„România se află într-un moment decisiv pentru parcursul său către un nou ciclu de dezvoltare”, se apreciază în debutul Programului de guvernare PSD-PNL-USR-UDMR-GRUPUL PARLAMENTAR AL MINORITĂȚILOR NAȚIONALE, în 88 de pagini încercându-se să se traseze liniile directoare pentru concretizarea intențiilor unui „Guvern puternic”, capabil să își asume „implementarea unor reforme structurale fundamentale, bună guvernare, dezvoltarea României, respectul pentru cetățeni și consolidarea democrației”.
Ce să zicem? Că, fără să ne asumăm lectura cuvânt cu cuvânt a celor 88 de pagini, repede convinși asupra „aspirațiilor” noului val de reforme (oare le mai știe cineva numărul?), n-am prea reușit să vedem vreo măsură pe cât de mică care să ne vorbească despre faptul că ne va fi mai bine și că nivelul nostru de trai va crește? Adevărat, dar poate că nu am fost noi suficient de atenți, iar totodată ne cam lipsește abilitatea de a „deduce” din toate măsurile preconizate faptul că „râurile de lapte și miere” își vor găsi calea pe meleagurile noastre (cu speranța că nu într-atât încât să ne trezim inundați), împlinind până și elucubrațiile care rătăcesc Țara Făgăduinței pe meleagurile mioritice.
Sau poate doar suntem noi prea chițibușari sau de-a dreptul irevențioși față de marele „adevăr” al ideii că „ne-am născut pentru a munci” (...pentru alții)...
Dar nu vom face politică (când trebuie să „înjuri” pe mai toată lumea, ce sens mai are să „înjuri”?)! Rămânem doar la măsurile preconizate, iar dintre acestea cele care vizează educația în mod direct (Programul de guvernare 2025-2028 în integralitatea sa este atașat acestui articol). Astfel, undeva pe la pagina 59 debutează secțiunea dedicată educației și cercetării, iar pe mai puțin de trei pagini („răi” până la capăt, am spune că „greutatea” educației în programul de guvernare este pe măsura bugetului acordat acesteia) se „rezolvă” cam tot ceea ce este de pus la punct în această privință întru rezolvarea „crizei economico-financiare a țării” în care ne-am trezit cumva peste noapte (?!).
Lăsând de-o parte faptul că întreaga situație cam aduce cu lucruri pe care le-am mai trăit (de înțeles pe undeva, mulți dintre „fruntașii” actuali fiind aceeași sau măcar „hrăniți” din același izvor care tot propovăduiește „salvarea Românei” – ptiu... chiar ne-a trecut prin minte că am fi mai salvați dacă nu s-ar tot încerca să fim salvați, dar am aruncat repede pe fereastră ideea: de ce salvarea nu ar fi și ea un instrument la fel de bun pentru a obține puterea politic? - iar dacă nu ne-au ieșit ochii suveranizați, se pare că ne vor ieși în dorința de a fi salvați cu orice preț), vom indica doar noutățile...
Ce ziceți? Ați mai auzit, ba chiar de multă vreme astfel de „chestii”? Evident. Pe când credeam că s-a reușit inversarea trendului în ceea ce privește educația românească și începeam să avem impresia că nu banii sunt principalul obiectiv în domeniu, ci chiar educația, mai mult ca sigur în viitor va fi nevoie să o luăm de la capăt. Un „capăt” care se anunță chiar mai dificil, munca zi-lumină și plata ca pentru necalificați ridicându-se ca veritabili stâlpi ai reformării educației.
Regândirea „titularizării”, comasări/restructurări de unități școlare, tăieri de sporuri și indemnizații, generalizarea învățământului dual în învățământul tehnologic etc. sunt și ele măsuri „aflate pe țeavă”, urmând pe cât de curând să „stropească” în toate direcțiile.
Cu alte cuvinte, și în încheiere, este nevoie de vidanjare, ba chiar de o mare vidanjare, deși se pare că vom rămâne la datul cu mătura, fără să „îndrăznească” cineva să ridice covoarele fie doar și pe la colțuri...
