Noi suntem
SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR JUDEȚUL HUNEDOARA

Confederaţia şi federaţia de ramură

Convinși că împreună suntem mai puternici, S.I.P. Hunedoara este afiliat la FSE ,,Spiru Haret'' (federație de ramură) și la CNSLR Frăția (confederație națională).


De ce Federația Sindicatelor din Educație ,,SPIRU HARET''?


Federația Sindicatelor din Educație ,,SPIRU HARET'', plecând de la valorile promovate de către cel care a fost și rămâne cel mai bun ministru al educației, Spiru Haret, a reușit să devină una dintre cele mai importante forțe sindicale ale școlii românești.

În istoria recentă a învățământului național, tulburată de nenumărate tatonări, experimente și încălcări de drepturi, orchestrate de echipele ministeriale care s-au succedat după criterii și interese politice, Federația ,,SPIRU HARET'' s-a remarcat prin angajamentul față de emanciparea școlii, câștigarea și apărarea drepturilor membrilor ei, promovarea intereselor salariaților învățământului.

O dorință mai veche exprimată de către membrii de sindicat se împlinește într-o zi simbolică, 24 ianuarie. Două din federațiile sindicale din educație, FSI ,,Spiru Haret'' și FEN, fuzionează în anul 2013 și își continuă activitatea sub titulatura de Federația Sindicatelor din Educație ,,Spiru Haret''.

Federația Sindicatelor din Educație ,,SPIRU HARET'' este o federație sindicală a profesorilor, condusă de profesori, pentru profesori.


Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - FRĂȚIA


Este cea mai mare organizație sindicală națională, independentă față de partidele politice, de organele de stat și de patronat, constituită exclusiv prin voința membrilor săi, care cuprinde 800 de mii de sindicaliști.

Reprezintă și promovează interesele profesionale, sociale, economice și culturale și apără toate drepturile fundamentale ale membrilor săi.

Participă, ca partener reprezentativ, la negocierea contractului colectiv de muncă și la elaborarea și modificarea actelor normative care privesc activitatea sindicală și interesele socio-profesionale și economice ale membrilor de sindicat.

Promovează relații de colaborare și solidaritate internă și internațională cu toate organizațiile sindicale devotate aspirațiilor democratice, dreptății, libertății și păcii.

Este afiliată la CONFEDERAȚIA EUROPEANĂ A SINDICATELOR (ETUC) și la CONFEDERAȚIA INTERNAȚIONALĂ A SINDICATELOR (ITUC), membră în comitetul executiv al ITUC.

ORGANIȚATII MEMBRE:
- 36 FEDERAȚII PROFESIONALE - ÎN TOATE DOMENIILE DE ACTIVITATE
- 42 UNIUNI JUDEȚENE - FILIALE ALE CNSLR-FRĂȚIA


Spiru Haret (1851 - 1912)


Academician, matematician, pedagog român, reformator al învatamântului românesc

Personalitatea cea mai reformatoare a epocii este Spiru Haret. S-a născut la 15 februarie 1851, la Iasi, într-o familie fără avere. Studiile si le-a făcut la Dorohoi, Iasi si Bucuresti. In 1862 intra că bursier la liceul Sf. Sava. In decembrie 1870, desi student în anul II la fizico-matematică, obtine prin concurs catedra de matematică la Seminarul central. După un an a renuntat la catedră si si-a continuat studiile la Universitate. Isi ia licenta în 1874, la 23 de ani. Se înscrie la concursul de bursă instituit de Titu Maiorescu; reuseste si pleacă pentru doi ani la Paris. In 1874 îsi ia licenta în matematică, iar în august anul urmator, în fizică. Doi ani mai târziu îsi ia doctoratul tot la Paris, cu teza ,,Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare'', ducând mai departe si corectând cercetările lui Laplace, Louis de Lagrange si Denis Poisson asupra varietătii axelor orbitelor planetare.

