Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Partea I - Povestea
Vă mai aduceți aminte?
În România, precum în oricare altă È›ară (este aceasta o generalizare asumată), funcÈ›ionează un sistem de învățământ.
Aceasta ar fi premisa, indiferent de modul în care se întâmplă acest lucru sau de eficacitatea care îl caracterizează.
Iar dacă suntem de acord cu acest lucru, suntem deja în atmosfera trebuincioasă...
Cu alte cuvinte, a fost odată ca niciodată o emisiune, radio, la care au participat diferiÈ›i „actori educaÈ›ionali” È™i în cadrul căreia au încercat să-È™i decline părerile, vorba cântecului, „aÈ™a cum poate ea” („aÈ™a cum pot ei”, ca nu cumva să fim acuzaÈ›i de niscai „crime gramaticale”).
Cine? Când? Cum? Nu are mare importanță. De fapt, fiecare dintre actori nu a făcut decât să reia „refrene” bine-cunoscute, reanimate de fiecare dată când sistemul educaÈ›ional reajunge în atenÈ›ia opiniei publice (mai curând, È›inând seama de faptul că niciuna dintre probleme nu È™i-a găsit până în prezent rezolvarea, a diferiÈ›ilor „părerologi” care-È™i asumă cum că ar avea de-a face cu numita „opinie publică”).
Importante sunt problemele ridicate. Chiar avem probleme în educaÈ›ie? Nu vă grăbiÈ›i să răspundeÈ›i, fiindcă repede vă veÈ›i regăsi în alambicata situaÈ›ie a cetățeanului turmentat sau, cu alte cuvinte, „unde dai È™i unde crapă”...
De dat au dat alÈ›ii. Ca mai întotdeauna! De această dată „Făt-Frumosul” avea numele de PISA, plecat în peÈ›it cu aproape doi ani în urmă, printre „Ilenele Cosânzene” inventariate, minune mare (nu o luaÈ›i chiar ad litteram, că s-a mai întâmplat de câteva ori, dar am apreciat că merge pentru efect), fiind È™i una pe nume România (oricum È™mecher È™i Făt-Frumos, care vine atât de rar, dar le bulversează atât de profund pe Ilene, că în rest nici nu prea-È™i aduc aminte cum că există).
Și a încercat să îi vadă calitățile. A încercat ea să-l încânte cu faptul că È™coala trebuie să formeze caractere È™i încearcă, după „putință”, să contribuie la realizarea tinerilor în parcursul lor în viață (cineva de pe funcÈ›ia de ministru), mergând până la a se referi la zecile de caiete pe care elevii le învață pentru bacalaureat È™i la anii de È™coală care nu le oferă elevilor competenÈ›e pentru a ieÈ™i în societate (un elev căruia, prin funcÈ›ie, i s-a recunoscut calitatea de „părerolog”).
Rezultatul? Șoc È™i groază... „Făt-Frumos” a cam dat cu tifla la ofertă È™i nu s-a uitat decât la lectură, matematică È™i È™tiinÈ›e.
Ce a constatat? Ignorând „zdroaba” Ileanei, a apreciat că nu-i cine È™tie ce de capul ei, lucrurile dovedindu-se a fi aproape aÈ™a cum i se povestise deja cu alte ocazii: AÈ™a că a trecut la alte Ilene, mult mai promițătoare. Cel puÈ›in aÈ™a îÈ™i aducea el aminte.
Mai ales Ileana cu care se tot compara România, una la modă, deosebit de apreciată: S-a tot frecat la ochi, dar până la urmă a înghiÈ›it în sec. O fi arătat ea bine, dar parcă dincolo de gard începea să se zărească-un leopard...
În fine. Poate că ar fi trebuit să insiste asupra cauzelor (statul pe la È™coală, „starea de bine” a elevilor, ba chiar È™i ideea cum că programa anormal de încărcată face ca un elev de clasa a VI-a, care merge în Marea Britanie, va intra direct în clasa a VIII-a acolo, pe care la propriu nu a È™tiut cum să o înÈ›eleagă, È›inând seama că cei de „acolo” stau ceva mai bine, într-atât că ar fi picat la propriul test dacă ar fi făcut greÈ™eala de a încredinÈ›a în altă parte realizarea itemilor), dar era cam presat de timp.
