Către MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
DOMNULUI MINISTRU MIHAI DIMIAN
Stimate Domnule Ministru,
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” – organizații sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar – vă adresează rugămintea de a dispune ACHITAREA ÎN CEL MAI SCURT TIMP a tranșei aferente anului 2026 din drepturile bănești dispuse prin hotărârile judecătorești, cuvenite salariaților din învățământ și pentru care nu s-a realizat plata.
Potrivit informațiilor primite, la nivelul țării există următoarele situații:
1) salariați care nu au primit nimic, deoarece drepturile cuvenite acestora depășesc valoarea de 10.000 lei/beneficiar, astfel că plata a fost condiționată de efectuarea unui audit cu privire la sumele cuvenite potrivit hotărârilor judecătorești;
2) salariați care, de asemenea, nu au primit nimic, deoarece unitățile de învățământ fie nu au calculat, fie nu au comunicat necesarul de plată în termenul impus de minister;
3) salariați care au primit doar o parte din drepturile cuvenite, deoarece sumele alocate au fost insuficiente.
Domnule Ministru,
Neplata drepturilor dispuse prin hotărârile judecătorești în favoarea salariaților aflați în situațiile de mai sus este lipsită de fundament legal, discriminatorie și contravine dispozițiilor aplicabile în materia executării hotărârilor judecătorești. Astfel:
În calitate de ordonator principal de credite pentru sumele acordate de la bugetul de stat cu titlul de drepturi salariale sau diferențe de drepturi salariale, Ministerul Educației și Cercetării TREBUIE SĂ ASIGURE PLATA INTEGRALĂ A DREPTURILOR SALARIALE care se cuvin salariaților din sistemul educațional potrivit hotărârilor judecătorești, în raport de tranșa anuală care trebuie plătită (calculată în funcție de anul pronunțării hotărârii judecătorești).
Vă rugăm să aveți în vedere că, potrivit art. 435 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești definitive constituie titlu executoriu și sunt obligatorii față de părțile din proces. Totodată, nerespectarea unei hotărâri judecătorești săvârșită prin neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor este infracțiune, incriminată de art. 287 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
În același timp, prin art. 35 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar (înregistrat la M.M.F.T.S.S.-U.P.D.S.P.S. sub nr. 1104/09.07.2025 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 5/14.08.2025) unitățile/instituțiile din învățământul preuniversitar sunt obligate să calculeze și să transmită inspectoratului școlar și/sau ordonatorului principal de credite sumele necesare pentru plata drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive. Totodată, constituie abatere disciplinară [potrivit art. 38 alin. (4) din același contract colectiv], refuzul de a se calcula sumele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.
Astfel, unitatea de învățământ obligată prin titlu/titluri executoriu/executorii trebuie să asigure plata integrală a tranșei care se cuvine beneficiarilor, iar Ministerul Educației și Cercetării trebuie să aloce fondurile necesare – nu să creeze discriminare între salariați, prin măsuri de amânare a plății sumelor cuvenite, pe o perioadă nedeterminabilă din acest an.
Faptul că Ministerul Educației și Cercetării a dispus plata acestor diferențe salariale în luna aprilie, odată cu plata drepturilor salariale aferente lunii martie, a fost opțiunea acestuia de a nu aștepta finele anului 2026 (data limită pentru plata tranșelor din hotărârile judecătorești, stabilită prin art. XXIII din Legea nr. 141/2025 coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.M.E.C. nr. 3226/2026 privind stabilirea procedurii de efectuare a plății titlurilor executorii de către unitățile/instituțiile din învățământul preuniversitar de stat în anul 2026 ), dar nu poate constitui un motiv pentru prejudicierea salariaților din învățământ care beneficiază de mai multe tipuri de drepturi salariale acordate prin hotărâri judecătorești și care se află în ultimii ani de plată eșalonată (ceea ce a determinat cuantumul mare al sumelor de încasat).
