Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Este deja un lucru cunoscut faptul că Ministerul Educației a renunțat de multă vreme la a mai asuma un rol determinant în elaborarea politicilor educaționale. Abdicarea progresivă de la rolul său în ceea ce privește structurarea și dezvoltarea sistemului educațional preuniversitar din România a devenit evidentă odată cu inițiativa Președinției României cunoscută sub numele de Proiectul „România Educată”.
Având la bază, după cum s-a subliniat în numeroase rânduri, doar o amplă consultare și chestionare publică, de unde și concluziile generale și generoase la care a ajuns (educație de calitate pentru toți, educație individualizată, autonomie și gândire critică, alocarea de resurse suficiente, în mod transparent și echitabil, pentru acest domeniu, școli sigure și sănătoase, atractivitatea sistemului de învățământ, management educațional profesionist și bazat pe responsabilitate, colaborare și stabilitate pentru un sistem de educație rezilient), cu o fundamentare cel puțin îndoielnică, concluziile la acest așa-numit proiect au fost transmise (14 iulie 2021) către Guvernul României și către Ministerul Educației pentru concretizarea lor la nivel de legislație.
Așteptarea noului cadru legislativ, care s-a tot prelungit, nu a confirmat în niciun fel speranțele venind din sistemul educațional, și anume că într-un final, în urma unor analize și studii bine întemeiate, politica educațională a României, grav afectată de „catastrofa” unui alt moment de „avânt creator” (desigur, avem în vedere anul 2011 și legea educației cu care am fost dăruiți în debutul acelui an de mai tristă amintire) va găsi coordonate adecvate rezolvării problemelor existente.
Astăzi, privind înapoi către acel moment de care ne desparte aproape un an de zile, constatările pe care le putem face sunt departe de orice estimare care să anticipeze o evoluție pozitivă a învățământului preuniversitar din România. Astfel, nu numai că nimic din ceea ce ar fi trebuit să se întâmple nu s-a întâmplat, dar am descoperit că suntem la un pas, noi cei din educație, de a fi „caterisiți” din dascăli.
Un ministru a cărui efervescență creatoare s-a amplificat de la zi la zi, până aproape la a pierde șirul propriilor idei și măsuri adoptate, o politizare cum nu s-a mai văzut din vremurile amintite ceva mai sus, intervenționismul discreționar în stabilirea politicilor educaționale a factorilor non-educaționali, ignorarea obstinată a cadrelor didactice și a reprezentanților acestora și multe altele de acest gen, mergând până la amânarea lansării noului cadru legislativ, care ar urma să se realizeze abia după intrarea în vacanță și în concediile de odihnă, sunt tot atâtea semnale că scopurile urmărite nu prea au de-a face cu educația și adevăratele sale probleme, dar mai ales cauze ale acestora, indiferent de declarațiile „prețioase” vehiculate în spațiul public.
Într-un astfel de cadru, pe cât de neplăcut ar putea să sune „urechilor” aplecate întru „prețiozitățile” pe care se tot face tam-tam, ar fi de așezat și lansarea în 8 iunie 2022 a „Manifestului privind politicile propuse pentru noua legislație în educație”. Inspirată de Raportul Proiectului România Educată, după cum se asumă chiar pe copertă, Alianța „O Voce pentru Educație” („organizații non-profit, camere de comerț și grupuri de antreprenori, având ca parteneri strategici Coaliția pentru Dezvoltarea României (reprezentând, prin companiile membre, 50% din PIB-ul României) și UNICEF”), promotoarea acestui manifest, ne asigură că „obiectivele din prezentul manifest vor fi transpuse în legea educației prin norme imperative, clare, care să sprijine fără drept de apel punerea în aplicare a măsurilor”.
