Dragi elevi, părinți și studenți,
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” și Federația Națională Sindicală „ALMA MATER”, în semn de revoltă față de prevederile Legii nr. 141/2025 referitoare la sistemul educațional ce provoacă în învățământ o criză fără precedent în ultimii 35 de ani, organizează în data de 8 septembrie 2025 PICHETAREA sediului Guvernului României, urmată de un MARȘ DE PROTEST până la Palatul Cotroceni.
Acțiunile noastre urmăresc să atragă atenția asupra obligativității soluționării problemelor cu care se confruntă personalul din învățământul preuniversitar și superior, precum și asupra faptului că salariații din educație resping măsurile politice pentru diminuarea deficitului bugetar adoptate de Guvern, cu efecte negative asupra sistemului de învățământ, dar în primul rând asupra beneficiarilor educației.
Pe 8 septembrie, în loc să ne aflăm la catedră pentru a sărbători începutul școlii, noi, profesorii, vom ieși în stradă pentru viitorul educației și pentru viitorul României.
Nu suntem în stradă pentru salarii mai mari, ci pentru condiții mai bune în desfășurarea actului educațional, pentru DREPTATE. Suntem în stradă deoarece Guvernul a luat o serie de măsuri care ne afectează direct munca și, implicit, educația pe care o oferim:
Dragi elevi, părinți și studenți,
Este evident că măsurile de „eficientizare” aplicate în domeniul învățământului prin Legea nr. 141/2025 vor avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung, afectând direct calitatea educației și statutul profesional și social al angajaților din învățământ și viitorul beneficiarilor primari.
Protestul nostru este un protest pentru stoparea acestor măsuri abuzive, prin care arătăm că nu suntem de acord ca învățământul și cercetarea din România să fie în continuare subfinanțate și desconsiderate. Trebuie să îi convingem pe guvernanți: cheltuielile pentru educația sunt o INVESTIȚIE, nu un cost.
Vrem ca elevii și studenții să aibă parte de cele mai bune condiții pentru a învăța și a se dezvolta. Vrem să fie pregătiți pentru o lume modernă și competitivă, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără o educație solidă și fără profesori motivați.
Vă rugăm să înțelegeți importanța luptei noastre și să ne fiți alături, întrucât este în joc și viitorul vostru, al tinerelor generații care se formează și se vor forma în sistemul educațional.
Anul aceasta, pentru noi prima zi nu va avea aceeași însemnătate. Vă rugăm să nu ne blamați pe noi pentru această decizie de a boicota prima zi de școală. De vină este Guvernul, care, prin măsurile luate, a arătat că nu-i pasă de NOI, de VOI, de ȘCOALA ROMÂNEASCĂ.
Din aceste motive, vă rugăm să nu participați anul acesta la festivități golite de conținut și să vă alăturați protestului nostru din 8 septembrie 2025.
Vă mulțumim!
Federațiile sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar – Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” – au declanșat referendum pentru ca, în data de 8 septembrie 2025, începând cu ora 9:00, în toate unitățile de învățământ unde există membri de sindicat ai celor două federații să se boicoteze începerea cursurilor anului școlar 2025-2026.
MOTIVELE PROTESTULUI:
De asemenea, trebuie să ținem cont și de faptul că se pregătește eliminarea titularizării în sistemul de învățământ, măsură care va lovi în toate cadrele didactice din învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal.
În aceste zile, când – prin Legea nr. 141/2025 – educația este grav afectată de măsuri care aduc prejudicii majore sistemului de învățământ, subminând munca profesorilor, viitorul copiilor și încrederea părinților, este esențial ca, în data de 8 septembrie, membrii de sindicat și toți salariații din educație:
➢ să nu participe la festivitățile de deschidere oficială a anului școlar 2025-2026;
➢ să nu desfășoare niciun fel de activități specifice începutului de an școlar: să nu organizeze ședințe cu părinții; să nu participe la ședințele organizate de unitatea de învățământ; să nu ridice/împartă manualele; să nu desfășoare activități cu elevii/preșcolarii etc.;
➢ să poarte însemne distinctive referitoare la protest (banderole, ecusoane etc.);
➢ să participe la acțiunile de protest organizate de federațiile noastre în București sau, după caz, la cele organizate de sindicatele afiliate în municipiile reședință de județ.
Nu putem sta deoparte când respectul față de educație este înlocuit cu dispreț.
Nu putem să participăm la festivități golite de conținut și să aplaudăm discursuri ipocrite și demagogice, în timp ce în spatele lor se iau decizii care pun în pericol viitorul copiilor noștri.
Adresăm, pe această cale, rugămintea ca părinții și elevii să fie solidari cu acțiunile noastre și să nu participe la activitățile preconizate a se derula pe data de 8 septembrie 2025 la nivelul unităților de învățământ.