Reamintim că există salariați din învățământul preuniversitar care beneficiază, în baza mai multor hotărâri judecătorești, de:
- plata majorărilor/creșterilor salariale prevăzute de art. 4, art. 5 alin. (1), art. 7 și art. 8 din Anexa nr. I cap. I lit. B „Reglementări specifice personalului didactic din învățământ", respectiv art. 15 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
- plata salariului de bază cuvenit prin utilizarea tranșelor de vechime în învățământ, instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2017;
- plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în calcul a indemnizației de hrană;
- plata indemnizației de concediu de odihnă pentru activitatea desfășurată în baza unui contract individual de muncă încheiat în regim de plata cu ora;
- plata sporului pentru condiții de muncă etc.
Multe dintre aceste hotărâri sunt la achitarea ultimei tranșe de eșalonare, de 35% din valoarea titlului executoriu, astfel încât diferențele salariale cuvenite (fără inflație și dobânda legală penalizatoare acordată de instanță) depășesc suma de 10.000 de lei/salariat beneficiar.
În aceste condiții, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET”, vă solicită ca, în regim de urgență, să dispuneți PLATA INTEGRALĂ A DIFERENȚELOR DE DREPTURI SALARIALE CARE SE CUVIN TUTUROR SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, potrivit hotărârilor judecătorești definitive, ÎN CUANTUMUL CUVENIT, în raport de tranșa care trebuie achitată în anul 2026, concomitent cu ALOCAREA SUMELOR necesare pentru achitarea integrală a tranșelor aferente anului 2026 din titlurile executorii, astfel cum au dispus instanțele judecătorești, inclusiv acolo unde, din eroare, salariaților li s-au achitat sume conform O.U.G. nr. 48/2022).
Cunoaștem cu toții motivațiile care ne-au condus la organizarea acestui referendum, deosebit de succint ele putând fi rezumate în „scăderea drastică a veniturilor în educație”... precum și amenințările care se profilează, bine cunoscute și acestea, cel puțin din informările transmise de organizația sindicală...
Și totuși! Afectând până în prezent aproape în exclusivitate profesorii și ocupanții de funcții de conducere, ținând seama de rezultatele referendumului, ar fi de sesizat în primul rând că solidaritatea a devenit un termen poate mult prea complex pentru a mai suscita emoție la fiecare dintre noi. Astfel, încercând să înțelegem reacțiile colegilor din nedidactic, din auxiliar, din învățământul preșcolar și primar, dar fără a uita personalul de conducere, în majoritate negative în raport cu ideea declanșării unei greve generale (fără niciun fel de personalizare aici, raportat la o anumită școală sau zonă), singura idee care ar putea fi luată în calcul s-ar lega îndeaproape de „capra vecinului”, poate nu pe moarte, dar cu siguranță suferindă, care pur și simplu nu interesează! (Desigur, cunoaștem toate așa-zisele „argumente” (care amestecă indistinct pierderea banilor, a vechimii, a pensiei, a gradelor didactice și a orice vă mai trece prin cap), dar credem că explicațiile oferite au „înțepat” fără drept de apel toate aceste baloane de săpun , în măsura în care, firește, dorim să vedem acest lucru.) Este cu atât mai greu de înțeles atitudinea colegilor care au refuzat pur și simplu să exprime o opțiune în cadrul referendumului... ca și cum motivațiile care au condus la declanșarea referendumului le-ar fi total străine. Știm că nu este cazul, „plângerile” fiind frecvente și acute, exprimate în mod direct, dar mai ales pe rețelele sociale, reclamând mai ales... lipsa de acțiune!