Trecând dincolo de astfel de afirmații tranșante (pe care le-am putea pune pe seama talentului românului de a se pricepe la orice, dar poate mai puțin la ceea ce ar trebui să se priceapă), nu de alta, dar ar însemna că lucrurile sunt deja tranșate chiar dacă nimeni din învățământul preuniversitar nu a văzut vreun rând din viitoarea legislație, supunem totuși atenției dumneavoastră cele mai importante dintre „propunerileobiectivetranspuse”:
1. Cariera didactică și parcursul profesional - flexibilizarea rutelor de acces în cariera didactică, admiterea în cariera didactică urmând a se face fie pe ruta academică, fie pe o rută alternativă, dinspre practică spre teorie (studii universitare și programe de formare integrate, cu mentorat, supervizare și conversie profesională rapidă), în ambele variante, certificarea competențelor fiind de făcut în centrul de evaluare profesională specializat, în subordinea CJFCARE (Centrului Județean de Formare Continuă, Asistență și Resurse Educaționale).
2. Management și guvernanță - directorii de școli vor fi aleși prin concurs, pe baza de competențe de leadership și management școlar, în baza unor profiluri și criterii clar definite (care vor fi diferite pentru rolul de Director General/ Director de Dezvoltare, care poate veni din alte zone, cum este mediul de business, pe baza unei experiențe dovedite în management, project management, atragere de resurse sau scriere de proiecte, și Director Educațional Adjunct), iar școala va fi condusă de un Consiliu de administrație profesionist.
3. Investiția în educație - investiția în educație trebuie să ajungă în România - în maximum 3 ani, la media europeană (raportată la alocarea din PIB) și să se păstreze pe termen lung în corelare cu acest indicator european. Începând cu anul 2023, investiția în educație va beneficia de un buget echivalent cu cel puțin 15% din Bugetul General Consolidat, alocare repartizată astfel: maximum 80% pentru cheltuielile de resurse umane și minimum 20% pentru cheltuieli din categoria „bunuri și servicii”, formare profesională, evaluare, burse, cantină, internat și transport.
4. Infrastructură - centralizarea datelor privind imobilele aflate în rețeaua școlară din sistemul public din România, pentru a identifica construcțiile, terenurile de sport amenajate și a celorlalte spații exterioare, până la finalul anului 2023, pentru investiții mai eficiente în infrastructură școlară.
5. Curriculum & STEM - noua lege a educației trebuie să ofere un cadru controlat de autonomie curriculară, adică un nivel suficient de mare de opționalitate și decizie la nivel de școală spre beneficiul tuturor stakeholderilor implicați.
6. Evaluare centrată pe competențe - evaluarea elevilor trebuie să redevină relevantă, atât pentru ei, cât și pentru sistem. Pentru a putea realiza o evaluare relevantă și a putea măsura progresul școlar, se impune elaborarea unor standarde de evaluare și itemi standardizați. În acest mod, se poate realiza și intervenția asupra unităților de învățământ, în sensul sprijinirii acelor unități de învățământ care nu asigură progresul școlar, cât și asupra performanței cadrelor didactice.
7. Alfabetizare funcțională - consemnarea explicită în textul legii ca până în momentul în care România va atinge conform evaluărilor internaționale PISA/TIMMS/PIRLS sau altor măsurători relevante media europeană în privința alfabetizării funcționale, alfabetizarea funcțională a elevilor să devină cel mai important obiectiv de țară anual.
8. Educație incluzivă - guvernul și autoritățile locale trebuie să combată abandonul școlar în mod proactiv, prin sprijin concret. Astfel, propunem adoptarea și implementarea unui pachet integrat de intervenții, care să fie discutat cu actorii din societatea civilă.
9. Digitalizare - sistemul de educație din România are două nevoi fundamentale referitor la digitalizare: a) nevoia de viziune, strategie și implementare integrată și b) nevoia de instalare, configurare și întreținere la nivelul tuturor instituțiilor de învățământ.
10. Profesional - tehnic - vocațional – dual - pentru ruta profesională și tehnică, profesorii de specialitate și tutorii de practică vor fi angajați direct de unitatea de învățământ, începând cu anul școlar 2023-2024. Aceștia vor deține în mod obligatoriu experiență practică de minim 3 ani, obținută în ultimii 10 ani, în domeniul în care predau sau asistă elevii, pe acele calificări sau specializări specifice pe care urmează să lucreze cu elevii. De asemenea, o formă de instruire pedagogică eficientă va fi asigurată pentru specialiștii din industrie care doresc să devină tutori, mentori sau profesori pentru elevi. Pentru atragerea acestora, este necesară flexibilizarea normelor ce țin de statutul cadrului didactic.
