„România se află într-un moment decisiv pentru parcursul său către un nou ciclu de dezvoltare”, se apreciază în debutul Programului de guvernare PSD-PNL-USR-UDMR-GRUPUL PARLAMENTAR AL MINORITĂȚILOR NAȚIONALE, în 88 de pagini încercându-se să se traseze liniile directoare pentru concretizarea intențiilor unui „Guvern puternic”, capabil să își asume „implementarea unor reforme structurale fundamentale, bună guvernare, dezvoltarea României, respectul pentru cetățeni și consolidarea democrației”.
Ce să zicem? Că, fără să ne asumăm lectura cuvânt cu cuvânt a celor 88 de pagini, repede convinși asupra „aspirațiilor” noului val de reforme (oare le mai știe cineva numărul?), n-am prea reușit să vedem vreo măsură pe cât de mică care să ne vorbească despre faptul că ne va fi mai bine și că nivelul nostru de trai va crește? Adevărat, dar poate că nu am fost noi suficient de atenți, iar totodată ne cam lipsește abilitatea de a „deduce” din toate măsurile preconizate faptul că „râurile de lapte și miere” își vor găsi calea pe meleagurile noastre (cu speranța că nu într-atât încât să ne trezim inundați), împlinind până și elucubrațiile care rătăcesc Țara Făgăduinței pe meleagurile mioritice.
Sau poate doar suntem noi prea chițibușari sau de-a dreptul irevențioși față de marele „adevăr” al ideii că „ne-am născut pentru a munci” (...pentru alții)...
Dar nu vom face politică (când trebuie să „înjuri” pe mai toată lumea, ce sens mai are să „înjuri”?)! Rămânem doar la măsurile preconizate, iar dintre acestea cele care vizează educația în mod direct (Programul de guvernare 2025-2028 în integralitatea sa este atașat acestui articol). Astfel, undeva pe la pagina 59 debutează secțiunea dedicată educației și cercetării, iar pe mai puțin de trei pagini („răi” până la capăt, am spune că „greutatea” educației în programul de guvernare este pe măsura bugetului acordat acesteia) se „rezolvă” cam tot ceea ce este de pus la punct în această privință întru rezolvarea „crizei economico-financiare a țării” în care ne-am trezit cumva peste noapte (?!).
Lăsând de-o parte faptul că întreaga situație cam aduce cu lucruri pe care le-am mai trăit (de înțeles pe undeva, mulți dintre „fruntașii” actuali fiind aceeași sau măcar „hrăniți” din același izvor care tot propovăduiește „salvarea Românei” – ptiu... chiar ne-a trecut prin minte că am fi mai salvați dacă nu s-ar tot încerca să fim salvați, dar am aruncat repede pe fereastră ideea: de ce salvarea nu ar fi și ea un instrument la fel de bun pentru a obține puterea politic? - iar dacă nu ne-au ieșit ochii suveranizați, se pare că ne vor ieși în dorința de a fi salvați cu orice preț), vom indica doar noutățile...
Ce ziceți? Ați mai auzit, ba chiar de multă vreme astfel de „chestii”? Evident. Pe când credeam că s-a reușit inversarea trendului în ceea ce privește educația românească și începeam să avem impresia că nu banii sunt principalul obiectiv în domeniu, ci chiar educația, mai mult ca sigur în viitor va fi nevoie să o luăm de la capăt. Un „capăt” care se anunță chiar mai dificil, munca zi-lumină și plata ca pentru necalificați ridicându-se ca veritabili stâlpi ai reformării educației.
Regândirea „titularizării”, comasări/restructurări de unități școlare, tăieri de sporuri și indemnizații, generalizarea învățământului dual în învățământul tehnologic etc. sunt și ele măsuri „aflate pe țeavă”, urmând pe cât de curând să „stropească” în toate direcțiile.
Cu alte cuvinte, și în încheiere, este nevoie de vidanjare, ba chiar de o mare vidanjare, deși se pare că vom rămâne la datul cu mătura, fără să „îndrăznească” cineva să ridice covoarele fie doar și pe la colțuri...
Este bine măcar că măturile se dovedesc un instrument universal, arătându-se pe zi ce trece că vom fi obligați și noi să apelăm la ele, chiar dacă în cu totul alte scopuri decât cele preconizate de „puternicul Guvern Taie de unde poți!” cu care ne-am procopsit. Evident că vom încerca, fiindcă ținând-o tot așa, peste câțiva ani o să fim mai rău decât eram la finalul lui 2024, iar resentimentul va fi într-atât de răspândit că nici măcar cea „din urmă soluție” nu ne va mai fi la îndemână.
În rest, vă așteptăm la proteste... și concediu plăcut!
Dragi colegi,
Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment crucial pentru viitorul învățământului românesc și, implicit, pentru viitorul nostru, al angajaților din învățământ. Ceea ce Guvernul și Ministerul Educației și Cercetării propun nu este doar un set de măsuri politice, ci reglementări care vor influența direct salarizarea noastră, condițiile de muncă, finanțarea educației și chiar statutul și demnitatea profesiei didactice. NOI am ajuns pentru EI doar niște cifre într-o filă contabilă.
