cu atenție mesajele venite din teritoriu. Există o îngrijorare reală și perfect întemeiată: o grevă declanșată acum, fără a avea la masa negocierilor un Guvern cu puteri depline, va rămâne fără niciun rezultat.
Cu toate acestea, nemulțumirile angajaților din sistemul educațional sunt pe deplin legitime și rămân de actualitate. Colegiile Liderilor celor două federații reafirmă angajamentul de a prezenta oficial lista de revendicări noului Guvern, imediat după învestirea acestuia. Și nu numai: vom continua presiunile în Parlament și îi vom aduce aminte încă o dată Președintelui Nicușor Dan că are o restanță față de noi.
Avertizăm pe această cale că, în situația extrem de probabilă în care viitorul Executiv va fi refractar la problemele care afectează grav învățământul preuniversitar – atât salariații, cât și beneficiarii primari – acțiunile de protest vor fi reluate. Acestea se vor desfășura conform unui nou calendar, stabilit exclusiv în urma consultării membrilor noștri.
Educația din România traversează una dintre cele mai profunde crize din ultimii 35 de ani. Doar prin unitate și solidaritate putem impune soluționarea problemelor din acest domeniu strategic, iar forța sindicatelor din educație stă astăzi, mai mult ca oricând, în implicare și susținere din partea tuturor membrilor.
Colegiile liderilor
F.S.L.I. și F.S.E. „SPIRU HARET”
14 mai 2026
În curând, după cum bine cunoaștem, se va împlini un an de la adoptarea unei noi legi a învățământului preuniversitar, și anume Legea nr. 198/2023 (publicată în Monitorul Oficial la 5 iulie 2023 și intrată în vigoare începând cu 3 septembrie 2023).
Anunțată cu „surle și trâmbițe” la acel moment, subliniindu-se inclusiv că respectiva lege constituie un răspuns adecvat la problemele existente în educația românească, cele mai grave dintre acestea semnalate cu fără drept de apel și de greva generală derulată în învățământul preuniversitar, constatăm la ora actuală că respectiva lege este aproape „degeaba”.
Pornind din start cu decalaje mari în ceea ce privește implementarea unora dintre măsuri, ineficacitatea sa a fost accentuată de seria de măsuri economico-financiare adoptate la finalul anului trecut, majoritatea prevederilor implicând creșterea bugetului educației, cu excepția salarizării, fiind amânate pentru anul școlar 2025-2026 (inclusiv reorganizările instituționale).
Mai mult, chiar dacă Ministerul Educației a publicat periodic calendare prin care își asuma, cu termene precise, elaborarea actelor normative subsecvente, puține dintre termenele respective au și fost respectate. Nu știm foarte precis câte din cele aproape 300 de acte normative au fost adoptate, ordinele ministrului educației fiind lovite într-o mare măsură de o secretomanie care le face adesea greu accesibile, dar am fi tentați să pariem că numărătoarea pe degete ar putea fi arhisuficientă.
Iar dacă este să privim rezultatele, ajungem uneori să regretăm chiar și așteptarea...
Un foarte bun exemplu în această privință sunt recentele proiecte ale Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, respectiv Statutul elevului.
Nu vom intra aici în amănuntele conținutului acestor proiecte, de analizat și de încercat a fi corectate în alte contexte, inclusiv prin propuneri trimise direct către Ministerul Educației și/sau către organizațiile sindicale, dar spiritul acestor documente, în pofida tuturor dificultăților și problemelor pe care educația este nevoită să le înfrunte zi de zi, este ușor de recunoscut în prevederi mult discutate în aceste zile.
Ne gândim aici în primul rând la dublarea numărului de absențe nemotivate la care intervine sancțiunea scăderii notei la purtare, respectiv 40 de absențe. Inițiativă, se pare, chiar a doamnei ministru, fără nicio justificare rațională (exceptând poate cine știe ce speranțe politice), cu atât mai mult cu cât, chiar dacă problema este trecută curent sub preș, principala problemă a calității educației în România este absenteismul, motivat sau nemotivat, oficial sau neoficial, poate avea un succes teribil în măsura în care ne dorim ceea ce în ultimul număr al Buletinului Informativ „Magister” numeam „școala fără școală”.
Fiindcă, la un calcul elementar, nu rămâne prea multă școală: un an școlar are în medie 36 de săptămâni de cursuri, de aici trebuind eliminate din start „Școala altfel” și „Săptămâna verde”, la care inevitabil sunt de adăugat (cu indulgență), dacă nu suntem tentați de ipocrizie, prima și ultima săptămână de școală, aproximativ o săptămână reprezentată de diferitele sărbători legale și aproximativ o săptămână dedicată diferitelor simulări și testări.
Au rămas aproximativ 30 de săptămâni de cursuri, din care va trebui să scădem desigur zilele de învoire la cererea părinților, dar și nenumăratele motivări medicale, care vor reduce și mai mult timpul pe care elevii îl petrec efectiv la cursuri, fără să uităm desigur activitățile extracurriculare, acestea având cu siguranță utilitatea lor, dar care, realizate aproape exclusiv în timpul orelor de curs, contribuie și ele din plin la „îmbunătățirea” rezultatelor școlare.