Haret pune în evidentă ,,termenii seculari puri'' si pentru ,,gradul al treilea'', ceea ce înfătisa într-o altă lumină stabilitatea sistemului planetar. Eruditul matematician si astronom, Jules Henri Poincaré observa: ,,In 1878, Spiru Haret a dovedit existenta termenilor seculari de gradul III si acest rezultat a provocat o mare uimire''. Teza de doctorat al lui Haret e republicată în Analele Observatorului Astronomic din Paris, în 1885, iar în 1889, de Poincare. Facultatea de stiinte din Paris trimite o adresă Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice felicitând România, tara care a produs si posedă asemenea talente. Târziu, în 1976, cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la nasterea lui Spiru Haret, un crater de pe harta Lunii, pe coordonatele: latitudine 59 de grade sud si longitudine 176 grade vest, în partea lunară invizibilă, a primit numele lui Haret. Era primul român care anunta valoarea, confirmată mai apoi, a scolii românesti de matematică. Spiru Haret putea să rămână în Franta profesor universitar. A preferat însă Facultatea de Stiinte din Bucuresti, unde devine profesor încă din 1878 în urma unui strălucit concurs; din 1882, devine profesor de geometrie analitică la Scoala de Poduri si Sosele. Profesează până în 1910, când se pensionează, ba si după aceea, până la moarte, tinând prelegeri de popularizare la Universitatea populară.

In 1910 publică Mecanica socială, la Paris si Bucuresti, utilizând pentru prima oară, matematica în explicarea si întelegerea fenomenelor sociale. Dar marile realizări ale lui Haret nu sunt totusi în stiintă. El si-a părăsit aproape creatia de specialitate, care ar fi putut fi atât de bogată, după atât de remarcabile începuturi, pentru a se pune ,,la dispozitia evolutiei mediului social căruia apartinea''.

