Noi suntem
SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR JUDEȚUL HUNEDOARA

În perioada 14-16 mai a avut loc la Poiana Brașov lansarea proiectului finanțat cu fonduri europene ,,Dezvoltarea carierei didactice cu ajutorul activităților de mentorat''.

Profitând de cadrul creat de evenimentul amintit precum și în conformitate cu cele convenite la punctul 7 din Acordul semnat între reprezentanții Guvernului și sindicatele din educație, în după-amiaza zilei de 15 mai și dimineața zilei de 16 mai, MECI a demarat discuțiile pe legile învățământului.

La discuții au participat d-na Ecaterina Andronescu – ministrul educației, d-nii Mihnea Costoiu și Augustin Mitu – secretari de stat în MECI, alți reprezentanți ai MECI (Mihai Păunică, Constantin Trăistaru), inspectorii școlari generali din toate județele țării, reprezentanți ai federațiilor sindicale din învățământul preuniversitar și ai federațiilor asociațiilor de părinți. F.S.I. ,,Spiru Haret'' a fost reprezentată de dl. Paul Rusu.

Discuțiile au avut un caracter general, fiecare parte (MECI, ISJ, sindicate, părinți) prezentând puncte de vedere referitoare la ce trebuie să conțină pachetul legislativ al educației, viitoarea structură a învățământului preuniversitar, calitate, descentralizare, titularizare, rolul instituțiilor pe care le reprezintă în viitorul context legislativ.
Ministerul Educației a pus la dispoziție și un material scris care cuprinde informații despre:
- Proiectul ,,Legea învățământului și educației'' (2009);
- Legislația educației în statele Uniunii Europene;
- Material comparativ între actualele prevederi ale Legii învățământului, Proiectul MECT din anul 2008, ,,Pachetul'' de la Cotroceni, Proiectul ONG-ului ,,Edugate''.
(Materialele au fost solicitate și în format electronic reprezentanții MECI angajându-se să le trimită pe adresa de e-mail a federației.)

Principalele informații din materialele prezentate de MECI:

I. Descrierea situației actuale:
Sistemul de învățământ a acumulat în 19 ani de tranziție multe tensiuni cu efecte negative asupra elevilor și părinților, iar ideea de reformă este într-o anumită măsură ușor compromisă.
Trebuie pusă în practică deviza ,,educația e o prioritate națională'' prin acțiuni consecvente și constructive de anvergură pentru a nu fi condamnați la rămâneri în urmă din ce în ce mai greu recuperabile.
Evaluările internaționale asupra performanțelor înregistrate de elevii români indică faptul că rezultatele acestora sunt semnificativ mai slabe decât cele ale elevilor din țările vecine, recent intrate în UE, care au aproximativ aceleași condiții social-economice ca România.
Uniunea Europeană a stabilit, prin Agenda Lisabona, 5 indicatori care arată măsura în care o țară și Uniunea, în ansamblul ei, sunt capabile să facă față provocărilor economiei cunoașterii. Poziționarea României în raport cu indicatorii economiei cunoașterii (,,indicatorii Lisabona'') conduc la concluzia că: actualul sistem de educație nu este capabil să asigure României o poziție competitivă în economia cunoașterii.

II. Concluzii parțiale evidențiate din studiul comparativ al legislației din unele state ale Uniunii Europene
1. În general, învățământul preuniversitar și învățământul universitar sunt reglementate prin legi distincte.
2. Învățământul preuniversitar este frecvent reglementat prin mai multe legi și alte acte normative. Sunt situații în care sunt vizate distinct ciclurile școlare, procesul educațional, administrarea și finanțarea școlilor, conținuturile învățământului, învățământul de artă etc. Nu se poate afirma că ar exista o anumită regularitate în privința acestor reglementări distincte. În general depind de specificul național, de istoria sistemului, de prioritățile naționale etc.
3. Învățământul universitar este, în general, reglementat printr-un număr mai mic de legi și acte normative față de învățământul preuniversitar.
4. În cea mai mare parte există o singură lege a învățământului universitar, însoțită eventual de legi distincte privind evaluarea și asigurarea calității, acreditarea învățământului particular și recunoașterea și echivalarea diplomelor.
5. Sunt relativ frecvente legi și/sau acte normative distincte pentru:
a. Educația și integrarea socio-profesională a copiilor și tinerilor cu CES
b. Învățământul profesional și tehnic / formarea profesională a tinerilor (T/VET)
c. Educația adulților, inclusiv formarea profesională a adulților
d. Acreditarea învățământului particular (preuniversitar distinct de universitar)
e. Echivalarea și recunoașterea diplomelor și certificatelor de studii
6. Cu o frecvență mai redusă – dar importante pentru analiza prezentă – sunt legi și/sau acte normative care reglementează distinct:
a. Evaluarea și certificarea întregii vieți
b. Învățarea pe parcursul întregii vieți
c. Calitatea educației (preuniversitar și universitar)
7. Nu există o regulă generală privind legiferarea personalului din educație. Se întâlnesc și reglementări legale distincte (tip statut al personalului din învățământ) dar și situații de reglementări prin legislația generală a educației, a muncii, a funcționarilor publici (în sens de angajați ai statului) etc.
8. Modificările legislației din domeniul educației sunt relativ frecvente – fiind justificate de procese de reformă, priorități europene, schimbări politice (în special momentul 1990) etc.

