Sunt deja câteva zile de la debutul anului școlar 2024-2025, marcate acestea în primul rând de pregătirile pentru debutul efectiv al cursurilor, activități cu atât mai intense cu cât data începerii acestora, 9 septembrie, este devansată în raport cu tradiția sistemului educațional românesc. Dar cum ne-am obișnuit de mult cu incapacitatea decidenților de a oferi un cadru de stabilitate școlii românești, fie doar și printr-o structură a anului școlar care să prioritizeze nevoile educaționale, înainte de toate activitatea la catedră, ne vom opri în aceste rânduri nu atât la problemele educației, cât la așteptările care îi marchează debutul.
Desigur, având în vedere cine suntem, vom avea în vedere în primul rând așteptarea relativă la „calendarul” creșterilor salariale obținute în urma grevei generale de anul trecut. Onorată în integralitate până în prezent, creșterea veniturilor în educație presupune însă și o ultimă etapă, care ar trebui să fie onorată în orizontul anului 2025: apariția unei noi legi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și acordarea prin aceasta a salariilor de încadrare negociate în 2023 (diferența dintre salariile aflate în prezent în plată și maximul din viitoarea lege de salarizare).
Creșterilor salariale le urmează, prin impactul major pe care îl pot avea, estimările privind apariția unor noi planuri-cadru, cel puțin pentru învățământul liceal, iar corelat apariția unor noi programe școlare. Deși este greu de spus la acest moment care va fi „paradigma” acestora, mai ales ținând seama de predispoziția decidenților de a asculta mai pe toată lumea cu excepția celor de la catedră, având în vedere unele „scăpări”, este de estimat că ne așteaptă o luptă și în această privință.
Mai mult sau mai puțin vizibilă, dar devenită aproape permanentă, este și „lupta” pentru menținerea titularizării, atacurile la adresa acesteia fiind tot mai frecvente, chiar dacă este unul dintre puținele elemente de stabilitate pentru sistemul educațional românesc.
Am spune însă că ne-am obișnuit cu avalanșa de măsuri „luate după ureche” și că în haosul tot mai accentuat vom face tot ce se poate pentru ca, pe cât se poate, școala să-și vadă de scopul său major. Cu siguranță, definirea acestuia ar putea suscita polemici, dar rămânem convinși că acesta nu poate avea de-a face cu o „stare de bine” care pe zi ce trece aduce tot mai mult cu un „bunul plac” al orișicui...
Deși realitatea nu face decât să ne confirme modul de „operare” al decidenților, un bun exemplu fiind recentele decizii privind derularea examenelor naționale. Probe orale mutate la începutul anului (adică aproximativ două săptămâni în care activitatea școlară curentă va fi bulversată în multe dintre școli), câte o zi liberă după fiecare probă scrisă (într-o perioadă oricum supraaglomerată), vizualizarea lucrărilor înainte de depunerea contestațiilor (măsură potențial generatoare a unui volum imens de activitate), sunt câteva exemple, fără a uita de „ajutorul” oferit de justiție în acest sens, ultimul exemplu fiind decizia menținerii notei mai mari în urma unei contestații (ceea ce va îndemna probabil pe fiecare candidat să depună contestație, neavând nimic de pierdut, iar de aici o recorectare a majorității lucrărilor).
În același sens al unui haos tot mai accentuat se înscrie și elaborarea recentă a profilului profesorului și a standardelor didactice (de către o comisie atinsă din plin de o presupusă extincție a celor de la catedră), confundată aceasta cu ideile aruncate prin media cu privire la o salarizare pe criterii de competență. Istericalele generate și mai ales susținute de diferiții actori cu precădere non-educaționali, iar aici ne gândim cu precădere la „sursa ta de informații din domeniul educațional”, dar fără să ignorăm la fel de dezinformatele rețele sociale, s-au dovedit fără acoperire, discuțiile pe această temă între actorii relevanți fiind încă departe de a fi demarat într-un mod cât de cât consistent...
Și am putea continua, dar ne-am învârti, având în minte avalanșa de măsuri preconizate (cam pe câte nu s-a reușit a fi implementate în ultimele trei decenii), în aceleași orizonturi ale nesiguranței... Dar poate că un lucru, prin prisma „festivalului” electoral care ne așteaptă în ultima parte a anului, este sigur: dincolo de „simpatiile” politice, dincolo de „adevărurile” care ne sunt oferite valuri-valuri pe toate canalele posibile și chiar dincolo de idiosincraziile personale, personalul de educație va trebui să meargă la vot și să-și acorde votul cu multă, cu foarte multă chibzuință. În rest, reiterăm urarea unui an școlar plin de satisfacții și împliniri!