Tot geniul său creator aici se remarcă. Incă din 1879, Ministerul Cultelor si Instructiunii începe să-l solicite. Inspectează scoli si face rapoarte, prezidează comisii de examinare, este membru în altele. In 1882 e numit membru în Consiliul Permanent de Instructiune. In 1883, P.S. Aurelian îl numeste inspector al scolilor. Il cunoaste bine pe D.A. Sturza, mai ales de la Academia Română al cărei membru corespondent Haret ajunge începând cu anul 1879. Un om cu care se întelege de la început. Extraordinara pasiune de muncă a unuia, ca si a celuilalt, reprezintă principalul element de legătură. In 1885, D.A. Sturza, ajungând ministru la Culte si Instructiune Publică, îl cheamă pe Haret ca secretar general al ministrului (Haret tocmai publicase, cu câteva luni înainte, un Raport asupra stării scolilor, foarte documentat, cu un mare curaj în sustinerea opiniilor). Cu Haret lângă el, Sturza încearcă reorganizarea învătământului, după ce mai înainte, pe acelasi teren, esuaseră P.P. Carp, Titu Maiorescu si V.A. Urechia. Nici Sturza nu e mai norocos, dar proiectul lui era foarte bine studiat si documentat (va fi un izvor pentru reformele lui Take Ionescu si Petru Poni). De pe urma colaborării de acum, Sturza va rămâne cu un mare respect pentru capacitatea lui Spiru Haret si, ulterior, dupa ce ajunge lider al PNL, îi va păstra o caldă pretuire. Gheorghe Adamencu îsi aduce aminte că în vremea marilor economii din 1901-1904, cu ocazia unor sporuri bugetare propuse de Haret, i-a spus: "Pentru Haret trebuie să facem tot ce putem". Si-a tăiat de la ministerul de unde era titular ca să îndeplinească cererea lui Haret. Cu D.A. Sturza în fruntea guvernului, Spiru Haret va fi de trei ori ministru al Instructiunii Publice: între 31 martie 1897 - 11 aprilie 1899, 14 februarie 1901 - 22 decembrie 1904 si 12 martie 1907 - 29 decembrie 1910, perioada în care a reorganizat întregul învătământ românesc. Ministru atâta timp, Haret a avut posibilitatea pe care alti ministri ai Instructiunii de mai înainte sau după el, n-au avut-o (nici V. Conta, nici T. Maiorescu sau D.A. Sturza, Take Ionescu, P. Poni, C. Mârzescu, S. Mehedinti, P.P. Negulescu, I. Popovici...) aceea de a-si pune legile în aplicare, exemplu, rar în România, al unei opere de mare continuitate. El s-a devotat cu totul scolii si a avut marea întelepciune de a sti să se facă tolerat de morala epocii pentru a-si trece realizările. A fost în adevăr apostol, dar fără să se facă vreodată caz de apostolatul sau, un apostolat ce făcea impresia că se ignoră - cum bine remarca Vasile Băncilă. Mare în simplitatea felului său de a fi, Haret, în situatia în care a ajuns gratie însusirilor sale, a stiut să-si găsească colaboratori admirabili si să fie necontenit înconjurat de încrederea lor. In guvern era stimat si pretuit de toti colegii. Nu refuza niciodată un serviciu (totdeauna când se făceau bugete, stiinta lui de matematica era o binefacere pentru guvernele liberale). Modest în pretentiile sale, în guvern sau în afara lui, rămânea acelasi om. Amintirile legate de Haret sunt emotionante. Prin opera sa, dar si prin felul sau de a fi, Spiru Haret a creat în opera un adevarat curent, haretismul. Esenta lui a constat în introducerea factorului cultural si economic în masa poporului român, adica la sate, servindu-se pentru aceasta în primul rând de învatatori. Metodele folosite de Haret nu sunt extraordinare. Sunt luate din arsenalul vremii. Dar a stiut sa le promoveze cu mare consecventa si înalta cunoastere a firii omenesti. Iata, de pilda, spre deosebire de oamenii politici ai vremii, aproape de toti, Spiru Haret are o extraordinar de bogata corespondenta, deopotriva trimisa si primita. Pentru ca el, ca nimeni altul "a avut idea si mai mult decât atât, a avut îndemnul inimii - sa raspunda fiecarui învatator (si nu numai