III. Schimbări preconizate
A. Rolul statului și a celorlalți actori ai societății în susținerea sistemului de învățământ.
- Trebuie redefinit rolul statului în exercitarea dreptului la învățătură. Atribuțiile organelor și instituțiilor responsabile pentru exercitarea acestui drept fundamental trebuie adaptate și completate.
- Este necesar să se redefinească atribuțiile și competențele instituțiilor care pot controla și sancționa abaterile de la reglementările din domeniul învățământului. În sistem au apărut probleme de genul ”diplome fără acoperire sau false”. Trebuie instituite reguli care să stabilească cine controlează, cine anulează astfel de acte și cum pedepsim pe autorii respectivelor fapte.
B. Organizarea sistemului de învățământ. Nivelurile de organizare
Educația timpurie 0-3 ani, 4 ani învățământ preșcolar, 4 ani învățământ primar, 4 ani învățământ gimnazial, 4 ani învățământ liceal
C. Conținutul învățământului
”Școala trebuie să ofere alături de informații și competențe cheie”
Sistemul competențelor cheie are rolul de a introduce coerență în sistemul de învățământ, astfel încât din aceste competențe derivă:
• elaborarea manualelor care trebuie să asigure promovarea acestora;
• pregătirea profesorilor care trebuie să dobândească capacitatea de a preda respectivele competențe și de a evalua măsura în care elevii le dobândesc și dezvoltă, pe fiecare nivel de învățământ:
• analizarea fiecărei discipline în funcție de contribuția la formarea competențelor cheie;
• dezvoltarea utilizării tehnologiilor digitale multimedia. Societatea bazată pe cunoaștere implică și capacitatea de a utiliza noile instrumente de cunoaștere.
Este necesară o Bibliotecă Virtuală care să cuprindă conținuturile ce se predau elevilor și studenților în care accesul să fie liber și nelimitat pentru elevi, studenți și profesori în orice moment.
Ținte ale școlarizării:
a. Competențe de comunicare în limba maternă și în două limbi de circulație internațională;
b. Competențe fundamentale de matematică, științe și tehnologie;
c. Competențe digitale (de utilizare a tehnologiei informației pentru cunoaștere și rezolvarea de probleme);
d. Competențe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă și responsabilă la viața socială);
e. Competențe pentru managementul vieții personale și al evoluției în carieră;
f. Competențe antreprenoriale;
g. Competențe de expresie culturală;
h. Competențe de a învăța pe tot parcursul vieții.