Miercuri, 18 septembrie 2024, a avut loc ședința comună a Consiliilor Liderilor Sindicatului Învățământ Preuniversitar (S.I.P.) Județul Hunedoara și Federației Sindicatelor din Educație (F.S.E.) „Spiru Haret”.
La ședință au participat 147 lideri ai grupelor sindicale din unitățile de învățământ din județul Hunedoara, lideri de zonă, președintele, consilierul juridic al organizației, alături de aceștia fiind prezenți membrii Comitetului de Supraveghere C.A.R. (I.F.N.) S.I.P. Județul Hunedoara, precum și membrii Comisiilor de cenzori S.I.P. Județul Hunedoara și C.A.R. (I.F.N.) SIP Județul Hunedoara.
De asemenea, în partea a doua a ședinței s-au alăturat și 50 de lideri ai organizațiilor județene din țară afiliate la Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, prezenți la Deva pentru ședința Consiliului Liderilor și Biroului Executiv F.S.E. „Spiru Haret”.
Ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarea problematică: informare privind probleme profesionale și sindicale; prezentarea situațiilor financiare; probleme organizatorice; probleme diverse, ridicate de liderii de sindicat prezenți.
Materiale suport folosite în cadrul ședinței au fost: Buletin informativ Magister nr. 46, informare F.S.E. „Spiru Haret”, evoluția salariilor în ultimul an, împuternicire lider sindical, adresă atribuții lider sindical, cerere de înscriere – model, notă de transfer – model, situații financiare iunie 2024, situații financiare iulie 2024, situații financiare august 2024, situații statistice privind evoluția numărului de membri – august 2024, calendar școlar.
În cadrul ședințelor s-a insistat în special pe următoarele aspecte:
1. Așteptări la început de an școlar
Având în vedere ceea ce suntem (organizație sindicală), pe primul loc se situează așteptarea relativă la „calendarul” creșterilor salariale: până acum suntem în grafic; urmează o creștere pentru personalul administrativ aplicată de la 1 septembrie și noua lege a salarizării cu aplicare începând, sperăm noi, de anul viitor.
2. Noul R.O.F.U.I.P.
Au fost semnalate cele mai relevante noutăți. Acestea sunt prezentate și în paginile 2 și 5 din buletinul informativ și, ca noutate, a fost publicat codul QR prin scanarea căruia se accesează întregul Regulament publicat pe site-ul organizației.
3. Statul elevului
Prin Ordinul Ministrului Educației 5707/2024 se aprobă un nou Statut care cuprinde o serie de elemente de noutate.
4. Alte informații de interes:
- declarația de interese: obligatorie pentru personalul didactic de predare; termen depunere 31 decembrie;
- adeverința medicală, certificatul de cazier judiciar și de integritate ce trebuie depuse la început de an școlar: adeverința medicală de la medicul de medicina muncii la care este arondată unitatea; evaluarea se poate realiza prin invitarea medicului în unitate; cazierul judiciar se poate obține în 3-5 minute online; în ceea ce privește certificatul de integritate, Federația a cerut Ministerului simplificarea procedurii;
- prima de carieră didactică/profesională: s-a prelungit perioada de utilizare până la 31 octombrie 2024; pentru colegii ale căror cardurile nu au fost alimentate, există promisiunea rezolvării situației până la finalul anului;
- majorarea numărului de posturi în educație: noile posturi sunt prevăzute pentru creșe, profesori de sprijin pentru copiii cu CES, informaticieni pentru laboratoarele inteligente achiziționate prin PNNR.
5. Prezent și viitor în activitatea sindicatelor din educație
Președintele Federației, dl. Marius Nistor, a făcut o amplă prezentare a contextului sindical actual, precum și „amenințărilor” posibile în anul 2025.
Ca de obicei, s-a reiterat că în contextul actual este important:
- să verificăm informațiile la care avem acces, cu precădere cele pe teme sindicale și profesionale;
- să fim „rezervați” în privința comentariilor sindicale și profesionale de pe rețelele de socializare;
- să folosim în primul rând informațiile primite din surse sigure (lideri, sindicat, federație);
- să manifestăm încredere în organizația sindicală, acțiunile întreprinse de aceasta fiind întotdeauna conforme, după cum s-a dovedit, scopului existenței sale.