„Ne vom scărpina în cap” și vom merge mai departe, ignorând epidemia de ipocrizie (manifestată chiar la modul în care unii dintre cei mai vocali „reclamatori” ai situației dezastruoase sunt „fentatorii” de la boicotul simulărilor examenelor naționale, relevați după aceea ca „negaționiști” ai grevei) care pare să ne năpădit. Apreciem acest lucru cu atât mai mult cu cât limitarea la observarea „paiului din ochiul celuilalt” și revoltele sau adevăratele războaie... doar virtuale (concretizate cel mult în abandonarea chiar a celor care îi chemau la acțiune) par să fi devenit „competențe” cu mult mai larg răspândite la nivel național decât la nivel județean. Dar poate că este cu mult mai bine să lăsăm cifrele să vorbească:
| Centralizator date referendum privind declanșarea grevei generale | ||||||
| Zona | Nr. membri sindicat | Număr repon-denți | Număr neparti-cipanți | DA | NU | Pondere opțiuni DA |
| Deva | 1029 | 615 | -414 | 371 | 244 | 36,05% |
| Hunedoara | 776 | 704 | -72 | 424 | 280 | 54,63% |
| Petroșani | 548 | 488 | -60 | 309 | 179 | 56,38% |
| Brad | 387 | 323 | -64 | 179 | 144 | 46,25% |
| Hațeg | 356 | 331 | -25 | 249 | 82 | 69,94% |
| Orăștie | 335 | 317 | -18 | 170 | 147 | 50,74% |
| Rural | 271 | 267 | -4 | 194 | 73 | 71,58% |
| Lupeni | 228 | 207 | -21 | 135 | 72 | 59,21% |
| Simeria | 217 | 202 | -15 | 124 | 78 | 57,14% |
| Vulcan | 215 | 211 | -4 | 128 | 83 | 59,53% |
| Călan | 187 | 177 | -10 | 92 | 85 | 49,19% |
| Petrila | 183 | 180 | -3 | 102 | 78 | 55,73% |
| Uricani | 70 | 65 | -5 | 33 | 32 | 47,14% |
| TOTAL | 4802 | 4087 | -715 | 2510 | 1577 | 52,30% |
raportat la numărul de membri
| Centralizator date referendum privind declanșarea grevei generale - F.S.E. „Spiru Haret” | |||||
| Nr. membri sindicat | Număr repondenț | Număr neparticipanți | DA | NU | Pondere opțiuni DA |
| 61812 | 36901 | -24911 | 14191 | 22710 | 22,93% |
Vom remarca faptul că la nivelul federației doar două organizații
județene au trecut pragul de 50% (Harghita și Hunedoara)
Desigur, ar fi multe de comentat, dar apreciem că nu prea mai sunt multe... de spus. Indiferent de cât de dificile devin încercările de a rezolva problemele deja existente și totodată de a stopa noile amenințări care se profilează la adresa salariaților din educație, indisponibilitatea la dialog a guvernanților, capcanele manipulatorii în care cad unii dintre noi, ipocrizia unora dintre colegi, teama altora, dezimplicarea, dezinteresul, opțiunile politice și orice am mai putea enumera drept cauze ne-au condus la imposibilitatea declanșării în acest moment a unui conflict de muncă radical. Și chiar dacă singură o grevă generală ne putea aduce în situația unei reeditări a succesului din 2023 în promovarea și apărarea drepturilor salariaților din educație, lupta trebuie să continue. Reușita este însă strict condiționată, cu atât mai evident în actualul context, doar de implicarea fiecăruia dintre noi.
Colegiile Liderilor Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federației Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” au analizat rezultatele referendumului intern privind oportunitatea declanșării grevei generale în învățământul preuniversitar începând cu data de 25 mai 2026.
În urma centralizării opțiunilor exprimate de membrii de sindicat, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile obiective și statutare pentru declanșarea acestui protest. Concret, din totalul membrilor celor două federații, procentul celor care au votat „DA” la referendumul pentru declanșarea grevei generale este de 19,2%.
Acest rezultat, insuficient pentru inițierea unei acțiuni de o asemenea amploare, este, în principal, efectul contextului politic generat de demiterea Guvernului Bolojan – o situație imposibil de anticipat la momentul inițierii consultării.