În timp ce EI își văd liniștiți de treabă, de sinecurile politice, pe NOI ne obligă să suportăm costurile exceselor lor, diminuându-ne veniturile.
Printre măsurile anunțate este și cea conform căreia ar urma să crească norma didactică de predare cu maximum 2 ore, lucru pe care îl respingem, având în vedere consecințele acesteia. Măsura este propusă în contextul în care, în sistemul de învățământ preuniversitar, sunt mulți colegi care, peste cele 18 ore de predare efectivă, mai au și ore de învățare remedială, ore de pregătire suplimentară pentru concursuri/olimpiade, ore de consiliere, precum și activități extracurriculare/extrașcolare, de întocmire a dosarelor pentru burse sociale etc.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm:
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI nu sunt capabili sau nu vor să stopeze evaziunea fiscală?
De ce NOI trebuie să suferim pentru că EI și-au angajat rudele și pilele pe salarii de zeci de mii de euro?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să beneficieze de pensii speciale?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu avionul la clasa business?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să-și deconteze chiria de la bugetul de stat?
De ce NOI trebuie să suferim pentru ca EI să meargă cu automobile cumpărate de la bugetul de stat?
DE CE NOI TREBUIE SĂ SUFERIM PENTRU BUNĂSTAREA LOR?
Dragi colegi,
Puterea noastră stă în unitate și în acțiuni comune. Fragmentarea și apatia nu ne vor aduce niciun beneficiu. Acum este momentul să fim mai solidari ca niciodată, să lăsăm deoparte orice divergențe minore și să ne concentrăm pe obiectivul comun: un învățământ de calitate, respectat și finanțat corespunzător.
Nu trebuie să ne temem să ne facem vocea auzită! Să cerem răspunsuri la întrebările de mai sus politicienilor locali, parlamentarilor din circumscripțiile noastre! Să ne arătăm nemulțumirea și în mediul online împotriva celor cu putere de decizie!
Trebuie ca, prin presiunea pusă de NOI, să-i determinăm pe EI să ia toate măsurile necesare pentru ca învățământul să nu fie afectat.
Sperăm ca EI să identifice măsurile și sursele corecte, care să conducă la diminuarea deficitului bugetar, astfel încât să nu fim tot NOI sacrificații „de serviciu”!
Dacă guvernanții nu vor înțelege importanța educației, trebuie o mobilizare masivă din partea noastră, a tuturor celor din învățământ, pentru demararea unor acțiuni de protest de amploare.
Marți, 1 iulie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă desemnarea Colegiului Național „Decebal” Deva centru de evaluare zonală pentru titularizare.
2. Se aprobă cererile de pensionare anticipată pentru 1 cadru didactic, începând cu data de 01.07.2025.
3. Se aprobă cererile de pensionare anticipată pentru 3 cadre didactice, începând cu data de 01.09.2025.
4. Se aprobă 2 Proceduri operaționale referitor la admitere specială + elevi olimpici și etapa a II-a de admitere, ediția 1.
5. Se aprobă înlocuirea unui reprezentant IMI.
6. Se aprobă menținerea avizului conform fără structura Școala primară Ciungani.
7. Se informează despre adresa Consiliului Județean al Elevilor Hunedoara referitor la greva pe perioadă nelimitată ca urmare a modificării burselor școlare.
8. Se informează despre raportul încheiat ca urmare a verificării situației de la Colegiul Național „Regina Maria” Deva.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA - CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
Un reportaj È™ocant, difuzat de ProTV, ne-a prezentat modul incalificabil în care ministrul învățământului, Monica Anisie, a jignit o învățătoare din comuna Axintie, judeÈ›ul IalomiÈ›a, chiar în faÈ›a elevilor săi de clasa I.
Aflată în inspecÈ›ie inopinată, dar însoÈ›ită de cameramanii de la ProTV, Monica Anisie asculta la uÈ™a unei clase È™i a auzit-o pe învățătoare că vorbea pe un ton oarecum ridicat cu copiii. Pe înregistrare, se aude foarte clar că doiniÈ™oara învățătoare nu le spunea copiilor altceva decât: „Gata, nu mai vorbeÈ™te nimeni, nu mai tulbură nimeni, cine vrea, ridică mâna!”
Brusc, ministresa deschide uÈ™a È™i se repede la tânăra învățătoare, fără să È›ină cont că de față erau copiii: „Sânt Monica Anisie, ministrul Învățământului, È™i v-am auzit de pe hol cum urlaÈ›i la copii. Aceasta este o atitudine pe care dumneavoastră trebuie s-o aveÈ›i față de aÈ™a copii frumoÈ™i?”