D. Școala în comunitate
Școala trebuie să-și recâștige prestigiul în comunitate.
Descentralizarea reprezintă un mijloc ce poate fi utilizat pentru a crește calitatea, eficiența, relevanța și echitatea activităților din sistemul de învățământ. Totodată, descentralizarea constituie instrument pentru atingerea țintelor educaționale strategice din cadrul oricărei comunități indiferent de poziția geografică sau compoziția demografică.
Repoziționarea școlii în arhitectura comunității prin atribuirea de competențe în:
• elaborarea, construcția și execuția bugetului;
• angajarea și salarizarea resurselor umane;
• educația adulților;
• responsabilizarea comunității în protecția mediului, asistență socială etc.
• oferirea de servicii educaționale comunității;
• adaptarea curriculumului la nevoile elevilor și ale comunității.
E. Finanțarea elevilor
Stabilirea unei formule în care să fie incluse toate costurile educării unui elev, de la salariul profesorilor la cheltuielile cu utilitățile, manualele școlare sau reparația școlilor.
Identificarea unor coeficienți de corecție la formula de finanțare, în funcție de condițiile specifice (ex: mediul rural, copii cu cerințe speciale, minorități).
F. Resursele umane – factorul cheie în succesul reformei educației
Propuneri:
• standarde riguroase pentru cariera didactică;
• calitate în formarea inițială și continuă;
• perfecționare pentru carieră managerială;
• constituirea unui aranjament pentru stimularea educației permanente care să ajute la crearea și dezvoltarea unei culturi a învățării și a educației continue de care orice persoană să dispună pe parcursul vieții pentru a putea fi competitiv. Stabilirea de mecanisme și instrumente adecvate care să poată certifica și valida învățarea realizată în contexte informale și non-formale;
• instituirea de măsuri de stimulare a angajatorilor pentru perfecționarea angajaților;
• stabilirea cadrului legal pentru ca școlile și universitățile să devină centre de educație permanentă ale adulților. Crearea posibilității legale pentru ca personalul didactic să-și poată asuma rolul de îndrumare a învățării individuale.
G. Responsabilitățile ministerului
- sancționarea furnizorilor de educație atunci când încalcă reguli esențiale din sistemul de învățământ;
- incriminarea ca infracțiune a faptei prin care o entitate desfășoară activități de educație fără drept;
- redefinirea atribuțiilor și competențelor instituțiilor care pot controla și sancționa abaterile de la reglementările din domeniul învățământului.

În cadrul discuțiilor, s-a solicitat vorbitorilor să facă referire și la câteva probleme punctuale.
Referitor la acestea, reprezentantul F.S.I. ”Spiru Haret” a susținut următoarele:
- educația timpurie este necesară, dar ea nu trebuie realizată neapărat prin reînființarea / extinderea creșelor și implicit prin ”scoaterea” copilului mic din familie, ci mai degrabă prin extinderea concediului pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani și ”educarea” corespunzătoare a tinerelor mame sau prin înființarea unor instituții care să organizeze activități la care să participe în comun atât copiii cât și mamele lor;
- actuala structură a învățământului preuniversitar (4/4/4/4) trebuie păstrată;
- descentralizarea:
o nu trebuie să constituie un scop în sine;
o nu urmărește aspecte calitative, ci mai degrabă eficientizarea utilizării fondurilor;
o conform celor spuse de experții Băncii Mondiale ”nu se face descentralizare în anii de criză”;
o sistemul de învățământ românesc este deja descentralizat din punct de vedere financiar, dar rezultatele nu sunt încurajatoare; în acest context, este greu de înțeles presiunea exercitată de asociațiile primarilor în urgentarea descentralizării;
o nu trebuie descentralizată resursa umană din educație;
- inspectoratele școlare, în contextul descentralizării, nu trebuie desființate, ci regândit rolul lor: formarea cadrelor, asigurarea calității etc.;
- din pachetul de legi ale educației nu trebuie să lipsească Statutul personalului didactic;
- calitate:
o au fost create instituții cu rol în asigurarea calității (ARACIP, ARACIS), care este rolul și eficiența lorș A crescut încărcătura birocratică a muncii profesorului, dar nu și calitatea;
o există un Centru Național de Curriculum și Evaluare, dar nu avem standarde naționale curriculare, nu avem standarde naționale de evaluare; ce produc aceste instituțiiș Pe ce cheltuiesc baniiș
o formarea inițială a profesorilor trebuie regândită / completată; actualele D.P.P.D. - uri din cadrul universităților nu asigură o pregătire suficientă în domeniul psihopedagogiei și metodicii; soluții:
ș reactivarea liceelor pedagogice care pot asigura pregătirea în aceste domenii de la o vârstă mai mică; liceele pedagogice pot face parte din traseul urmat de cei ce vor o carieră în educație asigurând ”materia primă” din care se vor forma viitorii profesori;
ș master obligatoriu (în aceste domenii) pentru cei ce vor să lucreze în educație;
- titularizarea
o nu intră în discuție, ea a fost deja garantată de reprezentanții Guvernului prin Acordul semnat la 6 mai;
o asigură respectarea principiul continuității în educație;
o nu ea maschează incompetența / calitate scăzută.

La final, s-a convenit, de către secretarul de stat Mihnea Costoiu și reprezentanții federațiilor sindicale, ca următoarele întâlniri să aibă loc într-o formulă restrânsă (grup de lucru) - câte 2 reprezentanți ai fiecărei părți.