Reprezentând o constantă a manifestărilor dedicate zilei de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, acestea derulate sub genericul „Săptămâna educației”, vineri, 9 octombrie 2026, a avut loc lansarea volumelor selectate în cadrul ediției din acest an, a XIII-a, a Concursului de manuscrise „Magister”.
Lansarea volumelor, a căror prezentare a fost realizată de doamna Simona Țene, inspector școlar pentru limba și literatura română la I.S.J. Hunedoara, s-a realizat într-un cadru festiv la Galeria Națională de Artă „Forma” din Deva, în prezența autorilor, a reprezentanților S.I.P. Județul Hunedoara în calitate de inițiatori și organizatori ai concursului, dar și în prezența unui numeros public.
Beneficiind de colaborarea Editurii Karina, prin Alin Bonța, volumele laureate ale acestei ediții a concursului, în cadrul celor trei secțiuni, au fost:
Secțiunea „Literatură”
- volumul de poezie „Catedra dintre lumină și rană”, autor Doina Bălțat;
- volumul de poezie „Îngerii lucrează în schimburi?”, autor Mihai Marc;
Secțiunea „Tratate/Studii”
- volumul de critică literară „Sub semnul lecturii”, autor Doina Bălțat;
- volumul „Karate-Do. Drumul caracterului”, coord. Marius Liviu Biji
Secțiunea „Didactica”
- volumul „CooLit – Literatura română pentru liceeni în 600 de întrebări”, autor Anamaria Muntean;
- volumul „Între teatru și comunicare didactică”, autor Florina Poenaru.
Documente atașate:
Prezentare volume premiate
Vineri, 9 octombrie 2026, în cadrul manifestărilor denumite generic „Săptămâna educației”, dedicate acestea zilei de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, a avut loc, la sala „Spiru Haret” de la I.S.J. Hunedoara, în organizarea S.I.P. Județul Hunedoara, conferința/dezbatere „Educația este putere”.
La lucrările Conferinței au participat aproximativ 180 persoane: lideri de sindicat, directori, inspectori, cadre didactice și invitați.
De asemenea, au fost prezenți în calitate de invitați o serie de reprezentanți ai administrației publice centrale, județene și locale:
Széll Lörincz – Instituția Prefectului Județul Hunedoara - prefect;
Alin Adam Țambă – Consiliul Județean Hunedoara - vicepreședinte;
Radu Trifon – Episcopia Devei și Hunedoarei – părinte consilier eparhial;
Natalia Intotero – Parlamentul României - deputat P.S.D.;
Ilie Toma – Parlamentul României - deputat P.S.D.;
Tiberiu Claudiu Barstan – Parlamentul României - deputat A.U.R.;
Pollyanna Hannellore Hangan – Parlamentul României - deputat U.S.R.;
Anamaria Gavrilă – Parlamentul României - deputat P.O.T.;
Vasilică Potecă – Parlamentul României - senator A.U.R;
Călin Petru Marian – Parlamentul României - senator P.N.L.;
Emil Ioan Rîșteiu – Primăria Simeria – primar;
Furdui Ovidiu Ilie – Primăria Crișcior – primar.
Maria Ștefănie – Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara – inspector școlar general.
Conferința, dorită de către S.I.P. Județul Hunedoara ca un prilej de a aduce față în față oameni politici, decidenți hunedoreni și salariați din educație, a debutat în conținutul său prin prezentarea materialului suport intitulat „Educația este putere.” (atașat prezentului articol). Prin acesta, cu referire directă la problemele educației hunedorene și nu numai, pornindu-se de la multiplele semnificații ale „puterii” educației, inclusiv puterea sindicală dovedită în 2023, dar și în acest an prin blocarea unei legi a salarizării injuste, s-a solicitat oamenilor politici și decidenților să se poziționeze în raport cu sloganul global UNICEF din acest an, și anume „Alături de profesori”, adresându-se direct următoarea întrebare:
Oameni politici, dar și decidenți, sunteți gata să fiți, prin fapte și mai ales bugete, „Alături de profesori”, alături de educație și de puterea sa, sau veți continua să vă temeți de puterea educației, indiferent de aspectul adus în discuție?