Pe 8 septembrie, alegerea este a fiecăruia dintre noi: putem să ne asumăm consecințele boicotării începutului de an școlar și să arătăm că suntem uniți, că nu mai acceptăm jumătăți de măsură și că vrem o educație care să ridice România – nu să o doboare – alegând să fim împreună la Marșul Educației SAU putem sta deoparte (lăsând impresia că suntem mulțumiți și acceptăm necondiționat măsurile dispuse abuziv împotriva învățământului).
Pe 8 septembrie 2025, ieșim în stradă pentru Marșul Educației – un protest al demnității și al responsabilității față de viitorul școlii românești!
Stimați politicieni și reprezentanți ai administrației locale,
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET”, în semn de revoltă față de prevederile Legii nr. 141/2025 referitoare la sistemul educațional, organizează în data de 8 septembrie 2025, BOICOTAREA începerii anului școlar prin neparticiparea la festivitățile de deschidere oficială a anului școlar 2025-2026 și la niciun fel de activități specifice începutului de an școlar.
În consecință, pe 8 septembrie, în prima zi de școală, vă solicităm să faceți un gest de decență și respect: EVITAȚI UNITĂȚILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT! Nu participați la festivitățile de deschidere a anului școlar și nu vă asociați cu evenimentele din această zi. Nu sunteți bineveniți!
Atitudinea partidelor din care faceți parte față de educație (prin tăierile bugetare, comasarea școlilor și creșterea normei didactice) a demonstrat o lipsă totală de respect față de revendicările noastre legitime și față de sistemul de învățământ. Măsurile pe care Guvernul le-a promovat sub pretextul „reducerii cheltuielilor bugetare” au avut ca unic scop o politică de austeritate care lovește direct în calitatea actului educațional și în viitorul copiilor.
Voi, politicienii, mai ales în anii electorali, ați transformat școala, dintr-un sanctuar al cunoașterii, într-un subiect de campanie; iar acum, în loc să vă asumați consecințele, doriți să pozați în binefăcători. Sărbătorirea deschiderii anului școlar, alături de profesorii și elevii pe care i-ați ignorat și i-ați umilit, ar fi o ofensă și o ipocrizie de neiertat. În loc să veniți să țineți discursuri goale, vă solicităm să susțineți protestul nostru. Vă cerem să înțelegeți că școala românească este în suferință și că gesturile dumneavoastră de imagine nu își mai au locul într-o zi marcată de o nemulțumire generală.
Știm, sunt primari care au fost alături de școală, care ar merita să fie în față noastră în această zi – primari care au alocat sume importante pentru școlile din localitățile pe care le gestionează. Acestora le mulțumim pentru implicare și sperăm să ne susțină și să ne înțeleagă demersul.
Mesajul zecilor de mii de cadre didactice este:
NU VENIȚI LA FESTIVITĂȚI!
Lăsați cadrele didactice, copiii și părinții să boicoteze prima zi de școală – o zi care, din cauza politicilor partidelor aflate la guvernare, va fi una de luptă, nu de sărbătoare! În acest fel, veți demonstra că ne sunteți alături, în aceste momente în care este în joc viitorul tinerelor generații și al României.
Partea a II-a - Interpretarea
AÈ›i citit povestea È™i după cum vă „ameninÈ›am”, urmează interpretarea.
Nu va fi chiar ceea ce vă aÈ™teptaÈ›i, dar pe undeva pe acolo... Vom porni de la o întrebare - care sunt problemele educaÈ›iei româneÈ™ti?, aÈ™a încât ceea ce vom face efectiv va fi să le inventariem:
1. DisfuncÈ›ionalitatea structurilor manageriale, începând cu ministerul, trecând prin inspectorate È™i încheind cu fiecare unitate È™colară - cauzele amintite privesc politizarea (cu precizarea că fiecare putere dă vina pe cealaltă, singura soluÈ›ie fiind repolitizarea, mascată sub forma unor concursuri sau nu, aÈ™a încât lucrurile s-au întâmplat întotdeauna în mod identic; iar pentru că problema nu a găsit soluÈ›ie, s-a decis lichidarea sa, unul dintre exemplele care revin obsesiv la unii „specialiÈ™ti în educaÈ›ie” fiind desfiinÈ›area inspectoratelor È™colare), centralizarea (cu precizarea că nimeni nu poate demonstra beneficiile descentralizării, fără a lua în calcul excepÈ›iile, atâta câtă a fost pusă în operă; dacă am fi sinceri, iar cei din sistem cam È™tiu acest lucru, este evident că chiar în È™i aceste condiÈ›ii sistemul este relativ haotic, aÈ™a încât nu este greu să ne închipuim ce ar fi dacă fiecare unitate de învățământ s-ar abramburi doar de capul ei), birocraÈ›ia (cu precizarea că am trăit deja câteva valuri de debirocratizare, fiecare dintre ele ascunzând „sub preÈ™” un anumit număr de hârtii - edificatoare în acest sens este situaÈ›ia comisiilor, dar inventând multe altele, într-atât de multe că bietului director nu îi mai rămâne timp să conducă È™i È™coala, alergând mai curând, atunci când apucă, pe la orele pe care trebuie totuÈ™i să le facă) etc.