Totodată, menținem următoarele solicitări adresate tuturor membrilor de sindicat:
- să solicite în scris orice drept care li se cuvine conform legislației în vigoare; solicitarea se înregistrează la compartimentul secretariat din unitate;
- să respingă solicitările care nu au un suport legal din partea conducerii unității sau I.S.J.; dacă există astfel de cazuri, vă rugăm informați organizația sindicală;
- să sprijine activitatea liderului de sindicat, inclusiv prin participarea la ședințele de sindicat și realizarea în timp util a diferitelor documente.
Toate materialele utilizate în cadrul ședinței se regăsesc pe site (https://nou.siphd.ro/), la rubrica S.I.P. HUNEDOARA / Activitate / Consiliul Liderilor (link direct: https://nou.siphd.ro/?a=3122&t=2024).
Marți, 17 septembrie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă revizuirea procedurilor operaționale privind efectuarea inspecțiilor școlare și selecția metodiștilor.
2. Se aprobă pensionarea unui cadru didactic în timpul anului școlar.
3. Se aprobă componența comisiei de etică de pe lângă Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, conform deciziei anexate.
4. Se aprobă/reconfirmă componența Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
5. Se acordă aviz proiectului Școlii Gimnaziale „Constantin Daicoviciu” Beriu privind transportul elevilor.
6. Se acordă aviz pentru funcționarea provizorie a unei școli private din Simeria.
7. Se aprobă plata cu ora pentru directorii și directorii adjuncți, conform anexei.
8. Se respinge cererea de transfer a unui elev din clasa a IX-a.
9. Se aprobă statul de funcții al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, valabil de la data de 1 octombrie 2024.
10. Se respinge cererea Fundației pentru tineret Timiș privind încheierea unui parteneriat, referitor la desfășurarea unei acțiuni de educație civică pentru alegeri cu elevii.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Partea a II-a - Interpretarea
AÈ›i citit povestea È™i după cum vă „ameninÈ›am”, urmează interpretarea.
Nu va fi chiar ceea ce vă aÈ™teptaÈ›i, dar pe undeva pe acolo... Vom porni de la o întrebare - care sunt problemele educaÈ›iei româneÈ™ti?, aÈ™a încât ceea ce vom face efectiv va fi să le inventariem:
1. DisfuncÈ›ionalitatea structurilor manageriale, începând cu ministerul, trecând prin inspectorate È™i încheind cu fiecare unitate È™colară - cauzele amintite privesc politizarea (cu precizarea că fiecare putere dă vina pe cealaltă, singura soluÈ›ie fiind repolitizarea, mascată sub forma unor concursuri sau nu, aÈ™a încât lucrurile s-au întâmplat întotdeauna în mod identic; iar pentru că problema nu a găsit soluÈ›ie, s-a decis lichidarea sa, unul dintre exemplele care revin obsesiv la unii „specialiÈ™ti în educaÈ›ie” fiind desfiinÈ›area inspectoratelor È™colare), centralizarea (cu precizarea că nimeni nu poate demonstra beneficiile descentralizării, fără a lua în calcul excepÈ›iile, atâta câtă a fost pusă în operă; dacă am fi sinceri, iar cei din sistem cam È™tiu acest lucru, este evident că chiar în È™i aceste condiÈ›ii sistemul este relativ haotic, aÈ™a încât nu este greu să ne închipuim ce ar fi dacă fiecare unitate de învățământ s-ar abramburi doar de capul ei), birocraÈ›ia (cu precizarea că am trăit deja câteva valuri de debirocratizare, fiecare dintre ele ascunzând „sub preÈ™” un anumit număr de hârtii - edificatoare în acest sens este situaÈ›ia comisiilor, dar inventând multe altele, într-atât de multe că bietului director nu îi mai rămâne timp să conducă È™i È™coala, alergând mai curând, atunci când apucă, pe la orele pe care trebuie totuÈ™i să le facă) etc.