Mulți dintre colegii care au votat „DA” pentru greva generală au demonstrat că sunt gata de luptă. Însă, în același timp, pe toate canalele de comunicare, am primit și am ascultat cu atenție mesajele venite din teritoriu. Există o îngrijorare reală și perfect întemeiată: o grevă declanșată acum, fără a avea la masa negocierilor un Guvern cu puteri depline, va rămâne fără niciun rezultat.
Cu toate acestea, nemulțumirile angajaților din sistemul educațional sunt pe deplin legitime și rămân de actualitate. Colegiile Liderilor celor două federații reafirmă angajamentul de a prezenta oficial lista de revendicări noului Guvern, imediat după învestirea acestuia. Și nu numai: vom continua presiunile în Parlament și îi vom aduce aminte încă o dată Președintelui Nicușor Dan că are o restanță față de noi.
Avertizăm pe această cale că, în situația extrem de probabilă în care viitorul Executiv va fi refractar la problemele care afectează grav învățământul preuniversitar – atât salariații, cât și beneficiarii primari – acțiunile de protest vor fi reluate. Acestea se vor desfășura conform unui nou calendar, stabilit exclusiv în urma consultării membrilor noștri.
Educația din România traversează una dintre cele mai profunde crize din ultimii 35 de ani. Doar prin unitate și solidaritate putem impune soluționarea problemelor din acest domeniu strategic, iar forța sindicatelor din educație stă astăzi, mai mult ca oricând, în implicare și susținere din partea tuturor membrilor.
Colegiile liderilor
F.S.L.I. și F.S.E. „SPIRU HARET”
14 mai 2026
Partea a III-a - Concluzii
Altfel spus, soluÈ›ii? Multe, iar dintre acestea o să enumerăm È™i noi câteva. „Părerea noastră!” (sic), ca să fim È™i noi în modă...
1. Debirocratizarea - un termen drag multora, deÈ™i „luptele seculare” duse împotriva sa nu au înregistrat nici cel mai mic succes, ba chiar mai mult, după fiecare luptă birocraÈ›ia ieÈ™ind È™i mai întărită. Apreciem că nicio acÈ›iune care îÈ™i va propune un astfel de rezultat nu va avea succes dacă ea nu vizează activitățile, ci doar hârtiile (uÈ™or de inventat È™i de multiplicat), la fel cum n-a avut succes în societatea noastră nici măcar informatizarea, care nu a făcut decât să multiplice È™i mai mult numărul documentelor, oricât de paradoxal ne poate pare aÈ™a ceva. Astfel, o debirocratizare efectivă ar însemna în primul rând ca în fiecare È™coală cadrul didactic să fie degrevat de orice altă activitate care nu are tangență cu catedra, ceea ce ar însemna asigurarea de personal pentru: secretariat, contabilitate, consiliere psihologică, securitate, programe sociale, asistență socială, situaÈ›ii de urgență, pază È™i protecÈ›ie împotriva incendiilor, protecÈ›ia muncii, bibliotecă etc. (fără a trimite în derizoriu acest „etc.”: din cele 40 de ore săptămânal, 18 ore sunt norma didactică, iar alte câteva ore cadrul didactic mai face câteva lucruri care au legătură directă cu acestea, dar celelalte È™i în multe cazuri destul de multe peste cele 40, sunt ocupate cu activități din gama celor enumerate).