învatatorilor) care i se adresa direct". Si raspundea cu "domnule învatator" si raspundea cu "al dumitale devotat". E lesne de înteles ce simtea învatatorul caruia i se adresa astfel. Ii dadea impresia clara ca e un om util societatii. Aveau acest sentiment si cei care nu-i scriau, dar stiau ca-i pot scrie, ca e cineva din lumea înalta de acolo de la Bucuresti care se intereseaza si de ei, de munca lor. Scrisorile lui Haret depaseau nivelul individual asupra celui care îi scria si "se constituiau într-un fenomen pentru întreaga învatatorime si pentru multi altii: preoti, profesori, cooperatisti". "Dupa conceptia unora, domnilor, - spunea Spiru Haret la 4 decembrie 1903 - în Camera - ar trebui ca ministrul Instructiunii sa fie un Dalai Lama de care sa nu se poata apropia nimeni si nimeni dintre dascali sa nu-i poata vedea fata. Conceptiunea mea, d-lor, e alta: eu cred ca ministrul, oricare ministru, este dator sa fie în cea mai aproape atingere cu toti cei pe care este chemat sa-i administreze. Sa le dea îndemnuri si sa le dea sfaturi; sa le dea învataminte, sa-i certe atunci când ei gresesc. Eu asa fac. Este o munca foarte mare pentru care mi-o dau pentru aceasta, dar nu-mi pare rau de dânsa." Haret avea încredere în oameni si stia sa-i faca colaboratori. Nu umbla cu rafinamente de tactica. Take Ionescu promisese o data un serviciu unui partizan politic. N-a putut sa-l satisfaca si atunci l-a vizitat pe solicitant la hotel pentru a-i spune ca nu s-a putut tine de cuvânt. Omul a fost foarte flatat si i-a ramas recunoscator pe viata. Spiru Haret nu facea astfel de gesturi. El era dintr-o bucata. Nu cauta admiratie, ci eficienta. Scrisorile sale sunt pline de sfaturi, de îndrumari, de raspunsuri fara ocolisuri. Sunt sincere si directe. Nu-l intereseaza scrisoare ca atare, care e pentru el un mijloc, ci continutul ei, pe care nici nu s-a gândit sa-l de altfel decât simplu si direct. Haret nu scotea copii de la scrisorile sale, cum se întâmpla cu Titu Maiorescu, de pilda. El nu scria pentru posteritate, ci pentru acea clipa de viata pe care o traia. Cu felul sau de a fi, Spiru Haret a dat demnitatea de care avea nevoie profesiei de învatator, într-o vreme în care profesorul era banuit a fi instigator. El a transformat învatatorul în educator, pe unii chiar în apostoli. "Haret e o dovada de ce poate sa faca un om când se acorda cu vremea sa, când stie totusi sa se distanteze de ea prin ideal si când are institutia si instinctul metodei adevarate" (V. Bancila) Pentru a da învatatorilor o pregatire mai adecvata, Haret reorganizeaza scolile normale. Introduce în cadrul lor lucrarile practice, agricole ("învatatorul sa fie satean el însusi si prin urmare sa pastreze iubirea pamântului si deprinderea de a-l lucra"). In 1903, ridica numarul anilor de studiu de la 5 la 6 ani, ceea ce a ramas dupa sine o schimbare importanta a programelor în asa fel încât sa împlineasca un deziderat: "învatamânt practic pentru viata, potrivit nevoilor noastre social-economice, precum si aspiratiilor noastre nationale". Pentru nevoia de informare a învatatorilor creeaza Biblioteca pedagogica în cadrul careia tipareste, prin Casa Scoalelor mai ales, traduceri din literatura pedagogica. Examenul de capacitate este reorganizat, înlaturându-se probele pur teoretice, care constatau doar calitatea bruta de cunostinte pe care le poseda candidatul. In locul lor s-au introdus probe practice. Haret a facut tot ceea ce era posibil petru a da învatamântului normal directia cea mai potrivita acelui timp, nevoilor nationale, economice si sociale românesti: "Negresit nu s-a spus ultimul cuvânt în materie de organizare a învatamântului normal. Mai avem multe de facut, de adaptat, de schimbat. Totusi, scolile normale sunt din mândriile, din podoabele cele mai stralucitoare cu care ma falesc" - declara ministrul.