2. Lipsa de pregătire È™i/sau de interes a cadrelor didactice - cauzele aduse în discuÈ›ie se leagă de formarea iniÈ›ială precară (cu precizarea că aceasta a fost însoÈ›ită de o presiune tot mai mare pentru o intrare cât mai uÈ™oară în sistem, până într-acolo încât a început să se arate cu degetul către calitatea de titular), salarizarea precară (cu precizarea că în ultimii ani a devenit puÈ›in mai acceptabilă, dar este departe de a reprezenta o motivaÈ›ie în sensul propriu al termenului, aÈ™a încât cei care îÈ™i aleg o astfel de carieră sunt animaÈ›i fie de vocaÈ›ie, fie de incapacitatea de a demonstra „ceva” într-un alt domeniu; habar nu avem care sunt proporÈ›iile, dar avem o bănuială È™i s-ar putea să fie aceeaÈ™i cu a dumneavoastră), birocraÈ›ia (cu precizarea că acesta copleÈ™eÈ™te cadrul didactic, de unde È™i o anumită „îndepărtare” a sa de actul didactic, fără ca cineva să vadă că acest lucru are ca principală cauză absenÈ›a personalului didactic auxiliar È™i nedidactic necesar, baÈ™ca ,,pustietatea' cronică a resurselor) etc.
3. Reforma „cronică” - cauzele care s-ar putea aduce în discuÈ›ie se leagă cu certitudine de politizare (cu precizarea că adesea avem de-a face de fapt cu o mască, în realitate fiecare dintre cei care s-au perindat pe la conducerea ministerului, adesea de o aceeaÈ™i culoare politică, a dorit să „vopsească” sistemul în culorile îndrăgite de sine, ca È™i cum ar fi avut de-a face cu dormitorul personal), „părerologie” (cu precizarea că, evident, o astfel de „È™tiință” nu există, dar sunt mari È™anse să îi punem fundamentele în România, fiecare dintre ocupanÈ›ii de funcÈ›ii apreciind că odată ce s-au aÈ™ezat pe scaun, părerile le-au devenit adevăruri eterne; „boala” nu este, desigur, doar a lor, ci mai curând cu precădere a cohortelor de „specialiÈ™ti în educaÈ›ie” È™i a batalioanelor de „iniÈ›iative civile”, ca È™i cum educaÈ›ia ar fi mai curând un câmp de luptă sau ce puÈ›in un meci de fotbal), bramburismul legal È™i procedural (nici măcar Aghiuță nu-È™i mai dă seama întotdeauna ce mai este valabil È™i ce nu, baÈ™ca înclinaÈ›ia naturală a românului către poezie, pe care o vede în toate cele, până È™i în legile sau normele pe care trebuie să le aplice, È™i le aplică întotdeauna... după ureche) etc.
4. Pustietatea - cu siguranță aici nu v-aÈ›i prins despre ce vrem să vorbim, deÈ™i poate ideea aÈ›i mai întâlnit-o: în È™coli bate vântul (uragan de-a dreptul, fără totuÈ™i să-l putem încadra pe un anumit nivel) cu privire la dotări. Ne tot uităm la tot felul de sisteme educaÈ›ionale performante È™i plângem de necaz, uitând, de fapt, că suntem printre cele mai eficiente sisteme educaÈ›ionale dacă este să luăm în calcul ceea ce se introduce în acesta, diferenÈ›a în privinÈ›a dotărilor fiind adesea ca È™i cum am lua un individ din preistorie (poate că exagerăm puÈ›in) È™i i-am pune în mână ultimul răcnet în materie de telefoane (cel mai probabil va aprecia că i-am oferit o piatră de o formă mai ciudată, plus că luminiÈ›ele È™i semnele care tot defilează pe ecranul acestuia ne-ar oferi rapid râvnitul titlu de vrăjitori). Cauzele? SubfinanÈ›area cronică (visăm la 6%, deÈ™i È›inând seama de când facem asta, ne-ar trebui vreo 10% cel puÈ›in vreo trei decenii de acum încolo ca să aducem boii dinaintea căruÈ›ei, iar după ultimele informaÈ›ii, vom continua să visăm pe mai departe, bugetul alocat anul viitor educaÈ›iei aducând cu „promisiunile deÈ™arte” care se tot toarnă în capul celor atât de naivi că habar nu au cu ce se mănâncă acestea), dezinteresul (al societății în primul rând, care „plânge” atunci când È™coala îi cere ceva, întreaga vină pentru că odrasla nu citeÈ™te sau nu cumpără o carte revenind acesteia, chiar dacă sărmanul copil nu a văzut sămânță de carte pe acasă, exceptând manualele pe care i le tot bagă pe gât È™coala, grele È™i acelea, în aÈ™a măsură că majoritatea au devenit broÈ™uri) È™i birocraÈ›ia (asta ca să ilustrăm pe deplin ideea „unde dai È™i unde crapă”: teoretic, cadrele didactice îÈ™i confecÈ›ionează sau È™i-ar putea confecÈ›iona o mare parte dintre materialele didactice, dar problema ar fi cu timpul È™i cu banii necesari, aÈ™a cum arătam mai sus; fără a nega cum că „marea lehamite”, contradictorie vocaÈ›iei, s-a cam coborât È™i pe aici).