De asemenea, a fost prezentat și conținutul mapei conferinței (atașat prezentului articol), acesta aducând în discuție principalele probleme ale sistemului educațional:
- trendul negativ al progresului României în ceea ce privește obiectivul „Educație de calitate”, în ultimii ani înregistrându-se mai curând o creștere a decalajului în raport cu mediile Uniunii Europene;
- trendul descendent al rezultatelor obținute la testările internaționale, dar și în cazul examenelor naționale, cumulate acestea cu ratele mari ale abandonului școlar și absenteismului;
- subfinanțarea constantă și acutizată a școlii românești, cea mai redusă la nivelul Uniunii Europene, indiferent dacă sunt considerate fondurile publice sau fondurile private;
- supraaglomerarea colectivelor de elevi, desființarea sistematică a unităților de învățământ din mediul rural, ratele mici de cuprindere în învățământul obligatoriu;
- supraaglomerarea timpului de lucru al cadrelor didactice, care depășește curent 40 de ore/săptămână, tendință accentuată de creșterea normei didactice, dar și de atribuirea a tot mai multe sarcini administrative;
- amenințările relative la asigurarea resursei umane calificate în sistemul educațional prin prisma reducerii veniturilor salariaților din educație, coroborat cu proiectele vehiculate în acest an cu privire la legea salarizării, toate acestea confirmând fără drept de apel dezinteresul clasei politice și nu numai pentru educație.
Pe parcursul conferinței, alternând cu luările de poziții ale oamenilor politici și decidenților educaționali au fost punctate de către salariații din educația hunedoreană și alte probleme, dintre care se pot aminti:
- datoria oamenilor politici și a decidenților de a face ceva concret și adecvat realității pentru învățământ, nu dictat doar de interese politice și contabile;
- bulversările aduse calendarului școlar în fiecare an și necesitatea de a reveni la un calendar școlar clar și precis (cursuri 15 septembrie-15 iunie), fără a se da posibilitatea modificării acestuia potrivit altor interese;
- birocratizarea excesivă a procesului didactic, ultimul pas fiind cel care impune existența unui portofoliu personal de dimensiuni considerabile, și transformarea profesorului în funcționar public, asistent social, statistician etc.
- fragmentarea normei didactice în multe cazuri în mult prea multe școli și lipsa personalului calificat etc.
Luările de poziție? Printre multe altele, următoarele (fără a preciza nominal pe cei care le-au susținut):
- în ultimii ani s-au făcut pași importanți pentru modernizarea școlilor, dar nu trebuie uitat că în centrul priorităților educației trebuie să fie profesorul ca cel care are puterea de a face educația;
- avem adesea impresia că suntem niște cobai, ceea ce se resimte nu doar în mediul educațional;
- în măsura în care copiii sunt cea mai importantă resursă a României trebuie să o dovedim și printr-un buget public adecvat;
- inadecvarea tăierilor care au afectat sistemul educațional sub actuala guvernare, după ce în prealabil au fost adoptate legi ale educației cu un proces minim de consultare;
- multe dintre măsurile adoptate la nivelul Parlamentului sunt „deturnate” de către diferitele nivele ale executivului;
- suntem părtași și vinovați pentru eșecul educației, dar la fel cum unii dintre noi ar trebui să plece acasă, la fel ar trebui să plece acasă și profesorii care nu își fac treaba;
- școala românească insistă prea mult pe memorare, fără a prioritiza gândirea critică și capacitatea de utilizare a cunoștințelor;
- se ignoră „elefantul din cameră”: salarizarea, dar și celelalte așa-zis reforme din ultimii ani, în realitate aberații;
- problema proiectului legislativ relativ la introducerea uniformelor școlare, prilej cu care chiar s-a cerut un vot al sălii (în proporție covârșitoare în favoarea introducerii acestora) etc.