Dupa perioada studiilor, Spiru Haret a dat mijloace învatatorilor sa-si construiasca o stare morala si materiala prin Casa Scoalelor, pentru înfiintarea gospodariilor lor, apoi prin Casa de credit, economice si ajutor al corpului didactic, prin concursul pentru admiterea pe loc a învatatorilor, prin subventiile si premiile pentru cercuri, scoli de adulti, lucru manual, gradini scolare, prin legea care asimila pe învatatori cu satenii(le-a dat celor dintâi dreptul de a cumpara pamânt ca sa poata deveni si ei gospodari si fruntasi ai satelor). Prestigiul învatatorilor a sporit prin activitatea lor în cadrul bancilor populare si al cooperativelor satesti. Din 1900, învatatorii îsi tineau regulat congresul lor, unde discutau chestiuni la ordinea zilei în învatamântul primar. La toate Congresele, Spiru Haret era nelipsit si îsi nota în carnetul sau orice idee buna care putea fi luata în seama. Se declara colaboratorul lor, al învatatorilor, nu seful lor: "Eu privesc pe toti cei care fac parte din acest corp ca pe niste barbati meniti a aduce la îndeplinire o mare opera. Intr-adevar, corpul didactic, care în trecut îsi limita toata activitatea în treburile pur scolare, azi se manifesta în mod foarte larg, luând parte însemnata în evolutia activitatii noastre sociale. Va ramâne sa mentineti locul înalt pe care l-ati câstigat singuri în fata lumii." Sunt vorbele lui Haret de la Congresul de la Bucuresti, din 1904. Li s-a oferit învatatorilor posibilitatea sa se considere nu doar simpli slujbasi al statului, ci sa-si înmulteasca singuri ocupatiunile, sa fie elementele cele mai active ale comunitatilor în mijlocul carora traia traiau "sa atace din toate partile ignoranta" cum spunea Fl. Cristescu - un învatator de la Rosiori de Vede raspândind cât mai mult si cât mai departe "lumina cea binefacatoare a culturii". Pentru aceasta a introdus în programele scolilor normale studiul contabilitatii, masuri despre datoriile învatatorilor, despre cum se pregatea si cum se tinea o conferinta etc. Dupa absolvire, învatatorii erau chemati la conferinte judetene, la cercuri culturale, la congrese pe tara. Haret a initiat calatoriile de vacanta, pentru ca slujbasii scolilor sa-si cunoasca tara si sa vorbeasca copiilor despre ea. Multi dintre ei au si lasat si pe hârtie impresiile lor. Pe unii învatatori i-a trimis în tarile straine sau în tarile Apusului, în Danemarca, Suedia, Norvegia, Germania, Olanda, Belgia sau Italia si sunt multi dintre acestia care au ajuns apoi în fruntea institutiilor culturale din tara. Invatatorul trebuie sa fie, dupa Spiru Haret, cel putin ca intentie "harnic, modest, devotat si muncitor priceput, muncitor pentru îndreptarea spre bine a tarii noastre". La 24 ianuarie 1908, Haret declara în Parlament: "M-am straduit ca din învatatori si preoti sa creez o forta pe care s-o îndreptez întreaga contra starii de ignoranta si de decadere a taranimii sub toate formele ei" A reusit elș Nicolae Iorga rezuma gândul foarte multor români când spunea la Congresul învatatorilor din 1907: "când va vorbesc despre el, în semn de respect, sculati-va în picioare. Câti stiutori de carte erau în Româniaș In 1899 recensamântul stabileste 22%, din totalul populatiei. In 1909, din 5 047 342 locuitori de peste 7 ani, 1 986 982 stiu carte. Deci un procent de 39,4% dintre acestia 106 713 aveau studii superioare." Nu era mult. Dar stiinta de carte facea pasi însemnati. O crestere, iata, de 17% în zece ani. Ea apare si mai importanta daca ne raportam numai la populatia rurala, unde de la 15,2% stiutori de carte din 1899 se ajunge la 34,7 în 1909. Progresul se datora atât mersului natural al lucrurilor, sporului populatiei, cât si masurilor întelepte ale lui Spiru Haret. In cele mai multe state europene de atunci sarcina învatamântului o purtau comunele. La noi, numai partea materiala era pe seama comunelor, plata corpului didactic intrând în sarcinile statului. Haret creeaza mereu noi posturi de învatatori (sporul e circa 200 pe an între 1896 - 1910, cu exceptia anilor 1899 - 1904, ani de criza). In 1910 erau 4 695 de scoli rurale. Alte câteva cifre: în 1910 numarul promovatilor se ridica la 306 123 (în 1894 fusesera numai 90 6066). Prin circularele sale, repetate si amanuntite, prin tot felul de interventii determina si o sporire corespunzatoare a localurilor de scoala. Intre 1897 - 1910 s-au ridicat în toata tara 2 343, din care 1980 în timpul în care Haret a fost ministru. Cât efort pentru dotarea acestor localuri! Pentru ca bugetul statului si al comunelor nu îngaduia împartirea gratuita de carti, dupa cum se facea în unele state, Haret a dispus editarea lor de catre minister pentru a le face mai ieftine. In felul acesta a si dobândit cam 30 000 lei pe an cu care dadea gratuit carti la cei mai saraci dintre elevi. In 1903 a simplificat programul învatamântului primar, dând importanta materiilor de interes practic. El extinde însemnatatea lucrului manual, legiferata de Take Ionescu în 1893. Pune în practica cu adevarat necesitatea unui adevarat învatamânt agricol. Cât n-a facut în aceasta privinta! Apelurile sale catre proprietari si arendasi pentru a pune la dispozitie pe lânga scoli loturi de cultivat si de gradina n-au ramas fara raspuns în cele mai multe locuri. A creat posturi de învatatori agricoli ambulanti, a instituit sarbatoarea sadirii pomului, i-a asociat pe scolari la câstigul material obtinut din cultura pamântului. Scolile profesionale agricole si comerciale - cu exceptia celor agronomice si silvice - apartinea u tot de Ministerul Instructiunii Publice si Cultelor, nu de cele ale Industriei si Agriculturii. Aceasta pentru uniformizarea pregatirii. Fiecare profesiune îsi avea scoli poprii primare, secundare si superioare. Prin legea din 1898 limba latina a fost scoasa din clasele cursului inferior. Termenul alegerii profesiunii s-a prelungit pâna la al 15-lea ani de vârsta. Scoala secundara avea, aproape ca peste tot în Europa, opt clase. Cursul inferior era unificat în toata tara. "Organizarea scolii secundare române este cea mai frumoasa si cea mai unificata din Europa" - scria ziarul "Magyarorzág" la 24 martie 1911, uimit ca în România s-a rezolvat unificarea tuturor scolilor secundare, idee aparuta în Germania dar nici acolo complet generalizata. "România este acel stat din Orientul Europei care este cel mai susceptibil culturii apusene si si-o însuseste ce-l mai curat - scria acelasi ziar maghiar. Ungaria deja demult nu-si mai îndeplineste misiunea de a raspândi în Orient cultura apuseana. Din contra, România va fi drept sa se plânga ca între ea si apusul Europei s-a vârât un stat consumativ care îi împiedica progresul si acest stat este Ungaria. România este Japonia Europei, iar noi suntem imperiul chinezesc în Europa". Aceste cuvinte, însa, nu puteau ascunde realitatea trista a milioane de analfabeti. O povara pentru generatiile ce urmau, serioasa cauza de ramânere în urma. Geniul organizator al lui Haret si al altora era lumina care dadea sperante, dar si scotea în evidenta întunericul nestiintei. Pentru toata lumea era o necesitate, pentru Haret era viata însasi. Menirea scolii era, o stiu toti sa formeze buni cetateni, dar Haret a voit, ca nimeni altul într-o functie ca a lui atât de responsabila, sa formeze cetateni români care sa-si iubeasca tara fara rezerve si sa aiba încredere în ea si în viitorul ei. Cum era posibil, o spunea adesea, sa manifeste nepasari în zilele mari, de sarbatoare nationala sau de ce fugeau flacaii satelor cu atâta groaza (vezi Amintirile din copilarie ale lui Ion Creanga) de datoria de a-si sluji patria ca militariș "Cum - spunea Haret în 1905 - scoala româneasca nu va fi în stare sa lamureasca pentru copii de români idea de patrieș Ea nu va putea sa-I faca sa înteleaga ce însemneaza a fi Românș Scoala primara trebuie sa fie adevarata scoala nationala sau nu va fi deloc". Scoala era centrul viu al societatii, expresie a acestuia, si în slujba acestuia. Haret stabileste criterii mai limpezi si mai judicioase în recrutarea profesiilor, introduce inamovibiliatea lor, în 1898 introduce alte metode de învatare a limbilor straine, a istoriei, a geografiei, stiintelor naturale, de asemenea a muzicii, în gimnaziu si licee, cautând sa înlature metode mecanice si sa încurajeze participarea elevilor. O multime de initiative