2. Depolitizarea - cu dragă inimă, dar numai în măsura în care nu se înÈ›elege prin aceasta doar plecarea alor lor È™i venirea alor noÈ™tri, aÈ™a cum s-a întâmplat până în prezent (incluzând aici È™i „fenomenalele” concursuri pentru ocuparea funcÈ›iilor, adesea acestea aducând în scaune incompetenÈ›i pe care greu de crezut că È™i-ar fi asumat cineva să-i numească pe acele funcÈ›ii). Nu È™tim care ar fi cea mai bună soluÈ›ie aici, dar este evident că nici concursurile È™i nici dosarele nu îmi rezolvă problema. Poate încercarea de profesionalizare efectivă a funcÈ›iilor de director È™i de inspector, cu degrevări totale (indiferent de mărimea È™colii în cazul directorilor, diferenÈ›ele de mărime urmând a fi abordate prin numărul adjuncÈ›ilor), în condiÈ›ii foarte stricte de accedere în acestea (grad didactic I, excelență profesională recunoscută etc.), un rol consistent trebuind acordat È™i cadrelor didactice (nu le pot pretinde „vocaÈ›ie”, dar după aceea îi trec repede în categoria subordonaÈ›ilor, iar decizia o împrăștii pe la consiliile de administraÈ›ie, nefuncÈ›ionale È™i acestea, inspectorate, primării, consilii locale etc.). Nu este o soluÈ›ie desfiinÈ›area (inspectoratelor, de exemplu, iar inspecÈ›ia È™colară dată cine È™tie căror „specialiÈ™ti” care s-au autobotezat „meÈ™teri în ale educaÈ›iei”, deÈ™i ar avea ceva dificultăți până È™i în a defini termenul) sau alocarea către alte domenii a unor funcÈ›ii (cum se mai vehiculează uneori că am avea nevoie de „manageri” de profesie, adică de un gen de „habarniÈ™ti” totali). Dacă asta ne paÈ™te, credem că o soluÈ›ie mult mai viabilă ar fi desfiinÈ›area ministerului È™i oferirea întregului sistem educaÈ›ional Academiei Române - dacă nici lor nu le iese, atunci cu siguranță nu avem nicio È™ansă È™i mai bine o lăsăm baltă.
3. Demodelizarea - recunoaÈ™tem, acest termen este invenÈ›ia noastră, dar nu am dorit prin el decât să subliniem avalanÈ™a de modele care se tot încearcă să se înghesuie pe gâtul sistemului educaÈ›ional, pornind de la faptul că de cele mai multe ori ne ignorăm problemele, apreciind că ele dispar dacă o să copiem (prost de altfel) o idee de aiurea È™i mergând până la tot felul de alternative È™i variaÈ›ii educaÈ›ionale. Avem un sistem educaÈ›ional, cu bunele È™i relele sale. De fapt ar trebui să îl luăm aÈ™a cum este, să îl analizăm unde merge È™i unde nu merge È™i să intervenim punctual (aÈ™a cum reparăm o maÈ™ină: dacă trebuie schimbată o bujie, o schimbăm pe aceea, nu ne apucăm să reproiectăm motorul cu speranÈ›a că poate acea defecÈ›iune o să dispară; iar aceasta este o sinteză a tuturor reformelor ce s-au dorit implementate în sistemul educaÈ›ional).
4. Masterul didactic - de acord, dar făcut doar aÈ™a, ca să mai adăugăm acolo, de „ochii lumii”, o formă, el nu va avea niciun rezultat palpabil, în sensul unui progres calitativ. Apreciem că un beneficiu mult mai mare ar avea o formă (care, de altfel, se poate adăuga masterului didactic) de rezidenÈ›iat educativ. O durată de doi ani a acestuia, zi de zi în È™coală, salarizat corespunzător, alături de un cadru didactic cu gradul I sau cu un grad didactic superior (introdus în mod special pentru cei care au deja de un număr de ani gradul I È™i dovedesc competenÈ›e didactice de nivel superior, chiar cu un examen, nu un dosar, de obÈ›inere a unui astfel de grad didactic), ar asigura o pregătire mult mai temeinică pentru o viitoare carieră didactică. Abia după finalizarea rezidenÈ›iatului educativ, aspirantul ar avea dreptul de a încerca să devină titular sau suplinitor al sistemului.