Este bine măcar că măturile se dovedesc un instrument universal, arătându-se pe zi ce trece că vom fi obligați și noi să apelăm la ele, chiar dacă în cu totul alte scopuri decât cele preconizate de „puternicul Guvern Taie de unde poți!” cu care ne-am procopsit. Evident că vom încerca, fiindcă ținând-o tot așa, peste câțiva ani o să fim mai rău decât eram la finalul lui 2024, iar resentimentul va fi într-atât de răspândit că nici măcar cea „din urmă soluție” nu ne va mai fi la îndemână.
În rest, vă așteptăm la proteste... și concediu plăcut!
Dragi colegi,
Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment crucial pentru viitorul învățământului românesc și, implicit, pentru viitorul nostru, al angajaților din învățământ. Ceea ce Guvernul și Ministerul Educației și Cercetării propun nu este doar un set de măsuri politice, ci reglementări care vor influența direct salarizarea noastră, condițiile de muncă, finanțarea educației și chiar statutul și demnitatea profesiei didactice. NOI am ajuns pentru EI doar niște cifre într-o filă contabilă.
În timp ce EI își văd liniștiți de treabă, de sinecurile politice, pe NOI ne obligă să suportăm costurile exceselor lor, diminuându-ne veniturile.
Printre măsurile anunțate este și cea conform căreia ar urma să crească norma didactică de predare cu maximum 2 ore, lucru pe care îl respingem, având în vedere consecințele acesteia. Măsura este propusă în contextul în care, în sistemul de învățământ preuniversitar, sunt mulți colegi care, peste cele 18 ore de predare efectivă, mai au și ore de învățare remedială, ore de pregătire suplimentară pentru concursuri/olimpiade, ore de consiliere, precum și activități extracurriculare/extrașcolare, de întocmire a dosarelor pentru burse sociale etc.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm:
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI nu sunt capabili sau nu vor să stopeze evaziunea fiscală?
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI și-au angajat rudele și pilele pe salarii de zeci de mii de euro?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să beneficieze de pensii speciale?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu avionul la clasa business?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să-și deconteze chiria de la bugetul de stat?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu automobile cumpărate de la bugetul de stat?
DE CE NOI TREBUIE SĂ SUFERIM PENTRU BUNĂSTAREA LOR?
Dragi colegi,
Puterea noastră stă în unitate și în acțiuni comune. Fragmentarea și apatia nu ne vor aduce niciun beneficiu. Acum este momentul să fim mai solidari ca niciodată, să lăsăm deoparte orice divergențe minore și să ne concentrăm pe obiectivul comun: un învățământ de calitate, respectat și finanțat corespunzător.
Nu trebuie să ne temem să ne facem vocea auzită! Să cerem răspunsuri la întrebările de mai sus politicienilor locali, parlamentarilor din circumscripțiile noastre! Să ne arătăm nemulțumirea și în mediul online împotriva celor cu putere de decizie!
Trebuie ca, prin presiunea pusă de NOI, să-i determinăm pe EI să ia toate măsurile necesare pentru ca învățământul să nu fie afectat.
Sperăm ca EI să identifice măsurile și sursele corecte, care să conducă la diminuarea deficitului bugetar, astfel încât să nu fim tot NOI sacrificații „de serviciu”!
Dacă guvernanții nu vor înțelege importanța educației, trebuie o mobilizare masivă din partea noastră, a tuturor celor din învățământ, pentru demararea unor acțiuni de protest de amploare.
Marți, 24 iunie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă cererile de pensionare la limită de vârstă pentru 4 cadre didactice, începând cu data de 01.09.2025.
2. Se aprobă cererea unui cadru didactic de pensionare anticipată.
3. Se aprobă obținerea titlului de Colegiu Național pentru Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara.
4. Se aprobă cererea de concediu de odihnă a directorului Școlii Primare Hășdău.
5. Se informează despre hotărârea Consiliului Local Geoagiu pentru schimbarea destinației Școlii Primare Cigmău.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
Partea I - Povestea
Vă mai aduceți aminte?