Desigur, întâlnirea a fost presărată de inevitabilele dispute ale oamenilor politici, care, la modul general și aproape fără excepție, și-au arătat susținerea pentru educație. Mai mult, problemele educației au fost punctate incisiv, cumva inedit într-un astfel de context, chiar și de factorii decidenți locali (în pofida faptului că deciziile curente sunt într-o anumită măsură antagonice cu astfel de poziționări).
Întâlnirea s-a finalizat prin sublinierea faptului că salariații și sindicatele din educație știu foarte bine ceea ce vor. Problema ar fi cu cei care creează legile, pe de o parte, cu cei care iau decizii întru aplicarea lor, pe de altă parte. Aici ar fi nevoie să se gândească foarte profund la ceea ce este de făcut întru binele educației, iar nu întru satisfacerea intereselor de partid, protejarea scaunului propriu sau salvgardarea obiectivelor bugetar-contabilicești.
Documente atașate:
- Incitare Conferința „Educația este putere”
- Mapa Conferinței „Educația este putere”
Ajuns la cea de a XIII-a ediție, Salonul Județean ProfArt, în cadrul manifestărilor dedicate zilei de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, acestea derulate sub genericul „Săptămâna educației”, a fost lansat vineri, 9 octombrie 2026.
Beneficiind de sprijinul și implicarea domnului Robert Humel, curator al expoziției, ediția din acest an a Salonului a reunit, sub tema „InterSpații”, 34 de expozanți, salariați din educația hunedoreană, lucrările expuse acoperind o arie vastă de expresie artistică.
Lansarea Salonului a fost onorată și de o laudatio semnată de domnul Marin Florin Ilieș, director al Colegiului Național „Decebal” Deva, acesta concluzionând că prin această manifestare și prin tema aleasă „arta și educația își recunosc misiunea comună: aceea de a face lumea nu doar mai frumoasă, ci și mai profund umană”.
Expoziția va fi găzduită de Galeria Națională de Artă „Forma” până la finalul lunii octombrie 2026, în perioada 1 noiembrie 2026-31 august 2027 lucrările expuse urmând a putea fi admirate la sediul S.I.P. Județul Hunedoara.
Totodată, cu această ocazie a avut loc și lansarea volumului dedicat ediției 2025 a Salonului Județean „ProfArt”, sub tema „Peisaje mentale”, volum apărut în condiții grafice extraordinare prin grija Editurii Karina din Deva și care reunește lucrările celor 37 de expozanți ai acestei ediții.
Documente atașate:
În principiu, o știm cu toții: rolul sindicatelor constă în apărarea drepturilor și promovarea intereselor membrilor de sindicat, precum și în negocierea unor condiții decente și echitabile de muncă și salarizare. Ceea ce conduce la o idee foarte simplă: un angajator poate să ignore părerea unui angajat, dar lucrurile devin mai complicate în măsura în care angajații vorbesc cu o singură voce. Adesea însă, aceste lucruri par să cadă în uitare, ajungând în atenția unora dintre colegi aspecte precum mărimea cotizației sau, cel mai recent, care de altfel motivează în mod direct și rândurile de față, diferitele cadouri care sunt oferite de anumite organizații membrilor.
Mai concret, de o vreme circulă prin județul Hunedoara un comunicat al unei federații sindicale, prin acesta membrii de sindicat proprii fiind anunțați de primirea cu ocazia sărbătorilor a unor tichete sociale a căror valoare cumulată a crescut cu 50% față de precedentul an. Chiar dacă acest comunicat, în sine, este rizibil, chiar și fără a lua în discuție ignorarea limbii române și multitudinea de „k”-uri, ceea ce rămâne este această idee a returnării către membrii de sindicat a mai bine de jumătate din ceea ce se colectează prin cotizația de sindicat. Iar de aici invocarea „puterii exemplului” și, în urmarea acesteia, exprimarea unei apreciate ca legitimă nemulțumiri, motivată aceasta de absența unor cadouri pe tot atât de consistente.