A aruncat doar un ochi către timpul petrecut pe la È™coală, înÈ›elegând deja câteva lucruri. Nu a insistat, preferând să vadă cam cum se gospodăresc Ilenele, nu de alta, dar nici nu îÈ™i dorea una deosebit de cheltuitoare.
Deja perspectiva a început să i se tulbure, pendulând între bani mai puÈ›ini, fără prea mult timp pentru „tencuitul faÈ›adei”, dar „curățică” sau „mână spartă”, mai mult în faÈ›a oglinzii, dar cu alură de „prinÈ›esă”.
A avut chiar o clipă în care a rămas, cum se spune, mască, dar peste care a trecut repede, deÈ™i nouă, chiar dacă pe fugă (fiecare „părerolog” încercând să-È™i facă auzită propria-i opinie, deÈ™i, evident, pe Făt-Frumos l-ar fi interesat mai curând studiile, iar nu „becul sclipitor” din mintea fiecăruia), nu ne-a scăpat: cu buzunarele precum unele locuri după sezonul uraganelor È™i schimbându-È™i rochiile chiar mai repede decât reuÈ™eau bieÈ›ii croitori să le însăileze (cam ăștia erau văzuÈ›i vinovaÈ›i de toate), una dintre Ilene, nu chiar de nebăgat în seamă, se proclamase deja regina sa.
Se plesni cu palma peste frunte È™i alte câteva gesturi (pe care le trecem sub tăcere) la fel de expresive după ce o auzi ce spune: profesorii se comportă duplicitar pentru „a păcăli meseria”, având în vedere programa încărcată È™i dezechilibrul puternic între ore (un „croitoraÈ™ părerolog”, mare specialist în „croitoria educaÈ›ională”, deÈ™i pentru el catedra este un fel de pegas - animalul nu bicicleta, că asta din urmă abia ce a fost reanimată - pe care îl poÈ›i încăleca din zbor), sindicatele ar trebui să-È™i asume nu neapărat vina, ci responsabilitatea (aducea cu un „părerolog elev”, È›inând cont de o altă idee adusă în discuÈ›ie, cum că numitele au acuzat că elevii nu vor să înveÈ›e), primul pas pentru reformarea sistemului de învățământ ar fi o schimbare legată de legea care reduce numărul de ore (aceeaÈ™i ea din funcÈ›ia-i înaltă), È™coala nu este neapărat îmbătrânită, ci este orientată pe conÈ›inut (tot ea, decisă să dea bine-n poză, deÈ™i meteahna era că tot ce-avem e „formă”) etc.
Și gata cu povestea. Ce? E fără coadă? Posibil, dar Făt-Frumos a dat cu basca de pământ, dintr-o dată burlac convins, aÈ™a că povestea n-are coadă. Și nici aÈ™a de culÈ›i nu vă daÈ›i, cum că nici „la cap” nu excelează, mai ales că Făt-Frumos, om serios totuÈ™i, conÈ™tient de datoria lui față de È›ară, s-a dus acasă È™i a încercat să vadă cum de povestea ieÈ™i aÈ™a de dezlânată. Ignoră chiar È™i faptul că una dintre Ilene (cea deja convinsă că-i regina) i se uita peste umăr, s-a aÈ™ezat la biroul său È™i a purces la a-È™i interpreta propria-i poveste (puÈ›in „parÈ™iv”, pentru a avea o reacÈ›ie imediată, îÈ™i struni atenÈ›ia chiar către aceasta). Dar desigur, aceasta este o altă poveste... Nu pierdeÈ›i Partea a II-a - Interpretarea È™i, ca să fim È™i noi cu moÈ›, Partea a III-a - Concluziile!