În România, precum în oricare altă È›ară (este aceasta o generalizare asumată), funcÈ›ionează un sistem de învățământ.
Aceasta ar fi premisa, indiferent de modul în care se întâmplă acest lucru sau de eficacitatea care îl caracterizează.
Iar dacă suntem de acord cu acest lucru, suntem deja în atmosfera trebuincioasă...
Cu alte cuvinte, a fost odată ca niciodată o emisiune, radio, la care au participat diferiÈ›i „actori educaÈ›ionali” È™i în cadrul căreia au încercat să-È™i decline părerile, vorba cântecului, „aÈ™a cum poate ea” („aÈ™a cum pot ei”, ca nu cumva să fim acuzaÈ›i de niscai „crime gramaticale”).
Cine? Când? Cum? Nu are mare importanță. De fapt, fiecare dintre actori nu a făcut decât să reia „refrene” bine-cunoscute, reanimate de fiecare dată când sistemul educaÈ›ional reajunge în atenÈ›ia opiniei publice (mai curând, È›inând seama de faptul că niciuna dintre probleme nu È™i-a găsit până în prezent rezolvarea, a diferiÈ›ilor „părerologi” care-È™i asumă cum că ar avea de-a face cu numita „opinie publică”).
Importante sunt problemele ridicate. Chiar avem probleme în educaÈ›ie? Nu vă grăbiÈ›i să răspundeÈ›i, fiindcă repede vă veÈ›i regăsi în alambicata situaÈ›ie a cetățeanului turmentat sau, cu alte cuvinte, „unde dai È™i unde crapă”...
De dat au dat alÈ›ii. Ca mai întotdeauna! De această dată „Făt-Frumosul” avea numele de PISA, plecat în peÈ›it cu aproape doi ani în urmă, printre „Ilenele Cosânzene” inventariate, minune mare (nu o luaÈ›i chiar ad litteram, că s-a mai întâmplat de câteva ori, dar am apreciat că merge pentru efect), fiind È™i una pe nume România (oricum È™mecher È™i Făt-Frumos, care vine atât de rar, dar le bulversează atât de profund pe Ilene, că în rest nici nu prea-È™i aduc aminte cum că există).
Și a încercat să îi vadă calitățile. A încercat ea să-l încânte cu faptul că È™coala trebuie să formeze caractere È™i încearcă, după „putință”, să contribuie la realizarea tinerilor în parcursul lor în viață (cineva de pe funcÈ›ia de ministru), mergând până la a se referi la zecile de caiete pe care elevii le învață pentru bacalaureat È™i la anii de È™coală care nu le oferă elevilor competenÈ›e pentru a ieÈ™i în societate (un elev căruia, prin funcÈ›ie, i s-a recunoscut calitatea de „părerolog”).
Rezultatul? Șoc È™i groază... „Făt-Frumos” a cam dat cu tifla la ofertă È™i nu s-a uitat decât la lectură, matematică È™i È™tiinÈ›e.
Ce a constatat? Ignorând „zdroaba” Ileanei, a apreciat că nu-i cine È™tie ce de capul ei, lucrurile dovedindu-se a fi aproape aÈ™a cum i se povestise deja cu alte ocazii: AÈ™a că a trecut la alte Ilene, mult mai promițătoare. Cel puÈ›in aÈ™a îÈ™i aducea el aminte.
Mai ales Ileana cu care se tot compara România, una la modă, deosebit de apreciată: S-a tot frecat la ochi, dar până la urmă a înghiÈ›it în sec. O fi arătat ea bine, dar parcă dincolo de gard începea să se zărească-un leopard...