din viata româneasca a vremii au plecat de la Spiru Haret. El este cel care a înfintat gradinitele de copii în România, cea dintâi deschizându-si portile la 1 decembrie 1897. Pâna în 1909 erau 168, din care 13 erau urbane (la 2 iunie 1909 a fost promulgata Legea pentru scoalele de copii mici (gradinitile de copii). Haret încurajeaza cursurile de scoli didactice si efectiv, sub ministeriatul sau, cu sprijinul financiar al ministerului, s-au editat carti scolare de toate felurile si pentru toate materiile de învatamânt. Nu erau toate bune, dar ele au contribuit la asezarea învatamântului pe o temelie stiintifica. Pentru a pune capat comertului de carti de scoala, a oficializat manualele didactice de curs primar. El nu a mai admis decât un singur abecedar si o singura carte de lectura. Vândute la un pret stabilit de minister, s-au adunat si fonduri pentru ajutorarea copiilor saraci cu carti si rechizite. Desigur, i s-a putut imputa ministrului ca introducând un monopol, a suprimat orice emulatie între autorii de manuale, a nimicit concurenta între autori si editori si implicit, a redus valoarea manualelor scolare. Nu-i mai putin adevarat însa ca masura lui Haret era era dictata de împrejurari si, la vremea ei, efectul pozitiv a fost substantial. Ministerul atrage numerosi scriitori ca "referendari" la Casa Scoalelor sau conferentiari la cercurile culturale satesti (create tot de Spiru Haret). Era si un mijloc de a-i ajuta material. Amintim printre ei: Alexandru Vlahuta, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu, St. O. Iosif. Haret sustine revistele "Convorbiri didactice", "Invatamântul primar", "Noua revista pedagogica", "Scoala româna", publicatii care au pregatit în buna masura corpul primar didactic. El a creat scoli de adulti (în 1906) raspândite pe tot cuprinsul tarii, a creat cantinele scolare (în Bucuresti fondul era de 100.000 lei) pentru copiii lipsiti de mijloace. Masura e, "un bun început. Un pas mare…", cum scria "Lumea noua" la 17 ianuarie 1878. Haret e creatorul propriu-zis al turismului scolar. La 9 ianuarie emite o circulara catre directorii tuturor liceelor, seminariilor, scolilor normale si scolilor de fete cerându-le sa organizeze excursii în timpul vacantei. Dupa 1907, turismul tineretului scolar a luat o mare extindere. Casa Scoalelor a început cu elevii merituosi si saraci. Tot la initiativa ministrului încep sa se organizeze concursuri scolare de oina pe locul actualului stadion al Tineretului, iar educatiei fizice i se acorda o importanta mult mai mare decât pâna atunci. In 1904, el înfiinteaza Scoala superioara de arhitectura si tot atunci Comisia monumentelor istorice. Tot Haret creaza si Comisia istorica a României, la 20 februarie 1910. Ea urma sa publice editii de cronici, de documente interne, de cronici straine în legatura cu tarile straine în legatura cu tarile române, vechi documente literare. Ministerul o înzestreaza cu 25 000 lei anual. "E vorba, declara el, sa se faca o lucrare de stiinta, care costa mai nimic, pe lânga însemnatatea ei, dar care trebuia sa se faca numaidecât, pentru ca istoria tarii noastre sa nu se mai cladeasca pe lucruri de fantezie, ci pe documente sigure si neîndoioase." Curios, dar proiectul de lege initial, aprobat de Adunarea Deputatilor la 2 martie 1909, e respins de Senat la 23 martie 1909, fara sa fi luat cineva cuvântul! Spiru Haret nu dezarmeaza si, folosind suma de 25 000 lei, înfiinteaza comisia prin decizie ministeriala, la 23 mai 1909, numind ca membri pe I. Bogdan, D. Onciul, I. Bianu, C. Giurescu. D. Russo. Primul era presedinte, iar Al. Lepedatu secretar. In ianuarie 1910, ministru revine cu proiectul de lege si de data aceasta trece. Istoriografia româna s-a ales astfel cu o institutie extrem de folositoare care a functionat pâna în 1938, editând Buletinul comisiunii istorice a României. Constantin Brâncusi l-a cunoscut personal pe Spiru Haret; fiind solicitat sa faca o macheta pentru statuia acestuia, a prezentat o simpla fântâna. Pentru el, asa fusese Haret, un izvor de apa vie. Asa a fost, într-adevar, pentru natia lui: un izvor datator de viata.

AUTOR: Ion BULEI
Sursa: www.wikipedia.org