Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Un reportaj È™ocant, difuzat de ProTV, ne-a prezentat modul incalificabil în care ministrul învățământului, Monica Anisie, a jignit o învățătoare din comuna Axintie, judeÈ›ul IalomiÈ›a, chiar în faÈ›a elevilor săi de clasa I.
Aflată în inspecÈ›ie inopinată, dar însoÈ›ită de cameramanii de la ProTV, Monica Anisie asculta la uÈ™a unei clase È™i a auzit-o pe învățătoare că vorbea pe un ton oarecum ridicat cu copiii. Pe înregistrare, se aude foarte clar că doiniÈ™oara învățătoare nu le spunea copiilor altceva decât: „Gata, nu mai vorbeÈ™te nimeni, nu mai tulbură nimeni, cine vrea, ridică mâna!”
Brusc, ministresa deschide uÈ™a È™i se repede la tânăra învățătoare, fără să È›ină cont că de față erau copiii: „Sânt Monica Anisie, ministrul Învățământului, È™i v-am auzit de pe hol cum urlaÈ›i la copii. Aceasta este o atitudine pe care dumneavoastră trebuie s-o aveÈ›i față de aÈ™a copii frumoÈ™i?”
Cadrele următoare ale reportajului o arată pe învățătoare plângând, explicând ministrului că nu È›ipa, ci că aÈ™a este vocea mai ei, mai autoritară. Un copil care este întrebat de reporter (!!!) de ce È›ipă învățătoarea, pare că înÈ›elege mai bine ca ministresa ce s-a întâmplat: „Uneori, È›ipă. Păi, dacă nu stăm cuminÈ›i?”
Scena aceasta, de un grotesc inimaginabil, în care ministresa s-a dat în spectacol, ar trebui să ducă la sancÈ›ionarea sa, nu la incriminarea învățătoarei, pentru că:
– este inadmisibil ca ministrul Învățământului să intre inopinat peste un cadru didactic într-o clasă, însoÈ›it de o armată de reporteri È™i cameramani, tulburând cu adevărat o lecÈ›ie
– este inadmisibil ca ministrul Învățământului să umilească un cadru didactic în faÈ›a elevilor. Dacă a constatat ceva în neregulă, putea să-i facă observaÈ›ii la sfârÈ™itul orei, în cancelarie, pentru a nu-i È™tirbi autoritatea în faÈ›a elevilor
– este inadmisibil ca ministrul Învățământului să lase reporterii care o însoÈ›eau s-o jignească pe învățătoare cu întrebări de-a dreptul penibile, precum aceasta: „Dar dumneavoastră de ce nu purtaÈ›i papuci?”
De vină pentru această situaÈ›ie nu este doar ministrul Învățământului, ci, în primul rând, directorul È™colii, cel care i-a permis accesul în clasă, el fiind cel care trebuia să-i atragă atenÈ›ia că niÈ™te cursuri nu pot fi deranjate nici măcar dacă vine ministrul în inspecÈ›ie!
Culmea este că ministresa aceasta dornică de imagine, n-a fost sensibilizată de ceea ce a aflat de la profesori sau de la primarul cu care a stat de vorbă, adică problemele reale ale școlii, de care și guvernul din care face parte se face vinovat, precum:
– lipsa fondurilor repartizate pentru modernizarea È™colilor de la sate
– salarizarea mizerabilă a dascălilor, care trebuie să-È™i plătească singuri naveta, căci nu sânt bani pentru decontare. Din fotoliul călduÈ› de la minister, Monica Anisie nu a aflat că învățătoarea pe care, conform surselor noastre a È™i dat-o afară din învățământ, avea salariul minim pe economie.
– ministresa a aflat de la primar că fondurile repartizate de Guvernul Orban abia au ajuns pentru salariile angajaÈ›ilor È™i pentru amenajarea unui WC turcesc în curtea È™colii.
O asemenea atitudine hei-rupistă, demagogică, precum cea a ministrului Monica Anisie, subliniază faptul că, în preocupările sale contează mai mult imaginea pe care vrea să È™i-o facă pe seama umilirii cadrelor didactice. Dacă ar fi interesată cu adevărat de domeniul educaÈ›iei, pe care-l conduce temporar, ar fi trebuit să se lege cu lanÈ›urile de gardul Guvernului dacă acesta nu va respecta prevederile „Legii educaÈ›iei naÈ›ionale”, adică să aloce Învățământului un procent de 6% din PIB. Primul aliniat al art. 8 din „Legea educaÈ›iei naÈ›ionale” spune clar: „Pentru finanÈ›area educaÈ›iei naÈ›ionale se alocă anual din bugetul de stat È™i din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv”. În ciuda acestei prevederi legale, Monica Anisie se laudă pe site-ul ministerului Învățământului că domeniul pe care-l conduce are alocat procentul de … 3,4% din PIB, adică puÈ›in mai mult de jumătate din necesar!
Cu acest mod de a conduce ministerul Învățământului, Monica Anisie riscă să devină doar un zbir care-i va face pe È™i mai mulÈ›i profesori să renunÈ›e la catedră, È™tiindu-se că acest domeniu vital al societății are încă un deficit important de cadre, mai ales în mediul rural, acolo unde abandonul È™colar este în continuă creÈ™tere.
Monica Anisie a fost consilier prezidenÈ›ial în mandatul lui Traian Băsescu (noiembrie 2012 – februarie 2014) È™i Klaus Iohannis (noiembrie 2017 – ianuarie 2018), dar È™i secretar de stat (februarie 2016-ianuarie 2017) È™i consilier la cabinetul unui parlamentar (din februarie 2018 până când a devenit ministru). Se pare că de aceea a cam uitat cum este la catedră, din moment ce are astfel de ieÈ™iri față de colegii săi profesori, pe care-i umileÈ™te cu satisfacÈ›ie în faÈ›a elevilor doar de dragul imaginii de la ProTV.”
Reportajul Pro Tv poate fi urmărit aici:
https://www.youtube.com/watch?v=AZsUNm4RbW8&fbclid=IwAR0yBIFkSbudN6CzLlTA3jIklBqpXfKMv2wrzAKmS3a1Y7jc4MnLF2DiidQ