2. Lipsa de pregătire È™i/sau de interes a cadrelor didactice - cauzele aduse în discuÈ›ie se leagă de formarea iniÈ›ială precară (cu precizarea că aceasta a fost însoÈ›ită de o presiune tot mai mare pentru o intrare cât mai uÈ™oară în sistem, până într-acolo încât a început să se arate cu degetul către calitatea de titular), salarizarea precară (cu precizarea că în ultimii ani a devenit puÈ›in mai acceptabilă, dar este departe de a reprezenta o motivaÈ›ie în sensul propriu al termenului, aÈ™a încât cei care îÈ™i aleg o astfel de carieră sunt animaÈ›i fie de vocaÈ›ie, fie de incapacitatea de a demonstra „ceva” într-un alt domeniu; habar nu avem care sunt proporÈ›iile, dar avem o bănuială È™i s-ar putea să fie aceeaÈ™i cu a dumneavoastră), birocraÈ›ia (cu precizarea că acesta copleÈ™eÈ™te cadrul didactic, de unde È™i o anumită „îndepărtare” a sa de actul didactic, fără ca cineva să vadă că acest lucru are ca principală cauză absenÈ›a personalului didactic auxiliar È™i nedidactic necesar, baÈ™ca ,,pustietatea' cronică a resurselor) etc.
3. Reforma „cronică” - cauzele care s-ar putea aduce în discuÈ›ie se leagă cu certitudine de politizare (cu precizarea că adesea avem de-a face de fapt cu o mască, în realitate fiecare dintre cei care s-au perindat pe la conducerea ministerului, adesea de o aceeaÈ™i culoare politică, a dorit să „vopsească” sistemul în culorile îndrăgite de sine, ca È™i cum ar fi avut de-a face cu dormitorul personal), „părerologie” (cu precizarea că, evident, o astfel de „È™tiință” nu există, dar sunt mari È™anse să îi punem fundamentele în România, fiecare dintre ocupanÈ›ii de funcÈ›ii apreciind că odată ce s-au aÈ™ezat pe scaun, părerile le-au devenit adevăruri eterne; „boala” nu este, desigur, doar a lor, ci mai curând cu precădere a cohortelor de „specialiÈ™ti în educaÈ›ie” È™i a batalioanelor de „iniÈ›iative civile”, ca È™i cum educaÈ›ia ar fi mai curând un câmp de luptă sau ce puÈ›in un meci de fotbal), bramburismul legal È™i procedural (nici măcar Aghiuță nu-È™i mai dă seama întotdeauna ce mai este valabil È™i ce nu, baÈ™ca înclinaÈ›ia naturală a românului către poezie, pe care o vede în toate cele, până È™i în legile sau normele pe care trebuie să le aplice, È™i le aplică întotdeauna... după ureche) etc.
4. Pustietatea - cu siguranță aici nu v-aÈ›i prins despre ce vrem să vorbim, deÈ™i poate ideea aÈ›i mai întâlnit-o: în È™coli bate vântul (uragan de-a dreptul, fără totuÈ™i să-l putem încadra pe un anumit nivel) cu privire la dotări. Ne tot uităm la tot felul de sisteme educaÈ›ionale performante È™i plângem de necaz, uitând, de fapt, că suntem printre cele mai eficiente sisteme educaÈ›ionale dacă este să luăm în calcul ceea ce se introduce în acesta, diferenÈ›a în privinÈ›a dotărilor fiind adesea ca È™i cum am lua un individ din preistorie (poate că exagerăm puÈ›in) È™i i-am pune în mână ultimul răcnet în materie de telefoane (cel mai probabil va aprecia că i-am oferit o piatră de o formă mai ciudată, plus că luminiÈ›ele È™i semnele care tot defilează pe ecranul acestuia ne-ar oferi rapid râvnitul titlu de vrăjitori). Cauzele? SubfinanÈ›area cronică (visăm la 6%, deÈ™i È›inând seama de când facem asta, ne-ar trebui vreo 10% cel puÈ›in vreo trei decenii de acum încolo ca să aducem boii dinaintea căruÈ›ei, iar după ultimele informaÈ›ii, vom continua să visăm pe mai departe, bugetul alocat anul viitor educaÈ›iei aducând cu „promisiunile deÈ™arte” care se tot toarnă în capul celor atât de naivi că habar nu au cu ce se mănâncă acestea), dezinteresul (al societății în primul rând, care „plânge” atunci când È™coala îi cere ceva, întreaga vină pentru că odrasla nu citeÈ™te sau nu cumpără o carte revenind acesteia, chiar dacă sărmanul copil nu a văzut sămânță de carte pe acasă, exceptând manualele pe care i le tot bagă pe gât È™coala, grele È™i acelea, în aÈ™a măsură că majoritatea au devenit broÈ™uri) È™i birocraÈ›ia (asta ca să ilustrăm pe deplin ideea „unde dai È™i unde crapă”: teoretic, cadrele didactice îÈ™i confecÈ›ionează sau È™i-ar putea confecÈ›iona o mare parte dintre materialele didactice, dar problema ar fi cu timpul È™i cu banii necesari, aÈ™a cum arătam mai sus; fără a nega cum că „marea lehamite”, contradictorie vocaÈ›iei, s-a cam coborât È™i pe aici).