5. Absenteismul „cronic” - una dintre activitățile curente ale cadrelor didactice este aceea de a consemna absenÈ›ele elevilor, unele dintre acestea urmând a fi motivate. Iar aici începe aventura. Pe lângă numărul mare de absenÈ›e nemotivate (câte sunt consemnate È™i acestea, proporÈ›iile fiind mai mari decât o spun hârtiile), È™i acolo unde acestea sunt motivate, dacă te apleci ceva mai mult asupra „motivaÈ›iilor”, o dai în râsu'-plânsu': de la boli care mai de care mai mortale sau cu o frecvență care te face să te întrebi dacă nu cumva motivarea este postumă, la chefuri, excursii, concedii, shopping È™i cam tot ceea ce v-ar mai putea trece prin cap, de aÈ™a manieră încât parcă întreaga societate este chitită, dincolo de declaraÈ›iile mai mult sau mai puÈ›in sforăitoare, împotriva È™colii (medicii È™i părinÈ›ii luptând din greu în linia întâi). Câteva cauze: complicitatea (de partea părinÈ›ilor, medicilor È™i, inevitabil, a cadrelor didactice, mulÈ›i dintre noi pierzându-È™i obiÈ™nuinÈ›a de a consemna absenÈ›ele sau dobândind-o pe aceea de a le motiva cu mult prea multă uÈ™urință), dezinteresul (al societății în ansamblu, cam nimeni neîntrebându-se ce caută o mulÈ›ime de copii pe străzi, prin parcuri, în baruri etc. chiar în timpul programului È™colar) È™i absenÈ›a responsabilității (elevi, părinÈ›i, medici, cadre didactice etc., întreaga societate cu alte cuvinte sau cam tot ce miÈ™că).
6. Indisciplina „cronică” - de care parte? am întreba. Ca să fim sinceri, de ambele. Fiecare, ceea ce nu este o trăsătură doar a sistemului educaÈ›ional, ci a societății româneÈ™ti, luptă eroic să facă doar ce-l taie pe el capul. Ce i se poate întâmpla? Mai nimic. Când te pedepseÈ™te unul, te salvează altul È™i tot aÈ™a, un rol exemplar revenind aici, în cele din urmă, justiÈ›iei (hilară treabă, dacă nu ar fi „groasă”: ce ziceÈ›i de situaÈ›ia în care un elev execută o elevă cu o lovitură de picior în piept, este pedepsit exemplar de consiliul profesoral, dar instanÈ›a suspendă decizia pentru a nu „distruge” viitorul individului, aÈ™a încât acesta să-È™i poată susÈ›ine liniÈ™tit examenul de bacalaureat? - doar un exemplu, fără a fi consideraÈ›i părtinitori: probleme, multe, sunt È™i de partea cealaltă). Cauze? Mult prea multe, aÈ™a încât ne vom limita doar la câteva: libertinajul comportamental (familia în primul rând; desigur, fiecare copil este o bucurie, dar de aici până la a-i permite orice, fără restricÈ›ii È™i fără distincÈ›ia între bine È™i rău, este cale lungă, deÈ™i ea este parcursă în ritm alert, până într-acolo încât sunt numeroÈ™i părinÈ›ii care, atunci când mai dau pe la È™coală, folosesc cu multă nonÈ™alanță o motivaÈ›ie care te lasă perplex: „nu am ce să-i fac!”), complicitatea (a celor din È™coală cel mai adesea, care au devenit atât de „orbi” încât nu mai văd decât „buturugile” deosebit de mari, de obicei mult prea târziu pentru a nu se mai împiedica de ele), bramburismul legal È™i procedural (tot modificând la norme este greu să îÈ›i mai dai seama care mai sunt valabile È™i care nu, fără a neglija faptul că avalanÈ™a de prevederi È™i precizări, de excepÈ›ii È™i de intervenÈ›ii externe nu a făcut decât să inducă un anumit blocaj care lasă cel mai adesea È™coala fără capacitate de reacÈ›ie) etc.