Concluziile? Nefiind acesta un studiu sau cine știe ce document programatic, ci un biet articol lovit de perplexitate, ne vom limita la a sublinia principiile care, pe mintea noastră mai puțină ca truditori în ale educației, par să fi ghidat aceste „propuneriobiectivetranspuse” (în ce ne privește, cu ochelari de cal la ʼjdemiile de bâlbe gramaticalo-redacționale care „ornează” manifestul, iar în ceea ce vă privește, corelând ceea ce urmează, punct cu punct, cu „propunerileobiectivetranspuse” de mai sus, fără a ignora „realitățile” în care ne bălăcim):
1. Oricine, oricând, oricum poate aspira la o carieră didactică.
2. Conducerea educației nu trebuie să aibă de-a face cu educația.
3. Mai puțin (de 6%) reprezintă întotdeauna mai mult (de 2%).
4. „Strângerea” școlilor de pe coclauri pentru o mai eficientă dispersie întru propășirea celor ce au nevoie de spații.
5. Fiecare săptămână poate fi o „săptămână altfel”.
6. Relevanța „redevenirii” în ale evaluării se va face pe cât posibil în absența evaluărilor.
7. Gradul de dezvoltare al competențelor este invers proporțional cu „a cunoaște”.
8. Cine nu se simte obligat să vină la școală, va fi sprijinit să dea pe la școală.
9. Digitalizarea este un sprijin esențial întru eradicarea pădurilor patriei (cu o umilă și necesară explicație: până în prezent, orice inițiativă „digitalizantă” a avut darul de a amplifica numărul hârtiilor realizate, că oricum „digitalele” nu prea funcționează).
10. Dar dacă nu am mai avea cadre didactice?
Concluzii la concluzii? „Optimiști” (pe vorba cum că pesimismul este cea mai bună dovadă de optimism): de ce ai rezolva ceva dacă poți să le amețești mai rău?
Post-scriptum
Fiindcă pe când am ajuns la finalul acestor rânduri în mass-media a ajuns, „plină de sudoare”, și o știre potrivit căreia sindicatele s-ar fi alăturat acestui „al optulea fantastic” fără prea multă treabă în ale educație (deși, „epuizând” economia, trebuiau să-și găsească un alt domeniu de activitate), am ține să reamintim câteva dintre obiectivele principale ale abia încheiatei Conferințe Naționale a F.S.E. „Spiru Haret”:
- crearea unui nou cadru legislativ în domeniul educațional – sustenabil și predictibil, cu prevederi clare și ușor de implementat, rezultat al unei largi dezbateri publice, în acord cu principiile și recomandările internaționale și care să aibă la bază o strategie și o viziune pentru educație;
- aplicarea – corectă, integrală și urgentă – a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin acordarea salariilor de bază prevăzute de anexele la aceasta (pentru cadre didactice, personal didactic auxiliar și nedidactic), dublată de: creșterea substanțială a coeficienților din grila de salarizare a personalului didactic de predare, reglementarea salariilor de bază ale personalului nedidactic din învățământ în Anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 (în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "ÎNVĂŢĂMÂNT"), acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, plata orelor suplimentare pentru munca prestată de personalul didactic auxiliar și nedidactic peste timpul normal de muncă;
- redefinirea statutului socio-profesional al salariatului din învățământ, într-o societate care pune accentul pe calitatea actului educațional;
- menținerea titularizării în sistem;
- finanțarea corectă a sistemului de învățământ preuniversitar de stat, prin alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Numărul
curent |
Titlul
documentului |
Dimensiune
(octeți) |
Extensia
documentului |
Data
atașării |
1 | O Voce pentru Educație - Manifest privind politicile propuse pentru noua legislație în educație | 2.843.754 | APPLICATION/PDF | 2022-06-09 17:11:16 |