Ce rămâne? Maxim două treimi din numărul inițial de săptămâni de cursuri (cu suspiciunea că ne dovedim destul de generoși). Cam de aici discutăm atunci când vorbim de absențe nemotivate. Iar 40 de absențe sunt aproape o săptămână și jumătate de cursuri (facem abstracție de măsura în care sunt consemnate respectivele absențe nemotivate), așa încât, bazându-ne pe cifrele medii privind absenteismul, cu siguranță cam tot elevul va mai beneficia de aproape două săptămâni de timp liber fără ca acest lucru să atragă după sine vreo sancțiune. Iar dacă își mai asumă și vreun punct-două pe la purtare și douăzeci de săptămâni de cursuri vor putea să pară cam prea mult (iar dacă aproape va bufnit râsu-plânsu, gândiți-vă și la prevederea potrivit căreia unitatea de învățământ anunță pe cei competenți să intervină atunci când elevul a absentat la 75% din numărul orelor de curs). Cu siguranță, la disciplinele cu o oră de curs pe săptămână cam așa stau lucrurile (iar între noi fie vorba, ținând seama de ușurința cu care se obțin motivările medicale, pe care nimeni nu vrea să le reglementeze, și de măsura în care se consemnează absențele, chiar și 20 de absențe nemotivate pentru un punct la purtare se dovedește în realitate prea mult)...
Un alt exemplu, la fel de bun, mai ales din perspectiva percepției sociale, este cel legat de deja celebrele „centre de detenție” care ar urma să se înființeze în școli. Desigur, proiectele în cauză nu pomenesc de așa ceva, ci doar de posibilitatea ca „în cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc.”
Ceva de speriat? Nicidecum, ci am spune că o rezolvare oarecum doar în glumă a solicitării mereu reiterate de cadrele didactice de a li se furniza instrumentele necesare pentru a putea desfășura netulburați activitatea didactică. Dreptul la educație revine fiecărui elev, așa încât elevul care împiedică derularea unei ore de curs se face vinovat nu numai de acest lucru, ci și de încălcarea flagrantă a dreptului la educație al tuturor celorlalți elevi, fără a uita respectul datorat cadrului didactic, care ar trebui să fie cel puțin pe măsura respectului solicitat.
Fără să fie vorba măcar despre reținerea în activitatea școlară după orele de curs (oricum, este de estimat că limitarea la durata acelei ore de curs va accentua în primul rând doar „traficul” din școală), deși o astfel de măsură este practicată în multe alte sisteme educaționale, printre acestea și dintre cele către care privim cu invidie, întreaga mass-media românească, dovedind o maximă „apreciere” față de educație, a titrat doar despre „centrele de detenție” care urmează a fi înființate în școli.
În ce ne privește, suntem tentați să liniștim pe toată lumea: chiar dacă o astfel de măsură ar putea reprezenta un plus pentru derularea în condiții mai bune a orelor de curs, eliberate acestea de toți acei elevi care au chef de orice altceva cu excepția educației (intervenția aici cu mereu repetatele idei legate de motivație, supraîncărcare a programelor, predarea învechită etc. nu ar face, ținând seama de realitatea în care ne „bălăcim”, nimic altceva decât să aducă argumente în plus pentru existența marțienilor), chiar și în măsura în care prevederea va trece de „oprobiul” public, ea va fi aproape inaplicabilă: va fi necesară cel puțin o sală (evident, în școlile mari mult mai multe, fiindcă nu prea am vedea eficiența unei măsuri prin care aduni „zurbagiii” laolaltă), dar mai ales cadre didactice care să se ocupe îndeaproape de respectivii elevi... Ceea ce înseamnă bani! Ori, nu credem că mai este un secret pentru cineva, orice idee este bună în educație până la bani, moment în care se rupe filmuʼ.
Exemplele ar putea continua, dar credem că exemplele aduse în discuție sunt suficiente, iar proiectele mai sus amintite nu fac decât să ne întărească o idee enunțată și aceasta în ultimul număr al Buletinului informativ „Magister”, respectiv aceea în care estimam o „incapacitate funcțională” care pare să fi lovit Ministerul Educației. Reconfirmată mult prea frecvent, constatarea pare să anunțe ceva ce în economie se numește simplu „faliment”...
Cu siguranță nu ne vom confrunta cu un faliment efectiv al Ministerului Educației, dar nici bucuria rezolvării vreuneia dintre probleme nu ne va fi dat să o trăim. Mai ales că se anunță multe altele de calibru asemănător: accentuarea descentralizării (în pofida faptului că fiecare nouă măsură în acest sens a mai salvat din banii și responsabilitățile ministeriale, dar asta doar în schimbul subminării calității educației), proiectele unor noi planuri cadru, noi programe școlare, noi standarde profesionale pentru cadrele didactice (realizate de o echipă de experți în care nu este prezent niciun profesor din învățământul gimnazial sau liceal), standarde de evaluare (strecurate și ele ca idee în proiectele amintite) etc.