În fine. Poate că ar fi trebuit să insiste asupra cauzelor (statul pe la È™coală, „starea de bine” a elevilor, ba chiar È™i ideea cum că programa anormal de încărcată face ca un elev de clasa a VI-a, care merge în Marea Britanie, va intra direct în clasa a VIII-a acolo, pe care la propriu nu a È™tiut cum să o înÈ›eleagă, È›inând seama că cei de „acolo” stau ceva mai bine, într-atât că ar fi picat la propriul test dacă ar fi făcut greÈ™eala de a încredinÈ›a în altă parte realizarea itemilor), dar era cam presat de timp.
A aruncat doar un ochi către timpul petrecut pe la È™coală, înÈ›elegând deja câteva lucruri. Nu a insistat, preferând să vadă cam cum se gospodăresc Ilenele, nu de alta, dar nici nu îÈ™i dorea una deosebit de cheltuitoare.
Deja perspectiva a început să i se tulbure, pendulând între bani mai puÈ›ini, fără prea mult timp pentru „tencuitul faÈ›adei”, dar „curățică” sau „mână spartă”, mai mult în faÈ›a oglinzii, dar cu alură de „prinÈ›esă”.
A avut chiar o clipă în care a rămas, cum se spune, mască, dar peste care a trecut repede, deÈ™i nouă, chiar dacă pe fugă (fiecare „părerolog” încercând să-È™i facă auzită propria-i opinie, deÈ™i, evident, pe Făt-Frumos l-ar fi interesat mai curând studiile, iar nu „becul sclipitor” din mintea fiecăruia), nu ne-a scăpat: cu buzunarele precum unele locuri după sezonul uraganelor È™i schimbându-È™i rochiile chiar mai repede decât reuÈ™eau bieÈ›ii croitori să le însăileze (cam ăștia erau văzuÈ›i vinovaÈ›i de toate), una dintre Ilene, nu chiar de nebăgat în seamă, se proclamase deja regina sa.
Se plesni cu palma peste frunte È™i alte câteva gesturi (pe care le trecem sub tăcere) la fel de expresive după ce o auzi ce spune: profesorii se comportă duplicitar pentru „a păcăli meseria”, având în vedere programa încărcată È™i dezechilibrul puternic între ore (un „croitoraÈ™ părerolog”, mare specialist în „croitoria educaÈ›ională”, deÈ™i pentru el catedra este un fel de pegas - animalul nu bicicleta, că asta din urmă abia ce a fost reanimată - pe care îl poÈ›i încăleca din zbor), sindicatele ar trebui să-È™i asume nu neapărat vina, ci responsabilitatea (aducea cu un „părerolog elev”, È›inând cont de o altă idee adusă în discuÈ›ie, cum că numitele au acuzat că elevii nu vor să înveÈ›e), primul pas pentru reformarea sistemului de învățământ ar fi o schimbare legată de legea care reduce numărul de ore (aceeaÈ™i ea din funcÈ›ia-i înaltă), È™coala nu este neapărat îmbătrânită, ci este orientată pe conÈ›inut (tot ea, decisă să dea bine-n poză, deÈ™i meteahna era că tot ce-avem e „formă”) etc.
Și gata cu povestea. Ce? E fără coadă? Posibil, dar Făt-Frumos a dat cu basca de pământ, dintr-o dată burlac convins, aÈ™a că povestea n-are coadă. Și nici aÈ™a de culÈ›i nu vă daÈ›i, cum că nici „la cap” nu excelează, mai ales că Făt-Frumos, om serios totuÈ™i, conÈ™tient de datoria lui față de È›ară, s-a dus acasă È™i a încercat să vadă cum de povestea ieÈ™i aÈ™a de dezlânată. Ignoră chiar È™i faptul că una dintre Ilene (cea deja convinsă că-i regina) i se uita peste umăr, s-a aÈ™ezat la biroul său È™i a purces la a-È™i interpreta propria-i poveste (puÈ›in „parÈ™iv”, pentru a avea o reacÈ›ie imediată, îÈ™i struni atenÈ›ia chiar către aceasta). Dar desigur, aceasta este o altă poveste... Nu pierdeÈ›i Partea a II-a - Interpretarea È™i, ca să fim È™i noi cu moÈ›, Partea a III-a - Concluziile!