Cadrele următoare ale reportajului o arată pe învățătoare plângând, explicând ministrului că nu È›ipa, ci că aÈ™a este vocea mai ei, mai autoritară. Un copil care este întrebat de reporter (!!!) de ce È›ipă învățătoarea, pare că înÈ›elege mai bine ca ministresa ce s-a întâmplat: „Uneori, È›ipă. Păi, dacă nu stăm cuminÈ›i?”
Scena aceasta, de un grotesc inimaginabil, în care ministresa s-a dat în spectacol, ar trebui să ducă la sancÈ›ionarea sa, nu la incriminarea învățătoarei, pentru că:
– este inadmisibil ca ministrul Învățământului să intre inopinat peste un cadru didactic într-o clasă, însoÈ›it de o armată de reporteri È™i cameramani, tulburând cu adevărat o lecÈ›ie
– este inadmisibil ca ministrul Învățământului să umilească un cadru didactic în faÈ›a elevilor. Dacă a constatat ceva în neregulă, putea să-i facă observaÈ›ii la sfârÈ™itul orei, în cancelarie, pentru a nu-i È™tirbi autoritatea în faÈ›a elevilor
– este inadmisibil ca ministrul Învățământului să lase reporterii care o însoÈ›eau s-o jignească pe învățătoare cu întrebări de-a dreptul penibile, precum aceasta: „Dar dumneavoastră de ce nu purtaÈ›i papuci?”
De vină pentru această situaÈ›ie nu este doar ministrul Învățământului, ci, în primul rând, directorul È™colii, cel care i-a permis accesul în clasă, el fiind cel care trebuia să-i atragă atenÈ›ia că niÈ™te cursuri nu pot fi deranjate nici măcar dacă vine ministrul în inspecÈ›ie!
Culmea este că ministresa aceasta dornică de imagine, n-a fost sensibilizată de ceea ce a aflat de la profesori sau de la primarul cu care a stat de vorbă, adică problemele reale ale școlii, de care și guvernul din care face parte se face vinovat, precum:
– lipsa fondurilor repartizate pentru modernizarea È™colilor de la sate
– salarizarea mizerabilă a dascălilor, care trebuie să-È™i plătească singuri naveta, căci nu sânt bani pentru decontare. Din fotoliul călduÈ› de la minister, Monica Anisie nu a aflat că învățătoarea pe care, conform surselor noastre a È™i dat-o afară din învățământ, avea salariul minim pe economie.
– ministresa a aflat de la primar că fondurile repartizate de Guvernul Orban abia au ajuns pentru salariile angajaÈ›ilor È™i pentru amenajarea unui WC turcesc în curtea È™colii.
O asemenea atitudine hei-rupistă, demagogică, precum cea a ministrului Monica Anisie, subliniază faptul că, în preocupările sale contează mai mult imaginea pe care vrea să È™i-o facă pe seama umilirii cadrelor didactice. Dacă ar fi interesată cu adevărat de domeniul educaÈ›iei, pe care-l conduce temporar, ar fi trebuit să se lege cu lanÈ›urile de gardul Guvernului dacă acesta nu va respecta prevederile „Legii educaÈ›iei naÈ›ionale”, adică să aloce Învățământului un procent de 6% din PIB. Primul aliniat al art. 8 din „Legea educaÈ›iei naÈ›ionale” spune clar: „Pentru finanÈ›area educaÈ›iei naÈ›ionale se alocă anual din bugetul de stat È™i din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv”. În ciuda acestei prevederi legale, Monica Anisie se laudă pe site-ul ministerului Învățământului că domeniul pe care-l conduce are alocat procentul de … 3,4% din PIB, adică puÈ›in mai mult de jumătate din necesar!
Cu acest mod de a conduce ministerul Învățământului, Monica Anisie riscă să devină doar un zbir care-i va face pe È™i mai mulÈ›i profesori să renunÈ›e la catedră, È™tiindu-se că acest domeniu vital al societății are încă un deficit important de cadre, mai ales în mediul rural, acolo unde abandonul È™colar este în continuă creÈ™tere.
Monica Anisie a fost consilier prezidenÈ›ial în mandatul lui Traian Băsescu (noiembrie 2012 – februarie 2014) È™i Klaus Iohannis (noiembrie 2017 – ianuarie 2018), dar È™i secretar de stat (februarie 2016-ianuarie 2017) È™i consilier la cabinetul unui parlamentar (din februarie 2018 până când a devenit ministru). Se pare că de aceea a cam uitat cum este la catedră, din moment ce are astfel de ieÈ™iri față de colegii săi profesori, pe care-i umileÈ™te cu satisfacÈ›ie în faÈ›a elevilor doar de dragul imaginii de la ProTV.”
Reportajul Pro Tv poate fi urmărit aici:
https://www.youtube.com/watch?v=AZsUNm4RbW8&fbclid=IwAR0yBIFkSbudN6CzLlTA3jIklBqpXfKMv2wrzAKmS3a1Y7jc4MnLF2DiidQ