5. Absenteismul „cronic” - una dintre activitățile curente ale cadrelor didactice este aceea de a consemna absenÈ›ele elevilor, unele dintre acestea urmând a fi motivate. Iar aici începe aventura. Pe lângă numărul mare de absenÈ›e nemotivate (câte sunt consemnate È™i acestea, proporÈ›iile fiind mai mari decât o spun hârtiile), È™i acolo unde acestea sunt motivate, dacă te apleci ceva mai mult asupra „motivaÈ›iilor”, o dai în râsu'-plânsu': de la boli care mai de care mai mortale sau cu o frecvență care te face să te întrebi dacă nu cumva motivarea este postumă, la chefuri, excursii, concedii, shopping È™i cam tot ceea ce v-ar mai putea trece prin cap, de aÈ™a manieră încât parcă întreaga societate este chitită, dincolo de declaraÈ›iile mai mult sau mai puÈ›in sforăitoare, împotriva È™colii (medicii È™i părinÈ›ii luptând din greu în linia întâi). Câteva cauze: complicitatea (de partea părinÈ›ilor, medicilor È™i, inevitabil, a cadrelor didactice, mulÈ›i dintre noi pierzându-È™i obiÈ™nuinÈ›a de a consemna absenÈ›ele sau dobândind-o pe aceea de a le motiva cu mult prea multă uÈ™urință), dezinteresul (al societății în ansamblu, cam nimeni neîntrebându-se ce caută o mulÈ›ime de copii pe străzi, prin parcuri, în baruri etc. chiar în timpul programului È™colar) È™i absenÈ›a responsabilității (elevi, părinÈ›i, medici, cadre didactice etc., întreaga societate cu alte cuvinte sau cam tot ce miÈ™că).
6. Indisciplina „cronică” - de care parte? am întreba. Ca să fim sinceri, de ambele. Fiecare, ceea ce nu este o trăsătură doar a sistemului educaÈ›ional, ci a societății româneÈ™ti, luptă eroic să facă doar ce-l taie pe el capul. Ce i se poate întâmpla? Mai nimic. Când te pedepseÈ™te unul, te salvează altul È™i tot aÈ™a, un rol exemplar revenind aici, în cele din urmă, justiÈ›iei (hilară treabă, dacă nu ar fi „groasă”: ce ziceÈ›i de situaÈ›ia în care un elev execută o elevă cu o lovitură de picior în piept, este pedepsit exemplar de consiliul profesoral, dar instanÈ›a suspendă decizia pentru a nu „distruge” viitorul individului, aÈ™a încât acesta să-È™i poată susÈ›ine liniÈ™tit examenul de bacalaureat? - doar un exemplu, fără a fi consideraÈ›i părtinitori: probleme, multe, sunt È™i de partea cealaltă). Cauze? Mult prea multe, aÈ™a încât ne vom limita doar la câteva: libertinajul comportamental (familia în primul rând; desigur, fiecare copil este o bucurie, dar de aici până la a-i permite orice, fără restricÈ›ii È™i fără distincÈ›ia între bine È™i rău, este cale lungă, deÈ™i ea este parcursă în ritm alert, până într-acolo încât sunt numeroÈ™i părinÈ›ii care, atunci când mai dau pe la È™coală, folosesc cu multă nonÈ™alanță o motivaÈ›ie care te lasă perplex: „nu am ce să-i fac!”), complicitatea (a celor din È™coală cel mai adesea, care au devenit atât de „orbi” încât nu mai văd decât „buturugile” deosebit de mari, de obicei mult prea târziu pentru a nu se mai împiedica de ele), bramburismul legal È™i procedural (tot modificând la norme este greu să îÈ›i mai dai seama care mai sunt valabile È™i care nu, fără a neglija faptul că avalanÈ™a de prevederi È™i precizări, de excepÈ›ii È™i de intervenÈ›ii externe nu a făcut decât să inducă un anumit blocaj care lasă cel mai adesea È™coala fără capacitate de reacÈ›ie) etc.