5. Restructurare normativă - sistemul educativ, din punct de vedere normativ, este un haos. Cu aproape treizeci de ani de „reformă” în spate, de „experimente” È™i de „bun plac”, mai nimic nu se desfășoară „aÈ™a cum trebuie”, problema reprezentând-o chiar acest „trebuie”, devenit atât de vag, de multiplu È™i de plastic, încât, cu anumită doză de exagerare, cam fiecare este, vorba aceea, „în legea lui”. Cu alte cuvinte, ar fi nevoie de o stabilizare È™i mai ales de o simplificare a cadrului normativ, eliminând întregul balast, atât de consistent încât poate să aducă a minune faptul că lucrurile merg È™i aÈ™a cum merg.
6. Bani, bani, bani... - veÈ™nica problemă a sistemului educaÈ›ional românesc, mereu clamată, ignorată cu desăvârÈ™ire È™i niciodată rezolvată. Este nevoie de bani pentru a readuce lucrurile pe un făgaÈ™ de normalitate, iar după aceea pentru a pune problema unui progres (deÈ™i însăși normalitatea ar fi un progres deosebit de important). Mai precis, pentru ce? Cam pentru orice, ar fi răspunsul imediat, dar cu precădere pentru: spaÈ›ii (multe dintre spaÈ›iile utilizate de educaÈ›ie sunt insuficiente, de unde supraaglomerarea, improprii, până într-acolo încât în multe locuri idei precum laboratoare, ateliere, biblioteci, săli de sport, terenuri de sport, „masa caldă”, „after school”, cluburi etc., apar drept niÈ™te glume destul de proaste, fără niciun fel de haz, ci È›inând mai curând de sadismul îndelung experimentat al decidenÈ›ilor de diferite ranguri), dotări (există bănci È™i scaune, manuale, pe ici pe colo câte un laborator mai mult sau mai puÈ›in dotat È™i câteva materiale didactice, rătăcite când È™i când înspre È™coli, după cum la un moment sau altul vreun politician a vrut să-È™i lege numele de câte un program, iar în rest nimic, un „nimic” atât de amplu că singura soluÈ›ie ar mai fi asigurarea unei finanțări suplimentare, consistente È™i constante, cel puÈ›in un deceniu de acum încolo; poate cineva se gândeÈ™te ca celebra finanÈ›are pe elev să includă È™i o componentă de dotări, pe măsura „nimicului” semnalat) È™i personal (marea problemă a distorsiunilor activității didactice este absenÈ›a personalului didactic auxiliar - secretare, contabile, administratori, laboranÈ›i, informaticieni, bibliotecari, asistenÈ›i sociali, consilieri psihologici, consilieri vocaÈ›ionali etc. - È™i a personalului nedidactic - personal de îngrijire, personal de sprijin (la grădiniÈ›e), muncitori calificaÈ›i, fochiÈ™ti, È™oferi, bucătari etc. -, până într-acolo încât oricare ar fi măsurile adoptate în ceea ce priveÈ™te educaÈ›ia, actul didactic va avea posibilitatea de a reveni la o relativă normalitate doar în măsura în care cadrul didactic va fi eliberat de toate cele câte trebuie să le facă È™i care nu au niciun fel de legătură cu catedra).
P.S. „Sadismul” (am pus ghilimele, deÈ™i ele nu sunt necesare, având în vedere că „părerologi” cu funcÈ›ii sau fără au descoperit subit că „ignorarea” bugetară a educaÈ›iei este un fapt pozitiv, de o înălțătoare relevanță calitativă) guvernamental nu se dezminte: ultima propunere de buget pentru educaÈ›ie, ca procent din PIB, este după chipul È™i asemănarea relevanÈ›ei părerilor tot exprimate, adică va concura cu un real succes cu anii cei mai săraci pentru educaÈ›ie de după 1990. Dar ce să-i faci, când È›i se explică că (nu È™tiu dacă ne-au mai scăpat astfel de perle, dar asta este una autentică) 2,7% înseamnă de fapt 3,8%, mai că-È›i vine să-È›i dai palme (gândul propriu-zis vehicula ceva È›epe È™i nu era reflexiv)...