S-a luat act, chiar dacă nemulțumirea a rămas vehiculată doar la nivelul unui amalgam de vorbe și comentarii răutăcioase. Mai mult, am înțeles că ar trebui să fim de acord cu idei precum că:
NU CONTEAZĂ eforturile de monitorizare a obligațiilor legale și asumate de angajatori,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru menținerea unor relații corecte între angajat și angajator,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru susținerea și promovarea intereselor salariaților,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru asigurarea unui acces corect la beneficii materiale și/sau profesionale,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru menținerea siguranței locului de muncă,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru asigurarea unei consilieri și asistențe profesionale și juridice, dar mai ales
NU CONTEAZĂ, chiar dacă aici ne îndepărtăm oarecum de rațiunea existenței organizațiilor sindicale, nici măcar diferitele beneficii cu care acestea încearcă să iasă în întâmpinarea membrilor.
Nu, ceea ce ar avea cu adevărat relevanță sunt diferitele cadouri acordate când și când membrilor, iar aceasta eventual cu o cotizație cât mai mică, întoarsă pe cât se poate de mult prin respectivele cadouri.
NU, chiar
NU CONTEAZĂ că mărimea atât de invidiată a cadourilor reprezintă întreaga activitate derulată,
NU CONTEAZĂ că la intrarea în acele organizații se semnează contracte care obligă la restituirea cadourilor și a celorlalte beneficii în cazul plecării din organizație,
NU CONTEAZĂ implicarea partizan-politică a conducătorilor și a membrilor acelor organizații,
NU CONTEAZĂ că numărul membrilor acelor organizații, oricât paradox zace aici, tot scade de la un an la altul, chiar pe măsura creșterii mărimii acelor cadouri,
NU CONTEAZĂ că orice acțiune care implică cheltuieli (de exemplu, acțiunile în instanță) se finanțează suplimentar de fiecare membru, dar mai ales
NU CONTEAZĂ că doar numele organizației are de-a face cu sindicalismul.
Și am putea intra în meschinăria unor calcule care să arate iar și iar ce se întâmplă cu banii colectați din cotizațiile sindicale (fără a aduce în discuție faptul că în cazul acelei federații sindicale cotizația este mai mare, iar singurii bani cu adevărat justificați sunt cei ce se întorc prin cadouri, în rest neîntâmplându-se nimic), dar ne păstrăm convingerea că situațiile financiare sunt suficiente în acest sens și că beneficiile sunt nete în raport cu toate sumele cheltuite, iar o astfel de situație este posibilă pentru că, totuși:
CONTEAZĂ că are cine să te informeze în mod obiectiv,
CONTEAZĂ că ai la cine să apelezi și cine să te apere,
CONTEAZĂ că are cine să te reprezinte în mod corect,
CONTEAZĂ că are cine să-ți apere și să-ți promoveze interesele,
CONTEAZĂ că ai cu cine să te consulți în situații dificile,
CONTEAZĂ că are cine să-ți ofere sprijin în situații deosebite,
ba chiar
CONTEAZĂ și toate beneficiile și facilitățile care devin posibile.
Apreciem că acestea din urmă sunt convingeri care pot justifica existența unui sindicat fidel ideii de sindicalism, iar acțiunile organizației noastre, S.I.P. Județul Hunedoara, s-au subsumat, se subsumează și se vor subsuma acestora.
Cu alte cuvinte, nu vom prefera acțiunii și luptei (oricât de pretențios poate suna în anumite urechi) cumpărarea unei existențe lipsită de griji și în folosul unor interese partizane.
În rest, să auzim numai de bine, sărbători fericite și un an nou plin numai de bucurii!